Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 5616/86/2007 reclamantul PPV a chemat în judecata parata SC S. Romania SRL ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 2312,5 lei retinuta nejustificat cu titlu de contributie baneasca lunara pentru asigurarile de sanatate.

In motivarea actiunii reclamantul a precizat ca prin decizia nr. 2920 parata i-a încetat contractul individual de munca începand cu data de 20.04.2007.
     La art. 2 din decizia de încetare se mentioneaza ca reclamantul va beneficia de o compensare baneasca ca echivalent al salariului lunar pe care l-ar fi obtinut daca contractul individual de munca nu ar fi încetat.
     Aceste despagubiri sunt o reparatie morala, astfel ca nu datoreaza contributia de asigurari de sanatate cu atat mai mult cu cat el fiind cetatean suedez beneficia de  asigurare de sanatate eliberata de autoritatile suedeze, iar potrivit legislatiei romanesti reclamantul trebuie sa achite contributia la asigurarile de sanatate numai pe perioada derularii contractului individual de munca.
     Pe de alta parte, suma primita fiind denumita compensare baneasca chiar de catre angajator, potrivit art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 contributia de asigurari de sanatate nu se datoreaza asupra sumelor acordate cu titlu de plati compensatorii.
     Parata a depus întampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, avand în vedere ca din însusi continutul deciziei de încetare a contractului de munca rezulta ca sumele acordate deriva din contractul de munca si au natura unor venituri salariale.
     In acest sens sunt invocate si prevederile art. 257 alin. 2 lit.a din Legea nr. 95/2006.
     Dispozitiile art. 257 alin. 6 invocate de reclamant se sustine ca  nu sunt incidente în cauza deoarece se refera la sumele acordate în momentul disponibilizarii. Insa reclamantul nu a beneficiat de plati compensatorii.
     A fost formulata si cerere de chemare în garantie a Casei de Asigurari de Sanatate Suceava pentru ca aceasta  sa fie obligata la restituirea sumei de 2312,5 lei .
     Tribunalul Suceava prin sentinta civila nr. 1208/2007 a declinat competenta de solutionare a cauzei formulata de reclamant în favoarea Tribunalului Hunedoara avand în vedere dispozitiile art. 284 art. 279 si faptul ca reclamantul are domiciliul în Hunedoara.
     Dupa înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamantul si-a precizat actiunea în sensul platii sumei actualizata cu dobanda efectiva aferenta perioadei 10.05.2007 pana la data platii efective.
     Prin sentinta civila nr. 638/LM/2008 Tribunalul Hunedoara a admis actiunea formulata de reclamantul PPV si a obligat parata SC S SRL sa restituie reclamantului suma de 2312,5 lei reactualizata cu rata inflatiei la data platii efective. A fost respinsa cererea de chemare în garantie formulata de parata împotriva Casei de Asigurari de Sanatate Suceava. Nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca  reclamantului, cu ocazia încetarii contractului individual de munca, i s-a acordat o compensare în bani reprezentand contravaloarea salariilor de care ar fi beneficiat pana la expirarea contractului la care s-a adaugat contravaloarea indemnizatiei pentru 7 zile de concediu de odihna neefectuate.
     Suma acordata reclamantului a fost considerata platita în baza clauzei penale inserate în contract, conform art. 1066, 1708 Cod civil, fiind deci o despagubire al carei cuantum se stabileste prin raportare la venitul salarial lunar al reclamantului, înmultit cu numarul de luni ramase pana la expirarea contractului individual de munca.
     Deoarece contractul a încetat la 20.04.2007 dupa aceasta data nu poate fi vorba de salarii achitate reclamantului, nefiind incidente prevederile art. 154 art. 279 si nici ale art. 257 alin.2 lit.a din Legea nr. 95/2006.
     De altfel, cum plata s-a facut în aprilie 2007 contributia individuala de asigurari sociale se calcula avand în vedere salariile brute sau veniturile brute de natura salariala realizate lunar de asigurat, însa baza de calcul era plafonat la acea data prin art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 la plafonul a maxim 5 salarii medii brute.
     Cererea de chemare în garantie a fost respinsa ca inadmisibila într-un conflict de munca, între parti neexistand nici un raport juridic de munca ce ar putea fi solutionat potrivit prevederilor art. 281 art. 279 si ale Legii nr. 168/1999.
     Impotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs parata SC S SRL prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentintei si respingerea actiunii sau, în situatia mentinerii solutiei, admiterea cererii de chemare în garantie.
     In  motivarea recursului se arata ca sentinta este nelegala si netemeinica din urmatoarele motive:
     Suma achitata reclamantului în mod gresit s-a consemnat ca nu ar fi un venit de natura salariala, respectiv ca ar fi o clauza penala în sensul art. 1066 Cod civil.
     Din însasi definitia clauzei penale rezulta ca aceasta este destinata garantarii executarii obligatiilor asumate printr-un contract ceea ce înseamna ca simpla obligatie de plata a unei sume de bani nu poate fi calificata ca fiind o clauza penala în  masura în care acea suma de bani nu reprezinta echivalentul unui prejudiciu cauzat prin neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a unei obligatii asumate prin contract.
     Fata de împrejurarea ca acordarea compensatiei nu s-a facut în considerarea vreunei culpe a societatii pentru neexecutarea contractului de munca, în mod nelegal instanta a apreciat ca respectiva conventie ar putea fi calificata ca fiind o clauza penala.
     Avand în vedere ca în cuprinsul conventiei nr. 2921/2007 s-a stipulat expres ca reclamantul urmeaza sa primeasca o compensatie în bani pentru activitatea depusa în calitate de salariat, aceasta compensatie nu poate primi o alta calificare decat cea de venit de natura salariala.
     In consecinta, în mod gresit a retinut instanta ca pentru sumele primite de reclamant cu titlu de compensatie nu era datorata contributia la fondul de asigurari de sanatate retinuta si virata de societate în contul chematei în garantie.
     Dispozitiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 nu sunt relevante în cauza întrucat acest act normativ se refera la contributia pentru asigurarile sociale.
     Ultima critica vizeaza gresita respingere a cererii de chemare în garantie, deoarece în situatia în care instanta aprecia ca cererea este inadmisibila în procedura dreptului muncii trebuia sa o disjunga si nu sa o respinga.
     Intimatul PPV a depus întampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.
     Se apreciaza ca în mod corect prima instanta a apreciat ca suma în cauza este datorata în baza unei clauze penale si ca nu are natura juridica a unor drepturi salariale. Si solutia de respingere a cererii de chemare în garantie este corecta, deoarece aceasta cerere nu poate fi solutionata potrivit prevederilor art. 281 art. 279 si ale Legii nr. 168/1999.
     CURTEA, analizand sentinta atacata prin raportare la criticile aduse si în limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
     Potrivit deciziei nr. 2920/20.04.2007 emisa de recurenta SC S Romania SRL, în baza art. 14 din Actul Constitutiv al societatii si al contractului individual de munca nr. 14/14.09.2006, contractul de munca al reclamantului PPV a încetat în temeiul art. 55 lit.b art. 279 , salariatul primind o compensare în bani reprezentand contravaloarea salariilor pana la sfarsitul contractului, adica pana la data de 05.09.2007, plata zilelor de concediu neefectuate precum si contravaloarea a 3 calatorii pe ruta Radauti –Lund-Radauti.
     Aceasta suma a fost platita reclamantului, însa societatea a procedat la retinerea contributiei la asigurarile de sanatate,  ceea ce a dus la diminuarea cuantumului sumei efectiv platita reclamantului.
     Reclamantul considera ca suma prevazuta în decizie trebuia sa-i fie achitata în întregime, fara nici o retinere, deoarece nu are regimul unui drept salarial, ci al unei sume platite în temeiul unei clauze penale.
     Aceasta este si motivarea instantei de fond care considera ca suma reprezinta contravaloarea salariilor stabilita de parti în baza inserarii în contractul de munca a stipulatiei contractuale cu caracter de clauza penala, în sensul art. 1066, 1708 Cod civil.
     Desi se face referire la o clauza înserata în contractul de munca al reclamantului, instanta nu este în masura sa indice aceasta clauza.
     Clauza penala este un mod conventional de evaluare a despagubirilor, fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu întarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitorul sau.
     Ceea ce intereseaza este faptul ca ea reprezinta un contract al partilor. Prin urmare, existenta ei nu poate fi dedusa si nici nu poate face obiect de cenzura din partea instantei. Cine se prevaleaza de o clauza penala, trebuie sa faca dovada acesteia.
     In contractul de munca al reclamantului nu este inserata nici o clauza care ar putea fi interpretata ca fiind clauza penala.
     Pe de alta parte, decizia emisa de angajator nu are natura juridica a unei clauze penale, deoarece decizia este un act juridic unilateral, pe cand clauza penala este un act juridic bilateral.
     Se are în vedere si faptul ca prin natura ei clauza penala sanctioneaza neexecutarea sau executarea necorespunzatoare/cu întarziere a unei obligatii.
     In speta de fata nu se poate retine o astfel de neexecutare, deoarece potrivit deciziei mentionate, încetarea contractului individual de munca s-a facut prin acordul partilor, acord ce exclude orice idee de culpa.
     Este gresita si retinerea de catre  prima instanta a prevederilor art. 1708 Cod civil care se refera la penalitatile prevazute în tranzactie, deoarece tranzactia este un contract prin care partile termina un proces început sau preîntampina un proces ce poate sa se nasca. Tranzactia este însa un act juridic bilateral, astfel ca retinerea acestor dispozitii de catre instanta fondului sunt straine cauzei dedusa judecatii, cat timp se refera la o decizie unilaterala emisa de angajator în baza unui acord al partilor.
     In nici un caz suma mentionata în decizie nu poate fi asimilata platilor compensatorii care au un regim juridic diferit si au o legislatie speciala care nu se regaseste în situatia de fata.
     Avand în vedere ca prin decizie suma de bani acordata reclamantului a fost calificata ca fiind contravaloarea salariilor de care reclamantul a fost lipsit prin încetarea anticipata a contractului încheiat pe durata determinata, iar aceasta decizie nu a fost atacata de catre reclamant, în mod corect angajatorul a procedat la retinerea contributiei de asigurari de sanatate potrivit art. 257 alin. 2 lit.a din Legea nr. 95/2006 sumele platite reclamantului fiind venituri din salarii sau asimilate salariilor.
     Prin urmare, prima instanta a facut o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor legale la speta dedusa judecatii, fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila, astfel ca în temeiul art. 312 Cod procedura civila s-a dispus admiterea recursului, modificarea sentintei atacate în sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamant.
     Prin respingerea actiunii, cererea de chemare în garantie a ramas fara obiect astfel ca solutia pronuntata de prima instanta sub acest aspect va fi mentinuta.