• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Raspunderea patrimoniala a salariatului nu poate fi angajata in conditiile in care atributiile sale nu au fost stabilite intr-o fisa a postului

Hotararea nr. 106/R din 13.01.2009
Pronuntata de Curtea de Apel BUCURESTI

In speta însa, nu se poate constata savarsirea de catre paratul-recurent a unei fapte ilicite prin care sa aduca atingere  obligatiilor de serviciu decurgand din contractul individual de munca sau atributiilor înscrise în fisa postului, întrucat contractul individual de munca nu stabileste atributiile postului, facand referire pentru aceasta la fisa postului, care nu exista.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Or, în conditiile în care contractul individual de munca a fost încheiat cu fractiune de norma de 2 ore pe zi, nespecificand atributiile postului si nefacand referire nici la  dispozitiile vreunei legi pentru aceasta, ci prevazand doar încadrarea în functia de \"economist\", nu exista niciun temei pentru a  considera ca paratului îi reveneau toate atributiile legate de tinerea contabilitatii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 82/1991, cu atat mai putin  pe cea de declarare a societatii ca platitor de TVA, ce revine reprezentantului legal al acesteia.
     
      Tribunalul Bucuresti - Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis în parte actiunea precizata,  fiind obligat paratul la plata sumei de 5045 lei, reprezentand  prejudiciu creat societatii.
     In considerente s-a retinut ca pentru angajarea raspunderii patrimoniale  a salariatului fata de angajat, în temeiul art. 270 si urm. Codul muncii, este necesara îndeplinirea cumulativa a mai multor conditii. Din analiza prevederilor art. 271 codul muncii, pentru  a exista raspundere patrimoniala este necesar sa fie întrunite cumulativ urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit, fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita în legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia salariatului. Numai îndeplinirea cumulativa a acestor conditii atrage raspunderea patrimoniala, iar lipsa uneia dintre conditiile enumerate înlatura aceasta raspundere.
     Calitatea de salariat a paratului la data producerii prejudiciului  a fost dovedita în cauza. In ceea ce priveste fapta ilicita si personala  a salariatului pentru a atrage  raspunderea patrimoniala aceasta trebuie sa fie savarsita în legatura cu munca sa. Paratul detinea functia de economist si, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, avea obligatia  de a consilia conducerea unitatii cu privire la normele legale aplicabile în domeniul economic, sa întocmeasca actele contabile corect si la timp. Tot în sarcina sa cade determinarea, potrivit actelor contabile, a momentului în care societatea devine platitor de TVA si sa anunte conducerea societatii în vederea efectuarii  demersurilor legale necesare pentru înregistrarea unitatii ca platitor de TVA. Tot în cadrul  obligatiilor de serviciu  pentru functia de economist era si întocmirea evidentelor analitice pentru contul 401 \"furnizori\" conform prevederilor anexei 1, lit. a) pct. 3 din Ordinul  1850/2004.
     Paratul nu a dus la îndeplinire  aceste obligatii  stabilite  chiar prin legea  contabilitatii si prin contractul individual de munca, iar lipsa fisei postului  nu reprezinta un fapt exonerator  de raspundere în conditiile în care, prin natura functiei, paratul avea niste obligatii speciale.
     Prin fapta sa ilicita si personala, salariatul a produs reclamantei un prejudiciu. In  urma unui control fiscal efectuat la societatea reclamanta s-a întocmit raportul de inspectie  fiscala din 15.11.2006 si procesul-verbal de constatare nr. xxxxxx/15.11.2006 prin care a fost întocmita evidenta analitica pentru contul 401 \"furnizori\" conform prevederilor anexei 1. lit. a), pct. 3 din Ordinul 1850/2004. Aceasta amenda a fost platita de catre societatea reclamanta prin chitanta nr. xxxxxx.
Reclamanta a platit TVA conform deciziei de impunere nr. xxx/16.11.2006, în suma de 54394 lei, prin OP 21.
      De asemenea, reclamanta a platit penalizarile de întarziere aferente TVA conform deciziei de impunere nr. 305/16.01.2006, în suma de 2045 lei la OP 22.
     Prin plata penalizarilor de întarziere aferente TVA si plata amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare nr. 0024943/15.11.2006, s-a produs  micsorarea activului societatii reclamante cu suma de 5042 lei, fiind înregistrat în acest fel  în patrimoniul societatii reclamante un prejudiciu de 5045 lei.
     Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita este o alta conditie  a raspunderii civile. Prejudiciul înregistrat a fost produs prin fapta paratului care nu si-a îndeplinit întocmai  si la timp obligatiile de serviciu ce-i reveneau, ocupand functia de economist în cadrul societatii  reclamante. Paratul nu poate invoca în apararea proprie  culpa sau lipsa de diligenta a reclamantei  manifestata prin neelaborarea unei fise a postului, avand în vedere ca toate aceste sarcini si obligatii ce nu le-a îndeplinit  deriva din acte normative  si din cerintele pregatirii profesionale aferente postului de economist  ce îl ocupa în cadrul societatii  reclamante.
Vinovatia salariatului este o alta conditie necesara atragerii raspunderii civile. Paratul a încalcat cu vinovatie sarcinile  de serviciu  prin neîndeplinirea corecta si la timp  a evidentelor contabile  si prin necomunicarea  catre conducerea societatii  a momentului în care  societatea  comerciala a înregistrat depasirea plafonului de scutire.
     Instanta a constatat  întrunite elementele  raspunderii patrimoniale  si pentru acest motiv  a admis actiunea  precizata  si obligarea paratului la plata sumei de 5045 lei, suma rezultata  din plata  penalitatilor  si amenzii, reprezentand prejudiciul cauzat  societatii.
Impotriva sus-mentionatei hotarari, în termen legal au declarat recurs recurenta SC SC S.R.L. si recurentul PA. 
     In sustinerea recursului, recurentul  persoana fizica arata ca în baza contractului individual de munca a ocupat în cadrul societatii functia de economist principal cu o noma de munca de 2 ore pe zi.
      In aceasta calitate , a întocmit actele contabile, pe care le-a prezentat administratorului societatii si unicul asociat, în vederea semnarii acestora si depunerii lor la organele fiscale. Ulterior încetarii raporturilor de munca între recurent  si societatea reclamanta, aceasta a fost amendata  conform procesului verbal de contraventie nr. xxxxxxx/15.11.2006, pentru faptul ca nu a înregistrat solicitarea sa ca platitor  de TVA imediat dupa ce veniturile societatii au depasit plafonul de 35.000 euro.
      Apreciaza ca fiind neîntemeiate si chiar abuzive solicitarile reclamantei astfel, suma de 3.000 lei, platita cu titlu de amenda, precum si  suma platita cu titlu de penalitate nu sunt rezultatul faptei culpabile a reclamantului.
      Din  coroborarea acestor prevederi legale rezulta ca întreaga responsabilitate  revine  unicului asociat si administrator, acesta   neputandu-se prevala în prezenta actiune de dispozitiile  art. 270 si urm.  Codul muncii  referitoare  la raspunderea  contractuala, deoarece, dupa cum  rezulta din actele depuse chiar de reclamanta,  nu au fost stabilite contractual clauze care sa reglementeze obligatia  reclamantului de înregistrare a societatii  ca platitor de TVA; în lipsa unei  astfel de clauze este evident ca raspunderea recurentului nu putea fi antrenata.
      Instanta de fond a stabilit existenta conditiilor necesare identificarii raspunderii civile delictuale, întrucat s-a raportat la încalcarea de catre recurent a obligatiilor legale ce-i reveneau în raport de functia detinuta, respectiv de economist.
      Or, încalcarea unei obligatii legale atrage incidenta raspunderii civile delictuale, pe cand în cazul raporturilor de munca,  este vorba doar de raspunderea civila contractuala.
      Pentru a angaja acest tip de raspundere, este necesara existenta unui contract care sa prevada drepturile si obligatiile  partilor semnatare, obligatii a caror încalcare ar atrage evident raspunderea civila contractuala.
      Intre parti nu a existat o clauza contractuala  a carei încalcare sa atraga raspunderea recurentului, motiv pentru care întreaga motivatie a instantei de fond  bazata pe raspunderea civila delictuala este eronata.
      Cat priveste  recursul declarat de paratul PA, Curtea  retine ca este fondat, întrucat natura raspunderii patrimoniale a carei angajare se urmareste, este contractuala, avandu-si originea în raporturile de munca existente între parti si atestate prin  contract încheiat în forma scrisa, însa temeiul antrenarii acesteia se  afla tot în  savarsirea unei fapte ilicite, de încalcare a unei obligatii legale ori contractuale în legatura cu munca, prin care se creeaza o paguba în patrimoniul angajatorului, din aceasta perspectiva, toate conditiile de existenta a raspunderii civile delictuale  referitoare la fapta ilicita, culpa, raport de cauzalitate si prejudiciu, regasindu-se si în cazul raspunderii patrimoniale a angajatului.
      In speta însa, nu se poate constata savarsirea de catre paratul-recurent a unei fapte ilicite prin care sa aduca atingere  obligatiilor de serviciu decurgand din contractul individual de munca sau atributiilor înscrise în fisa postului, întrucat contractul individual de munca nu stabileste atributiile postului, facand referire pentru aceasta la fisa postului, care nu exista.
      Or, în conditiile în care contractul individual de munca a fost încheiat cu fractiune de norma de 2 ore pe zi, nespecificand atributiile postului si nefacand referire nici la  dispozitiile vreunei legi pentru aceasta, ci prevazand doar încadrarea în functia de \"economist\", nu exista niciun temei pentru a  considera ca paratului îi reveneau toate atributiile legate de tinerea contabilitatii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 82/1991, cu atat mai putin  pe cea de declarare a societatii ca platitor de TVA, ce revine reprezentantului legal al acesteia.
      In consecinta, în absenta fisei postului care sa specifice atributiile ce reveneau angajatului  cu timp limitat, pentru ca acesta sa fie în masura sa si le exercite, urmare  a cunoasterii lor cu exactitate, nu se poate retine  savarsirea  cu vinovatie a unei fapte de nerespectare a sarcinilor de serviciu care sa stea la baza atragerii raspunderii sale patrimoniale.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati (puncte de lucru in Bucuresti si Pitesti).

Mai multe despre:   raspundere patrimoniala    daune cominatorii    vinovatie    raport de cauzalitate    fapta ilicita    prejuduciu    economist    TVA    fisa postului    Legea 82/1991    raspunderea civila delictuala   


Sus ↑