Cabinet avocat Dreptul muncii

La dosarul cauzei este atacata adresa emisa de Primaria Municipiului G – prin care se aduce la cunostinta instantei ca reclamantul nu a avut calitatea de angajat al institutiei. Totodata la dosarul instantei se afla si Hotararea nr. 100/2004 privind modificarea Hotararii nr. 56/2003 pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pe anul 2004-2005, adresa nr. 2806/2006 si carnetul de munca al reclamantului.

Astfel ca din actele aratate mai sus, nu rezulta ca reclamantul a avut calitatea de angajat al paratei – prin încheierea unui contract de munca individual – astfel cum se prevede în dispozitiile Codului Muncii art. 16 si prin art. 1 din Legea nr. 168/1999 si în conditii de negociere în contracte de munca individuale sau prin contracte colectiv. 2. Mai mult chiar prin adresa nr. 2806/2006, parata a informat reclamantul ca într-adevar acesta a desfasurat activitatea de taxator la parcarile auto pentru Clubul Sportiv E.G. – fiind remunerat fara a avea forme de „angajat”, perioada ce nu a fost trecuta în cartea sa de munca, prin urmare nu s-a calculat si plata contributiei pentru asigurari sociale – care în sistemul public sunt asigurate în mod obligatoriu prin efectul legii.

Prin sentinta civila nr. 2389/19.09.2007, pronuntata de Tribunalul Harghita în dosarul nr. (...), a respins actiunea formulata de reclamantul L.D., împotriva paratei Primaria municipiului G. Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca la data de 21.06.2007 s-a înregistrat contestatia reclamantului L.D., în contradictoriu cu Primaria municipiului G, prin care solicita obligarea acestei institutii la plata sumei de 200.000 Ron, cu titlu de pretentii, avandu-se în vedere si dosarele cu nr. 855/02.03.2005 al Tribunalului Harghita si 1397/2006 si (...) ale Curtii de Apel Targu Mures, acvirate la prezentul dosar.

In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei în calitate de „taxator parcare auto”, desfasurand activitate în temeiul unui contract individual de munca, considerand totodata ca este îndreptatit la plata sumelor mai sus aratate, cu titlu de pretentii.

De asemenea reclamantul a contestat si adresa cu nr. 2806/2006, emisa de catre Primaria Municipiului G, prin care i se aducea la cunostinta faptul ca, din evidentele acestei institutii nu rezulta în niciun fel calitatea de salariat al primariei.

Parata, Primaria Municipiului G, nu a depus întampinare în prezenta cauza.

Ca mijloace de proba s-au depus la dosar în xerocopie Hotararea nr. 100/2004 privind modificarea Hotararea nr. 56/2003 pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pe anul 2004-2005, Adresa nr. 2806/2006 emisa de parata si carnetul de munca al reclamantului.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta de fond a constatat urmatoarele:

Un prim aspect relevant în solutionarea prezentului litigiu este acela ca, reclamantul, dupa cum rezulta din probatoriul administrat în cauza, nu are si nu a avut niciodata calitatea de salariat al institutiei parate, astfel, nu rezulta faptul ca, între petent si parata ar fi existat vreodata un raport juridic de munca, caracterizat prin încheierea unui contract individual de munca, dupa cum este reglementat în mod expres prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 si art. 10 din Codul muncii .

Raporturile de munca stabilite între salariati si unitatile la care acestia sunt încadrati se desfasoara cu respectarea prevederilor legale, precum si în conditii negociate prin contractele colective si individuale de munca.

Pe de alta parte, pretentiile reclamantului privind obligarea paratei la plata sumei de 200.000 S., precum si a primarului Municipiului G la plata sumei de 100.000 S., sunt în totalitate neîntemeiate, instanta procedand la respingerea acestora.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul.

A solicitat obligarea Primariei Municipiului H., la plata sumei de 200.000 Ron, precum si a primarului municipiului G, la plata sumei de 100.000 Ro, cu titlul de pretentii, avandu-se în vedere dosarele nr. 855/02.03.2006 al Tribunalului Harghita si 1397/2006 si (...) ale Curtii de Apel Tg.M, sustinand ca a fost angajatul paratei în calitate de „taxator parcare auto” în baza unui „contract”.

Examinand actiunea dedusa judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si la dispozitiile legale invederate în cauza, Curtea va respinge recursul pentru considerentele ce succed:

Reclamantul solicita a se constata ca a fost angajatul parate în calitate de „taxator parcare auto” si se considera astfel îndreptatit la plata sumelor mai sus aratate, cu titlul de pretentii.

La dosarul cauzei este atacata adresa emisa de Primaria Municipiului G – prin care se aduce la cunostinta instantei ca reclamantul nu a avut calitatea de angajat al institutiei. Totodata la dosarul instantei se afla si Hotararea nr. 100/2004 privind modificarea Hotararii nr. 56/2003 pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale pe anul 2004-2005, adresa nr. 2806/2006 si carnetul de munca al reclamantului.

Astfel ca din actele aratate mai sus, nu rezulta ca reclamantul a avut calitatea de angajat al paratei – prin încheierea unui contract de munca individual – astfel cum se prevede în dispozitiile Codului Muncii art. 16 si prin art. 1 din Legea nr. 168/1999 si în conditii de negociere în contracte de munca individuale sau prin contracte colectiv.

Mai mult chiar prin adresa nr. 2806/2006, parata a informat reclamantul ca într-adevar acesta a desfasurat activitatea de taxator la parcarile auto pentru Clubul Sportiv E.G – fiind remunerat fara a avea forme de „angajat”, perioada ce nu a fost trecuta în cartea sa de munca, prin urmare nu s-a calculat si plata contributiei pentru asigurari sociale – care în sistemul public sunt asigurate în mod obligatoriu prin efectul legii.

Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca în cauza nu sunt incidente motivele de recurs, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.