• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Nulitatea absoluta a clauzei privind durata determinata a contractului individual de munca. Incheierea unui contract de munca pe durata determinata in situatia cresterii temporare si imprevizibile a activitatii angajatorului

Hotararea nr. 252 din data de 15 februarie 2016
Pronuntata de Curtea de Apel Bacau

Prin sentinta civila nr. 1369/15 iulie 2015 a Tribunalului N. s-a admis actiunea formulata de reclamantul S. E., CNP: xxxxxxxxxxxxx, domiciliat,  . 62, Jud. N. dar cu domiciliul ales in vederea comunicarii actelor de procedura la C. . Av. I. G., cu sediul in mun. Piatra N., . 10,,  reprezentat de Sindicatul Liber Petrotub R. cu sediul in R., soseaua R. – Iasi,  km 333, jud. N., a chemat in judecata pe parata S. C. A. T. Products R. S. A. JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, cu sediul in R.,, ,  Parter I,  jud. N., si in consecinta :

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

S-a constatat nulitatea absoluta a clauzei cu privire la durata determinata a contractului individual de munca si in actele aditionale la acesta.

S-a dispus inlocuirea acestei clauze, in concordanta cu prevederile art. 57 alin. 4 din Codul muncii, in sensul ca perioada pentru care se incheie contractul individual de munca este nedeterminata.

A fost obligata parata sa plateasca Sindicatului Liber Petrotub R. cheltuieli de judecata in suma de 200 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta, a retinut:

Reclamantul, reprezentat de Sindicatul Liber Petrotub R., a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a clauzei privind durata determinata din contractul individual de munca incheiat sub nr. xxxxx din 25. 04. 2013 si a aceleiasi clauze retinuta si in actele aditionale subsecvente la contractul individual de munca si sa se dispuna inlocuirea acestora cu clauza privind durata nedeterminata a contractului de munca si a actelor aditionale la acesta.

Prima instanta a considerat ca pentru clarificarea acestui aspect se impune a se examina daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 83 din Codul muncii pentru incheierea valabila a unui contract individual de munca pe durata determinata.

Art. 12 din Codul muncii instituie regula potrivit careia contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata si doar ca exceptie se poate incheia pe durata determinata, in conditiile expres prevazute de lege. Durata nedeterminata a contractului constituie o masura de protectie a salariatului, avand menirea de a asigura dreptul la stabilitate in munca si nu afecteaza nici interesele angajatorului, asigurandu-se astfel o mai buna planificare si organizare a muncii, o modelare si perfectionare a calificarii personalului.

Conform alin. (2), contractul individual pe durata determinata se poate incheia numai in anumite conditii.

Potrivit art. 82 alin. (1) din Codul muncii, prin derogare de la regula prevazuta la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, in cazurile si conditiile Codului muncii, personal salariat cu contract individual de munca pe perioada determinata.

Art. 82 din Codul muncii reglementeaza exceptia in ceea ce priveste durata contractului individual de munca, si anume durata determinata a acestuia. Fiind o exceptie, este de stricta interpretare, durata determinata putand interveni numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Potrivit art. 83, contractul individual de munca poate fi incheiat pentru o durata determinata numai in urmatoarele cazuri:

a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva;

b) cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului;

c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;

d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;

e) angajarea unei persoane care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta;

f) ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;

g) angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;

h) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe.

Prin urmare, din interpretarea gramaticala si logica a acestui text de lege rezulta ca un contract de munca pe durata determinata poate fi incheiat doar in situatiile expres prevazute.

In speta parata a invocat incidenta disp. art. 83 lit. b) si h ) din Codul muncii.

Prima instanta a constatat ca, fara a se exclude reciproc, cele doua articole reprezinta cauze distincte ce permit incheierea unui contract individual de munca cu durata determinata.

Desi a depus la dosar inscrisuri sustinand ca detine unitati de productie – laminoare - aflate in stare de conservare, iar altele pornite sporadic functie de necesitati, parata nu a reusit sa probeze existenta vreunei lucrari, proiect sau program care sa necesite forta de munca temporara si nici nu a reusit sa probeze vreo crestere sau modificare temporara a structurii activitatii sale.

De altfel, oricare dintre aceste doua situatii ar fi fost incidente in cauza parata ar fi trebuit sa precizeze expres care dintre salariatii care desfasoara activitate pe durata determinata in cadrul sau sunt angrenati in lucrarea/proiectul/programul pretins a fi in desfasurare si care este numarul celor alocati cresterii temporare a activitatii.

In ambele cazuri ar fi trebuit sa poata face dovada concreta a intinderii in timp a lucrarii/proiectului/programului pretins a se desfasura suplimentar fata de activitatea obisnuita a fabricii sau a duratei in care s-ar executa un volum mai mare de produse aferente unor comenzi cu mult peste comenzile obisnuite alte fabricii. Ori, in cauza nu s-a facut dovada existentei niciunei lucrari/proiect/ program a carui durata in timp ar fi trebuit sa coincida, de altfel cu durata contractului individual de munca incheiat pe durata determinata.

Cat priveste pretinsa crestere de activitate prin oprirea si redeschiderea temporara a Laminorului 6”, instanta a retinut ca aceasta s-a petrecut la nivelul anilor 2008 – 2009, astfel cum rezulta din Hotararea CA din 01.10.2009 de repornire a Laminorului 6”, ori in speta contractul individual de munca supus analizei este incheiat in anul 2013 si prelungit ulterior prin acte aditionale. Mai mult, ultimul Normativ de personal si ultima Norma de personal desfasurata au fost realizate la nivelul anilor 2009 – februarie 2012, ori angajarile contestate au fost facute in anul 2013.

S-a constatat ca nu pot fi retinute ca pertinente sustinerile reprezentantului paratei ca nu s-au mai intocmit norme de personal dupa anul 2012, ca acestea se intocmesc doar la nevoie si doar daca intervin modificari in structura de personal. Astfel, daca incepand cu anul 2013 unitatea ar fi trecut printr-o situatie ce ar fi generat necesitatea cresterii temporare a numarului de angajati, cel mai firesc lucru ar fi fost sa se realizeze macar in anul 2013 un Normativ de personal si o Norma privind desfasurarea acestui personal angajat temporar.

Instanta a retinut ca intreaga aparare a paratei se bazeaza pe redeschiderea Laminorului 6”, insa salariatii angajati temporar ocupa posturile vacante din toate departamentele, fie ca au sau nu legatura cu Laminorul 6 ”, cum este si cazul reclamantului.

Pentru a se evita orice abuz de drept privind incadrarea in munca, cresterea temporara a activitatii trebuie sa fie legata de o situatie reala, bine argumentata obiectiv si sustinuta cu inscrisuri doveditoare. Parata aduce in discutie faptul ca aceasta crestere temporara a activitatii \"poate fi determinata de primirea de noi comenzi de la acelasi beneficiari, peste cele existente, de incheierea de noi contracte comerciale privind furnizarea de produse sau servicii”, insa nu produce nicio proba in acest sens.

Simpla mentiune in contract ca a fost incheiat pe durata determinata, nu produce efecte corespunzatoare daca postul este vacant si prin natura ei munca are caracter permanent.

Or, insusi faptul ca, incepand cu anul 2013, parata a incheiat cu reclamantul contractul individual de munca, urmat de acte aditionale succesive, dovedeste caracterul permanent al postului, post de altfel indispensabil activitatii desfasurate in cadrul unitatii.

In concluzie, instanta a constatat ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile imperative ale art. 83 din Codul muncii, sanctiunea nerespectarii acestora fiind nulitatea clauzei care prevede durata determinata a contractului individual de munca. Potrivit dispozitiilor art. 57 alin. (1) si (4) din Codul muncii, \"(1) Nerespectarea oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea valabila a contractului individual de munca atrage nulitatea acestuia. (4) In situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile (. . . ). ”

Pe cale de consecinta, in lipsa unei clauze valabile de stabilire a unei durate determinate a contractului individual de munca, se revine la regula prevazuta de Codul muncii, respectiv incheierea contractului individual de munca pe durata nedeterminata.

Fata de toate aceste retineri, Tribunalul a admis actiunea.

In temeiul art. 451 raportat la art. 453 Cod Procedura Civila parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 200 lei catre Sindicatul Liber Petrotub R. reprezentand onorariu avocat.

Impotriva sentintei s-a formulat apel de catre S. C. A. T. Products R. S. A. invocandu-se, in esenta, urmatoarele :

- Activitatea AMTPR reprezinta un exemplu tipic pentru sfera de aplicare a textului art. 83 lit. b din Codul muncii, productia tevilor de otel fara sudura (activitatea apelantei) fiind sensibila la evolutia slaba a investitiilor/veniturilor inregistrate de companiile din industria energetica.

- Prima instanta nu a contestat posibilitatea ca in aceasta ramura sa se apeleze la CIM pe perioada determinata, retinand ca nu s-ar fi probat situatia care sa permita aplicarea textului legal in discutie.

- Productia realizata in 2013 semnifica o crestere a activitatii, fiind similara celei realizate in 2010. Intimatul nu contesta cresterea mentionata, din 2010, acceptand ca aceasta s-a produs. Or, aceeasi situatie se regaseste si in anul 2013, productia fiind similara ca nivel.

- O productie similara celei din 2014 adica cea din 2010 a generat repornirea Laminorului 6\" (oprit in 2009 fata de lipsa comenzilor).

- In 2013 AMTPR a primit 2919 cereri de oferta din care s-au concretizat 760 de comenzi efective.

Acestea din urma s-au derulat pe durate determinate : 110 zile, 85 zile, 16 zile, 43 zile.

- Indeplinirea caracterului temporar al cresterii de activitate rezulta din probatorii:

* In perioada 2005-2008 (anterior inchiderii Laminorului 6\"/activitatea societatii era la cote foarte ridicate, 276. 404 T (xxxxxxxxxxxxx T(2006), 254. 624 T (2007), 186. 311 (2008).

* In anul 2009 a avut loc o scadere dramatica, productia fiind de 71. 842 T.

* Incepand cu anul 2010 (cand intimatul a inceput sa presteze activitate in cadrul AMTPR) a avut loc o crestere a activitatii.

* Cresterea s-a manifestat si in anul 2013, numarul contractelor incheiate in anul 2013 si volumul vanzarilor de teava in acel an fiind chiar mai mari decat in anul 2010.

* Anul 2015 a relevat trendul ascendent al productiei.

* Instanta omite faptul ca intimatul a prestat initial activitate in cadrul societatii ca efect al contractului incheiat cu agentul de munca temporara in contextul cresterii de activitate din 2010.

* Anul 2010 reprezinta un prim reper relevant pentru analiza cresterii activitatii si a caracterului temporar al acesteia.

Verificand sentinta atacata prin prisma criticilor din cererea de apel, Curtea o apreciaza ca fiind legala si temeinica pentru cele ce succed :

Ab initio, Curtea retine ca in apel, societatea angajatoare a inteles sa-si limiteze criticile de nelegalitate si netemeinicie prin prisma incidentei art. 83 lit. b din Codul Muncii si probatoriile raportate la acest temei.

Conform art. 83 lit. b din Codul Muncii

\"Contractul individual de munca poate fi incheiat pentru o durata determinata numai in urmatoarele cazuri:

. . . . . . . . . . . . . . .

b) cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului;

. . . . . . . . . . . . . . ”

In sistemul de drept romanesc regula o constituie contractul de munca pe durata nedeterminata (art. 12 al. 1 din Codul muncii ) exceptia fiind contractul pe perioada determinata (art. 12 al. 2 coroborat cu art. 83 din Codul Muncii).

Este de la sine inteles ca legiuitorul a avut in vedere posibilitatea incheierii unor contracte pe durata determinata indiferent de domeniul in care activeaza angajatorul, inclusiv in ceea ce priveste societatea apelanta. Singura \"opreliste” in acest sens este cea prevazuta de dispozitiile art. 8 din Codul Muncii respectiv folosirea unor dispozitii legale nu in scopul pentru care au fost edictate ci in alt scop.

Urmeaza ca instanta sa verifice in concret daca angajatorul a incheiat contractul pe perioada determinata in baza unei nevoi reale determinate de o crestere a productiei data de numarul de comenzi sau incheierea s-a facut exclusiv pe motiv ca, ,legea permite acest lucru,,.

In opinia Curtii, din coroborarea ansamblului probator (inclusiv prezumtii) rezulta ca activitatea curenta a societatii este cea anterioara anului 2009, anul 2009 constituind exceptia iar nu regula de pe piata vanzarii de produse si servicii. Astfel, momentul de declin al anului 2009 este unul arhicunoscut la nivelul multor societati de profil sau nu, pe fondul crizei economice notorii. Ceea ce s-a intamplat in anul 2010 (repornirea laminorului de 6 toli) este urmarea revigorarii economiei mondiale ce s-a reflectat inclusiv prin cererea de teava. Aceasta revigorare, chiar daca nu a dus la vanzari de genul celei din 2006 (278. 840 tone) a constituit momentul pentru noi angajari (dat fiind ca pe fondul Schemei de plecari voluntare din anul 2009 societatea a ramas fara personalul necesar continuarii activitatii curente).

Este de conceput ca angajatorul a fost in situatia de \"a cantari” asupra unei posibile noi crize economice sau propagarea celei dintai cu un efect sinusoidal. Totusi, aceasta situatie este specifica oricarei activitati si oricarui angajator inca de la momentul infiintarii unei societati comerciale.

Nu acesta este insa scopul pentru care legiuitorul a inserat dispozitia art. 83 lit. b din Codul Muncii.

Cresterea activitatii la care se refera art. 83 lit. b din Codul Muncii este una neprevazuta, peste capacitatea de anticipare a oricarui angajator diligent. In speta, nu se poate sustine o crestere temporara in sensul avut in vedere de legiuitor intrucat durata contractului de munca pe perioada determinata s-a intins pe o perioada de 5 ani. Instanta nu poate sa nu aiba in vedere la verificarea indeplinirii conditiilor legale de mai sus comportamentul de ansamblu al angajatorului care mai intai a inteles sa-l angajeze pe reclamant printr-un agent de munca pentru ca apoi sa incheie in mod direct contractul de munca cea din urma reinnoire producandu-se in chiar timpul procesului pendinte cu toate ca s-a invocat o scadere a cererilor de oferta/activitatii.

De necontestat valorile fluctuante ale vanzarilor produselor apelantei, insa nu fluctuatia inerenta activitatii specifice unui angajator este cea care conduce la o aplicare a art. 83 lit. b din Codul Muncii, cum nici orice scadere de activitate nu duce in mod automat la o concediere de personal.

Altfel spus, intr-un domeniu ca acela in care activeaza reclamanta exista posibilitatea (tinand seama si de cele invederate in apel privind termenele de livrare de 16 zile, 110 zile, 85 zile, etc,) ca lunar/trimestrial sa apara fluctuatii majore de comenzi. In acest context s-ar impune fie o reducere de personal, fie angajarea unor noi lucratori. Acest lucru nu este insa posibil faptic si nici juridic (fata de necesitatea unor formalitati cronofage, necesitatea formarii unor specialisti/dobandirii unor certificate/calificari).

Tocmai de aceea, nu fluctuatia in sine a vanzarilor, mai precis cresterea lor, este de natura sa conduca la convingerea ca este aplicabil art. 83 lit. b din Codul Muncii ci doar acea crestere cu caracter imprevizibil.

Or, instanta nu poate retine un asemenea caracter pentru o perioada de aproximativ 5 ani.

Faptul ca legea permite incheierea de contracte succesive si/sau ca durata limita prevazuta de legiuitor este una destul de mare nu este in sprijinul paratei daca ne raportam la sustinerea privind durata contractuala care este de ordinul zilelor (cea mai mare durata invocata fiind de 110 zile) iar prelungirea acestor contracte este de natura sa atraga concluzia necesitatii incheierii contractelor pe perioada nedeterminata.

In contextul lipsei unui element concret, dincolo de orice indoiala rezonabila, care sa conduca la concluzia ca a existat o activitate crescuta (si care este cauza angajarii personalului pe perioada determinata) se apreciaza fata de ansamblul probator ca angajarea pe perioada determinata a fost apanajul unei temeri legate de criza din anul 2009, iar nu urmarea unei necesitati concrete si conforme scopului adoptarii art. 83 lit. b din Codul Muncii.

Or, o asemenea temere nu poate sa duca la incalcarea dreptului angajatului prevazut de art. 10 din Codul muncii precum si toate drepturile aferente in cazul unor concedieri colective (spre exemplu: negocieri cu sindicatele, preaviz, salarii compensatorii).

De altfel, art. 83 din Codul muncii reflecta dezideratul Directivei 1999/70/CE de a ocroti dreptul angajatului. De altfel CJUE in cauza Kucuk vs. Land Nordrhein?Westfalen a precizat la pct. 25: Trebuie amintit ca clauza 5 punctul (1) din Acordul?cadru CDD are drept obiect punerea in aplicare a unuia dintre obiectivele urmarite de acest acord?cadru, si anume sa limiteze recurgerea succesiva la contracte sau la raporturi de munca pe durata determinata, considerata o sursa potentiala de abuz in defavoarea lucratorilor, prin prevederea unui numar de dispozitii minime de protectie in vederea evitarii unei situatii de precaritate a salariatilor (a se vedea Hotararea din 4 iulie 2006, Adeneler si altii, C?212/04, R. ., p. I?6057, punctul 63, si Hotararea din 23 aprilie 2009, Angelidaki si altii, C?378/07-C?380/07, Rep., p. I?3071, punctul 73).

Instanta apreciaza ca fiind pertinenta sustinerea apelantei ca redeschiderea laminorului de 6” a condus la o nevoie de salariati si in alte sectoare (finisare, control de calitate) insa aceasta nu poate rasturna concluzia unei eludari a dispozitiilor legale care atrage nulitatea clauzei si aplicabilitatea art. 57 alin. 4 din Codul muncii.

Fata de cele expuse si apreciind pertinente considerentele deja retinute de prima instanta, va respinge apelul.

Vazand si dispozitiile art. 451 Cod pr. civila;

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge apelul civil promovat de apelanta R. SA, cu sediul ales la S. C. A T. Z. & ASOCIATII din Bucuresti, . 4-8, America House, West Wing,,  impotriva sentintei civile nr. 1369/C din 15.07.2015 pronuntata de Tribunalul N. in dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul-reclamant S. E. reprezentat de SINDICATUL LIBER PETROTUB R. SA., cu sediul ales la CABINET AVOCAT I. G. din Piatra N., . 10, parter, judetul N., ca nefondat.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   durata determinata a contractului de munca    inlocuirea unui salariat    activitati cu caracter sezonier    cresterea temporara a activitatii angajatorului    caracter imprevizibil   


Sus ↑