Cabinet avocat Dreptul muncii

Constata ca prin sentinta nr. 288 din 10 februarie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges, Sectia conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr. ...XX, a fost respinsa contestatia formulata si completata de contestatorul G. D. V. in contradictoriu cu intimata  SA.

Intre partile pricinii s-au desfasurat raporturi de munca in baza contractului individual de munca nr. 1459/30.12.2014, fiind incadrat pe postul de auditor intern la Serviciul Audit Intern, pe durata nedeterminata. La incheierea contractului individual de munca, contestatorul a fost informat asupra clauzelor contractuale, inclusiv asupra perioadei de proba de 90 zile, astfel ca la pct. M lit. a a contractului a fost inserata mentiunea privind perioada de proba cu care angajatul a fost de acord prin aplicarea semnaturii.

Potrivit art. 31 alin. 1, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la incheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere.

Ipoteza nu este decat aceea in care verificarea competentelor profesionale ale salariatului se face exact in perioada de proba, aceasta fiind si ratiunea juridica a acestei institutii de dreptul muncii, iar competentele punandu-se in valoare concret in timpul desfasurarii activitatii pentru care s-a incheiat contract individual de munca.

In cauza nu sunt aplicabile dispozitiile HG nr. 1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitatii de audit public intern privitoare la evaluarea auditorului public intern avand in vedere conditia sub care partile contractului de munca au contractat, si anume cea a perioadei de proba in cadrul careia se verifica, prin desfasurarea efectiva a activitatii de audit intern, aptitudinile profesionale necesare pentru indeplinirea pe viitor a atributiilor postului respectiv.

In mod practic, in cazul contestatorului, aceasta perioada de proba a dat posibilitatea salariatului sa-si demonstreze competentele profesionale, iar angajatorului sa le constate, functie de acestea decizand sau nu continuarea relatiilor de munca.

Conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei de catre intimata, singurele oficiale cu semnele de identificare si semnaturi, contestatorul, in calitate de auditor intern, avea obligatia - potrivit planului de auditare pe care insusi l-a intocmit - sa auditeze Directia Economica a intimatei in cursul lunii martie 2015, insa acesta nu efectuat nicio misiune in perioada respectiva, iar pe cele ad-hoc, repartizate contestatorului prin ordin de serviciu, le-a indeplinit defectuos in ceea ce priveste pasii de urmat, documentatia justificativa, concluziile misiunii si forma pe care trebuie s-o imbrace, redactarea cuprinzand date si informatii din anii anteriori etc.

S-a ajuns la concluzia ca salariatul nu corespunde profesional postului ocupat, astfel ca prin decizia de notificare nr. 67/26.03.2015, intimata a dispus incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 01.04.2015 (la sfarsitul perioadei de proba), in temeiul art. 31 alin. 3 din art. 279 .

In conformitate cu alin. 3 al art. 31 din art. 279 , pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti, fara a fi necesara motivarea acesteia.

Prin urmare, parcurgerea cercetarii disciplinare prealabile pretinse in cazul concedierii, preavizul ori motivarea masurii de incetare nu sunt necesare pentru intocmirea ca valabila a deciziei si pentru producerea efectelor juridice, singura formalitate obligatorie fiind cea a notificarii/instiintarii scrise - ceea ce a si respectat intimata prin intocmirea si comunicarea deciziei de notificare nr. 67/26.03.2015.

Astfel, criticile contestatorului apar neintemeiate si nelegale, urmand a fi respinse.

Cat priveste dispozitiile art. 21 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public, instanta a apreciat ca nu sunt aplicabile pe de o parte intrucat prin decizia nr. 67/26.03.2015 contestatorul nu a fost sanctionat in conditiile art. 248 alin. 1 lit. e art. 279 , relatiile de munca incetand in temeiul art. 31 alin. 3 art. 279 , iar pe de alta deoarece, presupunand ca incetarea contractului ar putea valora lato sensu sanctiune, alin. 1 al aceluiasi articol prevede ca „auditorii interni trebuie sa isi indeplineasca atributiile in mod obiectiv si independent, cu profesionalism si integritate, conform prevederilor prezentei legi si potrivit normelor si procedurilor specifice activitatii de audit public intern.” - ceea ce s-a probat ca nu s-a respectat de catre contestator.

Impotriva sentintei a formulat apel, in termen, contestatorul G. D. V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:

- In mod gresit a apreciat tribunalul ca prin aplicarea sanctiunii celei mai severe, de incetare a contractului de munca, se face vinovat de neefectuarea unor lucrari sau efectuarea unor lucrari de slaba calitate, ceea ce conduce la ideea ca nu cunoaste regulile profesiei de auditor.

Dimpotriva, sustine apelantul, misiunile de audit la Directia Economica si cele ad-hoc, repartizate prin ordin de serviciu, au fost intocmite conform procedurii. A actionat cu buna- credinta indeplinind sarcinile de serviciu in mod obiectiv si independent, cu profesionalism, asa cum reiese din probele administrate.

Adauga ca imperfectiunile au aparut datorita timpului insuficient acordat misiunilor de audit.

Considera ca sanctiunea incetarii contractului de munca este foarte aspra in conditiile in care si-a indeplinit atributiile de serviciu intr-o atmosfera tensionata pricinuita de conflicte juridice sau administrative.

In drept, apelul este intemeiat pe art. 466 si urmatoarele Cod procedura civila.

In completarea apelului, s-a propus proba cu martori pentru dovedirea intarzierii in realizarea misiunilor de audit, al caror nume si adresa de citare au fost indicate.

Prin intampinare, intimata  SA a formulat urmatoarele aparari:

Nu este vorba in cauza despre aplicarea vreunei sanctiuni, ci despre modalitatea simplificata si rapida de incetare a raporturilor de munca la sfarsitul perioadei de proba in temeiul art. 31(3) din art. 279 .

Apelantul-contestator a fost angajat, incepand cu data de 01.01.2015, pe postul de auditor intern, convenindu-se cu acesta, in scopul verificarii aptitudinilor, o perioada de proba de 90 de zile calendaristice prin contractul individual de munca nr. 1459/30.12.2014.

Intrucat pe perioada de proba nu a demonstrat ca are aptitudinile profesionale necesare postului pe care a fost angajat, societatea a luat decizia denuntarii unilaterale a contractului individual de munca la sfarsitul perioadei de proba.

Incetarea raporturilor de munca in temeiul art. 31(3) din art. 279 presupune ca salariatul sa se afle in perioada sau la sfarsitul perioadei de proba, situatie in care contractul inceteaza exclusiv prin notificare scrisa.

Arata intimata ca incetarea raporturilor de munca in temeiul art. 61 (d) presupune ca salariatul sa nu se afle in perioada de proba, situatie in care este obligatorie evaluarea profesionala prealabila.

Sustine ca a dovedit ca apelantul nu a efectuat sau a efectuat lucrari de slaba calitate, ca pe intreaga perioada de proba a efectuat doar doua misiuni de audit totalizand 3 zile, ca misiunile ad-hoc din 26.02.xxxx15 si 11.03.2015 la Serviciul Aprovizionare si la Serviciul Transport, au fost indeplinite defectuos iar cea de o luna, la directia Economica nu a fost indeplinita.

Dosarele de audit nu contin documentele pentru fiecare etapa a procesului de audit, asa cum prevede Legea nr. 672/2002. Nu s-a intocmit proiectul de raport la sfarsitul misiunii de audit, prin urmare, nu au existat puncte de vedere ale celor doua structuri audiate, nici reuniune de conciliere.

Apelantul a efectuat auditul pentru o alta perioada, nu pe cea pentru care a primit cele doua ordine de serviciu. Nu a intocmit niciun act privitor la implementarea sau nu a recomandarii prezentate, a avut o contributie minima la elaborarea documentelor specifice Serviciului Audit Intern, preluand documente efectuate de alti auditori.

Considera intimata ca proba cu martori propusa de apelant este inutila solutionarii cauzei deoarece auditarea Directiei Economice, care trebuia realizata in martie 2015 nu a fost deloc efectuata, iar celelalte doua misiuni ad-hoc nu au fost intarziate, ci efectuate defectuos.

In raspunsul la intampinare, apelantul a invocat nerespectarea termenului de preaviz de 20 de zile lucratoare, care ar fi trebuit acordat in cursul perioadei de proba. Considera ca acest preaviz era obligatoriu din moment ce era specificat in contractul individual de munca.

Adauga ca desi era prevazut la lit. G din contract, nu s-a facut o cercetare prealabila a auditorului intern in functie de volumul si complexitatea activitatilor si riscurilor asociate. Conform reglementarilor in vigoare, evaluarea se face la sfarsitul anului.

Arata ca are o vechime in munca de peste 20 de ani si in specialitate economica de 5 ani, ca se invoca gresit nerespectarea anumitor etape ale procedurii de audiere, ca la inceputul activitatii sale, au fost lasate lucrari neterminate, ca seful compartimentului juridic nu era in masura a-l evalua din punct de vedere al controlului.

Proba cu martori, sustine apelantul, este utila cauzei mai ales ca presedintele consiliului de administratie a avizat planul de audit pe anul 2015 si a efectuat auditarea Directiei Economice pe luna martie 2015.

Cele doua misiuni ad-hoc au fost executate favorabil, cu respectarea procedurii, astfel ca a corespuns exigentelor postului de auditor intern.

La acest termen de judecata, apelantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri constand in decizia consiliului de administratie nr. 57/23.03.2015 referitoare la asigurarea personalului de specialitate, contractele de munca si fisele de post ale angajatilor care au precedat, in activitatea de audit public intern, in societate pentru a fi analizata buna - credinta, contractul colectiv de munca la nivel de societate pe anul 2016, tezele probatorii fiind indicate in sedinta publica verbal.

Apelul nu este fondat.

La data de 26.03.2015, angajatorul  SA a emis decizia - notificare nr. 167, prin care contractul individual de munca al salariatului G. D. V. a incetat incepand cu data de 01.04.2015, respectiv la incheierea perioadei de proba convenite de partile litigiului prin contractul individual de munca nr. 1459/30.12.2014, incheiat pentru functia de auditor intern.

Art. 31 alin. 3 din art. 279 prevede ca pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti, fara a fi necesara motivarea acesteia.

Astfel instituita o modalitate simplificata de incetare a raporturilor de munca, prin intermediul careia oricare dintre partile contractului individual de munca il poate denunta unilateral, fara a respecta formalitatile concedierii sau ale demisiei, este afirmata precaritatea contractului pe durata perioadei de proba.

Consolidarea contractului are loc numai dupa expirarea perioadei de proba si numai daca salariatul corespunde postului pe care este incadrat ori daca acesta este multumit de acel post si doreste sa continue activitatea.

Perioada de proba de la incheierea contractului de munca, convenita pentru verificarea aptitudinilor salariatului conform art. 31 alin. (1) din art. 279 , nu se confunda cu evaluarea prealabila a salariatului concediat conform art. 61 lit. d) din cod pentru ca nu corespunde profesional locului de munca.

Concedierea in baza art. 61 lit. d) din cod vizeaza acele contracte de munca ce s-au consolidat la expirarea perioadei de proba, de aceea procedura acesteia impune angajatorului obligatii precum evaluarea prealabila dupa reguli prestabilite, propunerea de locuri de munca vacante sau acordarea preavizului, motivarea deciziei de concediere.

Testarea aptitudinilor salariatului in cursul perioadei de proba de catre angajator, aprecierea pregatirii profesionale a salariatului in aceasta perioada nu pot fi cenzurate de instanta, angajatorul fiind cel in masura sa aprecieze necesitatile in raport de specificul postului, de exigentele acestuia.

Nu s-a sustinut si nu a rezultat din probele administrate ca prestarea muncii s-ar fi impus a se face in alte conditii decat cele normale pentru postul respectiv ori pentru sarcini ce exced acestuia.

Inserarea in contractul individual de munca a clauzelor privitoare la preaviz in caz de concediere si la criteriile de evaluare a activitatii profesionale nu vizeaza verificarea aptitudinilor salariatului in cursul perioadei de proba si denuntarea unilaterala a contractului la sfarsitul acestei perioade.

Incetarea contractului de munca prin vointa uneia dintre partile acestuia in cursul sau la sfarsitul perioadei de proba nu constituie sanctionare spre a putea fi invocata vreo interdictie prevazuta de lege.

Fata de cele retinute, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-contestator G. D. V., CNP ..., domiciliat in Pitesti,  nr. 9A, judetul Arges, impotriva sentintei civile nr. 288 din 10 februarie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. ...XX, intimata fiind  SA, cu sediul in Pitesti,  nr. 24A, judetul Arges.