Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea formulata se solicita de reclamanta R.C. – in contradictoriu cu SC  N.M. SRL -  N. Balcescu anularea deciziei 1587/21.09.2011 si constatarea incetarii raporturilor de munca in temeiul art. 79 (7) Codul muncii.

In motivare se arata: Reclamanta a avut calitatea de angajat al societatii intimate potrivit C.I.M.  nr. B  38380/04.05.2006 – pe durata determinata functia de inginer mecanic receptioner service, ulterior fiind modificat pe durata nedeterminata conform actului aditional nr. 107/26.07.2006.
La 26.07.2011 a solicitat intimatei, incetarea raporturilor de munca (demisie) conform art. 79 (1) art. 279 dupa implinirea unui termen de preaviz.
In ceea ce priveste convocarea nr.B1520 din 12.09.2011 transmisa de Administratorul SC N.M.SRL, aceasta era pentru a se prezenta reclamanta la comisia_de mediere si nicidecum la cercetarea sa disciplinara asa cum reiese din decizia de concediere. Aceasta convocare, reclamanta, a considerat-o tardiv formulata deoarece nu mai avea nici un raport de munca cu societatea, contractul sau de munca era incetat la data expirarii termenului de preaviz, respectiv 12.08.2011.
Astfel, decizia nr. B 1587 din 21.09.2011 este formulata intr-un mod cu totul haotic, nu se intelege clar care sunt in concret faptele ce i se imputa si de care se face vinovata, nu i s-a adus la cunostinta referatul nr. A4968/12.09.2011 invocat in decizie si nici nu s-a facut referire la demisia sa din moment ce se precizeaza ca nu a respectat termenul de preaviz. Calculul termenului de preaviz a fost facut incepand cu data de 26.07.2011, data depunerii si inregistrarii cererii
(demisiei) sale, prin care a comunicat angajatorului actul sau unilateral de vointa de a parasi societatea.
Demisia, asa cum este definita de art.79 alin.l Codul muncii , reprezinta „actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz\".
Potrivit alin.7 al aceluiasi articol de lege „contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.
Din aceste texte de lege, reiese clar faptul ca, fiind un act unilateral, demisia produce efecte prin simpla manifestare de vointa a salariatului independent de vointa angajatorului, iar termenul de preaviz este stipulat de legiuitor in favoarea angajatorului, acesta putand renunta la beneficiul lui.
In acest context, emiterea de catre intimata, la data de 21.09.2011 a deciziei de concediere nr. B1587/2011, in temeiul art. 61 lit. a) din art. 279 , retinand incalcarea dispozitiilor din regulamentul intern, contractul colectiv de munca la nivel de societate (pe care nu l-a vazut niciodata) si contractul individual de munca este total nelegala si netemeinica, deoarece la data emiterii acestei decizii raportul juridic de munca incheiat intre parti fiind incetat, conform prevederilor art. 79 alin. 7 Codul muncii .
Avand in vedere cele de mai sus, reclamanta solicita instantei sa  admita actiunea asa cum a fost formulata, sa constate ca decizia nr. B 1587 din 21.09.2011 este nula de drept, sa constate incetarea raporturilor de munca in temeiul art.79 alin.7 din Codul muncii si sa oblige intimata la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces .
La dosar s-a depus decizia B 1587/21.09.2011, cererea de demisie, convocarea B/1520/12.09.2011, copie contract individual de munca, concediu medical.
Prin intampinarea depusa, se solicita respingerea  contestatiei intrucat contestatoarea nu a respectat termenul de preaviz in sensul ca dupa expirarea perioadei de concediu de odihna aceasta nu s-a mai prezentat la unitate pentru a  lucra cele 10 zile pana la implinirea termenului de 15 zile preaviz.
Potrivit art. 79 alin. 5 din Codul Muncii \"Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele\", efecte care nu s-au produs din culpa salariatului. Acest fapt presupune ca angajatul trebuie efectiv sa lucreze 15 zile (calendaristice in speta) nu sa se socoteasca absolvit de obligatiile fata de angajator prin simpla trecere a timpului.
In contextul sus-mentionat, este surprinzatoare mirarea contestatoarei asupra concedierii disciplinare din moment ce aceasta este consecinta ruperii intempestive de catre angajat a raporturilor de munca, cu incalcarea dreptului de preaviz pe care de altfel il recunoaste ca pe un beneficiu al angajatorului, la care angajatorul nu a renuntat: \"...termenul de preaviz este stabilit in favoarea angajatorului, acesta putand renunta la beneficiul lui\".
Tot astfel este surprinzator faptul ca reclamanta isi manifesta incapacitatea de a intelege resorturile concedierii disciplinare: \"...nu se intelege clar faptele care mi se imputa si care ma fac vinovata \", din moment ce este evident ca a incalcat dispozitiile pct. L Ut. C din Contractul individual de munca, cu privire la care nu poate pretinde ca nu-l cunoaste, in continutul deciziei de concediere mentionandu-se clar ca aceasta a incalcat termenul de preaviz.
Desi cu privire la convocarea B 1520 imputeaza angajatorului folosirea unei terminologii improprii: convocarea la comisa de mediere in locul celei disciplinare, este evident ca reclamanta nu avea motive de indoiala asupra acestei convocari:
•  Pe de o parte, pentru ca in continutul acestei convocari se mentioneaza clar ca aceasta se face \"pentru a discuta nerespectarea conditiilor de efectuare a termenului de preaviz conform art. 79 alin. 4 din Codul muncii \", in raport de textul legal mentionat fiind evident ca nu putea fi vorba decat de preavizul aferent demisiei.
• Pe de alta parte contestatoarea insasi recunoaste implicit semnificatia acestei convocari, din moment ce precizeaza ca \"Aceasta convocare am considerat-o tardiv formulata\", fiind problema contestatoarei daca a inteles sa socoteasca in mod eronat momentul incetarii raporturilor de munca cu angajatorului.
 Practic, chiar daca demisia constituie un act unilateral al angajatului, conditiile respectiv termenul in care aceasta opereaza nu pot fi stabilite tot unilateral de angajat, acesta avand obligatia de a respecta prevederile legale si pe cele ale contractului individual de munca incheiat cu angajatorul.
Actiunea este legal scutita de plata taxei de timbru.
Instanta analizand actele si lucrarile dosarului constata:
Prin decizia 1587/21.09.2011 s-a dispus in temeiul art. art. 61 art. 279 incetarea raporturilor de munca ale contestatoarei incepand cu 21.09.2011.
In considerentele deciziei se arata ca, nu a respectat perioada  preaviz conform C.I.M.  16.08.2011 incalcand dispozitiile Regulamentului de ordine interioara, C.C.M/societate si C.I.M. – aspect consemnat si in referatul A 4968/12.09.2011 ce a stat la baza emiterii deciziei – fila 48.
Potrivit actelor dosarelor, contestatoarea a solicitat la 26.07.2011 incetarea raporturilor de munca in conditiile art. 79 (1) art. 279 incepand cu 16.08.2011, potrivit  C.I.M.  nr. 5338380/04.05.2006 – lit.L – alte clauze perioada de proba este de 15 zile.
Potrivit actelor dosarului, contestatoarea, incepand cu 01.08.2011 pana pe 15.08.2011 a fost in  concediu de odihna, urmand potrivit sustinerilor intimatei ca dupa expirarea perioadei de concediu odihna respectiv pe 16.08.2011 sa se   prezinte la serviciu. Potrivit convocarii nr. B  1521/12.09.2011 – contestatoarea  a  fost convocata la comisia de mediere conform deciziei  nr. C 281/01.08.2011 – pentru discutarea nerespectarii conditiilor in ce priveste efectuarea termenului de preaviz conform art. 79 (4) art. 279   conform referatului A 4967/21.09.2011 si A 4968/12.09.2011.
In dovedirea celor aratate, la dosar s-au depus: referat A 4968/2011, fise de pontaj.
Instanta, in ce priveste nerespectarea termenului de preaviz, constata ca, contestatoarea si-a prezentat demisia in conditiile art. 79 (1)  Codul muncii cu acordarea unui termen de preaviz, urmand ca in conditiile alin. 7 ale art. 79, C.I.M.  sa inceteze la data expirarii perioadei de preaviz).
Instanta va inlatura sustinerile intimatei privind obligativitatea prezentarii la serviciu a contestatoarei pentru a  lucra ( dupa expirarea C.O.- 01.80- 15.08.2011) respectiv sa lucreze diferenta de 10 zile ramasa din perioada de preaviz, intrucat prin efectuarea concediului de odihna legal, contractul individual de munca al contestatoarei nu a fost suspendat pe perioada efectuarii concediului de odihna.
Astfel, potrivit art. 50 art. 279 , contractul individual de munca, inceteaza de drept in urmatoarele situatii: concediu de maternitate, concediu incapacitate temporara de munca, efectuarea serviciului militar obligatoriu, exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, indeplinirea unei functii salarizate de sindicat, forta majora, pe perioada cand a fost arestat preventiv in conditiile Codului procedura civila.
Asadar se apreciaza de instanta ca in cauza raporturile de munca ale contestatoarei au incetat la data expirarii preavizului in conditiile art. 79 (7) art. 279 .
In atare conditii instanta constata ca in mod nelegal s-a emis de angajator decizia 1587/21.09.2010 intrucat la acea data raporturile de munca ale contestatoarei erau deja incetate, acesta nu mai avea calitatea de angajat la societate.
De asemeni, nemaiavand calitatea de salariat  in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 263 si urmatoarele din art. 279 .
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita contestatia, sa anuleze decizia de concediere nr. 1587/21.09.2011 si sa constate incetate raporturile de munca in conditiile art. 79 (7) art. 279 respectiv 16.08.2011.