Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata sub nr. .../22.09.2010 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta  B. M. -R. a chemat in judecata I. NATIONAL DE SANATATE PUBLICA solicitand obligarea paratului la plata sumei de 2908 lei, reprezentand indemnizatia egala cu 2 salarii de baza avute in luna pensionarii, cu dobanda legala calculata de la data introducerii cererii si pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a fost salariata Centrului Regional de Sanatate Publica Cluj-N., a fost inscrisa la pensie pentru limita de varsta incepand cu data de 01.08.2009, iar conform disp. art. 96 alin. 2 pct. d) din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura sanitara pe perioada 2008-2010, i se cuvenea o indemnizatie egala cu cel putin doua salarii de baza avute in luna pensionarii.

Cu toate acestea, angajatorul nu a platit aceasta indemnizatie, desi reclamanta l-a notificat in repetate randuri.

Reclamanta a mai sustinut ca ulterior i s-a comunicat ca I. National de Sanatate Publica este cel care poate solutiona cererea sa, insa acesta nu are obligatia de plata a indemnizatiei pretinse, intrucat nu a fost prevazuta in protocolul de predare-primire incheiat cu fostul Institut de Sanatate Publica „ Prof. Dr. I. M.” Cluj-N. .

Prin sentinta civila nr. 3789 din 9 noiembrie 2010, Tribunalului Cluj a admis actiunea formulata de reclamanta B. M. -R., parata fiind obligata sa plateasca acesteia suma de 2908 lei, reprezentand indemnizatia egala cu 2 salarii de baza avute in luna pensionarii, actualizata cu dobanda legala incepand cu data de 22.09.2010 si pana la plata efectiva.

Parata a fost obligata sa plateasca reclamantei suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamanta a fost salariata Centrului Regional de Sanatate Publica Cluj-N. si beneficiaza de  pensie pentru limita de varsta incepand cu data de 01.08.2009.

La data de 21.08.2009, reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat plata sumei de 2908 lei, reprezentand indemnizatia egala cu 2 salarii de baza avute in luna pensionarii.

Conform disp. art. 96 alin. 2 pct. d) din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de R. Sanitara pe perioada 2008-2010, reclamanta era indreptatita la o indemnizatie egala cu cel putin doua salarii de baza avute in luna pensionarii si luand in considerare ca, potrivit comunicarii nr. 81/06.11.2008 emisa de parata, salariul acesteia a fost de 1454 lei, prima instanta a constatat ca fiind intemeiat capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 2908 lei.

S-a mai retinut ca reclamanta este indreptatita si la plata dobanzii legale, incepand cu data de 22.09.2010 si pana la plata efectiva a indemnizatiei.

In temeiul disp. art. 274 Cod. proc. civila, parata a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata.

Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs I. NATIONAL DE SANATATE PUBLICA, considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:

Prin H. G. nr. 1414/18.11.2009, I. de Sanatate Publica „Prof. Dr. I. M.” Cluj-N. si alte cinci institutii de profil din tara s-au desfiintat, fuzionand sub denumirea de I. National de Sanatate Publica.

Recurentul arata ca, in aceste conditii, obligatiile preluate ca urmare a fuziunii au fost mentionate in protocolul de predare-primire incheiat, nefiind mentionata nicio indatorire de plata a vreunei indemnizatii de natura celei solicitate de catre intimata. Drepturile banesti datorate de catre institutiile desfiintate nu trebuiau solicitate Institutului National de Sanatate Publica, ci puteau fi solicitate ordonatorului principal, Ministerul Sanatatii, care gestioneaza fondurile ramurii sanitare.

Se mai arata ca prevederile Contractului Colectiv de Munca la Nivel de R. Sanitara invocat in cauza nu pot fi opozabile Institutului National de Sanatate Publica, ce a luat fiinta la data de 18.12.2009.

Recurentul sustine ca in urma fuziunii s-a preluat organizarea activitatii in domeniul sanatatii publice la nivel national, insa din punct de vedere financiar-contabil acestei institutii nu i s-a alocat nicio suma de bani pentru acoperirea unor obligatii de genul celei invocate in cauza. La intocmirea bugetului pe anul 2010 s-a avut in vedere si protocolul intocmit ca urmare a fuziunii, insa nu au fost prevazute sume care sa reprezinte asemenea indemnizatii prevazute in contractul colectiv de munca.

Se mai arata ca neacordarea indemnizatiei a avut justificare pe considerente de ordin economic si social, neexistand fonduri pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Prin intampinarea formulata, B. M. -R. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

In recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizand recursul formulat de paratul I. NATIONAL DE SANATATE PUBLICA, in temeiul disp. art. 3041 Cod. proc. civila, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale si conventionale aplicabile in cauza, se retine ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit disp. art. 96 alin. 2 pct. d) din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de R. Sanitara pe perioada 2008-2010, drepturile salariale angajatilor carora li se aplica aceste prevederi, „cuprind” si  o indemnizatie egala cu cel putin doua salarii de baza avute in luna in care se pensioneaza, de care beneficiaza cei care se pensioneaza pentru limita de varsta.

Recurentul a invocat ca, prin H. G. nr. 1414/18.11.2009, I. de Sanatate Publica „Prof. Dr. I. M.” Cluj-N. si alte cinci institutii de profil din tara s-au desfiintat, fuzionand sub denumirea de I. National de Sanatate Publica, astfel incat nu are obligatia de a plati reclamantei, pensionata prin decizia nr. .../29.09.2009, indemnizatia ce i se cuvenea la data pensionarii, respectiv  01.08.2009.

Prin cererea inregistrata sub nr. 2459/21.08.2009, reclamanta a solicitat angajatorului sau, I. de Sanatate Publica „Prof. Dr. I. M.” Cluj-N., plata indemnizatiei prevazute de disp. art. 96 alin. 2 pct. d) din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de R. Sanitara pe perioada 2008-2010, care este cuprinsa in drepturile salariale ale angajatilor conform vointei partenerilor sociali.

Neprimind nici un raspuns la aceasta solicitare, reclamanta s-a adresat cu o noua cerere Centrului Regional de Sanatate Publica Cluj-N. la data de 29.03.2010, care nu a intreprins nicio masura pentru executarea obligatiei de plata a drepturilor banesti ce se cuveneau fostei salariate.

Mai mult decat atat, la notificarea trimisa Centrului Regional de Sanatate Publica Cluj-N. la data de 15.07.2010, acesta a raspuns, prin adresa nr. 1148/29.07.2010, ca incepand cu data de 01.12.2009, institutia face parte din structura Institutului National de Sanatate Publica, caruia trebuie sa se adreseze reclamanta pentru obtinerea drepturilor solicitate.

La data de 11.08.2010, recurenta a adresat o notificare Institutului National de Sanatate Publica, care a raspuns prin adresa nr. 6388/27.08.2010, ca: „Din datele existente, precizam ca in protocolul incheiat cu fostul Institut de Sanatate Publica „Prof. Dr. I. M.” Cluj-N. nu este mentionata ca atare o obligatie de plata a indemnizatiei despre care faceti vorbire”.

Curtea retine ca, desi despre un astfel de protocol de predare-primire I. National de Sanatate Publica face referire si prin motivele de recurs, si cu toate ca in cauza, potrivit disp. art. 287 art. 279 , sarcina probei ii revine in acest litigiu, acesta nu a depus la dosar un asemenea act pentru a dovedi sustinerile formulate.

Se retine insa ca un asemenea protocol nici nu ar putea sa prevada „ca atare” fiecare obligatie contractuala sau legala ce revine succesorului in drepturi si obligatii a fostului angajator al reclamantei.

Mai mult, nici nu ar fi necesar ca un asemenea protocol sa prevada asemenea mentiuni, atat timp cat in sistemul nostru de drept au fost transpuse prevederile comunitare, cuprinse in Directiva nr. 2001/23/CE a Consiliului Europei din 2001, privind protectia drepturilor lucratorilor in cazul transferului intreprinderii, a unei unitati din cadrul acesteia, care garanteaza salariatilor respectarea drepturilor salariale castigate in cadrul unitatii cedente, prevederi legale a caror necunoastere nu poate fi invocata de nimeni, cu atat mai mult de catre o institutie nationala.

Astfel, conform disp. art. 169 art. 279 , salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii.

In speta, obligatia contractuala neexecutata de catre fostul angajator, de plata a indemnizatiei ce face parte din pachetul de drepturi salariale al reclamantei si din universalitatea de drepturi si obligatii a institutiei desfiintate, a fost transferata recurentului-cesionar, chiar daca, la data transferului,  intimatei ii incetase deja contractul de munca.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 5 din Legea nr. 67/2006, care prevad ca drepturile si obligatiile cedentului, care decurg din contractele individuale de munca si din contractul colectiv de munca aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

Conform art. 6 alin. 1 din aceeasi lege, anterior datei transferului, cedentul avea obligatia notificarii cesionarului cu privire la toate drepturile si obligatiile care urmeaza a fi transferate acestuia, dar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, nerespectarea obligatiei de notificare prevazute la alin. 1 nu va afecta transferul acestor drepturi sau obligatii catre cesionar si nici drepturile salariatilor.

Art. 9 din acelasi act normativ prevede ca cesionarul are obligatia respectarii prevederilor contractului colectiv de munca aplicabil la data transferului, pana la data rezilierii sau expirarii acestuia.

Mai mult, conform disp. art. 178 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de R. Sanitara pe perioada 2008-2010, in toate situatiile de reorganizare, restructurare, modificarea sursei si modului de finantare pentru unitati, sectii, compartimente si servicii, externalizari servicii etc., angajatorul care preda este obligat sa transmita, iar angajatorul care preia este obligat sa garanteze respectarea clauzelor acestui contract colectiv de munca.

Astfel, in mod corect reclamanta s-a adresat, in termenul prevazut de disp. art. 283 alin. 1 lit. c) din art. 279 , cu prezenta cerere de chemare in judecata impotriva succesorului in drepturi si obligatii al fostului angajator si in mod legal prima instanta a admis actiunea formulata in contradictoriu cu acesta, nefiind incident in cauza motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod. proc. civila.

Recurentul mai sustine ca nu dispune de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor pretinse in prezenta cauza.

Astfel cum in mod constant s-a statuat in practica judiciara si in literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare nu poate fi retinuta de catre instanta ca motiv de netemeinicie a actiunii prin care salariatii solicita indeplinirea unor obligatii de plata a drepturilor de natura salariala stabilite prin contracte colective incheiate in mod legal.

Cu atat mai mult, se retine ca cel putin in urma notificarii ce i-a fost adresata de catre reclamanta la  data 11.08.2010, recurentul avea obligatia sa solicite fondurile necesare  executarii obligatiei ce i-a fost transferata in urma desfiintarii fostului angajator.

Pentru aceste considerente, in temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod. proc. civila, se va respinge recursul formulat de paratul I. NATIONAL DE SANATATE PUBLICA si se va mentine sentinta pronuntata de catre prima instanta.

In temeiul disp. art. 274 Cod. proc. civila, recurentul, aflat in culpa procesuala, va fi obligat sa plateasca intimatei B. M. -R. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul formulat de paratul I. NATIONAL DE SANATATE PUBLICA impotriva sentintei civile nr. nr. 3789 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr. ...XX, pe care o mentine.