Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante la data de 12.07.2013 sub nr. ...XX petenta  SA a solicitat in contradictoriu cu intimatul I. T. de Munca Bucuresti anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei  nr. ... din data de 21.06.2013 si in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Ulterior petenta si-a modificat cererea si a aratat ca intelege sa conteste procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei   nr. ....

Petenta a aratat ca la data de 21.06.2013 a fost efectuat un control la obiectivul nr. 1 din localitatea Navodari, incinta Rafinaria Midia, judet C. in scopul de a verifica modul in care sunt respectate prevederile legislatiei in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

A mai precizat petenta ca inspectorul din cadrul Inspectoratului T. de Munca i-a acordat un termen pentru ca angajatii sa efectueze perioada de odihna necesara dar in mod abuziv i-a aplicat si o amenda in cuantum de 1500 de lei.

In drept a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.

In probatiune a depus copii de pe urmatoarele inscrisuri: proces-verbal de control, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei  nr. ..., anexa la procesul-verbal de control, plan de masuri dispuse de intimat, certificat constatator pentru petenta, foaie pontaj luna iulie 2013.

Intimatul a depus intampinare in termenul legal prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei C., exceptia lipsei plangerii prealabile, respectiv a plangerii administrative, iar pe fondul cauzei respingerea plangerii ca nefondata.

Exceptiile au fost respinse in cursul judecatii.

Pe fondul cauzei, intimatul a aratat ca numitii P. G. si R. G. nu au beneficiat de repausul saptamanal, ei au lucrat in ture de 12 cu 24 si lucrul in aceasta perioada le-a fost compensat conform art. 138 alin. 2, petenta incalcand astfel prevederile art. 137 alin. 1,2 din Legea nr. 53/2003.

Intimatul a mai precizat ca petenta nu a respectat prevederile art. 114 alin. 1,2 din Legea nr. 53/2003 pentru numitii P. G., R. G. si S. M., in sensul ca nu a respectat timpul legal de lucru, inclusiv orele legale suplimentare.

In drept a invocat prevederile Legii nr. 108/1999, HG nr. 1377/2009, Legea nr. 53/2003, O.G. nr. 2/2001 si Legea nr. 554/2004.

In probatiune a depus copii de pe urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei   nr. ..., proces-verbal de control  nr. ..., anexa nr. 1 la procesul-verbal de control, planul de masuri dispus de intimat, fise de identificare pentru P. G., R. G., S. M., fisa pontaj luna mai 2013.

Petenta a depus raspuns la intampinare prin care a aratat ca intelege sa faca plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei  nr. .../21.06.2013 si in consecinta a solicitat respingerea exceptiilor.

Petenta a formulat cerere completatoare prin care a invederat instantei ca a indeplinit masurile dispuse de inspectorul din cadrul Inspectoratului T. de Munca Bucuresti, dar tot a fost sanctionata.

Instanta a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar si proba testimoniala cu martorul R. G. .

Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 20 de lei.

Analizand actele si lucrarile dosarului retine:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei   nr. ... petenta a fost sanctionata contraventional cu avertisment si cu amenda in cuantum de 1500 de lei pentru nerespectarea prevederilor art. 137 alin. 1,2 respectiv art. 114 alin. 1,2 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii .

Conform art. 137 din Legea nr. 53/2003 „(1) repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica; (2) in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern”.

Art. 114 din Legea nr. 53/2003 „(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.”

Instanta verifica din oficiu data introducerii plangerii contraventionale si constata ca petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevazut de art. 31 alin. (1) din OG 2/2001.

In privinta legalitatii procesului verbal de contraventie contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O. G. nr. 2/2001, instanta constata ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de acest text de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, fiind indicate: numele, prenumele si calitatea agentului constatator care l-a incheiat, numele, prenumele si domiciliul contravenientei persoana fizica, descrierea faptei savarsite si data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contraventie contestat, instanta retine ca, desi in dreptul intern contraventiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), aceasta categorie de fapte ilicite intra in sfera de cuprindere a notiunii de „acuzatie in materie penala”, la care se refera primul paragraf al art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, in continuare Conventia.

La aceasta concluzie conduc doua argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementarii, norma juridica ce sanctioneaza acest gen de fapte adresandu-se tuturor cetatenilor; iar pe de alta parte, sanctiunea aplicabila pentru savarsirea acestor fapte: amenda contraventionala, confiscarea si suspendarea activitatii, urmaresc un scop preventiv, represiv si disuasiv, caracteristic infractiunilor. In jurisprudenta sa constanta: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. Romaniei, A. c. Romaniei, Curtea a stabilit ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie constituie, in sensul art. 6 din Conventie, o „acuzatie in materie penala”.

De asemenea, aceasta a mai statuat ca dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este unul absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventie, cu obligatia statului de a institui limite rezonabile in stabilirea unor astfel de prezumtii, in acest sens fiind necesara asigurarea unui echilibru intre interesele aflate in prezenta, respectiv, scopul urmarit de legiuitor prin instituirea prezumtiei, acela de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit, si necesitatea respectarii dreptului la aparare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.

Forta probanta a rapoartelor si proceselor verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa diferit importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblul sau atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul: cauza Bosoni c. Frantei, hotararea din 7 septembrie 1999.

Aplicand principiile enuntate in paragrafele ce preced cauzei de fata, instanta constata ca, desi O. G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului administrativ de constatare si sanctionare a contraventiei, din economia intregii reglementari in materie contraventionala si din interpretarea art. 270 Cod procedura civila, rezulta ca procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiei, ca inscrisuri autentice, intocmite de un functionar public in exercitarea atributiilor de putere publica cu care a fost investit, pe baza constatarilor personale ale acestuia, face dovada situatiei de fapt mentionate in cuprinsul lor, pana la proba contrara, bucurandu-se astfel de o prezumtie relativa de legalitate si temeinicie, care poate fi rasturnata prin administrarea oricarei probe, in conditiile legii.

Instanta constata ca petenta nu neaga savarsirea celor doua contraventii ci doar oportunitatea aplicarii masurii amenzii contraventionale.

Cu privire la prima contraventie instanta apreciaza ca a fost retinuta in mod corect in sarcina petentei, intrucat din fisele de pontaj depuse la filele 80-81 din dosar reiese ca societatea G. S. S. SA nu a acordat repaus saptamanal in forma impusa de lege, anume 2 zile consecutive. Acest aspect reiese si din declaratia martorei R. G. .

Referitor la a doua contraventie instanta apreciaza ca si aceasta a fost retinuta in mod corect in sarcina petentei, aspect ce rezulta din declaratia acesteia, care nu neaga savarsirea faptei, precum si din fisele de pontaj.

Conform art. 5 alin. (5) si art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si de mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

Instanta apreciaza ca nu se impune aplicarea masurii avertismentului intrucat fapta savarsita are un grad de pericol social ridicat, prin punerea in pericol a sanatatii salariatilor care lucreaza mult peste norma legala admisa. Mai mult, prin inlocuirea sanctiunii amenzii petenta ar putea persevera in atitudinea contraventionala, incalcand in continuare prevederile legale, avand in vedere si faptul ca are calitate de angajator si se afla pe o pozitie privilegiata fata de angajati care nu ar putea sa refuze sa lucreze in aceste conditii.

De asemenea, petentul a precizat ca a indeplinit masurile impuse de inspectorul din cadrul intimatei, dar acele masuri se refera la prima contraventie, cea referitoare la lipsa repausului saptamanal, dar cu privire la a doua contraventie nu au existat masuri dispuse.

Fata de cele expuse mai sus, instanta va respinge cererea de inlocuire a sanctiunii amenzii cu masura avertismentului.

Prin urmare, instanta apreciaza ca petenta nu a rasturnat prezumtia de veridicitate a procesului-verbal, ca acesta a fost legal si temeinic intocmit si in consecinta va respinge plangerea contraventionala

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge plangerea contraventionala formulata de petenta  SA, cu sediu in sector 1, Bucuresti, . 10, J40/xx/1999, CUI xx impotriva intimatei I. T. de Munca C., cu sediu in  ca neintemeiata.

Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei   nr. ... ca legal si temeinic.