Cabinet avocat Dreptul muncii

Tribunalul O__ prin  sentinta civila nr.466 de la 12.09.2016 a respins actiunea formulata de reclamanta I__ L_ D_ CNP: x, domiciliata în Slatina, _, _, Judetul O__, în contradictoriu cu pârâta Directia S__ V_ si pentru siguranta A__ O__,  cu sediul în Slatina, _. 171-173, Judetul O__, C__ x,  ca neîntemeiata.

Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamanta a fost angajata pe perioada determinata, începând cu data de 13.03.2015, potrivit contractului de munca nr. 21/12.03.2015, post ocupat în urma unui concurs.

La data de 29.12.2015, contractul individual de munca încheiat pe perioada determinata a fost prelungit pâna la data de 31.03.2016 cu posibilitatea prelungirii pâna la data de 31.12.2016 în functie de veniturile încasate, în temeiul Ordinului presedintelui autoritatii nationale Sanitare si pentru siguranta A__ nr. 113/2008.

Prin Decizia 96/29.03.2016 a încetat contractul de munca al contestatoarei, în temeiul art. 56 alin. 1 lit. i din art. 279 , la data expirarii termenului.

Instanta a retinut faptul ca potrivit dispozitiilor art. 12 alin. 1 art. 279 , contractul individual de munca se încheie pe durata nedeterminata.

Prin derogare de la aceasta regula, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile si conditiile prevazute de lege, personal salariat cu contract individual de munca pe durata determinata.

Potrivit dispozitiilor art. 82 alin. 2 art. 279 , contractul individual de munca pe durata determinata se poate încheia numai în forma scrisa si cu precizarea expresa a duratei pentru care a fost încheiat.

De asemenea, conform art. 82 alin. 3 art. 279 , contractul individual de munca pe perioada determinata poate fi prelungit, în conditiile art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari.

A_. 4 al acestui articol prevede ca între aceleasi parti se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata, iar potrivit alin. 5 al art. 82 contractele individuale de munca pe durata determinata încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.

Conform disp. art. 83 art. 279 , contractul individual de munca poate fi încheiat pentru o durata determinata numai în urmatoarele cazuri: a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei în care acel salariat participa la greva; b) cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului; c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier; d) în situatia în care este încheiat în temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca; e) angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajarii, îndeplineste conditiile de pensionare pentru limita de vârsta; f) ocuparea unei functii eligibile în cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului; g) angajarea pensionarilor care, în conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul; h) în alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe.

Sub aspectul legalitatii contractului individual de munca al reclamantei încheiat cu pârâta, instanta a retinut faptul ca au fost respectate prevederile legale în materie, este încheiat în forma scrisa, este precizat expres durata pentru care a fost încheiat, a fost prelungit cu acordul scris al partilor, nu a fost depasit numarul maxim prevazut de art. 82 alin. 4 din art. 279 în ceea ce priveste contracte de munca pe durata determinata succesive si durata acestora nu a depasit durata maxima prevazuta de alin. 5 al aceluiasi articol.Totodata în cuprinsul contractului este mentionat, în conformitate cu disp. art. 83 art. 279 , motivul pentru care s-a încheiat contractul individual de munca pe perioada determinata: conform Ordinului nr. 113/2008 privind aprobarea Instructiunilor pentru organizarea si desfasurarea activitatii de control oficial în unitatile de prelucrare, procesare, depozitare, transport, valorificare si comercializare a produselor si produselor alimentare de origine nonanimala  (art. 83 lit. h). Potrivit dispozitiilor art. 162 din Ordinul 113/2008 (Anexa) ,,Contractele de munca încheiate între Directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si personalul angajat pe perioada determinata în baza prezentului ordin, în conditiile legii, pot înceta, înainte de expirarea perioadei pentru care au fost încheiate, la initiativa angajatorului.” 

Asadar ambele parti, atât reclamanta cât si pârâta, prin semnarea contractului individual de munca si-au dat consimtamântul ca acesta sa-si produca efecte pe o perioada determinata, reclamanta fiind informata cu privire la clauzele generale ale contractului individual de munca, precum si ale celor doua aditionale la acest contract. Înca de la angajare societatea pârâta a ofertat reclamantei un loc de munca pe perioada determinata, prezentându-i acesteia totodata conditiile în care urma sa îsi desfasoare atributiunile de serviciu. Urmare a acestor elemente, reclamanta a ales sa semneze contractul de munca pe perioada determinata.

Potrivit disp. art. 56 alin. 1 lit. i art. 279 , contractul individual de munca existent înceteaza de drept: la data expirarii termenului contractului individual de munca încheiat pe durata determinata, Asadar expirarea duratei initiale ori a celei rezultate în urma prelungirii sale prin acordul partilor, coincide cu încetarea de drept a acelui contract fara sa fie nevoie de nici o alta formalitate îndeplinita de parti.

Din analiza procesului verbal al Consiliului de Conducere încheiat la data de 25.03.2016, s-a retinut ca nu sunt fonduri suficiente pentru plata salariilor personalului angajat pe perioada determinata si ca nu se pot prelungi contractele de munca pe perioada determinata în temeiul Ordinului nr.113/2008.

Sustinerea contestatoarei ca si dupa aceasta data pârâta trebuia sa-i prelungeasca contractul individual de munca deoarece aceasta posibilitate era prevazuta în actul aditional, nu a putut fi retinuta, atâta timp cât  acest lucru era posibil functie de sumele încasate în temeiul Ordinului presedintelui nr.113/2008. Din comunicarea din data de 25.03.2016 a Biroului Economic si Administrativ catre Consiliul de Conducere al DSVSA O__, s-a retinut faptul ca sumele încasate în temeiul Ordinului nr.113/2008 nu sunt suficiente pentru plata salariilor personalului angajat pe perioada determinata si ca nu se pot prelungi contractele de munca pe perioada determinata în temeiul Ordinului nr.113/2008. În baza acestei comunicari, prin procesul verbal din  data de 25.03.2016, Consiliul de Conducere a hotarât ca nu se mai pot  prelungi contractele de munca pe perioada determinata, pentru atributiile prevazute de Ordinul presedintelui nr.113/2008, situatie în care se afla si contestatoarea.

Instanta a retinut ca excede prezentei cauze analiza incidentei Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 precum si a dispozitiilor Ordonantei nr. 42 din 29 ianuarie 2004, încheierea si încetarea unui contract de munca fiind analizata în conformitate cu dispozitiile Codului Muncii.

Fata de aceasta situatie s-a apreciat ca pârâta a emis decizia nr.96/29.03.2016 în mod temeinic si legal  si ca urmare a dispus respingerea contestatiei ca neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea I__ L_-D_ criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea apelului a aratat ca sentinta instantei de fond este nelegala, pronuntata cu încalcarea vadita a principiilor dreptului la aparare si la un proces echitabil, contradictorialitatii si accesului la Justitie, instanta motivând în mod selectiv, partial, hotarârea pronuntata, toate argumentele retinute fiind pro causa si nu rezultatul unei analize concrete, reale, efective si obiective a motivelor de nelegalitate si netemeinicie invocate împotriva deciziei nr.96/29.03.2016.

Arata ca în afara unor considerente teoretice, singura preocupare a instantei de fond s-a manifestat în sensul de a exclude din rationamentul logico-judiciar motivele invocate în actiune si de a acorda prevalenta, în mod nelegal, unilateral sustinerilor pârâtei.

Considera ca motivarea constituie o cerinta legala, esentiala, de validitate, lipsa ei fiind sanctionata cu nulitate absoluta, cerinta care rezulta din argumente retinute de Curtea Europeana de Justitie si jurisprudenta comunitara.

Mai arata ca sentinta instantei de fond este nelegala, încalca dispozitiile art.6, art.7, art.8, art.13, art.14, art.22 Cod pr.civila, coroborat cu art.425 alin.1 lit.b Cod pr.civila, art.6 din CEDO si art.21 din Constitutia României.

Apelanta a mai aratat ca încalcarea evidenta a principiilor mentionate mai sus rezulta si din faptul ca instanta de fon d a refuzat, în mod nejustificat, sa administreze probele mentionate în cererea de chemare în judecata, probe constând în înscrisuri, interogatoriu si expertiza contabila, pronuntând o sentinta lipsita de temei de fapt si de drept si rezultatul unor interpretari selective, arbitrare.

Dreptul la aparare si la un proces echitabil, accesul la Justitie, au fost încalcate în mod flagrant, instanta având obligatia sa analizeze si sa motiveze cauza dedusa judecatii, în temeiul unor elemente de fapt obiective si sa se pronunte asupra concludentei, pertinentei si utilitatii probelor solicitate.

Apreciaza ca nelegalitatea este cu atât mai pregnanta, daca avem în vedere faptul ca în litigiile de munca, sarcina probei apartine angajatorului, faptul ca a depus catagrafia care atesta existenta unui numar de 752 de societati comerciale, structurate în 18 domenii de activitate, care impun realizarea unor controale, în functie de gradul de risc, toate tarifate conform Ordinului nr.188/2015 al presedintelui ANSVSA si faptul ca a depus balan?a analitica pentru perioada 01.03.x16, care indica încasarea unei sume de x lei si un rest de încasat în valoare de 7925 lei, sume extrabugetare, cu destinatie speciala, afectata acordarii acestor drepturi salariale.

În mod nelegal instanta, în motivarea sentintei pronuntate nu se raporteaza la decizia nr.96/29.03.2016, obiect al cauzei deduse judecatii, nu analizeaza motivele de  nelegalitate si netemeinicie invocate împotriva acesteia, considerentele limitându-se la o teorie a încheierii contractului de munca pe o perioada determinata, nu are în vedere contractul individual de munca nr.21/11.03.2015 coroborat cu actul aditional nr.1/29.12.2015 – „Durata contractului din contractul individual de munca nr.21/11.03.2015, se modifica si se completeaza si are urmatorul cuprins: 

Contractul individual de munca nr.21/11.03.2015 se prelungeste pâna la data de 31.03.2016, cu posibilitatea continuarii pâna la 31.12.2016, în functie de veniturile încasate în anul 2016 în temeiul Ordinului presedintelui autoritatii nationale Sanitare si pentru siguranta A__ nr.113/2008, privind aprobarea Instructiunilor pentru organizarea si desfasurarea activitatii de control oficial în unitatile de prelucrare, procesare, depozitare, transport, valorificare si comercializare a produselor si subproduselor alimentare de origine nonanimala”, legalitatea si temeinicia deciziei de încetare a contractului de munca fiind analizata pe criterii straine de natura cauzei si subiective.

În acest context, coroborat cu dispozitiile legale aplicabile în cauza, analiza legalitatii si temeiniciei deciziei nr.96/29.03.2016, trebuia sa se faca, având în vedere motivul invocat pentru incetarea contractului de munca, doar raportat la veniturile extrabugetare încasate pâna la data emiterii deciziei si celei ce trebuiau a fi încasate pâna la sfârsitul anului 2016 si nu în temeiul unor afirmatii subiective ale pârâtei, la care instanta de fond a achiesat în mod arbitrar.

Sustine apelanta ca justificarea masurii încetarii contractului de munca nu putea rezulta din simple afirmatii, dovada faptului ca aceasta nu este discretionara si nu reprezinta un abuz de drept, trebuind sa rezulte din probe, mai presus de orice dubiu si o judecata impartiala a cauzei.

Mai arata ca argumentul constând în: „instanta retine ca excede prezentei cauze analiza inciden?ei Regulamentului (CE) nr.882/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004, precum si a dispozitiilor Ordonantei nr.42 din 29 ianuarie 2004, încheierea si încetarea unui contract de munca fiind analizata în conformitate cu dispozitiile Codului Muncii”, este concordant cu maniera nelegala de solutionare a cauzei si face abstrac?ie de ierarhia si for?a juridica a actelor normative si încalca totodata dispozitiile art.1 alin.5, art.148 alin.2, alin.4 coroborat cu art.11 si art.20 din Constitutia României.

Prin acest argument retinut, contrar unui stat de drept si calitatii de membru  al României la Uniunea Europeana, instanta  a refuzat sa analizeze si sa dea eficienta urmatoarelor  dispozitii din OG nr.42/2004, act prin care s-a pus în aplicare Regulamentul nr.882/2004, regulament obligatoriu pentru statele membre, izvor de drept originar.

Probe: înscrisuri, interogatoriu si expertiza contabila.

Fata de cele expuse, solicita admiterea apelului, anularea sentintei instantei de fond si rejudecând cauza  sa se admita actiunea.

În drept a invocat prevederile art.466-480 Cod pr.civila, Regulamentul CE nr.882/2004, OG nr.42/2004, Ordinul nr.113/2008, art. 279 .

Legal citata intimata Directia S__ V_  si pentru siguranta A__ O__, la data de 14.11.2016, a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Arata ca în mod corect instanta de fond a apreciat ca motivele invocate de catre apelanta-reclamanta nu subzista si nu sunt de natura sa atraga nulitatea deciziei contestate. instanta de fond a retinut ca decizia contestata a fost emisa în temeiul art.56 alin.1 lit.i art. 279 , angajatorul constatând încetarea de drept a contractului de munca ca urmare a expirarii termenului pe care a fost încheiat.

Mai arata ca în mod corect instanta de fond a retinut ca apelanta-reclamanta a fost angajata pe perioada determinata si ca raporturile de munca cu angajatorul au încetat în temeiul art.56 alin.1 art. 279 , fara a fi avuta în vedere optiunea salariatului. Potrivit art.16 alin.1 art. 279 , contractul individual de munca se încheie în baza consimtamântului partilor si este rezultatul consimtamântului reciproc al partilor, astfel ca, apelanta-reclamanta a cunoscut perioada pentru care a fost încheiat contractul si a fost de acord cu încetarea acestuia la data de 31.03.2016.

Solicita în baza art.478 alin.(2) Cod pr.civila, sa se respinga ca inadmisibila proba cu expertiza solicitata în apel de apelanta-reclamanta întrucât cererea a mai fost solicitata de apelanta si respinsa de instanta de fond.

Analizând apelul declarat se constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.6 pct.1 din conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotarî asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil.

Fata de împrejurarile spetei, instanta constata ca au fost respectate dispozitiile sus-mentionate, precum si cele ale legislatiei nationale de drept si a drepturilor constitutionale, pretins a fi încalcate de catre reclamanta.

Prin actiunea înaintata, reclamanta a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa dispuna anularea deciziei nr.96/29.03.2016 si obligarea pârâtei la încheierea  unui nou contract individual  cu o perioada cuprinsa între 01.04.x16.

Art.12 alin.1 din Codul muncii instituie regula potrivit careia contractul individual de munca se încheie pe perioada nedeterminata si doar ca o exceptie se poate încheia pe perioada determinata, în conditiile expres prevazute de lege. Conform alin.2, contractul individual pe durata determinata se poate încheia numai în anumite conditii.

Potrivit art.82 alin.1 art. 279 , prin derogare de la regula prevazuta la art.12 alin.1, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile si conditiile Codului muncii, personal salariat cu contract individual de munca pe perioada determinata.

Art.82 din art. 279 reglementeaza exceptia în ceea ce priveste durata contractului de munca si anume durata determinata a acestuia. Fiind o exceptie este de stricta interpretare, durata  determinata putând interveni numai în cazurile si conditiile prevazute de lege.

Art.83 lit.h vine în completarea acestei reglementari si defineste situatiile de exceptie ca fiind alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe.

Activitatea reclamantei concretizata în atributiile aratate în clauzele contractului individual de munca si ale actelor aditionale, la care s-a obligat  prin consimtamântul  expres al acesteia, este reglementata de dispozitiile OG nr.42 art.19 al.3 si 4,  conform carora „Controlul oficial prevazut la alin.1 si 2, se asigura de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de munca pe perioada determinata, încheiat în conditiile legii, cu Directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti, în baza tarifelor stabilite conform art.48”. Ca exceptie – „contractele individuale de munca prevazute la alin.3 încheiate pe perioada maxima prevazute de legislatia în vigoare pot fi prelungite ulterior, cu acordul partilor, atâta timp cât exista conditiile care au stat la baza încheierii acestora, în masura asigurarii resurselor financiare prevazute în acest sens, pâna la încheierea unor noi contracte individuale de munca, în urma organizarii concursurilor în conditiile legii.”

Ulterior, a aparut Ordinul 113/2008, care contine în esenta aceleasi reglementari, în preambulul acestora aratându-se ca se au în vedere prevederile art.10 lit.b din OG nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobate cu modificari si completari prin Legea nr.215/2004, cu modificarile  si completarile ulterioare si sinând cont de prevederile Regulamentului Parlamentului European si Consiliului nr.882/2004 privind controalele oficiale efectuate pentru asigurarea conformitatii cu legislatia în domeniul alimentelor si furajelor, sanatatii si bunastarii animale, cu modificarile si completarile ulterioare.

La art.1 din Ordinul 113/2008 - se arata ca” se aproba Instructiunile pentru organizarea si desfasurarea activitati de control” în unitatile sus mentionate, în care se regaseste modalitatea de decontare a contravalorii controalelor efectuate si tarifarea cheltuielilor  efectuate, inclusiv cele cu plata salariilor si a cursurilor de pregatire ale organelor de control. Astfel, Sustinerea reclamantei ca pârâta era obligata sa îi prelungeasca durata contractului individual de munca printr-un act aditional este eronata, în cuprinsul deciziei nr.96/29.03.2015, fiind mentionata insuficienta fondurilor bugetare alocate în scopul salarizarii si evidentiate în actul din 25.03.2016 al Biroului Economic si administrativ, act înaintat Consiliului de Conducere al DSVSA O__.

Încheierea actului aditional nr.1/29.12.2015 a avut drept baza acest Ordin, emis cu luarea în considerare a OG nr 42/2004, ambele acte normative reglementând activitatea Directiilor Sanitar Veterinare si pentru siguranta Animalelor. Mai mult, s-a specificat ca posibilitatea prelungirii actului aditional este conditionata de veniturile încasate în anul 2016. Corelând cele doua ipoteze reiese ca prelungirea duratei contractului de munca a fost conditionata de veniturile încasate pe parcursul anului 2016,?i nu cele totalizate la finele acestui an. Balanta analitica de verificare pentru perioada 1.03.-29.03.2016, a evidentiat un debit de 36.300 lei si un credit de 28.376,10 lei la capitolul Ordin 113/2008.

Chiar daca se invoca finantarea aratata la modul general în dispozitiile alin.5 ale Ordonantei de Guvern nr.42/2009, se constata ca dispozitia are caracter subsidiar, prevazând  plata personalului din venituri proprii si nu s-a facut nicio dovada ca ar fi existat o finantare de la bugetul de stat alocata Platii salariilor personalului pârâtei, neexistând  decât o trimitere la acest text legal.

Fata de aceste considerente, administrarea de probe constând în expertiza contabila sau interogatoriu nu se impune, cu atât mai mult cu cât ne aflam într-o situatie de exceptie a încetarii contractului individual de munca  si anume în baza art.56 alin.1 lit.i art. 279 , contractul individual de munca  al reclamantei încetând ca urmare a expirarii termenului pentru care a fost încheiat, în baza consimtamântului partilor,o modificare a oricarei clauze, cu trimitere speciala la durata acestuia fiind posibila numai prin acordul ambelor parti, ceea ce lipseste în prezenta cauza, pentru perioada ulterioara datei de 31.03.2016.

Contestatia poate fi analizata doar prin prisma temeiului de drept invocat de angajator, retinut în decizie, respectiv încetarea contractului individual de munca conform art.56 alin.1 lit.i din Legea 53/2003, dispozitiile Codului muncii  fiind inserate în cuprinsul contractului individual de munca la pct.N -dispozitii finale aratându-se ca „Prevederile prezentului contract individual de munca se completeaza cu dispozitiile Codului muncii republicat.”

Astfel, instanta de fond a dat o corecta interpretare dispozitiilor art.56 alin.1 lit.i art. 279 , conform carora contractul individual de munca existent înceteaza de drept la data expirarii termenului contractului individual de munca încheiat pe perioada determinata, deci expirarea duratei initiale ori a celei rezultate în urma prelungirii sale prin acordul partilor, coincide cu încetarea de drept a acelui contract fara sa fie necesara nicio alta formalitate îndeplinita de parti.

Curtea constitutionala prin decizia nr.383/2011, a statuat ca Legea nr.40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2011- art. 279 prin care regimul juridic aplicabil contractului individual de munca a suferit unele modificari si completari determinate, în principal, de necesitatea izvorâta în practica de a flexibiliza desfasurarea relatiilor de munca, este constitutionala.

Angajatorul nu poate fi obligat împotriva vointei sale sa prelungeasca contractul individual de munca, în conditiile în care însasi actul normativ în vigoare instituia posibilitatea de a încheia contract individual de munca pe perioade  determinate.

Interpretarea prevederilor Codului muncii nu s-a facut unilateral, ci asa cum s-a aratat mai sus, Ordinul nr.113/2008 a fost dat în baza Regulamentului Parlamentului European si Consiliului nr.882/2004, Ordinul fiind emis în vederea aprobarii Instructiunilor pentru organizarea si desfasurarea activitatilor de control oficial în cadrul Directiilor Sanitar-Veterinare si pentru Controlul sigurantei Animalelor.

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene privind interpretarea prevederilor Directivei nr.1999/70/CE privind Acordul-cadru cu privire la munca pe durata determinata (Cauza CJUE B-Kncuk împotriva Land Nord Rhein-West falen-C586/10) a stabilit astfel: Clauza 5 din Acordul-cadru trebuie interpretata în sensul ca nevoia  temporara de personal, prevazuta de o reglementare nationala precum cea din speta, poate, în principiu, sa constituie un motiv obiectiv în sensul clauzei mentionate. Fata de cele aratate mai sus, instanta constata ca nu exista motive de nelegalitate care sa afecteze hotarârea apelata, urmând ca în baza art.480 alin.1 Cod pr.civila, sa respinga apelul ca nefondat. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de  contestatoarea  I__ L_-D_, domiciliata în Slatina, Judetul O__, împotriva sentintei civile nr.466 de la 12.09.2016 pronuntata de Tribunalul O__ în dosarul nr.x, în contradictoriu cu intimata Directia S__ V_ si P_ siguranta A__ O__, cu sediul în Slatina, _.173, Judetul O__.

Decizie definitiva.

Pronuntata în sedinta publica de la 09 Ianuarie 2017.