Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 2.716 din 03 octombrie 2016, pronuntata de Tribunalul C_ în dosarul nr. xXX, s-a admis în parte actiunea formulata de reclamanta T_-PESCARU? C__-C_, în contradictoriu cu pârâtii O_ DE C__ si P__ IMOBILIARA C_, si AGENTIA NATIONALA DE C__ si P__ I_ (A.N.C.P.I.) si a fost anulata Decizia nr. 303/22.12.2015 emisa de pârâtul O_ DE C__ si P__ IMOBILIARA C_

Pârâtul O.C.P.I C_ a fost obligat la emiterea unei noi decizii care sa mentioneze ca salariul reclamantei este de 4.178 lei brut, începând cu data de 01.01.2016 si pâna la data de 31.07.2016 precum si la plata unei despagubiri egale cu diferentele dintre salariul cuvenit si cel încasat, sume indexate, majorate si actualizate si a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat pe perioada 01.01.xxxxxx16.

Pârâta AGENTIA NATIONALA DE C__ si P__ I_ (A.N.C.P.I.) a fost obligata sa aloce fondurile necesare platii drepturilor salariale solicitate. Pârâtul O.C.P.I C_ a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata partiale în cuantum de 1.400 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamanta este angajata pârâtului OC.P.I. C_, având încheiat contractul individual de munca nr. 152/13.02.2008, modificat prin actul aditional nr. 8/22.12.2015. Prin decizia contestata, în urma promovarii unui examen, de pe functia de asistent-registrator principal gradul II pe functia de asistent-registrator principal gradul I, reclamantei i-a fost stabilit un salariu în cuantum de 3.326 lei, corespunzator gradatiei 4 de vechime, clasa de salarizare 69, stabilit fata de salariu similar aflat în plata la OCPI C_.
Potrivit art. 2 si 3 din Legea nr. 283/2011, în anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe functii, pentru personalul numit/încadrat în aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat în functii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica în care acesta este încadrat, dispozitiile fiind aplicabile în mod corespunzator si personalului ale carui raporturi de munca sau serviciu au fost suspendate în conditiile legii si si-a reluat activitatea în anul 2012.

Din interpretarea sintagmei \"functii similare\" se desprinde fara echivoc intentia legiuitorului care a stabilit ca pentru persoanele nou încadrate/angajate/promovate, salarizarea se va face la un nivel de salarizare ce se plateste pentru o functie ce are aceleasi repere din perspectiva salarizarii, adica functie analoaga sau asemanatoare raportat la  criteriile în functie de care se face salarizarea. Daca legiuitorul nu ar fi dorit asigurarea unui corespondent cât mai fidel cu un salariu deja în plata din perspectiva tuturor acestor criterii de salarizare, atunci ar fi utilizat o alta sintagma care sa precizeze ca nivelul de salarizare relevant este cel în plata pentru functia în care persoana respectiva este încadrata, angajata sau promovata.

S-a retinut ca prin Decizia nr. 32/2015, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Pitesti – Sectia I Civila, în dosarul nr. xXXX si, în consecinta, a statuat ca „în raport de prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice (M. Of. nr. 877 din 28 decembrie 2010; cu modif. ult.), ce stabilesc aplicarea etapizata a dispozitiilor sale si de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului platit din fonduri publice (M. Of. nr. 878 din 28 decembrie 2010; cu modif. ult.), art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar (M. Of. nr. 887 din 14 decembrie 2011), art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare (M. Of. nr. 845 din 13 decembrie 2012), art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice în anul 2014, precum si alte masuri în domeniul cheltuielilor publice (M. Of. nr. 703 din 15 noiembrie 2013; cu modif. ult.), care opresc aplicarea efectiva a valorii de referinta si a coeficientilor de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, sinând seama si de prevederile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distinctie între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare si plata efectiva a drepturilor salariale.

Norma juridica mentionata dispune expres ca salariul reclamantei trebuia sa fie stabilit  la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica în care este încadrata.
Potrivit art. 1, 2 si 3 din Regulamentul de organizare si functionare a agentiei  nationale de C__ si P__ I_, aprobat prin HG nr. 1288/2012, în vigoare la data examenului, AGENTIA NATIONALA de C__ si P__ I_ este institutie a administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, unica autoritate în domeniile cadastru, publicitate imobiliara, geodezie si cartografie, iar oficiile de cadastru si publicitate imobiliara functioneaza în subordinea agentiei, fiind reglementat un numar de posturi aprobat pentru agentie si unitatile subordonate.

Faptul ca AGENTIA NATIONALA de C__ si P__ I_ este unica autoritate pentru oficiile de cadastru si publicitate imobiliara este confirmat si faptul ca Directorul General  al agentiei nationale de C__ si P__ I_ emite ordine prin care aproba regulamentele de organizare si functionare a oficiilor (Ordinul nr. 890/28.08.2015), dar si proceduri de organizare si desfasurare a examenelor de promovare a personalului în grade si trepte profesionale superioare (Ordin nr. 969/18.09.2015). 

Potrivit prevederilor art. 5 din art. 279 potrivit carora: „(1) În cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. (2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârsta, apartenenta NATIONALA, rasa, culoare, etnie, religie, op?iune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa. (3) Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute în legislatia muncii.  (4) Constituie discriminare indirecta actele si faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe.”

Instanta de fond a retinut ca egalitatea de tratament si interzicerea discriminarii nu permit angajatorului sa dezavantajeze unii salariati în favoarea altora inclusiv în ce priveste cuantumul salariilor. diferentele de tratament trebuie sa fie rezonabile si cu o justificare obiectiva, ceea ce nu se confirma în situatia reclamantei cât timp pârâta nu a avansat o justificare rezonabila pentru diferentele de salarizare, aflându-ne, deci, în prezenta unei situatii de discriminare  a reclamantei generata de conduita pârâtei angajatoare din moment ce potrivit propriilor sustineri exista mai multe nivele de salarizare în plata pentru functii similare în cadrul autoritatii din care face parte, însa reclamantei nu i s-a acordat salariul de baza maxim aflat în plata.

De altfel, pârâta AGENTIA NATIONALA de C__ si P__ I_ trebuia sa verifice existenta unor  fapte si acte de eventuala discriminare directa sau indirecta asupra salariatilor pe care îi coordoneaza. 

Desi i s-au solicitat pârâtei depunerea grilelor de salarizare pentru functia pe care a fost avansata reclamanta în urma examenului, respectiv functia de asistent-registrator principal gradul I, de la toate  oficiile de cadastru si publicitate imobiliara din tara care functioneaza în subordinea agentiei, acesta nu a depus decât un tabel comparativ cu jude?ele Bistri?a-Nasaud si S__, fara ca instanta sa poata verifica valorile maximale aflate în plata.

Din actele depuse de pârâta (f.42) rezulta ca salariul existent în plata pentru asistent-registrator principal gradul I, în Judetul  S__ este în cuantum de 4.178 lei, cu mult mai mare decât cel stabilit pentru reclamanta, respectiv de 3326 lei, diferenta care nu este justificata în temeiul prevederilor art. 5 din art. 279 .

Având în vedere prevederile legale amintite si aspectele retinute. instanta de fond a admis în parte actiunea formulata de reclamanta, va anula Decizia nr. 303/22.12.2015, emisa de pârâta O_ DE C__ si P__ IMOBILIARA C_ si a obligat-o la emiterea unei noi decizii în care sa se mentioneze ca salariul reclamantei este de 4178 lei brut, începând cu data de 01.01.2016 si pâna la data de 31.07.2016.Totodata va obliga pârâta O.C.P.I C_ la plata unei despagubiri egale cu diferentele dintre salariul cuvenit si cel încasat, sume indexate, majorate si actualizate si a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat pe perioada 01.01.xxxxxx16 si a obligat pârâta AGENTIA NATIONALA DE C__ si P__ I_ (A.N.C.P.I.) sa aloce fondurile necesare Platii drepturilor salariale solicitate.

În temeiul art. 453 din Codul de proc. civ., fiind în culpa procesuala instanta a obligat pârâtul O.C.P.I C_ la plata cheltuielilor de judecata partiale în cuantum de 1400 lei.  
Împotriva acestei sentinte, pârâtul a O_ DE C__ si P__ I_ C_ a declarat apel, în termen legal, solicitând instantei admiterea acestuia, schimbarea hotarârii atacate în sensul respingerii actiunii.

În motivarea apelului, pârâtul a aratat ca reclamanta a promovat în functia de asistent registrator principal din gr. II în gr. I, astfel încât pârâtul a emis decizia nr. 303/22.12.2015 prin care i s-a stabilit, începând cu data 01.01.2016 grada?ia IV, clasa de salarizare 69, cu stabilirea unui salariu de baza brut la suma de 3.326 lei, cu respectarea dispozitiilor art. 4 alin. 1 si alin. 2 din O.U.G. nr. 57/2015 si a dispozitiilor din Legea nr.  284/2010. De asemenea, s-au respectat toate actele normative în privinta salarizarii adoptate dupa _ Legii nr.  330/2009 si pâna în prezent, astfel încât nu se poate vorbi de un maxim sau un minim al salariului, acesta fiind stabilit în grila de salarizare emisa prin Ordinul Directorului general al A.N.C.P.I. nr. 241/2010.

Pârâta apelanta arata ca nu exista o discriminare în privinta salariului reclamantei întrucât nu a facut altceva decât sa aplice legislatia în vigoare, potrivit careia la data de 10.04.2010 personalul angajat era personal contractual platit din venituri proprii, fiecare angajat având stabilit un salariu negociat.
Reclamanta intimata T_-P__ C__ C_ a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei de interes în formularea caii de atac, întrucât pârâta a executat dispozitiile sentintei apelate si a emis decizia nr. 430/14.11.2016 prin care reclamantei i-a fost recunoscut pentru perioada 01.01.xxxxx16 un salariu de baza de 4.178 lei si i-au fost achitate deja despagubirile egale cu diferentele dintre salariul cuvenit si cel încasat (f.12-14).

Este evident ca a existat o discriminare salariala fata de alti colegi din tara, atâta timp cât o perioada de 7 luni a primit un salariu mai mic pentru acelasi post, gradatie, clasa si vechime decât alti colegi care au fost încadrati pe functii similare.
Pârâta apelata a formulat raspuns la întâmpinare reclamantei intimate prin care a solicitat respingerea exceptiei lipsei de interes întrucât potrivit art. 448 alin. 1 pct. 2 din C.pr.civ. si art. 274 din C.muncii, hotarârile pronuntate  de prima instanta sunt executorii de drept, astfel încât prin noua decizie nr. 430/14.11.2016 s-au pus în aplicare dispozitiile sentintei apelate (f.23-24).

Pârâta apelanta sustine, în continuare, ca a respectat toate dispozitiile legale în vigoare referitoare la stabilirea salariului reclamantei, astfel încât nu exista o discriminare în ceea ce o priveste pe reclamanta.

Analizând sentinta criticata prin prisma motivelor de apel invocate si a apararilor formulate, Curtea, în temeiul art. 479 alin. 1 C.pr.civ., retine urmatoarele:
Astfel, reclamanta T_-PESCARUS C__-C_ este angajata pârâtului OC.P.I. C_, având încheiat contractul individual de munca nr. 152/13.02.2008, modificat prin actul aditional nr. 8/22.12.2015.
Prin Decizia nr. 303/22.12.2015, în urma promovarii unui examen, de pe functia de asistent-registrator principal gradul II pe functia de asistent-registrator principal gradul I, reclamantei i-a fost stabilit un salariu de baza brut în cuantum de 3.326 lei, corespunzator gradatiei 4 de vechime, clasa de salarizare 69, stabilit potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 1 si alin. 2 din O.U.G. nr. 57/2015 si a dispozitiilor din Legea nr.  284/2010.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, drepturile salariale ale personalului platit din fondurile publice sunt exclusiv cele prevazute în prezenta lege [dispozitia fiind reluata si în art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010]. Prin aceasta dispozitie, legea-cadru de salarizare consacra caracterul exclusiv al drepturilor salariale prevazute de acest act normativ si de actele normative anuale de salarizare.

Art. 7 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, conform careia \"Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizeaza etapizat, prin modificarea succesiva, dupa caz, a salariilor de baza, soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare\".
Conform art. 2 si 3 din Legea nr. 283/2011, în anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe functii, pentru personalul numit/încadrat în aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat în functii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica în care acesta este încadrat, dispozitiile fiind aplicabile în mod corespunzator si personalului ale carui raporturi de munca sau serviciu au fost suspendate în conditiile legii si si-a reluat activitatea în anul 2012.

Din interpretarea sintagmei \"functii similare\" se desprinde fara echivoc intentia legiuitorului care a stabilit ca pentru persoanele nou încadrate/angajate/promovate, salarizarea se va face la un nivel de salarizare ce se plateste pentru o functie ce are aceleasi repere din perspectiva salarizarii, adica functie analoaga sau asemanatoare raportat la  criteriile în functie de care se face salarizarea. Daca legiuitorul nu ar fi dorit asigurarea unui corespondent cât mai fidel cu un salariu deja în plata din perspectiva tuturor acestor criterii de salarizare, atunci ar fi utilizat o alta sintagma care sa precizeze ca nivelul de salarizare relevant este cel în plata pentru functia în care persoana respectiva este încadrata, angajata sau promovata.

Art. 4 din OUG nr. 57/2015 prevede urmatoarele: (1) În anul 2016, pentru personalul nou-încadrat pe functii, pentru personalul numit/încadrat în aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat în functii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica în care acesta este încadrat sau din institutiile subordonate acestora, în cazul în care nu exista o functie similara în plata. (2) Prin nivel de salarizare în plata pentru functiile similare se întelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor având aceeasi functie, în care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si îsi desfasoara activitatea în aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii.

Norma juridica mentionata dispune expres ca salariul reclamantei trebuia sa fie stabilit  la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica în care este încadrata.
Potrivit dispozitiilor art. 5 din art. 279 : „(1) În cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. (2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârsta, apartenenta NATIONALA, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa. (3) Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute în legislatia muncii.  (4) Constituie discriminare indirecta actele si faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe.”

Principiul egalitatii de tratament si interzicerea discriminarii nu permit angajatorului sa dezavantajeze unii salariati în favoarea altora inclusiv în ce priveste cuantumul salariilor.
Pârâta AGENTIA NATIONALA de C__ si P__ I_ trebuia sa verifice existenta unor  fapte si acte de eventuala discriminare directa sau indirecta asupra salariatilor pe care îi coordoneaza. 

În temeiul rolului activ prima instanta a solicitat pârâtei depunerea grilelor de salarizare pentru functia pe care a fost avansata reclamanta în urma examenului, respectiv functia de asistent-registrator principal gradul I, de la toate  oficiile de cadastru si publicitate imobiliara din tara care functioneaza în subordinea agentiei însa acesta nu a depus decât un tabel comparativ cu judetele Bistrita-Nasaud si S__, fara ca instanta de fond sa poata verifica valorile maximale aflate în plata.
Din actele depuse de pârâta rezulta ca salariul existent în plata pentru asistent-registrator principal gradul I, gradatia 4, clasa de salarizare 69 în Judetul  S__ este în cuantum de 4.178 lei, cu mult mai mare decât cel stabilit pentru reclamanta, respectiv de 3326 lei, diferenta care nu este justificata în temeiul prevederilor art. 5 din art. 279 .

Diferentele de tratament trebuie sa fie rezonabile si cu o justificare obiectiva, ceea ce nu se confirma în situatia reclamantei cât timp pârâta nu a avansat o justificare rezonabila pentru diferentele de salarizare, aflându-ne, deci, în prezenta unei situatii de discriminare  a reclamantei, contrar aser?iunilor pârâtului apelant, generata de conduita pârâtei angajatoare din moment ce potrivit propriilor sustineri exista mai multe nivele de salarizare în plata pentru functii similare în cadrul autoritatii din care face parte, însa reclamantei nu i s-a acordat salariul de baza maxim aflat în plata.

Prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind personalul platit din fonduri publice, pronuntata de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata în Monitorul Oficial nr. 97 din 9 februarie 2016, s-a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia I civila, în Dosarul nr. 2.xXX* si, în consecinta, s-a stabilit ca: „În raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizata a dispozitiilor sale, si cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectiva a valorii de referinta si a coeficientilor de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, sinând seama si de prevederile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distinctie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, si plata efectiva a drepturilor salariale.
Plata efectiva a drepturilor salariale urmeaza a se efectua potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plata pentru functia similara, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelasi grad profesional si aceeasi transa de vechime în munca si în functie si care a trecut în aceste transe de vechime ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 285/2010”. Aceasta decizie este obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Curtea apreciaza ca  existenta mai multor acte normative, adoptate succesiv într-un interval scurt de timp, în baza carora s-a intentionat salarizarea unica a bugetarilor nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferentiat si pentru nesocotirea principiului egalitatii de tratament fata de toti salariatii si care presupune plata egala pentru munca de valoare egala.
Criteriul temporal sau acela al unor reglementari diferite nu poate justifica diferente de salarizare între persoane care exercita aceeasi functie si care au aceeasi pregatire profesionala.

Asadar, pentru toate categoriile de personal aflate în situatii identice, salarizarea trebuie sa se faca la nivelul de salarizare în plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica unde sunt încadrati. Atunci când este analizata identitatea de situatii între doi angajati, nu trebuie verificata identitatea de reglementare, ci trebuie avuta în vedere identitatea de activitate desfasurata si de pregatire profesionala.

Din interpretarea normelor juridice incidente în speta rezulta ca nu exista niciun argument legal care sa justifice diferentele salariale dintre persoane care desfasoara aceeasi activitate în cadrul aceleiasi institutii. Salariile se stabilesc pe categorii de functii si pe niveluri de pregatire profesionala, iar nu în considerarea unor persoane privite ut singuli si care sunt, în mod întâmplator, contemporane edictarii unui act normativ.
Potrivit jurisprudentei constante a instantei de contencios constitutional, precum si a celei a Curtii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalitatii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmarit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice în mod rational si obiectiv.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, în temeiul prevederilor  art.480 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul O_ DE C__ si P__ I_ C_ împotriva sentintei civile nr. 2.716 din 03.10.2016 a Tribunalului C_ pronuntata în dosarul nr. xXX, pe care o va mentine.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., fiind în culpa procesuala, pârâtul apelant va fi obligat sa plateasca intimatei T_-PESCARUS C__-C_ suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecata în apel, reprezentând onorariu avocatial dovedit prin chitanta de la f.15 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul O_ DE C__ si P__ I_ C_, C__ xxxxxxx, cu sediul în mun. C_-N_, _, nr. 53, jud. C_, împotriva sentintei civile nr. 2.716 din 03.10.2016 a Tribunalului C_ pronuntata în dosarul nr. xXX, pe care o mentine.

Obliga pe apelant plateasca intimatei T_-PESCARUS C__-C_, CNP xxxx, cu domiciliul în mun. C_-N_, _-12, _, cu domiciliul procesual ales la C__. Av. T_ A_ situat în mun.C_-N_, __, __, suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata în apel.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica din 25.01.2017.