Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea adresata  Tribunalului Constanta sub nr. 2231/2004, contestatorul DM, in contradictoriu cu intimata S.C. „Oil Terminal” S.A. Constanta, a solicitat sa se dispuna anularea deciziei nr. 185/29.10.2004, reintegrarea in functia detinuta anterior, obligarea la plata drepturilor banesti aferente perioadei cuprinsa intre data emiterii deciziei si data efectivei reintegrari, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 245/18.02.2005 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata contestatia formulata de contestatorul DM, in contradictoriu cu parata S.C. „Oil Terminal” S.A. Constanta si a fost obligat contestatorul catre intimata la plata sumei de 16.000.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca DM exercita in cadrul S.C. „Oil Terminal” S.A. functia de mecanic de locomotiva.
Atat in fisa postului, cat si din raspunsul la intrebarea nr. 2 din interogatoriul luat contestatorului, rezulta ca pe tura sa de serviciu acesta era gestionarul locomotivelor.
Atributiile asumate prin fisa postului se completeaza cu cele prevazute la pct. 9.12 din Regulamentul Intern, in conformitate cu care, contestatorul era obligat sa asigure supravegherea permanenta a instalatiilor, utilajelor, masinilor si celorlalte mijloace incredintate.
Din concluziile raportului de cercetare prealabila inregistrat sub nr. 10658 din 26.10.2004 rezulta ca in urma nesupravegherii locomotivei pe care o avea in gestiune angajatul DM a favorizat in data de 1.10.2004 orele 2,30 sustragerea a 60 litri motorina de catre numitul Luca Toader, salariat al intimatei.
Neindeplinirea acestei obligatii de serviciu constituie abatere disciplinara potrivit disp. art. 263 pct. 2 din Legea nr. 53/2003 si consta in inactiunea salariatului concretizata in nesupravegherea locomotivelor pe care le avea  in gestiune.
Totodata, s-a retinut ca potrivit art. 8 din H.C.M. nr. 2230/1969 privind gestiunea bunurilor materiale ale agentilor economici, autoritatilor si institutiilor publice, „gestionarul este obligat sa previna sustragerea bunurilor si orice forma de risipa, sa le fereasca de degradare …”.
Coroborand acest text de lege cu prevederile Regulamentului Intern, respectiv pct. 30.7, se observa ca in calitatea sa de gestionar, contestatorul avea indatorirea de a supraveghea locomotiva si pe cale de consecinta sa previna sustragerea de combustibil din acestea, in caz contrar putand fi antrenata fie raspunderea disciplinara, fie raspunderea patrimoniala pentru lipsa in gestiune, deoarece acesta avea in gestiune si combustibilul din locomotiva.
Astfel, luand in considerare probele administrate in cauza, instanta a retinut ca salariatul contestator se face vinovat de savarsirea unei abateri disciplinare prin neindeplinirea obligatiilor specifice functiei ocupate pentru care avea si calitate de gestionar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, reclamantul contestator DM.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei recurata, instanta constata ca recursul este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Decizia nr. 185/29.10.2004 prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al salariatului, are ca temei legal, art. 30.6 si art. 30.7 din Regulamentul Intern, precum si art. 61 lit. „a” coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. „f” art. 279 .
Articolul 61 lit. „a” art. 279 arata ca angajatorul poate dispune concedierea in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca sau regulamentul intern.
In regulamentul intern, la care se face trimitere in decizie, se stipuleaza la art. 30.6 si 30.7 ca se sanctioneaza cu desfacerea disciplinara a contractului de munca, „favorizarea de sustrageri de produse petroliere” si „nesupravegherea instalatiilor, masinilor si utilajelor in timpul functionarii, in timpul programului de munca”.
Nu se poate retine favorizarea de sustrageri de produse petroliere asa cum este stipulat prin art. 30.6 din Regulament deoarece, nu s-au administrat nici un fel de probe din care sa reiasa ca recurentul a inlesnit sau ajutat in vreun fel pe impegatul TL sa sustraga motorina din rezervorul celei de-a doua remorci.
Raportul intocmit de comisia de cercetare a evenimentului a concluzionat in sensul ca TL a fost cel care a sustras motorina, dar ca DM nu a supravegheat locomotiva.
Prin acelasi raport se constata ca sustragerea motorinei a avut loc in timpul pauzei de manevra, care a determinat o lipsa de activitate in zona.
In aceste conditii, nici art. 30.7 din Regulament nu subzista deoarece acest articol sanctioneaza „nesupravegherea instalatiilor, in timpul functionarii acestora si nu in perioada cat utilajele sunt in stationare”.
Instanta de fond a retinut ca cele doua locomotive se aflau in stare de functionare pentru ca motorul era pornit fiind in regim de ralanti.
Acest aspect rezulta numai din raspunsul la interogatoriu al intimatei fara ca acestea sa poata fi coroborate cu alte mijloace de proba.
In conditiile in care martorii audiati de instanta au aratat ca cele doua locomotive nu erau in stare de functionare si chiar Comisia (numita pentru a analiza evenimentul) mentioneaza in procesul-verbal ca exista o pauza de manevra, iar locomotivele nu functionau, curtea constata ca in cauza este incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila.
Fata de aspectele retinute mai sus, instanta a admis recursul, a modificat in tot sentinta recurata, admitand contestatia, cu consecinta anularii deciziei nr. 185/2004 emisa de intimata si reintegrarea contestatorului in postul detinut anterior.
Potrivit disp. art. 78 art. 279 , a fost obligata intimata catre contestator la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsa intre data emiterii deciziei si data reintegrarii.