Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub nr. XXXXXXXXXXXX reclamantul S. N. a chemat in judecata paratul M. T. si I. - I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier Bucuresti, solicitand anularea deciziei nr. 309/01.07.2015, emisa de parat si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii reclamantul arata ca este incadrat la parata ca inspector de trafic rutier, conform contractului individual de munca nr. 358/11.07.2012, ca prin decizia atacata i s-a redus salariul de baza, ca a formulat o contestatie adresata paratului la care nu a primit raspuns.

Apreciaza ca nelegala decizia atacata deoarece prin aceasta s-a realizat o modificare unilaterala a salariului, contrar disp. art. 41 alin 1 din art. 279 .

Sustine ca doar prin acordul partilor poate fi modificat salariul, iar prevederile privind modificarea unilaterala a contractului individual de munca cuprinse in cap. III din Codul muncii nu se refera la elementul salariu.

Conchide in sensul ca avand in vedere actul aditional la contractul individual de munca din 12.11.2012 si lipsa acordului privind reducerea salariului, decizia contestata incalca prevederile art. 41 alin 1 din Codul muncii .

In drept s-au invocat prevederile art. 41 alin 1 din art. 279 .

In probatiune s-au depus decizia contestata, contractul individual de munca, actele aditionale la acesta si alte inscrisuri.

Prin precizarea de actiune (f. 36, vol. I) reclamantul a solicitat si anularea deciziei nr. 309/01.07.2015 emisa de acelasi parat pentru aceleasi motive de fapt si de drept invocate in actiunea introductiva, precum si obligarea paratului la plata diferentei de salariu in suma de 637 lei lunar, incepand cu data efectuarii primei retineri si pana la data anularii deciziei contestate.

Prin intampinare (f. 51 - 56), paratul ISCTR Bucuresti a solicitat respingerea actiunii, aratand ca in urma unui control al Curtii de Conturi s-a constatat ca salariile de baza ale personalului paratei au fost stabilite cu nerespectarea gradelor si nivelului coeficientilor de ierarhizare prevazute in anexa nr. VIII si cu incalcarea prevederilor art. 37 din Legea nr. 284/2010. Astfel ca parata a pus in executare decizia nr. III/12. 05. 2015 in sensul ca a acordat noile salarii in conformitate cu grila aprobata si intocmita conform anexei VIII a Legii nr. 284/2010.

Sustine ca in cauza nu este vorba de o modificare unilaterala a contractului de munca in sensul art. 41 alin 1 din art. 279 , ci de o punere in executare a deciziei organului de control.

Prin sentinta civila nr. 143/2016, Tribunalul Hunedoara a respins actiunea in conflict individual de munca formulata si precizata de reclamant, a disjuns capatul de cerere privind anularea deciziei nr. 973/14.12.2015 emisa de parat si a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecata la 15.03.2016.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.

In considerentele sentintei s-au retinut urmatoarele:

Reclamantul este incadrat la parata in functia de inspector de trafic rutier la ISCTR Bucuresti – I. Teritorial Nr. 5 Hunedoara, pe durata nedeterminata, cu norma intreaga de la data de 16.07.2012, si un salariu de baza de 4. 356 lei, conform contractului individual de munca nr. 358/11.07.2012, (f. 7).

Intre parti s-a incheiat actul aditional nr. 2/12.11.2012 (f. 12) prin care salariul de baza al reclamantului a fost majorat la suma de 4. 459 lei .

Prin decizia nr. 309/01.07.2015 salariul de baza brut al reclamantului a fost diminuat la suma de 3. 822 lei corespunzator gradatiei 5, clasa 76, gradul I A, celelalte drepturi salariale ramanand neschimbate, avand in vedere decizia nr. III/34/12. 05. 2015 a Curtii de Conturi. ( fila 6).

Criticile reclamantului privind nelegalitatea deciziilor de modificare a salariului sau de baza sunt neintemeiate din urmatoarele considerente .

Prin decizia nr. III/34/12. 05. 2015 emisa de Curtea de Conturi a Romanie ca urmare a auditului financiar asupra contului de executie bugetara pe anul 2014 efectuat la parat, s-a constatat gresita majorare a coeficientului de ierarhizare la 700 lei in loc de 600 lei cat prevedea Legea –cadru nr. 284/2010, si s-a dispus stabilirea grilei de salarizare si incadrarea personalului conform reglementarilor legale in vigoare, cu termen de realizare 31august 2015. Prin incheierea nr. III/43/23. 06. 2015 a Comisie de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de Conturi a fost admisa partial contestatia paratului, iar prin aliniatul 3 s-a prelungit termenul de realizare a masurilor cu 5 luni, respectiv de la 31 august 2015 la 31 decembrie 2015.

Prin punctul 5 din Hotararea nr. 7/30. 06. 2015, Consiliul de Conducere al ISCTR Bucuresti s-a luat act de grila de salarizarea paratului intocmita ca urmare a deciziei Curtii de Conturi a Romaniei si s-a dispus conducerii executive a paratului respectarea termenului de punere in aplicare a termenului acesteia .

In consecinta, in ce il priveste pe reclamant, a fost emisa de catre parat decizia nr. 309/01.07.2015 prin care i s-a stabilit corect salariul de baza brut, prin aplicarea coeficientului cu indicele de referinta de 600 lei conform Legii-cadru nr. 284/2010.

Fata de cele expuse anterior rezulta indubitabil ca in speta nu opereaza dispozitiile art. 41 alin. 1 din art. 279 referitoare la modificarea unilaterala a contractului individual de munca, cum gresit sustine reclamantul ci prevederile art. 11 din art. 279 care prevad urmatoarele : Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca, coroborate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din art. 279 referitoare la obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.

Se retine ca paratul prin emiterea celor doua decizii de modificare a salariului de baza brut al reclamantului a pus in aplicare dispozitiile legale in vigoare cuprinse atat in legea cadru de salarizare nr. 284/2010 referitoare la calculul corect al salariului prin aplicarea indicelui de referinta de 600 lei,  cat si in OUG Nr. 103/2014, act normativ care mentine si in anul 2014 valoarea de referinta la nivelul de 600 lei.

In ceea ce priveste decizia nr. 973/14.12.2015, instanta a dispus disjungerea acestui capat de cerere si formarea unui nou dosar si cu un nou termen de judecata .

S-a retinut ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, solicitand in baza art. 480 alin. 2 Cod procedura civila schimbarea in tot a acesteia, in sensul admiterii actiunii precizate, cu cheltuieli de judecata.

In expunerea motivelor de apel, arata ca majorarea salariului de baza la suma de 4. 459 lei s-a realizat prin actul aditional nr. 2/12.11.2012, iar in anul 2012 cand a fost incheiat acest act aditional, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O. U. G. nr. 37/2008, nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare. In acest context in care nu se aplica valoarea de referinta de 600 lei, a fost luat in considerare, de catre parat, salariul minim brut pe tara de 700 lei.

Invoca dispozitiile art. 1 alin. 1 din O. U. G. nr. 103/2013, aratand ca, daca pentru personalul care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii ca si in anul 2013, ca si in cazul reclamantului, nu se aplica valoarea de referinta de 600 de lei, atunci este evident ca paratul nu avea cum sa-i reduca unilateral salariul incepand cu 01.07.2015.

Considera ca decizia nr. 309/2015 a fost emisa cu incalcarea art. 41 alin. 1 Codul muncii si a art. 17 alin. 5 Codul muncii , cata vreme actul aditional nr. 2/12.11.2012 la contractul individual de munca este in fiinta, iar apelantul nu si-a exprimat acordul la reducerea salariului.

Mai arata ca din actul de control al Curtii de Conturi nu rezulta ca a primit chiar el sume de bani in plus cu titlu de salariu fata de cat i se cuvine in mod legal, astfel, paratul ar fi trebuit sa aiba in vedere dispozitiile art. 57 alin. 4 Codul muncii , in sensul ca trebuia sa il notifice in scris pe apelant cu privire la constatarea nulitatii clauzei din contractul individual de munca privind salariul prin acordul partilor si in cazul in care acestia nu se intelegeau, paratul trebuia sa sesizeze instanta de judecata pentru a verifica legalitatea clauzei referitoare la salariul avut anterior datei de 01.07.2015.

In drept, invoca dispozitiile art. 17 alin. 3 lit. k si alin. 5, art. 41 alin. 1, art. 57 alin. 4,6 si 7 Codul muncii .

Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier a solicitat respingerea apelului, aratand ca institutia nu a facut altceva decat sa puna in aplicare dispozitiile Curtii de Conturi a Romaniei, iar instantele au aratat ca salariul personalului platit din fonduri publice este stabilit, intotdeauna, unilateral de catre ordonatorul de credite in baza legii, iar in contractul semnat de parti este doar reluat cuantumul salariului astfel stabilit, iar nu ca urmare a unui acord al partilor.

Precizeaza ca salarizarea personalului ISCTR se face conform reglementarilor in vigoare potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 2 din O. G. 26/2011, chiar daca finantarea institutiei se face din venituri proprii, in temeiul art. 3 din acelasi act normativ, astfel incat salarizarea nu este supusa negocierii.

Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor invocate si in raport cu normele legale incidente, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit art. 1 din O. G. 26/2011, I. de S. pentru Controlul in Transport Rutier este o institutie publica cu personalitate juridica, aflata in subordinea Ministerului T. si I. .

Dispozitiile art. 17 alin. 5 Codul muncii , invocate de apelant, prevad ca orice modificare a unuia din elementele precizate la aliniatul 3 (lit. k a alin. 3 se refera la salariul de baza si alte elemente constitutive ale veniturilor salariale) impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiei in care o asemenea modificare este prevazuta de lege. Acest text vizeaza raporturile de munca stabilite atat in sfera privata, cat si in cea publica.

Prin decizia nr. 874/2010, Curtea Constitutionala a stabilit ca in sectorul public salariile sunt stabilite in baza legii, ca act al legiuitorului, legea fiind cea care ofera angajatorului public o marja privind acordarea anumitor sporuri, acesta neavand competenta de a acorda drepturi salariale numai in baza si in temeiul unei manifestari discretionare de vointa. Manifestarea sa de vointa este conditionata si totodata limitata prin lege. Curtea Constitutionala a mai stabilit ca, atunci cand legea diminueaza cuantumul sporurilor sau le suprima, contractul individual de munca nu trebuie renegociat prin intalnirea vointei concordante a celor doua parti contractante pentru a se aplica noile prevederi legale.

Se constata, de asemenea, ca potrivit art. 162 alin. 3 Codul muncii , sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice se stabileste prin lege, respectiv prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice.

Rezulta ca drepturile salariale ale personalului din institutiile publice nu pot fi decat cele stabilite de lege, fiind exclusa negocierea acestora, si prin urmare, acordul salariatului nu se constituie intr-o conditie necesara modificarii cuantumului salariului, astfel cum sustine apelantul.

In cauza, prin decizia nr. 309/01.07.2015 s-a stabilit salariul de baza brut al reclamantului prin aplicarea coeficientului cu indicele de referinta de 600 lei conform Legii nr. 284/2010. Aceasta decizie s-a emis ca urmare a punerii in aplicare de catre parat, prin Hotararea nr. 7/30. 06. 2015 a Consiliului de Conducere al I. S. C. T. R., a dispozitiilor Curtii de Conturi a Romaniei continute la punctele 1. 9 din Decizia Curtii de Conturi a Romaniei nr. III/34/12. 05. 2015 pentru stabilirea grilei de salarizare a ISCTR in conformitate cu anexa VIII din Legea nr. 284/2010.

Prin urmare, paratul, prin emiterea deciziei a carei anulare se solicita a facut aplicarea in privinta cuantumului salariului brut a dispozitiilor legale aplicabile corecte conform constatarilor Curtii de Conturi, a caror hotarari se impun a fi respectate si executate in conformitate cu prevederile art. 162 si urmatoarele din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati.

Fata de toate aceste considerente, se constata ca in speta nu era necesar acordul salariatului in vederea modificarii cuantumului salariului brut, decizia atacata fiind legal emisa si nu se poate retine incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. 1 si nici ale art. 17 alin. 5 Codul muncii .

In raport de constatarile ramase definitive ale Curtii de Conturi sub aspectul normelor de salarizare aplicabile si de imprejurarea ca aceste constatari sunt obligatorii pentru institutia publica verificata de organele de control ale Curtii de Conturi, Curtea constata inutila analizarea legislatiei invocate de apelant referitoare la aplicarea valorii de referinta de 700 lei, o astfel de analiza depasind cadrul actiunii de fata.

Constatarile si dispozitiile Curtii de Conturi se refera la grila de salarizare a tuturor angajatilor inspectoratului parat, incluzandu-l si pe reclamant, astfel ca este lipsita de relevanta in speta imprejurarea ca actul de control al Curtii de Conturi nu il nominalizeaza pe reclamant ca a primit bani in plus cu titlu de salariu fata de cat i se cuvine in mod legal. Aplicarea altei valori de referinta decat cea retinuta ca fiind legala de Curtea de Conturi are ca si consecinta recalcularea salariilor primite ale tuturor angajatilor cu privire la care s-a constatat ca grila de salarizare nu a fost legal aplicata. In acest context nu pot fi retinute ca fiind incidente in cauza nici dispozitiile art. 57 alin. 4, 6 si 7 Codul muncii , cu atat mai mult (continuarea deciziei civile nr. 964/14. 06. 2016 pronuntata de Curtea de Apel A. I. in dosar nr. XXXXXXXXXXXX)

cu cat in speta nu este vorba despre constatarea nulitatii vreunei clauze contractuale, ci de modificarea cuantumului salariului in baza unei decizii a Curtii de Conturi.

Avand in vedere considerentele expuse, retinand nefondate criticile aduse de reclamant sentintei primei instante, Curtea, in baza art. 480 Cod procedura civila va respinge ca nefondat apelul de fata.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre intimat.

P. aceste motive,

In numele legii

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S. N. impotriva sentintei civile nr. 143/2016 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosar nr. XXXXXXXXXXXX.