Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului C., sectia I civila sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul N. C. a formulat cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu parata S. C. M. S. A. G. – sucursala Romania, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa dispuna obligarea paratei la plata catre reclamant a urmatoarelor sume: 32. 192 lei, reprezentand drepturi salariale neacordate aferente intervalului decembrie 2013-martie 2015 inclusiv, 2. 516,11 lei, reprezentand dobanda legala penalizatoare calculata pana la data de 12.11.2015 si 6. 406 lei, reprezentand indemnizatie de concediu de odihna aferenta anilor 2013, 2014 si 2015. In fapt, reclamantul sustine ca in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 795/07.12.2012 a detinut in cadrul societatii calitatea de angajat in functia de sef mecanic maritim. Potrivit lit. j din contractul individual de munca, salariul de baza lunar brut a fost stabilit la suma de 2. 847 lei, caruia ii corespunde o remuneratie lunara neta de 2. 012 lei/luna. Reclamantul arata ca in perioada decembrie 2013-31 martie 2015 a prestat activitate ce a fost pontata conform foilor colective de prezenta, insa parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a salariului. In aceste conditii, la data de 01. 04. 2015, ca urmare a nerespectarii obligatiilor contractuale, prin acordul partilor s-a hotarat incetarea raporturilor de munca, conform Deciziei nr. 1200/27.03.2015. Societatea parata datoreaza reclamantului suma de 32. 192 lei, ce reprezinta echivalentul a 16 salarii restante, iar conform art. 166 al. 4 din art. 279 neplata salariului poate determina obligatia angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs. Reclamantul invedereaza ca a cuantificat si dobanzile care i se cuvin potrivit art. 1516 C. civil si art. 1535 C. civil, prin raportare la O. G. nr. 13/2011. Din cuprinsul foilor colective de prezenta mai reiese ca in intervalul ianuarie 2013-martie 2015 reclamantul nu a beneficiat de concediu de odihna, astfel ca se impune compensarea acestuia in bani conform art. 146 al. 4 din art. 279 . Reclamantul sustine ca a notificat societatea parata, care a recunoscut integral pretentiile si a solicitat acordarea unui termen de plata in scopul stingerii obligatiilor in mod voluntar, esalonat. Astfel, parata si-a asumat obligatia ca incepand cu luna decembrie 2015 sa achite lunar, pe parcursul a patru luni, suma de 10. 278,52 lei/luna. In drept, s-au invocat art. 270 art. 279 , art. 166 al. 4 art. 279 , art. 1381, art. 1385, art. 1516, art. 1535 C. civil, O. G. nr. 13/2011, art. 453 C. pr. civila. In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si interogatoriul paratei. Au fost anexate actiunii foi colective de prezenta pe lunile decembrie 2013-martie 2015, contract individual de munca nr. 795/2012, cupon salarial, adresa nr. xxxxx/16.09.2015 emisa de I. T. M., adresa nr. P14123/xxxxx/CRM/30.09.2015, notificare plata FN/13.11.2015, raspuns notificare plata 1417/01.12.2015, corespondenta electronica. Parata S. C. M. S. A. G. – sucursala Romania nu a depus la dosar intampinare, dar a anexat state de plata salarii pentru perioada decembrie 2013-martie 2015. In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri. La termenul de judecata din data de 28.03.2016 aparatorul reclamantului a invederat ca nu mai insista in administrarea probei cu interogatoriu. Actiune scutita de la plata taxei judiciare de timbru. Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine: Reclamantul N. C. a avut calitatea de angajat al paratei S. C. M. S. A. G. -sucursala Romania, conform contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 795/07.12.2012, ocupand functia de sef mecanic maritim. Prin Decizia nr. 1200/27.03.2015, parata a decis ca incepand cu data de 01. 04. 2015 inceteaza contractul individual de munca al reclamantului, conform prevederilor art. 55 lit. b) din art. 279 . Conform art. 272 din art. 279 , sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Intrucat parata nu si-a executat integral obligatiile izvorand din contractul individual de munca, reclamantul a notificat societatea parata pentru ca in termen de 3 zile de la data receptionarii adresei sa achite debitul total de 41. 614,11 lei, compus din: 32. 192 lei - drepturi salariale neincasate aferente intervalului decembrie 2013-martie 2015 inclusiv, 2. 516,11 lei - dobanda legala penalizatoare calculata pana la data de 12.11.2015, ce va fi calculata in continuare pana la data platii efective si 6. 406 lei – indemnizatie de concediu de odihna pentru anii 2013, 2014 si 2015. Cu adresa nr. 1417/02.12.2015, S. C. M. S. A. a adus la cunostinta aparatorului reclamantului ca doreste solutionarea pe cale amiabila a litigiului, respectiv achitarea drepturilor salariale si a indemnizatiei de concediu de odihna neefectuat in patru transe egale, incepand cu luna decembrie 2014. Parata nu a depus intampinare, nu a negat pretentiile reclamantului, iar din coroborarea statelor de plata depuse la dosar cu adresa nr. 1417/02.12.2015 rezulta ca pretentiile reclamantului sunt intemeiate. Pretentiile ce formeaza obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, intrucat salariul reprezinta potrivit art. 159 art. 279 contraprestatia muncii depuse de catre salariat, aceasta cuprinzand - in raport de prevederile art. 160 art. 279 - salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri. Art. 8 din art. 279 dispune ca \"relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte”, ceea ce implica exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor in consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fara actiuni intempestive, potrivnice caracterului rational al conduitelor subiectelor de drept. Libertatea contractuala se prelungeste si dincolo de momentul incheierii contractului, in domeniul executarii contractului, creditorului recunoscandu-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul sau executarea in natura sau prin echivalent a prestatiei neexecutate, din culpa sau executata in mod defectuos. Din acest punct de vedere este angajata raspunderea civila contractuala, ca forma a raspunderii civile, potrivit careia fapta ilicita pagubitoare care o genereaza, consta in nerespectarea obligatiei asumate contractual de catre debitor si are ca finalitate repararea in natura sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului. Potrivit art. 166 alin. 4 din art. 279 , neplata salariului constituie o incalcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat, de natura a antrena raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza. De asemenea, potrivit art. 146 al. 4 din codul muncii, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca. Asadar, de lege lata, in temeiul normelor si principiilor civile contractuale, este consacrata obligatia angajatorului de a-l despagubi pe salariat, in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Pe cale de consecinta, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 32. 192 lei, reprezentand drepturi salariale restante aferente intervalului decembrie 2013-martie 2015. De asemenea, instanta va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 6. 406 lei, reprezentand indemnizatie de concediu de odihna aferenta anilor 2013, 2014 si 2015. Este intemeiat si capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata catre reclamant a dobanzii legale calculate asupra debitului restant, avand in vedere ca in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 607 din data de 29 august 2011 a fost publicata Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar. Conform art. 1 al. 3 din O. G. nr. 13/2011, dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare. Parata nu a contestat modul de calcul al acesteia, motiv pentru care instanta va obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 2. 516,11 lei, reprezentand dobanda legala penalizatoare calculata asupra debitului restant pana la data de 12.11.2015, precum si la plata acesteia in continuare pana la achitarea integrala a debitului principal. Asupra capatului de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata: Cheltuielile de judecata reprezinta ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte partile in legatura cu activitatea lor procesuala. Avand in vedere ca una dintre parti se face vinovata de declansarea activitatii judiciare, partea care a pierdut procesul suporta atat cheltuielile facute de ea, cat si cheltuielile facute de partea care a castigat, sub conditia ca partea interesata sa faca dovada efectuarii unor cheltuieli cu acest titlu. In cauza, reclamantul a facut dovada suportarii onorariului de avocat in suma de 2. 000 lei conform chitantei nr. 189/19. 01. 2016, motiv pentru care in temeiul art. 453 al. 1 C. pr. civila instanta va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 2. 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE Admite actiunea formulata de reclamantul N. C. domiciliat in C.,, nr. 152 bis, Tomis Busines Center,, in contradictoriu cu parata – S. ROMANIA cu sediul in Bucuresti, -92, sector. 1. Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 32. 192 lei, reprezentand drepturi salariale restante aferente intervalului decembrie 2013-martie 2015. Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 2. 516,11 lei, reprezentand dobanda legala penalizatoare calculata asupra debitului restant pana la data de 12.11.2015, precum si la plata acesteia in continuare pana la achitarea integrala a debitului principal. Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 6. 406 lei, reprezentand indemnizatie de concediu de odihna aferenta anilor 2013, 2014 si 2015.
Pronuntata de Tribunalul Constanta
Mai multe despre: plata indemnizatie concediu de odihna dobanda legala foaie colectiva de prezenta prejudiciu daune morale sarcina probei stat de plata raspundere contractuala