Cabinet avocat Dreptul muncii

Clauza de neconcurenta este justificata de natura activitatii angajatorului si de necesitatea protejarii secretelor comerciale si a conditiilor speciale de pregatire a salariatilor.

Prin sentinta civila nr. 1558/08.12.2008 pronuntata de catre Tribunalul Galati în dosarul nr. 5858/121/2008, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galati în contradictoriu cu paratul B.D.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea formulata si înregistrata sub nr. 5858/121/2008 pe rolul Tribunalului Galati  reclamanta SC A. SRL Galati a solicitat în contradictoriu cu  paratul B. D. L., obligarea acestuia la plata sumei de 48352 lei reprezentand despagubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenta si cuantumul indemnizatiilor acordate acestuia pentru clauza de neconcurenta.
Motivandu-si  în fapt cererea, reclamanta a aratat ca paratul a fost salariat al societatii în functia de agent comercial pana la data de 15.03.2008.
A sustinut ca prin contractul individual de munca 12801/18.05.2006 s-a prevazut clauza de neconcurenta.
Potrivit actului aditional mentionat, paratul în calitate de salariat al reclamantei se obliga ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de munca sa nu presteze activitatile mentionate în actul aditional la societatile cu obiect similar de activitate  ca al reclamantei.
A precizat ca paratul avea la dispozitie o lista cu societatile enumerate ce  putea fi  vizualizata la Serviciul Resurse Umane, începand cu data încetarii contractului individual de munca.
Reclamanta a mai mentionat ca pe lista societatilor comerciale concurente se afla si SC F.S. SRL, societate la care  fostul  salariat activeaza în prezent.
In sustinerea actiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
In drept, a invocat disp. art. 21, art. 22 si 39 din Codul muncii , respectiv 969 si urm. din Codul civil, precum si disp. art. 1073 din Codul civil.
Paratul a formulat întampinare prin care a aratat ca în clauza de neconcurenta se mentioneaza ca salariatul se obliga sa nu presteze activitati de vanzare a materialelor de constructii si finisaje, a produselor pe baza de lemn  si feroneria societati care au acelasi obiect de activitate pe teritoriul judetelor Prahova si Ploiesti ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploiesti. A aratat ca în clauza de neconcurenta nu sunt cuprinsi tertii în favoarea carora se interzice prestarea activitatii, ca acea lista nu a putut fi niciodata consultata de vreun salariat, ca la societatea la care s-a angajat  a prestat activitate într-o alta zona geografica, respectiv în judetele Ilfov, Bucuresti si Giurgiu, a precizat ca la societatea reclamanta a lucrat pe departamentul Pal, iar la noua societate  pe departamentul termo si hidroizolatii, ca aceasta clauza nu poate interzice în mod absolut exercitarea profesiei. In concluzie, a solicitat respingerea actiunii.
In drept, a invocat disp. art. 115 -119 din C.pr.civila.
Analizand si coroborand materialul probator administrat în cauza,  prima instanta a retinut urmatoarele :
Paratul a fost salariat al societatii reclamante SC A. SRL Galati în functia de agent comercial, potrivit copiei contractului individual de munca.
 Prin contractul individual de munca  partile au convenit asupra includerii unei clauze de  neconcurenta.
Paratul a denuntat unilateral contractul individual de munca la data de 15.03.2008, în temeiul disp. art. 79 din art. 279 , raporturile de munca cu societatea reclamanta încetand la data de 15.03.2008.
Se mai retine din contractul individual de munca 1028131/2008 paratul s-a angajat la SC F.S. SRL începand cu 17.03.2008, avand functia de reprezentant vanzari, salariatul desfasurandu-si activitatea în judetele Ilfov, Bucuresti si Giurgiu.
Conform clauzei de neconcurenta, paratul se obliga ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de munca sa nu presteze activitatile mentionate în actul  aditional, la societatile cu obiect similar de activitate cu al reclamantei SC A. SRL, în caz de  nerespectare a acestei clauze, fiind obligat la restituirea indemnizatiei de neconcurenta platita de catre angajator si la plata cu titlu de despagubire a unei sume echivalente cu venitul salarial brut obtinut de acesta în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului.
Potrivit disp. art. 21(1) (2) (3) din Codul Muncii, clauza de neconcurenta îl obliga pe salariat sa nu presteze în interesul sau propriu sau al unui tert, o activitate care se afla în concurenta  cu cea prestata la angajatorul sau, ori sa nu presteze o activitate în favoarea unui tert care se afla în relatii de concurenta cu angajatorul sau, si îl obliga pe angajator sa îi plateasca salariatului o indemnizatie lunara (2) clauza de neconcurenta îsi produce efectele numai daca în cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute în mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului  pe durata contractului (3) indemnizatia datorata salariatului se negociaza si este de cel putin 25% dar salariu, indemnizatia trebuie platita întocmai si la timp.
Din cuprinsul apararilor invocate de parat instanta retine una , pe care o considera esentiala: prevederea unei clauze de neconcurenta nu echivaleaza cu îngradirea absoluta a dreptului la munca. Prin urmare, este pertinenta observatia ca aceasta interdictie ar trebui sa opereze pe o arie geografica precis determinata. Aceasta arie este descrisa în contractul individual de munca ca fiind a judetelor Prahova si Dambovita. Este adevarat ca societatea la care paratul s-a angajat are sediul în Ploiesti, nu are puncte de lucru în alte localitati. Insa, în contractul individual de munca al paratului încheiat cu a doua societate se mentioneaza expres ca activitatea o va desfasura pe o alta zona geografica , respectiv Ilfov, Bucuresti si Giurgiu. Aceasta este potrivit contractului zona de lucru a paratului si , în acest mod, nu se aduce nici o atingere clauzei de neconcurenta. Dimpotriva, s-a gasit o modalitate ca, respectand aceasta clauza, paratul sa-si poata desfasura raporturile de munca. S-a sustinut ca actul este întocmit pro causa, desi la data încheierii lui nu exista nici un litigiu, însa  nu s-a facut nici o proba în sensul ca paratul ar fi desfasurat în concret activitati în aria interzisa prin clauza de neconcurenta.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Galati, considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive.
Paratul intimat avea la dispozitie o lista cu societatile concurente ce putea fi vizualizata la Serviciul Resurse Umane. Pe aceasta lista se afla si S.C. F.S. S.R.L. cu puncte de lucru în Ploiesti. La dosar este depus un certificat emis de Oficiul Registrului Comertului din care rezulta ca societatea are puncte de lucru doar în Ploiesti si nicidecum în aria geografica în care sustine paratul ca îsi desfasoara activitatea.
In final, recurenta emite solicitari contradictorii si anume: solicita admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare iar în fraza ulterioara, solicita sa se constate ca actiunea este întemeiata si admiterea acesteia.
In aceasta situatie, curtea aminteste faptul ca motivele de recurs invocate nu se încadreaza în cauzele de casare cu trimitere în rejudecare prevazute de art. 312 alin. 5 C.pr. civila ci în cauzele de modificare a unui hotarari si de retinere cu rejudecare.
In drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 , art. 312 alin. 3 C.pr. civila.
Intimatul parat a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucat prima instanta a pronuntat o hotararea legala si temeinica.
A învederat ca din continutul clauzei de neconcurenta se poate observa faptul ca nu cuprinde tertii în favoarea carora se interzice prestarea activitatii, ci se face doar o trimitere la lista societatilor.
De asemenea, a aratat ca a respectat clauza de neconcurenta în ce priveste aria geografica, întrucat si-a desfasurat activitatea ca reprezentant de vanzari pe judetele Ilfov, Bucuresti si Giurgiu.
Prin decizia civila nr.  546/R/15.05.2009 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL, împotriva sentintei civile nr.1558/8.12.2008 pronuntata de Tribunalul Galati în dosarul nr.5858/121/2008.
 A fost modificata în tot sentinta civila nr.1558/8.12.2008 a Tribunalului Galati si în rejudecare:
A fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL Galati.
 A fost obligat paratul B. D. L. sa plateasca reclamantei suma de 48.352 lei actualizata cu indicele de inflatie pana la recuperarea integrala a acestuia.
 Curtea  a apreciat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Asa cum corect a învederat recurenta reclamanta, intimatul-parat B. D. L. a încalcat prevederile contractului individual de munca nr. 12801, încheiat la data de 18.05.2006 în sensul nerespectarii clauzei de neconcurenta.
Clauza de neconcurenta a început sa activeze începand cu data de 15.03.2008, data la care s-a desfacut contractul individual de munca al intimatului.
Clauza de neconcurenta prevede ca , pe perioada de un an de la încetarea contractului de munca, salariatul intimat sa nu presteze activitatile mentionate în actul aditional, la societati cu obiect similar de activitate ca al S.C. A. S.R.L. , care activeaza pe teritoriul jud. Prahova si Dîmbovita, societati ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploiesti. In acelasi contract  este prevazut ca lista exemplificativa a societatilor concurente existente este disponibila la Serviciul Resurse Umane si va putea fi consultata de salariat la momentul încetarii contractului sau individual de munca.
Intimatul parat a semnat contractul individual de munca.
Atat prima instanta cat si intimatul parat apreciaza ca nu a fost încalcata clauza de neconcurenta pentru faptul ca interzicerea viza doar angajarea la societatile existente pe teritoriul jud. Prahova si Dambovita, ori acesta si-a desfasurat activitatea în zona de vanzari din judetele Ilfov, Giurgiu si în mun. Bucuresti, potrivit contractului individual de munca încheiat între parat si S.C. F. S. SRL.
Instanta de recurs nu retine ca fiind întemeiat acest argument.
Clauza contractuala este clara si nu suporta alte interpretari: fostul salariat nu se poate angaja pe o anumita perioada la nici una din societatile înscrise în lista exemplificativa, criteriul avut în vedere de angajator fiind acela al similaritatii obiectului de activitate cu cel al angajatorului.
In cadrul listei cu societati concurente S.C. A. SRL este cuprinsa si S.C. F. S. SRL Ploiesti. Paratul afirma ca nu a luat cunostinta de lista cu societatile respective însa aceasta afirmatie nu poate fi retinuta deoarece, acesta a semnat actul aditional în care era inserata clauza de neconcurenta cu mentiunea ca societatile concurente se afla înscrise într-o lista ce se afla la Serviciul Resurse Umane unde poate fi consultata, fiind respectate astfel prevederile art. 21 alin. 2 din art. 279 .
Practic, intimatul parat îsi invoca propria culpa prin faptul ca a fost lipsit de diligenta, în conditiile în care societatea si-a respectat obligatiile asumate si a achitat acestuia indemnizatia pentru respectarea clauzei de neconcurenta.
In cazul în care intimatul ar fi considerat ca este prea oneroasa interzicerea exercitarii profesiei pe perioada determinata, avea posibilitatea de a uza de procedura prevazuta de art. 23 alin. 2 din art. 279 , în vederea diminuarii efectelor clauzei de neconcurenta. Ori, intimatul a acceptat clauza astfel cum a fost negociata, a semnat contractul individual de munca si astfel, si-a însusit prevederile acesteia.
Faptul ca paratul intimat si-a desfasurat activitatea în zona de vanzari din judetele Ilfov, Giurgiu si mun. Bucuresti nu are  nici o relevanta în cauza si nu înlatura raspunderea intimatului.
Astfel, se pierde din vedere scopul inserarii unei clauze de neconcurenta.
Clauza de neconcurenta este justificata de natura activitatii angajatorului, necesitatea protejarii secretelor comerciale si a conditiilor speciale de pregatire a salariatilor.
Conform art. 21 din art. 279 , la încheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde în contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca, dupa încetarea contractului, sa nu presteze, în interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla în concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, în schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.
Aceasta reglementare constituie o exceptie de la dispozitiile imperative ale art. 38 din art. 279 în sensul ca salariatului i se permite, legal, sa accepte anumite restrangeri ale libertatii muncii sale în schimbul obtinerii unui avantaj suplimentar, de natura pecuniara.
Obligatia de neconcurenta este interpretata ca facand parte din continutul obligatiei generale de fidelitate a salariatului fata de angajatorul sau, prevazuta de art. 39 alin. 2 lit. d din art. 279 .
Contrar sustinerilor primei instante, ratiunea instituirii textului a fost protectia angajatorului iar interesul încheierii unui acord privind clauza de neconcurenta apartine acestuia întrucat societatea apreciaza daca poate fi prejudiciata de angajarea fostului salariat la un concurent, iar salariatul nu este prejudiciat fiind despagubit astfel ca protectia materiala  este instituita..
In consecinta, intimatul parat nu avea posibilitatea de a se angaja la S.C. F. S. SRL Ploiesti întrucat era o societate considerata concurenta de catre angajator, era înscrisa în lista si, în aceste conditii, nu are nici o importanta în ce regiune îsi desfasura fostul salariat activitatea, încalcarea clauzei avand loc chiar prin angajarea la societatea concurenta si nu prin desfasurarea activitatii într-o anumita raza geografica. Clauza prevede interzicerea prestarii unei activitati similare la societati existente pe teritoriul jud. Prahova si Dambovita, ori expresia „existente” înseamna locul sediului societatii si nu alte locuri unde reprezentantii de vanzari îsi desfasoara diverse activitati, acestia putand efectua vanzari si în afara granitelor nationale. In speta de fata, asa cum rezulta din certificatul  emis de catre Oficiul Registrului Comertului, S.C. F. S. SRL are sediul în localitatea Ploiesti din jud. Prahova, fiind , în concluzie, o societate aflata în concurenta cu S.A. A. S.R.L.
Angajatorul are în vedere ca salariatul sa nu se angajeze la o alta societate ce îi poate face concurenta, în aceasta constand prejudiciul societatii si astfel, nu este necesar, asa cum gresit sustine intimatul, ca societatea sa probeze producerea unui prejudiciu, acesta fiind deja produs prin angajarea la societatea concurenta.
Desi intimatul sustine ca S.C. F. S. SRL nu este o societate concurenta S.A. A. S.R.L., acest lucru nu se confirma întrucat , comparand obiectul de activitate al celor doua  societati, se observa ca sunt similare, cu privire la materiale de constructie.
In consecinta, paratul datoreaza despagubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenta, despagubiri prevazute în contractul individual de munca.