Cabinet avocat Dreptul muncii

Obligatia angajatorului este aceea de a încheia contract individual de munca cu persoanele fata de care s-a constatat ca au prestat munca în favoarea sa. Lipsa vointei persoanei care a prestat munca, de a încheia contract individual de munca, nu justifica neîndeplinirea unei dispozitii imperative.

Potrivit art. 38 alin. (1) C. mun., salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege si orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la astfel de drepturi sau limitarea acestora este lovita de nulitate.

Prin sentinta nr. 112/20 februarie 2009, pronuntata de Tribunalul Mures, a fost admisa în parte cererea precizata de reclamanta SC A.T. SRL în contradictoriu cu paratul ITM Mures si, în consecinta, s-a anulat masura încheierii în forma scrisa si înregistrarea la ITM a contractelor individuale de munca pentru urmatoarele persoane: G.I., C.I., M.A., P.A., T.I., R.A. si U.F., masura dispusa la pct. 1 din procesul-verbal de control nr. 20312 din 11 martie 2008 si anexa nr. 3 la procesul-verbal de control.

Au mentinut celelalte masuri dispuse prin actul de control atacat.

Au anulat petitul din cererea de chemare în judecata referitoare la suspendarea executarii actului, ca netimbrat.

Pentru a pronunta în acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 9 octombrie 2008, se arata în considerentele hotararii atacate, reclamanta a solicitat instantei anularea procesului-verbal de control nr. 20312 din 11 martie 2008 ca netemeinic si nelegal sustinand ca, desi prin acest act s-a retinut ca cele 10 persoane depistate la unitatea reclamantei s-ar fi aflat în raporturi de munca cu societatea reclamanta, persoanele în cauza nu au beneficiat de drepturi salariale, iar prestatiile acestora nu s-au efectuat în baza unui consimtamant ca element al contractului de munca potrivit art. 16 C. mun. Totodata, sustine ca înscrisurile retinute de organul de control sunt înscrisuri contabile care nu fac dovada existentei unor contracte de munca încheiate cu persoanele în cauza.

De asemenea, a solicitat si suspendarea executarii actului administrativ atacat.

Parata, prin întampinarea depusa, se arata în continuare în hotararea atacata, a solicitat respingerea actiunii, faptele fiind stabilite pe baza declaratiei date de administratorul societatii si a verificarilor documentelor existente la societate, cum ar fi facturi, chitante, ordine de plata, ordine de deplasare, scrisori de transport international, toate acestea conducand la concluzia ca sunt încalcate dispozitiile art. 16 C. mun. Astfel, reclamanta, sustine parata, avea obligatia încheierii contractelor de munca cu cele 10 persoane.

In ce priveste solicitarea mandatarului reclamantei, de a se lua act de renuntarea la capatul de cerere privind suspendarea executarii, instanta a respins cererea pe motiv ca mandatarul nu a prezentat o procura speciala în acest sens. In schimb, a retinut ca nu a fost timbrata aceasta cerere, astfel ca a dispus anularea ei.

Pe fondul cauzei, instanta de fond retine ca, în urma controlului efectuat, finalizat prin procesul-verbal nr. 20312 din 11 martie 2008, organele de control au dispus mai multe masuri pentru reclamanta, si anume încheierea în forma scrisa si înregistrarea la ITM Mures a contractelor individuale de munca cu cele 10 persoane; întocmirea si depunerea la ITM Mures a dovezilor de calculare a drepturilor salariale si a declaratiilor fiscale privind stabilirea comisionului de 0,75% aferente perioadelor lucrate pentru cele 10 persoane; întocmirea Regulamentului intern conform art. 258 C. mun.; întocmirea Regulamentului intern conform art. 8 alin. (1) si art. 12 lit. a) din Legea nr. 202/2002, privind egalitatea de sanse si de tratament între femei si barbati; întocmirea corecta a foilor colective de prezenta si respectarea prevederilor dispozitiilor art. 132 C. mun.

Din toate aceste masuri, instanta a retinut ca reclamanta a atacat doar masura privind obligarea încheierii contractelor de munca.

In raport cu aceasta fapta, instanta a constatat ca aceasta a fost dovedita, si anume primirea la lucru a 10 persoane fara forme legale, si ea rezulta din declaratia administratorului societatii reclamante, coroborata cu documentele contabile existente în arhiva societatii din care reiese ca cele 10 persoane au fost folositi ca soferi de catre reclamanta în curse externe ori ca însotitori ai soferilor titulari angajati. Cursele de transport aveau caracter sporadic.

Prima instanta arata, în considerentele hotararii atacate, ca cele 10 persoane au refuzat oferta reclamantei de angajare, din diverse motive (unii aveau loc de munca). Or, sustine prima instanta, masura obligarii la încheierea contractului individual de munca este una excesiva, deoarece încheierea unui contract de munca presupune existenta unui acord de vointa al ambelor parti, existenta ce nu a fost dovedita din moment ce cele 10 persoane nu si-au dat consimtamantul pentru încheierea contractului individual de munca. Din acest motiv, instanta de fond argumenteaza ca fapta este sanctionabila contraventional, însa nu întotdeauna sanctiunea contraventionala trebuie însotita si de o sanctiune complementara, respectiv încheierea retroactiva a contractelor individuale de munca cu persoane ce refuza acest lucru. Totodata, mai retine ca aceste persoane si-au desfasurat activitatea sporadic, si nu neîntrerupt. Asadar, conchide instanta de fond, masura nu poate produce efecte si nu poate fi realizata în lipsa acordului de vointa pentru 7 dintre acestia, constatand ca pentru trei dintre ei s-a încheiat contract individual de munca.

Fata de aceasta hotarare a declarat recurs, în termen, paratul Inspectoratul Teritorial de Munca, solicitand ca, prin admiterea recursului, sa se dispuna modificarea integrala a hotararii atacate si, pe fond, respingerea actiunii introductive de instanta. In motivele recursului se invoca ca temeiuri de drept, ce ar conduce la respingerea actiunii introductive de instanta si la mentinerea actului atacat de intimata, art. 16 alin. (1), art. 35, art. 38 si art. 80 din Legea nr. 53/2003, precum si art. 1 din Legea nr. 130/1999.

La dosar, recurenta a depus si sentinta civila nr. 5162 din 23 iunie 2009, data de Judecatoria Targu-Mures, prin care s-a dispus respingerea plangerii contraventionale formulata de SC A.T. SRL si s-a dispus mentinerea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria 7148 nr. 8642 din 11 martie 2008.

Analizand actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs si a înscrisurilor depuse la dosar de recurenta, dar si în temeiul principiului devolutiv prevazut de art. 3041 C. pr. civ., instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Asa cum a retinut si instanta de fond, în cauza s-a solicitat, de catre intimata prin actiunea introductiva de instanta, doar anularea masurilor dispuse de pct. 1 din Anexa 3, privind obligarea încheierii în forma scrisa si înregistrarea la paratul recurent a contractelor individuale de munca pentru cele 10 persoane, parte a procesului-verbal nr. 20312 din 11 martie 2008 emis de parata recurenta.

Cum reclamanta intimata nu a formulat recurs, si cum în parte pct. 1 al Anexei 3 al procesului a fost mentinuta (cu privire la 3 persoane, fata de care ulterior emiterii procesului-verbal intimata a încheiat contracte individuale de munca), instanta de recurs îsi va limita cercetarea asupra fondului cauzei, pe cale devolutiva, doar asupra pct. 1 al anexei nr. 3 al procesului-verbal nr. 20312 din 11 martie 2008 emis de recurenta, si doar privind pe cele 7 persoane.

Asadar, din sentinta civila nr. 5162 din 23 iunie 2009 a Judecatoriei Targu-Mures, prin care a fost respinsa plangerea privind constatarea si sanctionarea contraventionala a faptelor consemnate, formulata de SC A.T. SRL, si s-a dispus mentinerea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, aceasta hotarare judecatoreasca trateaza tocmai asupra sanctiunii contraventionale aplicate de recurenta pentru ca intimata ar fi angajat 10 persoane fara forme legale, în fapt fiind vorba de aceeasi fapta pentru care, prin actul administrativ atacat, s-au stabilit anumite masuri pe care intimata trebuie sa le ia, si anume de încheiere în forma scrisa si înregistrarea la recurent a contractelor individuale de munca.

Din acest punct de vedere, hotararea judecatoreasca reprezentata de sentinta civila nr. 5162 din 23 iunie 2009 a Judecatoriei Targu-Mures, fara îndoiala, se constituie într-o proba la dosar prin care se consfinteste o stare de fapt ce nu mai poate fi negata, si anume ca constatarea recurentei, cu privire la munca a 10 persoane \"la negru\", este una reala.

De aici se poate induce ideea conexa, potrivit careia obligatia angajatorului este aceea de a încheia contract individual de munca cu cele 10 persoane fata de care s-a constatat ca au prestat munca în folosul angajatorului ilegal.

De altfel, angajatorul, intimata din prezenta cauza, a si procedat partial la îndeplinirea masurilor dispuse prin actul administrativ atacat, si anume încheierea a 4 contracte individuale de munca cu cele 3 persoane din cele 10 persoane.

Pentru celelalte 7 persoane, instanta de recurs a constatat ca masura dispusa de recurenta, prin actul administrativ atacat, este una corecta si în acord cu dispozitiile legale.

Astfel, chiar daca cele 7 persoane erau angajate cu contract individual de munca la alte persoane juridice, potrivit art. 35 alin. (1) C. mun., aceste persoane puteau cumula mai multe functii, în baza unor contracte individuale de munca încheiate cu fiecare persoana juridica în parte.

Observatia recurentei este corecta, si anume ca, în chiar ipoteza în care cele 7 persoane, constatate ca au desfasurat \"munca la negru\", nu doresc încheierea contractului individual de munca, obligatia încheierii acestor contracte revine, deopotriva, angajatilor si angajatorului, asa cum prevad dispozitiile art. 38 alin. (1) C. mun.: \"salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestora sunt lovite de nulitate\".

Ca atare, sustinerea instantei de fond, cum ca, în lipsa vointei celor 7 angajati în a încheia contractul individual de munca, nu poate fi în niciun caz primita tocmai pentru ca dispozitiile art. 38 alin. (1) C. mun. în mod imperativ interzic acest lucru. Pe de alta parte, nu se poate sa nu se observe un lucru simplu: acordul angajatului a existat, atata timp cat a desfasurat munca \"la negru\", asa încat sustinerea primei instante este una lipsita de substanta.

Nu în ultimul rand, chiar daca acest contract individual de munca este încheiat pe o perioada determinata de timp, respectiv retroactiv, de la data începerii activitatii desfasurate de angajati, acest contract, contrar celor sustinute de instanta de fond, are, fara îndoiala, efecte atat pentru bugetul general consolidat al statului, respectiv impozitarea potrivit legii a veniturilor realizate, dar si pentru angajat, pentru care angajatorul (desigur, proportional, si angajatul) se platesc asigurarile sociale de stat, acestea din urma profitand angajatilor.

Pentru toate aceste argumente, instanta a admis recursul formulat de parata ITM Mures si, pe cale de consecinta, a dispus modificarea în tot a hotararii atacate în sensul ca a respins integral actiunea introductiva de instanta formulata de reclamanta intimata SC A.T. SRL.