• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Daune morale. Neinvestirea instantei cu un capat de cerere privind constatarea producerii unui accident de munca

Hotararea nr. 1701R din 18.03.2014
Pronuntata de Curtea de Apel BUCURESTI

Intrucat obiectul cererii de chemare in judecata nu este constatarea producerii unui accident de munca si acoperirea daunelor produse angajatului, in realitate cererea de plata a daunelor morale nu are caracter accesoriu in raport cu cea de anulare a deciziei de incetare a raporturilor de munca. Daunele nu sunt solicitate ca urmare a unui prejudiciu moral produs angajatului ca urmare a incetarii nelegale a raporturilor de munca . 

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Recurenta nu este angajatorul intimatului in sensul ca nu este beneficiar al muncii prestate de acesta . Societatea recurenta este agent de munca temporara , in sensul ca are ca obiect de activitate furnizarea de personal pentru alte societatii . Potrivit contractului de prestari servicii nr. XX/09 03 2012 , incheiat intre SC MS SRL , in calitate de prestator si SARL S. T. F. , in calitate de beneficiar , recurenta a furnizat personal navigant in vederea prestarii de servicii pe vasul beneficiarului( filele 141-145 dosar fond) , intimatul desfasurandu-si activitatea in Franta in temeiul acestui contract si al contractului individual de munca incheiat cu recurenta. Potrivit contractului de prestari servicii beneficiarul serviciilor- SARL S. T. F.- s-a obligat sa asigure personalului navigant echipament de protectie si sa efectueze instructajul de sanatate si securitate a muncii . In atare conditii contractuale si in lipsa unei cercetari a conditiilor accidentarii , nu exista temei pentru a retine culpa agentului temporar de furnizare a muncii cu privire la producerea unui prejudiciu moral urmare a unui accident de munca. 

Prin sentinta civila nr.322/LM AS/10.06.2013,a fost admisa in parte actiunea reclamantului F. M. , impotriva paratei SC MS SRL;A fost anulata decizia nr. 60/26.10.2012 emisa de parata SC MS SRL privind incetarea contractului de munca al reclamantului. S-a dispus reintegrarea reclamantului in postul ocupat anterior in cadrul paratei;A fost obligata parata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate si reactualizate cuvenite reclamantului pentru perioada 01.12.2012 si pana la reintegrarea efectiva in munca;A fost obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale;S-a luat act ca reclamantul nu solicita cheltuieli de judecata. 

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal si motivat, parata SC MS SRL , intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 si art. 3041 C.pr.civ, solicitand modificarea sentintei civile nr.322/LM.AS/10.06.2013 a Tribunalului Giurgiu in sensul respingerii capatului de cerere privind acordarea de daune morale.
In motivarea recursului, recurenta a precizat ca instanta de fond in mod gresit a facut aplicarea dispozitiilor art.253 din Codul muncii dar si ale art. 22 si art.44 din Legea nr. 319/2006. Legalitatea sentintei implica respectarea intocmai a dispozitiilor procesuale si justa aplicare a legii materiale cu ocazia judecarii pricinii respective or, in speta instanta de fond facand o analiza sumara a probelor prin care intimatul reclamant nu a putut justifica un prejudiciu actual sau viitor, deci sigur, prejudiciul solicitat a fi reparat avand un caracter eventual, ipotetic si lipsit de certitudine (decizia civila nr.3423/R/2007 al Curtii de Apel Bucuresti sectia a VII civila) si nici faptul ca potrivit legii era obligat sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca sau angajatorului accidentul suferit de propria persoana a acordat in mod netemeinic si nelegal daune morale in cuantum de 10.000 lei.
Se poate observa faptul ca instanta de fond a inteles, desi intimatul reclamant nu a facut dovada ca s-ar fi produs un asa zis accident, sa acorde daunele morale ca o reparatie morala pentru schimbarea stilului de viata normal, in sensul ca acesta nu mai poate lucra la intreaga capacitate. Or, potrivit art. 44 din Legea nr.319/2006 prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sunt suportate de angajator in masura in care daunele nu sunt acoperite prin prestatiile asigurarilor sociale de stat, sistem asupra caruia intimatul reclamant trebuia mai intai sa se adreseze.
Invedereaza Curtii faptul ca , desi intimatul -reclamant trebuia sa depuna diligentele necesare pentru a inregistra asa zisul accident de munca conform dispozitiilor legale, singura proba depusa a fost acel act medical eliberat de autoritatile franceze, instanta de fond necoroborand acest mijloc de proba cu alte mijloace de proba pentru aflarea adevarului si pentru a putea pronunta o hotarare temeinica si legala.
Un al doilea motiv de recurs se refera la faptul ca instanta de fond nu a aratat care clauza din contractul individual de munca nu a fost respectat de subscrisa, fapta culpabila a subscrisei, respectiv nu a aratat cum a fost cauzat asa zisul accident, ce norme de protectie a muncii nu a respectat conducatorul societatii.
Instanta de fond nu a putut motiva de ce este un accident de munca atat timp cat codul in baza caruia a fost eliberat certificatul medical este cel de boala obisnuita.
Desi legal citat, intimatul nu a depus intampinare.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si in baza art.3041 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Recurenta-parata a formulat recurs doar cu privire la solutionarea capatului de cerere avand ca obiect plata de daune morale. Pe cale de consecinta, neformulandu-se critici cu privire la celelalte capete de cerere , au dobandit caracter irevocabil dispozitiile instantei de fond privind anularea deciziei privind incetarea contractului de munca al reclamantului, reintegrarea acestuia in postul ocupat anterior in cadrul paratei si plata unei despagubiri egala cu salariile indexate si reactualizate cuvenite reclamantului pentru perioada 01.12.2012 si pana la reintegrarea efectiva in munca.
In ceea ce priveste obligarea recurentei-parate la plata sumei de 10 000 lei , cu titlul de daune morale, Curtea retine ca instanta de fond a avut in vedere la acordarea daunelor faptul ca intimatul-reclamant ar fi suferit un accident de munca in timp ce se afla in interes de serviciu in strainatate si ca , urmare a acestui accident , i s-a produs un prejudiciu moral prin schimbarea stilului normal de viata, in sensul ca nu poate sa lucra la intreaga capacitate, fiind nevoit sa petreaca mult timp in spital.
Se constata ca acest capat de cerere a fost formulat ca accesoriu cererii principale de anulare a deciziei de incetare a raporturilor de munca .
Intrucat obiectul cererii de chemare in judecata nu este constatarea producerii unui accident de munca si acoperirea daunelor produse angajatului, in realitate cererea de plata a daunelor morale nu are caracter accesoriu in raport cu cea de anulare a deciziei de incetare a raporturilor de munca. Daunele nu sunt solicitate ca urmare a unui prejudiciu moral produs angajatului ca urmare a incetarii nelegale a raporturilor de munca .
Prin urmare solutionarea acestei cereri nu depinde de modalitatea de solutionare a cererii de anulare a deciziei de incetare a raporturilor de munca , in sensul ca acordarea daunelor morale nu este o consecinta a faptului ca decizia de incetare a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor legale in materie.
Fiind un capat de cerere principal , se impunea dovedirea faptului ca intimatul-reclamant a suferit un accident de munca , i s-a produs un prejudiciu , precum si culpa societatii angajatoare cu privire la prejudiciul produs .
Din actele si lucrarile dosarului rezulta doar faptul ca la data de 15.04.2012, in timp ce se afla la locul de munca din Franta, intimatul-reclamant a suferit un accident, fapt ce a determinat intrarea in incapacitate temporara de munca in perioada 03.05.2012 – octombrie 2012. Exista la dosarul de fond probe cu privire la spitalizarea intimatului , tratamentul ulterior si faptul ca a beneficiat de asistenta din partea reprezentantilor recurentei.
Cu privire la acest incident nu exista nicio declarare a producerii unui accident de munca , din actele dosarului nerezultand imprejurarile in care a fost vatamat intimatul , daca acesta nu a respectat normele de protectie a muncii sau societatea angajatoare nu a asigurat conditii sigure de desfasurare a activitatii angajatior sai sau echipament de protectie adecvat . Cu alte cuvinte nu s-a facut dovada existentei unei culpe a societatii angajatoare cu privire la accidentul suferit de intimat , nu s-a desfasurat o ancheta a organelor abilitate cu privire la producerea unui accident de munca si circumstantele vatamarii angajatului . Nu exista o prezumtie legala in sensul ca orice vatamare a angajatului produsa in timpul exercitarii atributiilor de serviciu este din culpa angajatorului .
De altfel recurenta nu este angajatorul intimatului in sensul ca nu este beneficiar al muncii prestate de acesta . Societatea recurenta este agent de munca temporara , in sensul ca are ca obiect de activitate furnizarea de personal pentru alte societatii . Potrivit contractului de prestari servicii nr. XX/09 03 2012 , incheiat intre SC MS SRL , in calitate de prestator si SARL S. T. F. , in calitate de beneficiar , recurenta a furnizat personal navigant in vederea prestarii de servicii pe vasul beneficiarului( filele 141-145 dosar fond) , intimatul desfasurandu-si activitatea in Franta in temeiul acestui contract si al contractului individual de munca incheiat cu recurenta. Potrivit contractului de prestari servicii beneficiarul serviciilor- SARL S. T. F.- s-a obligat sa asigure personalului navigant echipament de protectie si sa efectueze instructajul de sanatate si securitate a muncii . In atare conditii contractuale si in lipsa unei cercetari a conditiilor accidentarii , nu exista temei pentru a retine culpa agentului temporar de furnizare a muncii cu privire la producerea unui prejudiciu moral urmare a unui accident de munca .
Prin urmare cererea de acordare a daunelor morale a fost admisa de instanta de fond in mod neintemeiat , fara a fi analizate in cauza elementele raspunderii civile delictuale ce se impune a fi intrunite pentru a exista temei de acordare a acestor daune. Fiind incident in cauza motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cpc , Curtea va modifica in parte sentinta recurata in sensul ca va inlatura obligatia paratei de plata a daunelor morale in cuantum de 10.000 lei. Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
In temeiul dispozitiilor art. 274 alin 1 si 3 Cpc , Curtea il va obliga pe intimat sa plateasca recurentei suma de 800 lei reprezentand cheltuieli de judecata reduse. S-a facut de catre recurenta dovada achitarii unui onorariu de avocat in suma de 2000 lei( chitanta nr. 0051/05 12 2013 –fila 14 dosar recurs) , pentru promovarea recursului de fata . Acest cuantum al onorariului este apreciat de Curte ca fiind prea mare in raport cu obiectul caii de atac ( critici formulate cu privire la un singur capat de cerere), munca efectiv depusa de aparator, faptul ca nu s-au administrat noi probe in recurs , acesta fiind solutionat de la primul termen de judecata .Se impune deci , in temeiul dispozitiilor art. 274 alin 3 Cpc reducerea acestui onorariu de avocat la suma de 800 lei. 

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   Accident de munca    Daune morale   


Sus ↑