• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Obligatia salariatului de a respecta clauza de neconcurenta stabilita in mod legal prin contract. Raspunderea patrimoniala a salariatului

Hotararea nr. 7000 din data de 03 noiembrie 2011
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. 8839/25.11.2010 pronuntata in dosarul nr. .../LM/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul B. I. in contradictoriu cu parata .

Codul muncii comentat. Noua organizare a muncii.  Marius-Catalin Predut

Intre parti au existat, incepand cu data de 23.03.2007, raporturi de munca, reclamantul desfasurandu-si activitatea in cadrul paratei, in calitate de agent marketing, in baza contractului individual de munca inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr. 3090/05.04.2007.

La aceeasi data, a fost incheiat si actul aditional nr. 1/2007, in care au fost cuprinse clauzele de confidentialitate si neconcurenta ce urmau sa fie aplicabile relatiilor contractuale de munca intervenite intre reclamant si parata.

Astfel cum reiese din decizia nr. 103/30.06.2008, raporturile de munca dintre parti au incetat pe data de 30.06.2008, prin demisia reclamantului.

Potrivit clauzei de neconcurenta cuprinsa la litera O a Actului Aditional mentionat mai sus, salariatul, respectiv reclamantul se obliga, ca pentru o durata de 2 ani de la incetarea contractului individual de munca:

1. sa nu desfasoare direct sau indirect, individual sau ca salariat, colaborator, director, administrator, asociat, actionar, finantator, consilier, partener, investitor sau in orice alta calitate, activitati sau servicii concurente pentru tertii concurenti. Prin activitati sau servicii concurente, in sensul Actului Aditional, se intelege: producerea, cercetarea, industrializarea, vanzarea, distributia, comercializarea de coloranti si aditivi pentru mase plastice; prelucrarea colorantilor si a aditivilor pentru diverse aplicatii industriale si/sau comerciale, precum si orice alte activitati asemanatoare si conexe. Prin terti concurenti, in sensul Actului Aditional, se intelege orice persoana fizica juridica sau alta entitate (inclusiv persoana salariatului care desfasoara cel putin o activitate sau un serviciu, chiar secundare fiind, care se afla in acelasi segment de piata cu activitatile sau serviciile prestate de catre R. .

2. sa nu detina, controleze, conduca sau dobandeasca un interes intr-o activitate de natura competitiva cu cea a R., in mod direct sau indirect;

3. sa nu solicite, determine sau influenteze orice distribuitor, agent, furnizor sau orice alta persoana fizica sau entitate care are o relatie de afaceri, contractuala sau de alta natura, cu R. pe orice segment de piata, sa stopeze, sa slabeasca sau sa intervina in aceasta relatie comerciala;

4. sa nu recruteze, solicite, determine, sa influenteze salariatii paratei in vederea incetarii raporturilor contractuale cu acesta sau sa nu intervina in niciun fel in relatia dintre R. si orice fosti, actuali sau viitori salariati ai acestuia, daca aceste activitati sunt de natura sa stopeze, sa slabeasca sau sa intervina in relatiile comerciale ale R. cu persoanele mentionate la art. 1. 1 lit. C.

Potrivit aceluiasi act aditional, litera O, punctul 1. 2., aria geografica de aplicare a acestei clauze este reprezentata de intreg teritoriul Romaniei.

Cat priveste cuantumul indemnizatiei de neconcurenta, acesta este prevazut in Actul Aditional la litera O, punctul 1. 3., in conformitate cu care, R. 2000 S. A. se obliga sa plateasca salariatului o indemnizatie de neconcurenta in valoare de 50% din media veniturilor salariate brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca.

Analizand dispozitiile legale incidente in speta, prima instanta a retinut ca potrivit disp. art. 21 Codul muncii , la incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.

Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.           

Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

De asemenea, potrivit disp. art. 23 din Codul muncii , clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine.

Din examinarea comparativa a prevederilor clauzei contractuale concrete, astfel cum a fost convenita de partile din prezenta cauza, cu prevederile legale examinate, s-a retinut ca in speta, clauza de neconcurenta cuprinsa in actul aditional nr. 1/2007, nu respecta niciuna din cerintele cantitative si calitative la care se refera art. 21 din Codul muncii , modul cum a fost conceputa de autori conducand in mod indubitabil la interzicerea in mod absolut a exercitarii specializarii/profesiei salariatului.

In acest sens, prima instanta a retinut ca, in speta, concluzia ce se desprinde din modul in care a fost redactata clauza de neconcurenta analizata, este aceea ca, prin incalcarea prevederilor imperative ale art. 21 din Codul muncii pe durata a doi ani ulteriori incetarii raporturilor de munca, reclamantul nu putea desfasura pe intreg teritoriul Romaniei, direct sau indirect, individual sau ca salariat, colaborator, director, administrator, asociat, actionar, finantator, consilier, partener, investitor sau in orice alta calitate, activitati sau servicii concurente celor desfasurate de parata.

In consecinta, prin prisma acestor prevederi, clauza analizata nu ar putea fi privita ca fiind de neconcurenta, ci de exclusivitate, inadmisibila insa in conditiile legislatiei romane a muncii, conform art. 23 din Codul muncii .

Ceea ce trebuie, insa, stabilit, este daca intelegerea partilor, in sensul celor de mai sus, nula prin raportare la prevederile art. 23 din Codul muncii , a fost de natura sa produca vreun efect pe durata celor doi ani pentru care a fost incheiata.

Astfel, conform art. 21 alin. 2 din Codul muncii , clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.

Asa cum s-a aratat anterior clauza a fost conceputa de parti generic, prin extinderea interdictiei, contrar dispozitiilor art. 23 din Codul muncii , la intreg teritoriul Romaniei si la toti potentialii angajatori, context in care s-a apreciat ca, inca de la inceput clauza de neconcurenta a fost lipsita de eficacitate, nefiind apta sa produca efectele urmarite.

De asemenea, prima instanta a retinut ca, desi conform art. 57 alin. 2 din Codul muncii , nulitatea contractului individual de munca produce efecte doar pentru viitor, in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative (cum este cazul in speta), aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile.

Cu toate acestea, s-a constatat inaplicabilitatea in cauza a acestor din urma dispozitii legale, intrucat aspectele clauzei de neconcurenta ce atrag nulitatea acesteia, nu vizeaza chestiuni reglementate imperativ, cum ar fi perioada maxima pentru care clauza opereaza sau cuantumul minim al indemnizatiei de neconcurenta, ci chestiuni ce trebuiau sa reflecte chiar negocierea si acordul partilor si pentru care nu exista prevederi legale concrete, care sa le inlocuiasca pe cele conventionale nule (spre exemplu cele privind identitatea concreta a tertilor in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, ori aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul).

D. urmare, apreciind ca, in speta, clauza de neconcurenta examinata a fost lipsita de orice efect, inca de la inceput, prin raportare la modul generic in care a fost conceputa, prima instanta a respins ca neintemeiata actiunea dedusa judecatii.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal reclamantul B. I., criticand-o pentru nelelgalitate. Invocand temeiul de modificare prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, recurentul sustine in esenta, pronuntarea sentintei atacate cu interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii.

Se arata in motivarea recursului formulat, ca, in primul rand, “actul juridic dedus judecatii” la care fac referire dispozitiile legale, vizeaza orice manifestare de vointa exprimata cu intentia de a da nastere la efecte juridice, in sensul de a crea, modifica ori stinge raporturi juridice.

Din economia textului precitat (art. 304 pct. 8 Cod proc. civ.) rezulta ca, pentru a constitui obiectul motivului de recurs, actul juridic dedus judecatii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii cumulative:

1. Sa fi fost administrat de instanta de fond, neputand fi invocat direct in instanta de recurs, denaturarea unui “inscris nou”, ce nu a fost examinat de judecatorii fondului:

2. Actul pretins denaturat sa fie precis identificat;

3. Actul juridic, in sensul de instrumentum probationis, trebuie sa fie un inscris valabil, fiind excluse situatii precum cele lovite de nulitate, simulatie, etc. ;

4. Actul juridic sa fie clar, insemnand ca acesta sa fie susceptibil de un singur sens, raportat la intentia partilor si imprejurarile de fapt ale litigiului. Potrivit doctrinei, claritatea inscrisului va fi apreciata in raport cu intentia comuna a partilor contractante. Clauza clara este aceea care, nefiind susceptibila decat de un singur sens, releva cu certitudine aceasta intentie comuna. Totodata, clauza clara prin ea insasi trebuie sa nu fie in contradictie cu alta/alte clauza/clauze din acelasi act . In considerarea celor expuse, recurentul invedereaza faptul ca atat Actul aditional la Contractul individual de munca cat si clauza de neconcurenta continuta indeplinesc toate conditiile mai sus mentionate, in sensul ca au fost puse in discutia instantei de fond, sunt precis identificate, sunt perfect valabile si foarte clar redactate.

In al doilea rand, acest motiv de recurs sanctioneaza hotararea care a nesocotit principiul inscris in art. 969 C. civ., trecand peste vointa partilor exprimata in contract.

Potrivit doctrinei, denaturarea consta in ignorarea de catre judecatorul fondului a sensului clar si precis al actului dedus judecatii (J. Bore, La cassation en matiere civile. 2e ed., Dalloz, Paris. 1997. pag. 507).

Ca urmare a acestei denaturari, concluzia pe care instanta de fond o deduce din interpretarea actului juridic este in contradictie absoluta cu intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

Pentru acest motiv, este interzis instantelor de fond sa denatureze obligatiile care rezulta din economia contractelor sau sa modifice stipulatiile inserate in acestea, atunci cand termenii lor sunt clari si precisi.

Prin urmare, puterile judecatorilor fondului nu sunt discretionare, acestea fiind limitate de interdictia denaturarii actului clar si precis. Judecatorul care depaseste aceste limite pronunta hotararea cu incalcarea art. 969 Cod civil, intrucat instantele de fond nu se pot substitui partilor contractante, modificand sau inlocuind stipulatiile contractuale clare si precise.

Invedereaza recurentul ca, in opinia sa, doar in situatia in care clauza de neconcurenta ar fi avut un continut ambiguu, instanta ar fi putut sa o interpreteze si sa refuze aplicarea acesteia, din ratiuni de claritate si precizie, astfel cum prevad de altfel si dispozitiile art. 977 Cod civil.

Prin urmare, cand termenii contractuali sunt clari si precisi, susceptibili de un singur inteles - ca in situatia clauzei de neconcurenta care face obiectul prezentului litigiu - facultatea de apreciere a instantei de fond inceteaza, instanta trebuind sa aplice clauza ca atare.

De asemenea, astfel cum in mod judicios s-a statuat in practica judiciara, „daca instantele de fond sunt in drept sa interpreteze in mod exclusiv termenii unei conventiuni si sa le atribuie intelesul, ce dupa a lor apreciere rezulta din intentiunea comuna a partilor, aceasta nu poate avea loc decat in cazul cand in adevar termenii sunt susceptibili de interpretari diferite “.

Cand insa, termenii intrebuintati de parti sunt clari si neindoielnici, incat nu Ii se poate atribui decat un singur inteles, acela care rezulta in mod firesc si nesilit din litera lor, facultatea de interpretare a instantelor de fond inceteaza” (Curtea de Casatie, s. III, dec. nr. 1000 din 3 octombrie 1928. in “Jurisprudenta romana).

Potrivit Actului aditional, lit. O, art. 1. 3. clauza de neconcurenta a fost clar si precis exprimata in cuprinsul actului, intelesul acesteia fiind neindoielnic, dand nastere prin urmare unor obligatii in sarcina ambelor parti, respectiv: obligatia in sarcina fostului salariat de a nu presta activitati sau servicii concurente cu cele prestate de S. C. R. 2000 S. A., dupa data incetarii contractului individual de munca pe o durata de doi ani si obligatia in sarcina fostului angajator de a plati indemnizatia de neconcurenta lunara.

In concluzie, fata de caracterul absolut lipsit de echivoc al redactarii si executarii de catre recurent a clauzei de neconcurenta, considera ca in mod gresit instanta de fond a interpretat actul juridic dedus judecatii, in sensul ca a retinut lipsa de eficacitate a clauzei de neconcurenta, invocand modul generic de concepere al acestei clauze cat si caracterul imprecis al terminologiei utilizate pentru definirea activitatilor interzise salariatului

Ineficacitatea actului juridic civil nu este o categorie juridica de sine statatoare, cu o natura juridica proprie si un regim juridic distinct, ci este un efect al diverselor situatii in care actul juridic nu produce efecte, indiferent de cauza ei concreta: nulitate, caducitate, rezolutiune etc.

Art. 23 alin. 2 din Codul muncii dispune ca efectele clauzei de neconcurenta pot fi diminuate la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de munca, din interpretarea textului legal sus-mentionat rezultand urmatoarele concluzii importante: ratiunea legiuitorului pentru reglementarea clauzei de neconcurenta a fost de protectie a salariatului impotriva limitarii excesive a dreptului la munca prin instituirea de clauze abuzive de catre angajatori, aflati in pozitii de superioritate economica vadita; dreptul de a solicita reducerea efectelor clauzei de neconcurenta apartine angajatului sau inspectoratului teritorial de munca si nicidecum angajatorului; fiind o masura de protectie a salariatului, sanctiunea pentru clauzele care limiteaza dreptul la munca este de a diminua efectele clauzei de neconcurenta prin sanctiunea nulitatii relative, in functie de cazul concret, si nicidecum de a aplica sanctiunea nulitatii absolute, cum gresit a procedat instanta de fond; art. 23 alin. 2 este o dispozitie cu caracter special in materia sanctiunilor aplicabile clauzelor de neconcurenta, iar art. 57 invocat de instanta se refera la nerespectarea conditiilor de fond si de forma pentru incheierea contractului de munca. Prin urmare, dispozitiile art. 23 alin. 2 se aplica cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant.

La data introducerii cererii de chemare in judecata, efectele clauzei de neconcurenta erau deja in curs, intrucat recurentul-reclamant nu a exercitat niciun fel de activitati care ar fi intrat in competitie cu cele ale paratei, in limitele stabilite conform contractului de munca.

De asemenea, in mod gresit instanta califica clauza de neconcurenta ca fiind una de exclusivitate, institutia juridica a clauzei de exclusivitate nefiind reglementata in legislatia muncii, ci in legislatia concurentei (Legea concurentei nr. 21/1996), neaplicabila cauzei de fata.

Conform prevederilor art. 21 alin. 1 din art. 279 adoptat prin Legea nr. 53/2003 la data de 9 decembrie 2002, prevederi aplicabile Contractului individual de munca si Actului aditional la acesta, in temeiul principiului tempus regit actum, prin clauza de neconcurenta salariatul poate fi obligat ca dupa incetarea contractului individual de munca sa nu presteze in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.

Conform prevederilor art. 21 alin. (2) Codul muncii , pentru a-si produce efectele, clauza de neconcurenta trebuie sa prevada in cuprinsul ei in mod concret:

a) activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului;

b) cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare; Art. 21 alin 3 din Codul muncii prevede faptul ca indemnizatia se negociaza intre parti avand un cuantum minim de 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca;

c) perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta;

d) tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii;

e) aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.

Considera ca prevederile legale cu privire la valabilitatea clauzei de neconcurenta prevazuta in Actul Aditional sunt indeplinite exact in limitele art. 21 alin. (2) Codul muncii in speta dupa cum urmeaza:

(a) Activitatile interzise salariatului pentru o durata de 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret in Actul Aditional la litera O. Clauza de neconcurenta, punctul 1. 1. Astfel, salariatul se obliga, fara nici un fel de echivoc la urmatoarele: sa nu desfasoare direct sau indirect, individual sau ca salariat, colaborator, director, administrator, asociat, actionar, finantator, consilier, partener, investitor sau in orice alta calitate, activitati sau servicii concurente pentru tertii concurenti. Prin activitati concurente, in sensul Actului Aditional, se intelege: producerea, cercetarea, industrializarea, vanzarea, distributia, comercializarea de coloranti si aditivi pentru mase plastice: prelucrarea colorantilor si a aditivilor pentru diverse aplicatii industriale si/sau comerciale, precum si orice alte activitati asemanatoare si conexe; sa nu detina, controleze, conduca sau dobandeasca un interes intr-o activitate de natura competitiva cu cea a R.,in mod direct sau indirect: sa nu solicite, determine sau influenteze orice distribuitor, agent, furnizor sau orice alta persoana fizic sau entitate care are o relatie de afaceri, contractuala sau de alta natura, cu R. pe orice segment de piata, sa stopeze, sa slabeasca sau sa intervina in aceasta relatie comerciala; sa nu recruteze, solicite, determine, sa influenteze salariatii R. in vederea incetarii raporturilor contractuale cu acesta sau sa nu intervina in nici un fel in relatia dintre R. si orice fosti, actuali sau viitori salariati ai acestuia, daca aceste activitati sunt de natura sa stopeze, sa slabeasca sau sa intervina in relatiile comerciale ale R. cu persoanele mentionate la art. 1. 1 lit. C.

(b) Cuantumul indemnizatiei este prevazut in Actul Aditional la litera C). Clauza de neconcurenta, punctul 1. 3. conform acestui articol. R. 2000 S. A. se obliga sa plateasca salariatului o indemnizatie de neconcurenta in valoare de 50% din media veniturilor salaríale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca, respectand minimul legal impus de art. 21 alin. 3 Codul muncii “cel putin 50% clin media veniturilor salaríale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca”.

(c) Perioada pentru care clauza de neconcurenta isi produce efectele este prevazuta la litera O. Clauza de neconcurenta. punctul 1. 1. din Actul Aditional. Astfel, clauza de neconcurenta intra in vigoare la data incetarii contractului individual de munca, respectiv 30.06.2008 si se intinde pe o durata de 2 ani, adica pana la data de 30.06.2010, incadrandu-se in maximul legal impus de Art. 22 alin. 1 Codul muncii „clauza de neconcurenta isi produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca”;

(d) Tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, respectiv „tertii concurenti”, cum sunt definiti in Actul Aditional la litera O. Clauza de neconcurenta punctul 1. 1. litera A. teza finala, sunt reprezentati de orice persoana fizica, persoana juridica, sau alta entitate (inclusiv persoana salariatului) care desfasoara cel putin o activitate sau un serviciu, chiar secundare fiind, care se afla in acelasi segment de piata cu activitatile sau serviciile prestate de catre R. 2000 S. A. ;

(e) A. geografica de aplicare a clauzei de neconcurenta este identificata in Actul Aditional la litera O. Clauza de neconcurenta punctul 1. 2., si se extinde pe intreg teritoriul Romaniei.

Invedereaza recurentul faptul ca legea nu distinge in privinta ariei geografice de aplicare a clauzei de neconcurenta, ori, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nici instanta de fond nu ar fi trebuit sa distinga, in sensul de a considera ca prin extinderea interdictiei la intreg teritoriul Romaniei s-ar incalca dispozitiile art. 23 din art. 279 (pag. 8, paragraf penultim din Sentinta instantei).

Legislatia muncii nu prevede nici o limitare in spatiu, astfel incat aria geografica de aplicare a clauzei de neconcurenta poate fi extinsa inclusiv cu privire la alte state.

A. geografica poate fi la nivel local, regional, national sau chiar pe teritoriul altor state.

In concluzie, in cazul in care conditiile de valabilitate sunt indeplinite, clauza de neconcurenta stipulata in contractul individual de munca are drept efect obligatia angajatorului de a plati salariatului o indemnizatie lunara, in cuantumul convenit de parti.

Indemnizatia se va plati lunar de catre angajator si reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator, ce se va deduce din profitul realizat de angajator.

Recurentul invedereaza faptul ca a adus la indeplinire obligatiile stipulate in Actul aditional la contractul de munca si a respectat intocmai prevederile clauzei de neconcurenta, iar parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a indemnizatiei de neconcurenta in sarcina acestuia.

Clauza de neconcurenta constituie in drept o situatie exceptata de la dispozitiile imperative ale art. 38 din art. 279 , potrivit caruia „salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.”

Exceptia permite salariatului sa accepte anumite restrangeri ale dreptului sau la munca in schimbul obtinerii unui avantaj suplimentar, de natura materiala, constand in indemnizatia pe care angajatorul se obliga sa i-o plateasca.

Angajatul se obliga, prin acceptarea clauzei de neconcurenta, sa nu presteze pe parcursul derularii raporturilor de munca cat si la incetarea contractului de munca, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la fostul angajator, ceea ce implica in mod evident, o restrangere a dreptului sau la munca, cu obligatia corespunzatoare a societatii beneficiare a clauzei de neconcurenta de a plati indemnizatia in cuantumul si la termenele stipulate in contractul de munca.

Mai mult, asa cum a aratat mai sus, numai salariatul sau inspectoratul teritorial de munca poate solicita reducerea efectelor clauzei de neconcurenta, si nicidecum angajatorul.

Asadar, clauza de neconcurenta, odata ce este convenita de parti, ofera o protectie reala si angajatorului, atat fata de activitatea concurentiala de rezultat a salariatului sau cat si fata de intentia salariatului de a lucra in viitor pentru un concurent.

In acelasi timp clauza de neconcurenta constituie un beneficiu material acordat angajatului, la care se obliga angajatorul tocmai in considerarea restrangerii libertatii dreptului la munca al salariatului.

Prin urmare, interpretarea instantei de fond, in sensul denaturarii clauzei de neconcurenta si considerarea acesteia ca fiind lipsita de eficacitate, limiteaza practic posibilitatea subsemnatului de a obtine beneficiul material acordat prin lege. in urma restrangerii dreptului la munca.

Crearea cadrului legal in privinta clauzei de neconcurenta tine de obligatia pozitiva a statului de a proteja partea inferioara din punct de vedere economic al contractului individual de munca si anume angajatul. Norma are caracter de protectie si reprezinta un beneficiu legal acordat angajatului in considerarea situatiei sale specifice si de aceea aplicarea sa nu poate fi extinsa in niciun caz la angajator. Angajatul si angajatorul se gasesc pe pozitii diferite, ceea ce face ca tratamentul juridic aplicabil acestora sa fie la randul sau diferit (Curtea Constitutionala, Decizia nr. 1277 din 12 octombrie 2010).

Recurentul solicita instantei sa constate ca nu a avut niciun rol in negocierea si formularea clauzei de neconcurenta, aceasta fiind practic impus de parata la data semnarii contractului individual de munca.

Potrivit legii, o conventie valabil incheiata da nastere anumitor efecte, printre care se numara principiul fortei obligatorii, exprimat prin adagiul latin „pacta sunt servanta”.

Pacta sunt servanta reprezinta acea regula de drept potrivit careia actul juridic civil legal incheiat se impune partilor (in cazul conventiilor) sau partii (in cazul actelor juridice unilaterale) intocmai ca si legea.

S-a subliniat, in mod intemeiat, ca actul juridic civil legal incheiat are forta obligatorie nu numai pentru partile acestuia, ci si pentru organul de jurisdictie investit cu solutionarea unui litigiu decurgand dintr-un astfel de act, deci instanta este obligata sa asigure executarea actului juridic legal incheiat, tinand seama in interpretarea clauzelor lui de vointa partilor.

Codul civil precizeaza ca: „interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor” (art. 977). Cu alte cuvinte, interpretarea contractelor se face in conformitate cu „vointa reala” a partilor.

Art. 978 Cod civil prevede de asemenea urmatoarele: „cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce niciunul.

Pornindu-se de la premisa ca orice clauza contractuala este inscrisa spre a produce un efect, aceasta regula apare pe deplin justificata, cu atat mai mult cu cat in speta dedusa judecatii exista un contract perfect valabil incheiat, iar partile au convenit asupra tuturor clauzelor contractuale. Vointa reala a partilor din prezentul litigiu este aceea de a da eficienta clauzelor juridice inscrise in Contractul individual de munca si in Actul aditional la acesta, iar inserarea clauzei de neconcurenta a fost optiunea exclusiva a angajatorului, redactarea si formularea acesteia apartinandu-i in totalitate.

Nu s-au administrat probe noi in calea de atac a recursului.

Examinand sentinta atacata din perspectiva criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept substantial incidente in cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul pentru considerentele ce se vor infatisa in cuprinsul prezentei motivari a deciziei.

Considerentele decisive ale instantei de fond potrivit carora s-a retinut lipsa de eficacitate a clauzei de neconcurenta, nu pot fi examinate prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 8 Cod procedura civila,invocate de recurent pentru ca instanta a analizat ceea ce i-a fost dedus judecatii, respectiv „clauza de neconcurenta”. Ori, pe calea art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, se protejeaza alte situatii juridice, decat cele legate de examinarea efectelor unei anumite clauze contractuale, in ansamblul raporturilor juridice dintre parti, tinand de atributul suveran al instantei, de aplicarea legii, in cadrul stabilirii situatiei de fapt, concrete, particulare ale spetei.

D. urmare, clauza de neconcurenta poate fi analizata pe plan procesual, doar in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, motiv pe care recurentul nu l-a formulat expres, insa potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedura civila, indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304 Cod procedura civila.

Ori, dezvoltarea motivelor de recurs, face posibila incadrarea lor, potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedura civila, in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, dispozitii in baza carora va analiza instanta de recurs criticile aduse sentintei atacate.

In limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cand interpreteaza gresit norma juridica aplicabila.

Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege in vigoare la data judecatii sau cand recurge la texte de lege aplicabile litigiului le da o gresita interpretare.

Acest motiv de recurs nu subzista in cauza, prima instanta realizand o corecta interpretare si aplicare in cauza a dispozitiilor incidente, respectiv art. 21, 22,23, 38 art. 279 , art. 969, 977 Cod civil.

Solutia respingerii actiunii este corecta, insa motivarea hotararii instantei urmeaza a fi complinita de instanta de control judiciar.

Se va avea in vedere astfel, ca in mod gresit prima instanta a calificat clauza de neconcurenta ca fiind una de exclusivitate, institutia juridica a clauzei de exclusivitate nefiind reglementata in legislatia muncii, ci in legislatia concurentei (Legea concurentei nr. 21/1996), neaplicabila cauzei de fata.

Conform prevederilor art. 21 alin. 1 din art. 279 adoptat prin Legea nr. 53/2003 la data de 9 decembrie 2002, prevederi aplicabile Contractului individual de munca si Actului aditional la acesta al recurentului, in temeiul principiului tempus regit actum, prin clauza de neconcurenta salariatul poate fi obligat ca dupa incetarea contractului individual de munca sa nu presteze in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.

Conform prevederilor art. 21 alin. (2) Codul muncii , pentru a-si produce efectele, clauza de neconcurenta trebuie sa prevada in cuprinsul ei in mod concret:

a) activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului;

b) cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare; Art. 21 alin 3 din Codul muncii prevede faptul ca indemnizatia se negociaza intre parti avand un cuantum minim de 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca;

c) perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta;

d) tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii;

e) aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.

Prevederile legale cu privire la valabilitatea clauzei de neconcurenta prevazuta in Actul Aditional sunt indeplinite exact in limitele art. 21 alin. (2) Codul muncii in speta dupa cum urmeaza:

(a) Activitatile interzise salariatului pentru o durata de 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret in Actul Aditional la litera O. Clauza de neconcurenta, punctul 1. 1. Astfel, salariatul se obliga, fara nici un fel de echivoc la urmatoarele: sa nu desfasoare direct sau indirect, individual sau ca salariat, colaborator, director, administrator, asociat, actionar, finantator, consilier, partener, investitor sau in orice alta calitate, activitati sau servicii concurente pentru tertii concurenti. Prin activitati concurente, in sensul Actului Aditional, se intelege: producerea, cercetarea, industrializarea, vanzarea, distributia, comercializarea de coloranti si aditivi pentru mase plastice: prelucrarea colorantilor si a aditivilor pentru diverse aplicatii industriale si/sau comerciale, precum si orice alte activitati asemanatoare si conexe; sa nu detina, controleze, conduca sau dobandeasca un interes intr-o activitate de natura competitiva cu cea a R., in mod direct sau indirect: sa nu solicite, determine sau influenteze orice distribuitor, agent, furnizor sau orice alta persoana fizic sau entitate care are o relatie de afaceri, contractuala sau de alta natura, cu R. pe orice segment de piata, sa stopeze, sa slabeasca sau sa intervina in aceasta relatie comerciala; sa nu recruteze, solicite, determine, sa influenteze salariatii R. in vederea incetarii raporturilor contractuale cu acesta sau sa nu intervina in nici un fel in relatia dintre R. si orice fosti, actuali sau viitori salariati ai acestuia, daca aceste activitati sunt de natura sa stopeze, sa slabeasca sau sa intervina in relatiile comerciale ale R. cu persoanele mentionate la art. 1. 1 lit. C.

(b) Cuantumul indemnizatiei este prevazut in Actul Aditional la litera C). Clauza de neconcurenta, punctul 1. 3. conform acestui articol. R. 2000 S. A. se obliga sa plateasca salariatului o indemnizatie de neconcurenta in valoare de 50% din media veniturilor salaríale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca, respectand minimul legal impus de art. 21 alin. 3 Codul muncii “cel putin 50% din media veniturilor salaríale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca”.

(c) Perioada pentru care clauza de neconcurenta isi produce efectele este prevazuta la litera O. Clauza de neconcurenta punctul 1. 1. din Actul Aditional. Astfel, clauza de neconcurenta intra in vigoare la data incetarii contractului individual de munca, respectiv 30.06.2008 si se intinde pe o durata de 2 ani, adica pana la data de 30.06.2010, incadrandu-se in maximul legal impus de Art. 22 alin. 1 Codul muncii „clauza de neconcurenta isi produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca”;

(d) Tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, respectiv „tertii concurenti”, cum sunt definiti in Actul Aditional la litera O. Clauza de neconcurenta punctul 1. 1. litera A. teza finala, sunt reprezentati de orice persoana fizica, persoana juridica, sau alta entitate (inclusiv persoana salariatului) care desfasoara cel putin o activitate sau un serviciu, chiar secundare fiind, care se afla in acelasi segment de piata cu activitatile sau serviciile prestate de catre R. 2000 S. A. ;

(e) A. geografica de aplicare a clauzei de neconcurenta este identificata in Actul Aditional la litera O. Clauza de neconcurenta punctul 1. 2., si se extinde pe intreg teritoriul Romaniei.

Ori, fata de cele mai sus expuse, rezulta ca in speta dedusa judecatii clauza de neconcurenta nu are un continut ambiguu, neechivoc, cum nejustificat sustine prima instanta, termenii utilizati de partile contractante fiind clari, precisi, sens in care nu li se poate atribui decat un singur inteles, acela care rezulta in mod firesc din continutul contractului partilor.

Potrivit Actului aditional invocat in cauza lit. O, art. 1. 3, clauza de neconcurenta fiind clar si precis exprimata in cuprinsul actului,da nastere obligatiilor  in sarcina ambelor parti, respectiv obligatia in sarcina fostului salariat de a nu presta activitati sau servicii concurente cu cele prestate de S. C. R. 2000 SA, in calitate de fost angajat, dupa data incetarii contractului individual de munca pe o durata de doi ani si obligatia in sarcina fostului angajator de a-i plati indemnizatia de neconcurenta lunara.

Numai ca, in cauza corect a fost invocata de catre parata exceptia de neexecutare a acordului de neconcurenta, intrucat recurentul reclamant nu si-a respectat obligatia de neconcurenta.

Astfel, acesta a fost si este angajat pentru perioada de referinta analizata la S. C. KRONOSPAN Romania SRL, fiind tert concurent al societatii sale angajatoare, in sensul capitolului O, art. 1. 1. lit. A si B din actul aditional privind acordul de neconcurenta.

Continutul in date al inscrisurilor anexate cauzei confirma ca reclamantul a incheiat contractul de munca pe perioada nedeterminata cu acest angajator, care are conform certificatelor constatatoare, eliberate de catre Oficiul National al Registrului Comertului, obiecte de activitate identice in parte si asimilate sau conexe in rest, cu cele ale intimatei parate in cadrul aceluiasi segment de piata, avand astfel interese de natura competitionala si concurentiala fata de societatea intimata.

Totodata, recurentul s-a obligat conform cap. O art. 1. 1. lit. B al acordului de neconcurenta sa nu conduca un interes sau o activitate de natura competitiva cu cea a fostului angajator, obligatie pe care a incalcat-o, fiind la actualul angajator, tert concurent incadrat in functia de director produs, astfel cum rezulta din inscrierile carnetului de munca eliberat acestuia sub nr. ....

Situatia concurentiala a fost probata in cauza atat prin inscrisurile sus-mentionate ce evidentiaza obiectele de activitate ale celor doi angajatori ai recurentului, identice in cea mai mare parte, cat si prin interogatoriul administratrecurentului salariat, relevante fiind intrebarile 4-5, 10, 12, 15, 16-18.

Astfel, prin raspunsurile la interogatoriul sus enuntat, recurentul reclamant a recunoscut ca a avut sarcina de a participa la dezvoltarea retelei de dealeri, ca a raspuns de produsele OSB, QSB laminate, HDF si altele descrise in fisa postului.

Ori, astfel de produse sunt individualizate si in certificatul constatator emis de Oficiul National al Registrului Comertului atasat la filele 97-99 dosar fond, ce precizeaza la obiect secundar de activitate al firmei S. C. R. 2000 S. A. - fabricarea altor elemente de dulgherie si tamplarie pentru constructii, fabricarea ambalajelor din lemn produse identificate la nr. 1623, 1624.

D. urmare, este evident ca ambele firme produc materiale fabricate din lemn si materiale plastice destinate constructiilor, ca reclamantul desfasura la actualul angajator activitati destinate promovarii, comercializarii si distribuirii produselor fabricate din lemn si din produse plastice, fiind de asemenea evident, ca in calitate de director de vanzari al KRONOSPAN ROMANIA SRL, fata de obiectele de activitate ale acestei societati, identice in parte si asimilate sau conexe in rest, cu cele prevazute in actul constitutiv al intimatei parate, recurentul reclamant a incalcat obligatia „de nu conduce un interes intr-o activitate de natura competitiva cu cea a R., in mod direct sau indirect”.

Nu trebuie neglijat ca, in concret clauza de neconcurenta, odata convenita de parti, ofera cum de altfel sustine recurentul protectie reala si angajatorului, fata de activitatea concurentiala de rezultat al salariatului sau, cat si fata de intentia salariatului de a lucra in viitor pentru un concurent, dar si un beneficiu material acordat angajatului in conditiile respectarii acestei clauze.

In atare conditii, clauza de neconcurenta a fost incheiata de intimata parata, in scopul de a proteja interesele economice, comerciale si de proprietate industriala in raport de orice persoana care desfasoara macar una dintre activitatile prevazute in actul constitutiv.

Prin urmare, fabricarea altor elemente de tamplarie si dulgherie pentru constructii, fabricarea ambalajelor din lemn se regasesc in obiectul de activitate atat a fostului, cat si a actualului angajator al reclamantului, sens in care este evidenta incalcarea de catre salariat a obligatiei asumate. Ori, plata indemnizatiei de neconcurenta solicitata in pricina pendinte este conditionata, prin insasi clauza invocata de executarea, ab initio a obligatiei de neconcurenta, obligatie nerespectata de recurent, sens in care corect i-a fost respinsa actiunea, insa avand in vedere motivarea instantei de control judiciar, de natura a complini motivarea primei instante, avand in vedere apararile formulate de ambele parti in fata primei instantei, inclusiv sub aspectul exceptiei de neexecutare a acordului de neconcurenta.

Fata de aspectele de fapt si de drept mai sus redate, Curtea in baza art. 312 alin. 1 prin raportare la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat, mentinand ca legala solutia primei instante de respingere a actiunii ca neintemeiate, avand in vedere considerentele mai sus expuse, privind exceptia de neexecutare a acordului de neconcurenta.

Fiind in culpa procesuala in baza art. 274 C . pr. civ.,Curtea va obliga recurentul la 6423 lei cheltuieli de judecata catre intimata.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant B. I., impotriva  sentintei civile  nr. 8839 din data de  25 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. .../LM/2009, in contradictoriu cu intimata-parata .

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati - specializati in litigii de munca si comerciale. Contact si Programare online.

Mai multe despre:   clauza de confidentialitate    clauza de neconcurenta    terti concurenti    relatie de afaceri    indemnizatie de neconcurenta    clauza de exclusivitate    negociere    arie geografica    activitati interzise   


Sus ↑