Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 1824/F din data de 21.10.2014, pronuntata de Tribunalul Ialomita - Sectia Civila, in dosarul cu nr. ...X, s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul S. Judetean de Urgenta Slobozia in contradictoriu cu paratul U. L. . De asemenea, s-a respins cererea reconventionala formulata de paratul U. L., impotriva reclamantului S. Judetean de Urgenta Slobozia.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca reclamantul, in calitate de angajator si paratul U. L., au incheiat contractul individual de munca nr. 1 din data de 08.12.2008.

In conformitate cu prevederile art. 6 alin. 7 si 71 din O. G. nr. 12/2008 privind organizarea si finantarea rezidentiatului (in vigoare la data semnarii contractului si a actului aditional, preluat de dispozitiile O. G. nr. 18/2009 privind organizarea si finantarea rezidentiatului), ca o conditie de acces la rezidentiat, paratul a semnat si actul aditional nr. 1 din data de 08.12.2008.

La data de 13.11.2013, reclamantul S. Judetean de Urgenta Slobozia a inregistrat sub nr. .../13.11.2013 cererea paratului prin care solicita incetarea raporturilor de serviciu incepand cu 01.11.2013.

La data de 14.11.2013, reclamantul a emis Decizia nr. 246 prin care a statuat ca incepand cu data de 01.12.2013, contractul individual de munca al paratului inceteaza potrivit art. 81 alin. 7 din art. 279 , fara preaviz, cu respectarea prevederilor art. 2 din actul aditional la contractul individual de munca nr. 1 din data de 08.12.2008.

In aducerea la indeplinire a obligatiilor sus mentionate, reclamantul a intocmit nota de lichidare in care este consemnata suma de 171. 851 lei cu titlu de despagubiri si a solicitat paratului angajament (conventie) de plata.

Au fost retinute dispozitiile art. 254 (1) din art. 279 .

In raport de dispozitiile art. 249 Cod procedura civila, cat si de faptul ca reclamantul nu a facut dovada prejudiciului suferit ca urmare a schimbarii locului de munca de catre parat dupa terminarea perioadei de rezidentiat si constatand ca obligatia de restituire a tuturor cheltuielilor nu poate subzista in cazul in care medicul incheie noi raporturi de munca cu o alta unitate spitaliceasca finantata de la bugetul de stat, tribunalul apreciaza cererea reclamantului ca nefondata, si a respins-o ca atare.

In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de paratul U. L. si aceasta a fost respinsa.

Tribunalul a retinut ca actul aditional la contractul individual de munca nr. 1 din data de 08.12.2008 al reclamantului a fost incheiat in aplicarea dispozitiilor art. 18 alin. 8 din O. G. nr. 18/2009 cu raportare la art. 193 din art. 279 .

In aprecierea instantei, acestui act aditional la contractul individual de munca ii sunt ii sunt aplicabile si dispozitiile art. 266 alin. 1 lit. „d” din art. 279 , potrivit carora „valabilitatea” actului aditional ce face parte integranta din contractul individual de munca, se poate contesta pe toata durata existentei contractului, iar raportul de munca dintre parti a incetata la data de 01.12.2013.

S-a apreciat, de asemenea tribunalul, ca sustinerile paratului cu privire la nulitatea actului aditional in raport de dispozitiile legale invocate sunt nefondate.

Pentru aceste considerente si cererea reconventionala a fost respinsa ca nefondata.

Impotriva acestei hotarari, a declarat apel motivat, apelantul-parat U. L., criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, apel intemeiat pe  dispozitiile art. 214 si art. 215 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 466 si urm. C. pr. civ., si la art. 38 art. 279 .

Prin motivele de apel formulate  a aratat ca instanta de fond nu a motivat respingerea capatului subsidiar al cererii recoventionale, respectiv cererea de anulare a conventiei de plata ca urmare a incalcarii dispozitiilor imperative ale art. 38 art. 279 .

Prin cererea reconventionala apelantul a  solicitat, in principal, constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate in actul aditional la contractul individual de munca nr. 1/08.12.2008 si anularea atat a actului aditional, cat p a angajamentului (conventiei) de plata nr. .../26.11.2013, avand in vedere principiul de drept potrivit caruia accesorium sequiturprincipale si, in subsidiar, anularea partiala a angajamentului (conventiei) de plata nr. .../26.11.2013, in sensul mentinerii numai a sumelor ce reprezinta cheltuieli efectuate de spital pentru pregatirea profesionala a apelantului (inlaturand drepturile salariale la care nu se poate renunta in virtutea art. 38 art. 279 ).           

Instanta de fond a respins in tot cererea reconventionala, insa a motivat numai respingerea capatului principal aratand faptul ca actul aditional a fost incheiat in aplicarea dispozitiilor art. 18 alin. 8 din O.G. nr. 18/2009 cu raportare la art. 193 art. 279 si ca actul aditional putea fi contestat pe toata durata existentei contractului individual de munca, iar raportul de munca dintre parti a incetat la data de 01.12.2013 (practic, solutia se intemeiaza, in parte, pe exceptia tardivitatii cererii, desi o asemenea exceptie nu a fost invocata nici de reclamantul — parat si nici de instanta din oficiu).

Capatul subsidiar al cererii reconventionale a fost respins implicit, fara a fi motivat.

Conventia de plata nr. .../26.11.2013 este lovita de nulitate absoluta, intrucat vizeaza renuntarea salariatului la drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata, ceea ce contravine dispozitiilor imperative ale art. 38 art. 279 , potrivit carora “salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea Ia drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate”.

Participarea la forma de pregatire a rezidentilor nu presupune scoaterea partiala sau integrala din activitate a salariatului, ci participarea in cadrul programului normal de munca in cadrul spitalului, iar prestarea unei munci trebuie remunerata.

Pe toata perioada specializarii, apelantul a desfasurat o activitate medicala in cadrul Spitalului, activitatea pentru care a fost remunerat corespunzator (potrivit legislatiei salarizarii bugetare), astfel ca subsemnatul nu ar fi putut renunta in mod legal si valabil la drepturile salariale.

“Prin art. 38, legiuitorul a instituit o masura de protectie a salariatilor, ce consta in interdictia de a renunta la drepturile ce le sunt recunoscute de lege. Este vorba, in principal, de drepturile enumerate la art. 39 din acelasi Cod al muncii.

O asemenea interdictie se impune pentru a evita abuzurile angajatorilor constand in determinarea salariatilor sa renunte, in tot sau in parte, la drepturile lor legale. Daca totusi intervine o astfel de renuntare printr-un act unilateral sau bilateral (tranzactie, act aditional, clauza contractuala) acesta va fi lovit de nulitate absoluta. Asa fiind, angajatorul nu ar putea invoca, in favoarea sa, ca exista un act sau o tranzactie prin care s-au limitat drepturile legale ale salariatului ori s-a renuntat la acestea”.

Chiar daca salariatul voit sau nu, in cunostinta de cauza ori cu consimtamantul viciat si-ar da acordul la o conventie prin care se renunta la drepturile salariale cuvenite ea va fi lovita de nulitate absoluta. La randul sau, angajatorul nu se poate prevala (nu poate invoca) o conventie prin care se urmareste renuntarea sau limitarea drepturilor legale ale salariatului sau.

Suma de 171. 851 ron solicitata de catre spital prin cererea introductiva reprezinta obiectul conventiei de plata si consta exclusiv in drepturile salariale incasate de subsemnatul in perioada rezidentiatului. A se vedea in acest sens raspunsul la interogatoriul administrat spitalului, precum si raspunsul acestuia la intampinare potrivit caruia “suma de 171. 851 lei reprezinta cheltuiala efectiva suportata cu salariatul rezident, compusa din salariile incasate de rezident la care se adauga contravaloarea tichetelor de masa ce fac parte din drepturi de natura salariata”.

Conventia de plata prin care se renunta la drepturile salariale ale subsemnatului a fost semnata in perioada de valabilitate a contractului individual de munca. Potrivit dispozitiei spitalului nr. 246/14.11.2013 contractul individual de munca incheiat intre acesta si subsemnatul inceteaza la data de 01.12.2013, or, conventia a fost incheiata la data de 26.11.2013.

Potrivit art. 81 alin. 5 si 7 art. 279 “(5) Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele; (7) Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv”.

Intrucat contractul individual de munca isi produce efecte pana la data expirarii preavizului sau, in cazul de fata, pana la data de 01.12.2013, apreciaza ca pana la aceasta data subzista si interdictia salariatului de a renunta la drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata in perioada rezidentiatului.

Chiar daca s-ar aprecia contrariul — in sensul ca angajamentul de plata ar fi fost semnat in afara contractului individual de munca - dispozitiile art. 38 art. 279 , privind interdictia renuntarii la drepturile salariale raman aplicabile, deoarece textul de lege nu face nicio distinctie in ceea ce priveste data renuntarii la aceste drepturi (anterior sau ulterior incetarii contractului individual de munca), or, una din regulile principale de interpretare a legii civile stipuleaza ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem).

Pentru toate considerentele de mai sus, avand in vedere ca angajamentul de plata nr. .../26.11.2013 incalca dispozitiile imperative ale art. 38 art. 279 , precum si faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra acestui capat subsidiar al cererii reconventionale formulate de subsemnatul, apelantul a solicitat instantei sa modifice in parte sentinta civila nr. 1824/F/21.10.2014 pronuntata de Tribunalul Ialomita in dosarul nr. ...X si sa dispuna admiterea in parte a cererii reconventionale, in sensul anularii conventiei de plata nr. .../26.11.2013.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

In mod corect prima instanta a respins cererea reconventionala in intregime, criticile apelantului nefiind fondate. Chiar daca solutia pe capatul de cerere subsidiar nu a fost motivata, avand in vedere ca Tribunalul a respins in tot reconventionala, nu poate determina retinerea criticilor referitoare la nepronuntare. In plus, chiar daca prima instanta ar fi omis sa se pronunte pe un capat de cerere, acest aspect nu ar fi putut face obiectul apelului, fata de dispozitiile art. 445 Cod procedura civila, potrivit carora indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 442 - 444.

Apelantul a invocat nulitatea absoluta a Conventiei de plata nr. .../26.11.2013, intrucat vizeaza renuntarea salariatului la drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata, ceea ce contravine dispozitiilor imperative ale art. 38 art. 279 , potrivit carora “salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea Ia drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate”.

Din analiza actului juridic respectiv, Curtea constata ca prin acesta apelantul-parat-reclamant si-a luat angajamentul de a plati angajatorului de la acea data suma de 171. 851 lei, echivalentul cheltuielilor efectuate de Spital conform actului aditional. Curtea constata ca angajamentul de plata a fost dat in baza art. 254 alin. 3 art. 279 , dar acesta nu mai reprezinta titlu executoriu in conditiile actualului Cod al muncii si, in lipsa unei hotarari judecatoresti, nu poate antrena raspunderea patrimoniala a salariatului. Aceasta a fost si situatia de fapt in speta, deoarece chiar daca spitalul obtinuse respectivul angajament de plata, a fost nevoit sa intenteze actiunea in justitie pentru a recupera prejudiciul invocat, prejudiciu rezultat din nerespectarea actului aditional la contractul individual de munca.

Prin actul aditional nr. 1 din data de 08.12.2008 la contractul individual de munca nr. 1/8.12.2008, salariatul, incadrat ca rezident pe post, trebuia sa lucreze in cadrul unitatii angajatoare o perioada de minim 5 ani de la obtinerea specializarii, in caz contrar fiind obligat la plata cheltuielilor de personal ocazionate cu pregatirea profesionala.

Curtea nu poate retine criticile apelantului intemeiate pe dispozitiile art. 38 art. 279 , deoarece prin angajamentul(conventia) de plata a carei anulare a solicitat-o nu s-a obligat la restituirea drepturilor salariale, asa cum acesta a invocat, ci la plata echivalentului cheltuielilor efectuate de unitate potrivit actului aditional. Or actul aditional stabilea obligatia salariatului de a restitui, in cazul nerespectarii obligatiei prevazute la art. 1 din actul aditional, contravaloarea cheltuielilor ocazionate de pregatirea profesionala. Faptul ca suma inserata in angajamentul de plata reprezenta contravaloarea salariilor obtinute nu determina nulitatea actului respectiv, deoarece prin acesta fostul salariat nu a inteles sa renunte la drepturile primite cu titlu de salarii, ci s-a angajat sa restituie cheltuielile de formare profesionala, potrivit actului aditional, aspect ce nu intra sub incidenta art. 38 art. 279 . Cum angajamentul de plata nu producea efecte juridice prin el insusi, in cadrul actiunii prin care fostul angajator invoca raspunderea patrimoniala a salariatului pentru neexecutarea clauzei inserate in actul aditional, acesta trebuia sa faca dovada prejudiciului, respectiv a cheltuielilor de formare profesionala a caror restituire o solicita. Or, in speta, angajatorul nu a facut aceasta dovada, acesta fiind si motivul pentru care cererea principala a fost respinsa.

In privinta prejudiciului rezultat din nerespectarea obligatiei de a lucra minimul 5 ani dupa specializare in cadrul Spitalului, prin acelasi art. 2 din actul aditional amintit, partile au stabilit o evaluare conventionala a acestuia, cheltuielile de formare profesionala reprezentand cheltuielile de personal pe perioada de rezidentiat, precum si prima de instalare, proportional cu perioada nelucrata din cei 5 ani. Clauza penala are doar semnificatia evaluarii conventionale a daunelor-interese datorate creditorului pentru neexecutarea unui contract, dar ea este datorata doar atunci cand sunt intrunite toate conditiile raspunderii civile, inclusiv existenta unui prejudiciu. Or, cheltuielile de personal au fost datorate de angajator in temeiul contractului individual de munca pentru munca prestata de salariat pe durata rezidentiatului, iar stabilirea conventionala a cuantumului despagubirilor la nivelul acestor cheltuieli nu il exonera pe intimatul reclamant de sarcina dovedirii unui prejudiciu cert, conditie pe care prima instanta a constat-o nedovedita, cu consecinta respingerii pretentiilor formulate prin cererea principala.

Retinand ca nu se pot confunda cheltuielile de formare profesionala cu drepturile salariale cuvenite in baza contractului individual de munca, Curtea constata ca nu exista nici un motiv de nulitate a angajamentului de plata, deoarece prin acesta apelantul s-a obligat la restituirea cheltuielilor ocazionate de formarea sa profesionala pe durata rezidentiatului, la acestea referindu-se actul aditional la care angajamentul face trimitere. Cum angajamentul nu poate atrage prin el insusi raspunderea patrimoniala a salariatului, revenea sarcina angajatorului sa faca dovada intrunirii cumulative a conditiilor raspunderii civile, potrivit art. 254 si urmatoarele Codul muncii , inclusiv a prejudiciului. Cum in speta nu s-a probat existenta prejudiciului, pretentiile Spitalului au fost respinse ca neintemeiate, iar angajamentul contestat nu poate determina prin el insusi angajarea raspunderii patrimoniale a fostului salariat.

Fata de toate aceste considerente,, in baza art. 480 din Codul de procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-parat U. L., identificat cu CNP: xxxx, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la SCA „P. & B.”, cu sediul situat in Municipiul Bucuresti, . 12, sector 1, impotriva sentintei civile nr. 1824/F/21.10.2014, pronuntate de Tribunalul Ialomita - Sectia Civila, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Judetean de Urgenta Slobozia, cu sediul in Municipiul Slobozia,, judet Ialomita, Cod fiscal xx, C. RO 98  TREZ xx X xx deschis la Trezoreria Slobozia.