Prin decizia civila 318/12.05.2015 a Curtii de Apel Bacau s-au admis apelurile promovate de reclamanta cu sediul in comuna D. Rosie, si de paratul ARMNANU M. N. (CNP ...) din Piatra N. . 71,,, impotriva sentintei civile nr. 1301/C/8.10.2014 pronuntata de Tribunalul N. in dosarul nr. ...XX si s-a anulat sentinta apelata, fixandu-se termen de judecata pentru rejudecarea cauzei pe data de 19 august 2015 ora 9 pentru cand au fost citate partile. In motivarea deciziei Curtea a retinut Intr-adevar prima instanta si-a structurat intreaga motivare a sentintei (in ce priveste actiunea principala) pe un text de lege care a suferit modificari. Astfel, este de remarcat ca prin Legea 40/2011 art. 194 si 195 au capatat urmatoarea forma: ART. 194 (1) In cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta. (2) Pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1), salariatul va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de toate drepturile salariale detinute. (3) Pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1), salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca, aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat. ART. 195 (1) Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala, in conditiile art. 194 alin. (1), nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional. (2) Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca. (3) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca. (4) Obligatia prevazuta la alin. (3) revine si salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv. In consecinta, la data incheierii contractului individual de munca (28 noiembrie 2013) conditionarea din art. 195 alin. 1 care facea referire la durata de peste 60 de zile a cursului de formare profesionala nu mai exista (Anterior legii 40/2011 art. 195 din legea 53/2003 avea intr-adevar forma: (1) Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala. (2) Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca. (3) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca. (4) Obligatia prevazuta la alin. (3) revine si salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.). In consecinta, Curtea a retinut ca sub acest aspect apelul reclamantei este fondat, sentinta fiind anulata, Tribunalul aplicand cauzei deduse judecatii dispozitii legale care nu mai erau in vigoare. Fondat a fost gasit si apelul paratului-reclamant A. M. N. prin raportare la insuficienta materialului probator, atat cu privire la ne/solicitarea de acordare a orelor libere in compensare, cat si cu privire la existenta/modalitatea efectiva de efectuare a orelor suplimentare. In rejudecarea cauzei Curtea retine caracterul nefondat al cererii de chemare in judecata si al cererii reconventionale pentru cele ce succed: Solicitarea reclamantei a vizat obligarea paratului la plata sumei de 2150 lei precum si dobanda legala. Conform contractului individual de munca 765/28.11.2013 paratul-reclamant si-a inceput activitatea in cadrul societatii reclamante-parate la 2 decembrie 2013. (1) Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala, in conditiile art. 197 alin. (1), nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional. (2) Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca. (3) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca. (4) Obligatia prevazuta la alin. (3) revine si salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv. Nimic nu impiedica partile sa stabileasca durata obligatiei de a presta munca „si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale” prin chiar contractul de munca, insa este imperios necesar ca acestea sa fie stabilite in mod neechivoc. Scopul pentru care a fost inserata o asemenea norma este limpede: angajatul trebuie sa aiba reprezentarea exacta a tuturor obligatiilor pecuniare pentru a nu-l pune in situatia ca necunoscand cuantumul exact al contravalorii cursurilor de pregatire, sa-si „dea acordul” asupra unor cheltuieli exorbitante, disproportionate fata de drepturile sale salariale. Este de remarcat ca in ce priveste clauza L) lit. e) din contractul individual de munca, aceasta nu indeplineste conditia „stabilirii oricaror alte aspecte vizand obligatiile” salariatului (conditiile inserate in art. 198 alin. 2 din art. 279 sunt cumulative) chiar daca este trecuta o suma maxima de 13. 965 lei (prin prisma necesitatii trecerii unei sume exacte)in clauza de la lit. f). Astfel, angajatorul si salariatul pentru a-si putea apara interesele, prin raportare la un eventual comportament abuziv, sunt obligati sa stabileasca anterior desfasurarii cursului printr-un act aditional (sau prin contractul individual de munca daca are la acea data cunostinta despre contravaloarea cursului, durata cursului, locul de desfasurare, conditiile de deplasare,, etc.) toate aspectele vizand obligatiile salariatului. Ca angajatorul insusi avea cunostinta de aceste aspecte legale o dovedeste cu prisosinta actul aditional de la fila 50 - inscris ce nu a mai fost semnat de salariat- care nu si-ar fi avut rostul daca se merge pe ideea ca norma din contractul individual de munca L) lit. e) era indestulatoare (pentru a acoperi situatia avuta in vedere de legiuitor la edictarea normei). In plus, Curtea remarca si urmatoarele: Paratul-reclamant a lucrat (potrivit contractului individual de munca si actiunii deduse judecatii) in cadrul societatii, aproximativ 3 luni de zile (2 decembrie 2013-7 martie 2014). In aceasta perioada, paratul-reclamant a participat (intre 18.01.2013-7.02.2014) timp de 120 de ore (15 zile daca se ia in calcul programul de lucru de 8 ore/zi) la cursul de specializare pentru „tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video si control acces” precum si la cursul pentru „agent securitate” cu o durata de 360 ore (45 zile) incepand cu 15.12.2013, deci un total de 60 zile. Luand in considerare dispozitiile art. 197 alin. 2 din legea 53/2003 republicata, durata cursurilor de mai sus, faptul ca in perioada 2.12.2013-7.03.2014 au existat aproximativ 65 de zile lucratoare (se are in vedere perioada sarbatorilor de iarna - C., Anul Nou) si sustinerea reclamantei-parate ca paratul -reclamant nu a efectuat ore suplimentare-cu exceptia celor 4 sambete (fila 89 dosar apel-punctul 7 din raspunsul la intampinare)-, coroborate cu: 1) durata muncii trecuta in CIM de 40 ore pe saptamana/ 8 ore pe zi 2) referatul intocmit (si aprobat conform vizei din 10.01.2014) de paratul-reclamant pentru aprobarea participarii doar in 4 zile -de sambata- punctuale (18 ianuarie, 25 ianuarie, 1 februarie, 8 februarie 2014) dintre care una in afara zilelor trecute in adeverinta ca fiind zi de curs (8 februarie 2014) la pregatirea desfasurata in B. . 3) suprapunerea celor doua pregatiri (din locatii diferite) -luand in considerare zilele libere din perioada sarbatorilor de iarna -despre care nu s-a afirmat ca ar fi fost lucrate de paratul-reclamant si faptul ca acesta si-a depus demisia la 3 martie 2014 ; 4) prezenta (la solicitarea sau cel putin cu acordul societatii -desi la acele date aparent se afla la cursuri- dat fiind ca ordinele de deplasare au fost verificate de economist L. A.) paratului-reclamant in lunile ianuarie si februarie 2014 -13 ian. -18 ian., 20-25 ianuarie, 10-15 febr, 17-22 febr. 2014 - in locatii precum Resita, Onesti, P., Targu S., B., M., B., C., Focsani, - conform ordinelor de deplasare confirmate de angajator ca fiind conforme cu originalul, filele 132 si urmatoarele din dosarul primei instante-, Curtea nu poate sa nu remarce ca probele din dosar nasc o indoiala legitima privind efectivitatea desfasurarii acestor ore de pregatire pentru care s-a formulat actiunea in daune contractuale pendinte. In consecinta, actiunea principala nu poate fi admisa. Nici cererea reconventionala nu poate fi admisa in lipsa probelor care sa-i confirme sustinerile paratului-reclamant (conform art. 249 Noul Cod de procedura civila) acesta neintelegand sa plateasca onorariul de expert in vederea efectuarii unei expertize contabile absolut necesare verificarii aspectelor precizate in cererea reconventionala. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge actiunea principala promovata de reclamanta-parata S. C. T. V. SRL D-va Rosie, din in contradictoriu cu paratul-reclamant A. M. N., domiciliat in Piatra N. . 71,,, avand ca obiect actiune in raspundere patrimoniala - litigiu de munca si cererea reconventionala promovata de paratul-reclamant A. M. N. in contradictoriu cu reclamanta-parata S. C. T. V. SRL D-va Rosie, ca nefondate.
Pronuntata de Curtea de Apel Bacau
Mai multe despre: stagii de formare profesionala cheltuieli ocazionate de formarea profesionala act aditional obligatiile salariatului dobanda legala specializare adeverinta ordine de deplasare
