Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului G. la data de 26.02.2014 sub nr. ...X reclamantul P. V. I., a chemat in judecata parata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor G., pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna anularea Deciziei nr. 3/21.02.2014, emisa de  C. A. R. P. G. si plata drepturilor salariale de care a fost lipsit de la data emiterii deciziei.

In motivarea cererii reclamantul arata ca in baza contractului nr. 58 din 14.01.2013 a fost incadrat la C. A. R. P. G. in functia de contabil sef, pe durata determinata de 24 luni. Arata reclamantul ca, pe fondul unor neintelegeri cu presedintele Asociatiei, la data de 21.02.2014 s-a emis o hotarare prin care i s-a modificat in mod nelegal si abuziv contractul de munca, prin ridicarea dreptului de control financiar preventiv, a fost modificata functia si locul de munca de la sediul Asociatiei la punctul de lucru D. si Remus, dispunand si suspendarea din functie.

Reclamantul considera decizia nelegala prin prisma dispozitiilor art. 41 (1) din art. 279 potrivit carora contractul de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.

S-a depus in copie: decizia nr. 3/21.02.2014, contractul individual de munca nr. 58/14.01.2013.

La data de 31.03.2014 parata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii, aratand ca reclamantul a detinut functia de contabil sef in cadrul unitatii din luna ianuarie 2013, iar printre principalele sale atributii, reclamantul trebuia sa realizeze controlul financiar preventiv la nivelul unitatii, iar termenul acestei obligatii era data de 30.06.2013. Cum nici pana la sfarsitul anului 2013, reclamantul nu si-a indeplinit aceasta obligatie, presedintele unitatii i-a cerut explicatii in acest sens, insa reclamantul a adoptat o atitudine recalcitranta, total necorespunzatoare, folosind si adresand cuvinte jignitoare si triviale atat la adresa presedintelui, cat si la adresa altor angajati ai unitatii. De asemenea, reclamantul a refuzat sa semneze documentele in baza carora urma sa se alimenteze cu combustibil masina mortuara a unitatii.

Fata de neindeplinirea atributiilor de serviciu si fata de atitudinea necorespunzatoare a reclamantului fata de unii colegi de serviciu si chiar fata de alte terte persoane, Consiliul Director a sesizat Comisia de Disciplina, dar si presedintele unitatii pentru a se lua masurile necesare, conform referatelor nr. 237/14.02.2014 si nr. 257/21.02.2014 intocmite de Consiliul Director al C. G., fiind emisa Decizia nr. 1/24.01.2014 de sanctionare a reclamantului cu avertisment scris. Mai arata parata ca atitudinea reclamantului a continuat sa fie una nepotrivita cu statutul si regulamentul intern al C. G., acesta nici pana in prezent neefectuand controlul financiar preventiv necorespunzator fata de conducerea si angajatii unitatii, impiedicand activitatea C. G., a fost emisa Decizia nr. 3/21.02.2014, prin care reclamantului i-a fost modificat contractul individual de munca doar cu privire la locul muncii (de la sediul central - C. contabilitate al C. la punctul de lucru din) si la felul muncii (din functia de contabil sef in functia de casier).

Potrivit art. 48 din art. 279 , angajatorul poate modifica locul si felul muncii fara consimtamantul salariatului cu titlu de sanctiune disciplinara.           

Prin cererea depusa in sedinta publica din 02.10.2014, reclamantul si-a restrans actiunea, in sensul ca intelege sa renunte la judecarea capatului 2 din cererea introductiva, respectiv renunta la solicitarea platii drepturilor salariale.

In cauza, s-a procedat la luare interogatoriului paratei C. A. R. P. G. ale carei raspunsuri  au fost atasate la fila 52 din dosar .           

Examinand actiunea reclamantului, apararile paratei si probele cauzei, tribunalul constata urmatoarele:

Reclamantul este angajatul paratei in baza contractului individual de munca nr. 58/14.01.2013, in functia de contabil sef.

Prin decizia nr. 3/21.02.2014, incepand cu data de 24.02.2014, parata angajator a modificat litera D din contractul individual de munca, respectiv locul muncii de la C. Contabilitate al C. A. R. P. G. la punctul de lucru D. si satele arondate.

Potrivit art. 2 din aceeasi decizie, incepand cu data de 24.02.2014 s-a modificat si litera E din contractul de munca, respectiv felul muncii din functia de contabil sef in functia de casier.

Cu privire la modificarea contractului individual de munca, prin decizia nr. 3 din 21.02.2014, tribunalul retine ca reclamantul nu a fost informat despre hotararea luata in sedinta de lucru a Consiliului Director al C. A. R. P. G., cat si de faptul ca urmeaza a i se modifica atat locul muncii cat si felul muncii.

Potrivit art. 17 alin. 1 din art. 279 “Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice”, iar la alin. 2 al aceluiasi articol se arata ca “Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz”.

Conform art. 41 alin. 1 din art. 279 “Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor”, iar la alin. 2 se arata “ Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod”.

Fata de cele aratate, instanta constata ca reclamantul nu a fost informat si nu i s-a cerut acordul cu privire la modificarea contractului individual de munca, nefiind respectate de catre angajator prevederile art. 41 alin. 1 din art. 279 si nici prevederile art. 17 alin. 1 din art. 279 .

Astfel, conform dispozitiilor legale de mai sus, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor. In mod exceptional, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila doar in cazurile si conditiile prevazute de lege. Aceste cazuri sunt reglementate in mod expres, respective la art. 42 din art. 279 , care prevede schimbarea locului de munca prin delegare si detasare si art. 48 din art. 279 , respectiv schimbarea locului si felului muncii in mod temporar, in situatii exceptionale.

In conformitate cu prevederile art. 41 alin. 3 din art. 279 , modificarea contractului de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:durata contractului, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna.

In cauza, din decizia nr. 3/21.02.2014 nu rezulta acordul de vointa al reclamantului salariat cu privire la modificarea contractului individual de munca, desi s-a modificat locul de munca si felul muncii acestuia. Ori, consimtamantul partilor constituie o conditie esentiala pentru validitatea unui contract. Pentru a fi valabil, consimtamantul partilor trebuie sa rezulte in mod clar si neechivoc. Astfel, la incheierea contractului, in speta actele aditionale de modificare a contractului individual de munca, consimtamantul, ca element esential al contractului, trebuie sa fie neindoielnic.

Intrucat modificarea contractului individual de munca a avut loc unilateial, fara acordul salariatului, decizia nr. 3/2014 este lovita de nulitate.

Luand in considerare sustinerea paratei in sensul ca modificarea contractului de munca a fost facuta cu titlu de sanctiune disciplinara, tribunalul retine ca potrivit art. 48 din art. 279 , „angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod”.

Observand decizia care face obiectul contestatiei si procesul verbal incheiat in sedinta de lucru a Consiliului Director al C. A. R. P. G. nr. 146 din 21.02.2014, tribunalul constata ca modificarea locului muncii contestatorului s-a facut ca urmare a unor neregulilor constatate in indeplinirea functiei de contabil sef.

Or, sanctiunile disciplinare sunt expres si limitativ prevazute de art. 248 din art. 279 : avertismentul scris; retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata care nu poate depasi 60 de zile; reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%; reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%; desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Prin urmare, in raport de dispozitiile legale mentionate, modificarea unilaterala temporara a locului muncii, cu titlu de sanctiune disciplinara, nu poate avea loc decat in conditiile art. 248 alin. (1) lit. b) din art. 279 - retrogradarea din functie -, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata care nu poate depasi 60 de zile”, cu respectarea prevederilor Codului muncii privind cercetarea disciplinara prealabila si aplicarea sanctiunilor disciplinare (art. 247-252). In cauza, insa, nu s-a realizat o retrogradare din functie a reclamantului, ci practic detasarea acestuia, din moment ce nu s-a schimbat decat locul de munca, in sensul ca de la C. Contabilitate al C. A. R. P. G., unde contestatorul indeplinea functiona de contabil sef, a fost trecut casier la punctul de lucru D. din cadrul aceleiasi Asociatii.

In atare situatie, masura detasarii nefiind prevazuta cu titlu de sanctiune disciplinara de art. 279 , problema care se pune este nu neaparat aceea a obligativitatii efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, ci a insasi legalitatii masurii dispusa cu acest titlu, cata vreme din probele administrate nu a rezultat ca scopul detasarii a fost acela al indeplinirii unor sarcini la punctul de lucru D. din cadrul C. A. R. P. G., ci s-a urmarit sanctionarea reclamantului.

In raport de toate cele ce preced, tribunalul constata ca modificarea unilaterala a locului muncii si felului muncii reclamantului cu titlu de sanctiune disciplinara este nelegala, ea neputand fi dispusa in alte conditii decat cele prevazute de art. 279 - art. 248 lit. b) - sau o lege speciala.

Pe de alta parte sanctiunea disciplinara a fost aplicata si cu incalcarea art. 252 art. 279 , decizia de sanctionare disciplinara necuprinzand, sub sanctiunea nulitatii absolute urmatoarele elemente:  descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;  precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;

motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;  temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Decizia din cauza a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 252 alin 2 lit. a din art. 279 , deoarece nu cuprinde mentiunile privind descrierea faptei savarsite, in ce a constat aceasta, (ce trebuia sa faca salariatul conform atributiilor stabilite prin contractul individual de munca si fisa postului si ce a facut sau nu a facut, ce atributii a incalcat sau nu a indeplinit corespunzator), cand a fost savarsita, pentru ca in raport de aceste mentiuni sa se poata verifica daca constituie sau nu abatere disciplinara, daca e prevazuta ca atare  in lege sau in regulamentul de ordine interna, ori in contractul colectiv de munca.

Prezentarea foarte generala a faptei nu este suficienta deoarece nu ofera salariatului posibilitatea sa cunoasca fapta ce i se imputa, posibilitatea sa se apere si nici instantei nu-i ofera posibilitatea sa verifice daca contestatorul a savarsit sau nu fapta pentru care este sanctionat Cu atat mai mult este esentiala mentionarea faptei in decizie cu cat potrivit art. 79 din codul muncii angajatorul nu mai poate invoca in fata instantei alte motive de sanctionare decat cele consemnate in decizie. De asemenea, in decizia contestata nu s-au mentionat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, prevederi  ce trebuie mentionate obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute conform de art. 252 alin. 2 lit. b din codul muncii.

In acest fel nu se poate verifica de instanta daca faptele retinute in sarcina contestatorului, descrise in decizie, constituie sau nu abatere disciplinara in sensul prevazut de art. 247 alin. 2 din codul muncii.

Avand in vedere ca decizia contestata incalca prevederile art. 252 art. 279   instanta va constata nulitatea absoluta a acesteia.

In ce priveste renuntarea de catre reclamant la capatul de cerere privind plata drepturilor salariale, tribunalul are in vedere dispozitiile art. 406 C. proc. civ. potrivit carora „Reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, in tot sau in parte, fie verbal in sedinta de judecata, fie prin cerere scrisa. In raport de manifestarea de vointa a reclamantului, in totala conformitate cu principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, si cu dispozitiile art. 406 Cod proc. civ., urmeaza a se lua act de renuntarea acestuia la capatul de cerere privind plata drepturilor salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite cererea reclamantului P. V., domiciliat in mun. G.,, judetul G., impotriva paratei C. P. G., cu sediul in mun. G., . 2, judetul G., astfel cum a fost restransa.

Anuleaza decizia nr. 3/21.02.2014 emisa de parata C. P. G. .

Constata ca reclamantul  renunta la judecata capatului de cerere reprezentand obligarea la plata despagubirii constand in drepturi salariale.