Cabinet avocat Dreptul muncii

P. inregistrata pe rolul Tribunalului G. sub nr. ...XX la data de 04.03.2014, reclamantul N. M. a chemat in judecata pe parata . GALATI, solicitand obligarea acesteia la restituirea garantiei materiale consemnate de societate pentru perioada cat a lucrat ca gestionar, plata diferentei de drepturi salariale aferente perioadei martie xxxx13 ca urmare a neachitarii orelor suplimentare lucrate in zilele de repus saptamanal, orelor suplimentare efectuate in anii 2011-2013, orelor suplimentare efectuate in zilele de sarbatoare legala, diferenta de salariu pentru orele lucrate in luna septembrie 2013, zilele de concediu de odihna aferente anului 2013, sume actualizate cu rata inflatiei, plata dobanzii legale pentru aceste sume si cheltuielile de judecata.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei, in functia de gestionar pana la data de 27.09.2013, iar la lichidare intimata a omis a-i achita drepturile salariale restante si garantia materiala aferenta.

A invederat ca potrivit art. 16 din L. 22/1969 „. . Garantia in numerar si dobanda aferenta pot fi ridicate de catre gestionarul titular al carnetului de consemnare la incetarea contractului sau de munca sau la trecerea intr-o functie pentru care nu se cere garantie, in situatia in care nu a cauzat o paguba sau cand paguba a fost acoperita in intregime”, lucru pe care parata nu l-a facut la incetarea raporturilor de munca.

A mai aratat ca datorita programului stabilit de catre parata, acesta a desfasurat activitate care nu a fost platita in perioada de repaus saptamanal, iar potrivit disp art. 137 coroborat cu art. 123 din art. 279 , munca prestata in zilele de sambata si duminica, ce nu a fost compensata cu timp liber corespunzator, se plateste cu un spor ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

A mai aratat ca pe perioada concediului de odihna acordat colegilor sai a efectuat ore suplimentare pe care unitatea nu i le-a platit iar potrivit art. 122 si 123 din art. 279 , munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice, iar in cazul in care compensarea nu mai este posibila, munca suplimentara va fi platita cu un spor ce nu poate fi mai mic de 75% in salariul de baza.

A mai aratat ca desi a prestat activitate si in zilele de sarbatoare legala si potrivit art. 142 din art. 279 in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

A aratat ca in luna septembrie a lucrat pana la data de 27.09.2013, fiind indreptatit la plata salariului corespunzator pentru aceasta perioada insa parata i-a facut o plata partiala a acestor drepturi in sensul ca i-a platit mai putin decat i se cuvenea.

A invederat ca in anul 2013, avea dreptul la 16 zile de concediu de odihna, parata la incetarea raporturilor de munca achitandu-i o suma de bani aferenta concediului insa reclamantul considera ca este in cuantum mai mic decat cel care i se cuvenea.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 16 si 27 din L. 22/1969.

Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in temeiul art. 270 din art. 279 .

Legal citata, intimata a formulat intampinare si cerere reconventionala.

A aratat ca paratul a fost salariatul societatii in perioada 17.12.2004 - 27.09.2014, indeplinind functia de gestionar, sens in care a fost constituita o garantie materiala de 10% din salariul net/lunar, pana la concurenta a 3 salarii tarifare lunare.

A sustinut reclamanta ca la inventarierile efectuate in gestiunea paratului s-au constatat prejudicii, reprezentand minusuri in gestiune, ce atrag raspunderea patrimoniala, in sensul disp. art. 253, 254 din Codul muncii si in baza procesului-verbal de inventariere 3224/26.09.2013.

In sustinerea actiunii, s-a folosit de proba cu inscrisuri.

A solicitat compensarea datoriilor reciproce.

In drept, a invocat disp. art. 253, 254 din Codul muncii coroborate cu dispozitiile Legii nr. 22/1969, H. C. M. nr. 2230/1969, Ordinul nr. 1753 al Ministerului Finantelor Publice pentru aprobarea normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115-118 C. pr. civ.

In temeiul dispozitiilor art. 167 C. pr. civ., instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri si expertiza contabila judiciara.

Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:

Reclamantul N. M. a chemat in judecata pe parata . GALATI, solicitand obligarea acesteia la restituirea garantiei materiale consemnate de societate pentru perioada cat a lucrat ca gestionar, plata diferentei de drepturi salariale aferente perioadei martie xxxx13 ca urmare a neachitarii orelor suplimentare lucrate in zilele de repus saptamanal, orelor suplimentare efectuate in anii 2011-2013, orelor suplimentare efectuate in zilele de sarbatoare legala, diferenta de salariu pentru orele lucrate in luna septembrie 2013, zilele de concediu de odihna aferente anului 2013, sume actualizate cu rata inflatiei, plata dobanzii legale pentru aceste sume si cheltuielile de judecata.

Reclamantul a fost angajatul paratei, in functia de gestionar in perioada 17.12.2004 - 27.09.2014, iar la lichidare parata a omis a-i achita drepturile salariale restante si garantia materiala aferenta motivat de faptul ca aceasta a fost retinuta drept contravaloarea materialelor lipsa din gestiune.

Conform contractului de garantie materiala aceasta a fost constituita in cuantum de 10% din salariul net/lunar, pana la concurenta a 3 salarii tarifare lunare.

La inventarierea efectuata in gestiunea paratului cu ocazia predarii gestiunii s-au constatat prejudicii, reprezentand minusuri in gestiune, ce atrag raspunderea patrimoniala, in sensul disp. art. 253, 254 din Codul muncii si in baza procesului-verbal de inventariere 3224/26.09.2013. (filele 76-84)

Potrivit disp art. 137 coroborat cu art. 123 din art. 279 , munca prestata in zilele de sambata si duminica, ce nu a fost compensata cu timp liber corespunzator, se plateste cu un spor ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza, iar potrivit art. 122 si 123 din art. 279 , munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice, iar in cazul in care compensarea nu mai este posibila, munca suplimentara va fi platita cu un spor ce nu poate fi mai mic de 75% in salariul de baza si potrivit art. 142 din art. 279 in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

Potrivit art. 16 din L. 22/1969 „Garantia in numerar si dobanda aferenta pot fi ridicate de catre gestionarul titular al carnetului de consemnare la incetarea contractului sau de munca sau la trecerea intr-o functie pentru care nu se cere garantie, in situatia in care nu a cauzat o paguba sau cand paguba a fost acoperita in intregime.”

In speta intimata a procedat nelegal la retinerea salariului reclamantului, fara acordul acestuia si legal cu privire la garantia materiala conform art. 16 din L. 22/1969.

Potrivit art. 166 al. 4 din art. 279 „intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului” iar in baza art. 253 alin. 1 „. . angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul”.

In speta, parata nu a facut dovada platii orelor suplimentare a orelor prestate in zilele de sarbatori legale precum si a muncii prestate in zilele de sambata si duminica motiv pentru care vor fi retinute concluziile din cuprinsul raportului de expertiza administrat in cauza.

Conform expertizei efectuate in cauza reclamantul are de incasat de la intimata suma de 4198 lei, reprezentand drepturile salariale restante respectiv orele suplimentare lucrate in zilele de repus saptamanal, orele suplimentare efectuate in anii 2011-2013, orele suplimentare efectuate in zilele de sarbatoare legala si garantia materiala in cuantum de 1934,04, iar intimata are de recuperat de la petent suma de 1772,08 lei, cu titlu de prejudiciu, lipsa in gestiune. (filele 203-224)

In ceea ce priveste plata salariului pe luna septembrie 2013 si a concediului de odihna pe anul 2013, instanta retine asa cum rezulta si din concluziile raportului de expertiza ca aceste drepturi au fost achitate in mod corect de catre parata urmand a respinge aceste pretentii ca nefondate.

Totodata analizand cererea reconventionala instanta retine ca, in conformitate cu disp. art. 254 (1) Codul muncii , salariatii raspund contractual pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Producerea unei pagube in patrimoniul angajatorului de catre un salariat al sau este de esenta raspunderii patrimoniale si pentru a da nastere acestuia, prejudiciul trebuie sa intruneasca cumulativ anumite trasaturi : sa fie real si cert, sa fie cauzat direct angajatorului, sa fie material si sa nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicita acoperirea pagubei.

Evaluarea pagubei, intinderea despagubirii, trebuie sa se stabileasca pe baza unor date economice concrete, salariatul neputand fi tinut sa raspunda pentru inlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.

In ceea ce priveste caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implica determinarea intinderii lui prin evaluarea precisa intr-o suma de bani, dovada certitudinii prejudiciului cazand in sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe sa rezulte neindoielnic intinderea cuantumului pagubei.

Potrivit L. 22/1969 respectiv art. 23 si art. 25 reclamantul raspunde patrimonial pentru lipsa din gestiune, in sarcina lui existand o prezumtie relativa de vinovatie care impune acestuia sa faca dovada lipsei acesteia.

Dovada lipsei in gestiunea petentului este probata cu procesele-verbale de inventariere si calculatiile prejudiciilor inregistrate in stoc, precum si expertiza efectuata in cauza.

Fata de aceste considerente instanta va admite in parte actiunea, va obliga pe parata catre reclamant la plata urmatoarelor sume:  restituirea garantiei materiale retinute lunar, in cuantum de 1934,01 lei,  la plata sumei de 4198 lei, drepturi salariale aferente perioadei martie 2011 - septembrie 2013, actualizate cu rata inflatiei la data platii efective si dobanda legala aferenta., va respinge celelalte capete de cerere ca fiind nefondate, va admite cererea reconventionala, va obliga pe reclamantul-parat catre parata-reclamanta la plata sumei de 1772,08 lei, reprezentand lipsa in gestiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite in parte actiunea formulata de reclamant N. M. prin C. Av. N. L. cu sediul in G.,, . III,  in contradictoriu cu parata, cu sediul in G.,  avand ca obiect drepturi banesti .

Obliga pe parata catre reclamant la plata urmatoarelor sume:

- restituirea garantiei materiale retinute lunar, in cuantum de 1934,01 lei;

- la plata sumei de 4198 lei, drepturi salariale aferente perioadei martie 2011 - septembrie 2013, actualizate cu rata inflatiei la data platii efective si dobanda legala aferenta.

Respinge celelalte capete de cerere ca fiind nefondate.

Admite cererea reconventionala.

Obliga pe reclamantul-parat catre parata-reclamanta la plata sumei de 1772,08 lei, reprezentand lipsa in gestiune.