Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului M. la data de 6 august 2014 reclamanta Asociatia de proprietari nr. 882 Targu M. a chemat in judecata paratul Inspectoratul Teritorial de Munca, solicitand:

- anularea masurilor dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5 din Anexa la Procesul-verbal de control nr. .../02.06.2014;

- exonerarea sa de la obligatia intocmirii masurilor dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5 din Anexa PVC;

- obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin Sentinta nr. 122 din 02 februarie 2015 Tribunalul M. a respins ca neintemeiata actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta ASOCIATIA DE P. NR. 882, Tg. M.,  in contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL TERITORIAL DE  MUNCA M. .

Impotriva acestei hotarari, in termen lega, a declarat recurs reclamanta Asociatia de proprietari nr. 882 Targu M., solicitand  casarea in tot a sentintei recurate, rejudecarea cauzei si admiterea actiunii introductive astfel cum a fost formulata.

In motivarea cererii de recurs s-a aratat ca, masura a fost dispusa in considerarea savarsirii unei contraventii, in conditiile in care asa-zisa contraventie era prescrisa la data intocmirii procesului verbal de control atacat, astfel cum si agentii constatatori au observat.

Referitor la intocmirea retroactiva a contractelor individuale de munca, se arata ca masura dispusa nu poate produce efecte si nu se poate realiza in lipsa acordului de vointa al persoanei pentru care se impune a se incheia contract individual de munca.

In ceea ce priveste masura dispusa, potrivit careia subscrisa trebuie sa modifice retroactiv elementul privind data inceperii activitatii, instanta de fond a apreciat ca aceasta masura este legala, avand in vedere ca a fost dispusa in vederea restabilirii legalitatii, incepand de la data nasterii obligatiei nerespectate. Nici cu acest argument recurenta nu este de acord  atata timp cat nu exista un temei legal pentru introducerea in Registrul de evidenta al salariatilor a unei date anterioare datei deja inscrise pentru inceperea contractului individual de prestarii muncii.

Astfel, s-a aratat ca, masurile dispuse prin actul administrativ contestat vin in contradictie cu dispozitiile legale citate, sens in care in situatia in care s-ar da curs celor dispuse ne-am afla in situatia unei incalcari a normelor legale imperative.

Intimata parata I. M. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Curtea observa, mai intai, ca obiectul actiunii reclamantei il constituie contestarea masura dispusa in Anexa nr. 1 a procesului verbal de control  nr. .../02.06.2014, prin care in sarcina reclamantei a fost stabilita, printre altele, obligatia incheierii de contracte individuale de munca pentru cele 4 persoane care presteaza activitate pentru recurenta fara contract individual de munca.

Recurenta  a invocat prin actiunea formulata ca si aspect de nelegalitate a actului administrativ atacat, prescriptia raspunderii contraventionale, insa principalele argumentele sunt indreptate impotriva netemeiniciei constatarilor organului de control, sustinand ca este gresita calificarea raporturilor juridice incheiate cu cele 4 persoane ca fiind de dreptul muncii.

Sustinerile  recurentei potrivit carora masurile luate prin procesul verbal sunt nelegale deoarece raporturile dintre parti sunt guvernate de dispozitiile Codului civil si nu ale Codului muncii, asociatia avand incheiate cu aceste persoane conventii civile de prestari servicii, nu pot fi retinute intrucat, prestarea activitatii in beneficiul reclamantei in baza acestor conventii eludeaza dispozitiile imperative prevazute de art. 279 si legislatia specifica raporturilor de munca.

Astfel, conventia civila de prestari servicii a fost reglementata detaliat in Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca. Aceasta lege prevedea ca se pot incheia conventii civile pentru activitati regulate ce nu depasesc in medie 3 ore pe zi in raport cu programul de lucru lunar. Insa, aceste dispozitii au fost abrogate prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea O. U. G. nr. 9/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Conform art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 53/2003 privind art. 279 , „(1) Prezentul cod reglementeaza domeniul raporturilor de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii. (2) Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii.”

Din interpretarea acestor dispozitii legale a rezultat ca, in prezent, toate raporturile individuale de munca sunt guvernate de art. 279 , exceptand cele reglementate de legi speciale, conventiile civile de prestari servicii putand exista doar in cazul unor raporturi juridice de munca cu caracter izolat si ocazional.

Prin urmare, desfasurarea muncii constante in folosul unui beneficiar, pentru o perioada de timp care sa dea activitatii prestate caracter de permanenta si nu de activitate ocazionala, nu se poate face decat in temeiul unui contract individual de munca.

Cata vreme art. 279 prevede posibilitatea  incheierii acestor contracte de munca si pe durate determinate in timp si pe fractiuni de norme, in mod corect inspectorii de munca in baza atributiilor expres date in sarcina lor prin dispozitiile art. 15 lit. e) din H. G. nr. 1377/2009 au constatat ca societatea reclamanta desi beneficia de munca prestata de un numar de 8 persoane, a inteles sa incheie cu acestia doar contracte civile de prestari servicii in scopul eludarii dispozitiilor imperative prevazute de art. 279 si legislatia specifica raporturilor de munca precum si a reglementarilor legale in materie de fiscalitate.

Cat priveste critica referitoare la interventia I. M. in raporturile partilor prin obligarea acestora la incheierea unor contracte in pofida vointei lor, Curtea constata, de asemenea, ca obligatia angajatorului este aceea de a incheia contract individual de munca cu persoanele fata de care s-a constatat ca au prestat munca in favoarea sa. Lipsa vointei persoanei care a prestat munca, de a incheia contractul individual de munca, nu justifica neindeplinirea unei dispozitii imperative. Potrivit art. 38 alin. 1 din art. 279 , salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege si orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la astfel de drepturi sau limitarea acestora, este lovita de nulitate. Asadar, dispozitiile art. 266 din art. 279 nu au nicio relevanta in speta, iar in conditiile in care persoanele respective nu doreau incheierea contractului de munca, nu ar fi trebuit primite la lucru si, mai mult, platite.

Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , angajatorul are obligatia de a incheia, in forma scrisa, contractul individual de munca, anterior inceperii raporturilor de munca.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. 2 din HG nr. 1377/2009, Inspectia Muncii are ca principal scop urmarirea indeplinirii obligatiilor legale de catre angajatorii prevazuti la alin. (1), in domeniul relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca, precum si a celor referitoare la conditiile de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii salariatilor si a altor participanti la procesul de munca, in desfasurarea activitatii. Art. 3 lit. a din acelasi act normative, confera Inspetiei Muncii si atributia de a controla aplicarea corecta si unitara a legilor si a altor acte normative care reglementeaza relatiile de munca, securitatea si sanatatea in munca, supravegherea pietei produselor din domeniul de competenta, conform legii.

Art. 15 lit h) dispune ca, inspectorii de munca au dreptul sa dispuna angajatorului masuri in vederea remedierii intr-un timp determinat a neconformitatilor constatate.

Asadar, faptul ca s-a dispus prin actul contestat incheierea contractelor de munca cu efect retroactiv, de la data la care cele 4 persoane au inceput sa lucreze in cadrul asociatiei de proprietari, nu constituie motiv de nelegalitate atata vreme cat, recurenta insasi a incalcat dispozitii imperative ale legislatiei muncii si celei fiscale.

De asemenea, fata de dispozitiile art. 19 lit. i din Legea nr. 108/1999 si 15 lit. h din HG nr. 1377/2009,  faptul ca raspunderea contraventionala s-a prescris nu inlatura obligatia inspectorilor de munca de a impune masuri in vederea remedierii neconformitatilor constatate. Nu prezinta relevanta in acest sens fata contraventionala a carei raspundere s-a prescris. Procesul verbal de control nu este un proces verbal de contraventie prin care sa se constate o fapta contraventionala si sa se aplice o sanctiune contraventionala, caruia sa-i fie aplicabile prevederile OG. nr. 2/2000 ci este un veritabil act administrativ caruia ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 554/2004. Masurile dispuse prin procesul verbal de control nu au un caracter  accesoriu asa cum gresit sustine recurenta ci, dimpotriva, au un caracter de sine statator independent de fapta contraventionala savarsita.

Pentru aceste considerente, se apreciaza ca sentinta atacata este temeinica si legala, motiv pentru care, recursul formulat de Asociatia de P. nr. 882 Tg. M. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de  ASOCIATIA DE P. NR. 882 Tg. M.,  cu sediul procesual ales in Tg. M.,  . 22/22, judetul M.,  impotriva Sentintei nr. 122/02.02.2015 pronuntata de Tribunalul M., in dosarul nr. ...XX.