Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta 608/6 mai 2014 Tribunalul N. a respins ca tardiv formulata contestatia impotriva deciziei 108/8 noiembrie 2010 emisa de C. National G. A. .

Prin decizia 941/3 decembrie 2014, Curtea de Apel Bacau a casat sentinta 608/2014 cu urmatoarea motivare :

Din actele dosarului rezulta ca la ITM Bacau angajatorul a inregistrat decizia 108/8 noiembrie 2010 prin care se dispune incetarea contractului individual de munca al reclamantei incepand cu 8 noiembrie 2010, in baza art. 55 lit. b din Codul Muncii.

Totodata, C. G. A. N., comunica instantei de recurs ca in dosarul cuprinzand deciziile emise de conducerea Colegiului, in anul scolar 2010-2011 exista decizia 108/8 noiembrie 2010 referitoare la incetarea contractului de munca in temeiul art. 79( 7) din Codul muncii .

Verificand decizia 108/ 8 noiembrie 2010 ( cea despre care se afirma de Colegiu ca s-ar afla intre deciziile emise de conducerea Colegiului) Curtea retine ca aceasta decizie cuprinde mentiunea incetarii contractului reclamantei incepand cu 19 octombrie 2010 in baza art. 79(7) din Codul muncii iar preambulul celor doua decizii este partial diferit.

In consecinta, ne regasim in situatia a doua decizii ( una comunicata ITM si alta aflata in posesia Colegiului) avand aceeasi data de emitere si, acelasi numar insa cu continut diferit,  cea aflata in posesia ITM - fila 28 dosar recurs - avand ca temei art. 55 lit. b din Codul muncii si ca data de incetare a CIM la 8 noiembrie 2010 iar cea aflata in posesia Colegiului – fila 34 dosar recurs – avand ca temei art. 79 (7) din Codul muncii si ca data de incetare a contractului individual de munca la 19 octombrie 2010.

In consecinta, prima instanta nu a analizat, prin prisma existentei a doua decizii cu acelasi numar si data si cu continut diferit, contestatia reclamantei, cu atat mai mult cu cat se sustine ca decizia avand ca temei art. 79 din Codul muncii ( si ca data de incetare a CIM 19 octombrie 2010) i-a fost comunicata abia la 13 octombrie 2011, dupa data depunerii contestatiei.

Pentru garantarea dreptului efectiv de acces la o instanta, este imperios necesar ca partii sa-i fie analizate toate cererile, or hotararea pronuntata de prima instanta nu vizeaza ambele decizii, in conditiile in care acestea au aceeasi data si numar dar continut diferit.

In rejudecare, prin sentinta civila 958/21 mai 2015 Tribunalul N. a dispus :

Respingerea ca nefondata a exceptiei lipsei de interes invocata de intimatul C. National, ,G. A. ” Piatra N., cu sediul in Piatra N.,,  jud. N. .

Admiterea exceptiei tardivitatii contestatiei invocata de acelasi intimat si respingerea in consecinta ca tardiva a contestatiei formulata de contestatoarea E. M., domiciliata in Piatra N.,,  . A,,  impotriva Deciziei nr. 108 din 08.11.2010 privind incetarea raporturilor de munca prin demisie (art. 79 din Codul muncii ), incepand cu data de 19.10.2010.

Respingerea ca lipsita de obiect a contestatiei formulata de aceeasi contestatoare impotriva Deciziei nr. 108 din 08.11.2010 privind incetarea raporturilor de munca prin acordul partilor (art. 55 litera b din Codul muncii ), incepand cu data de 08.11.2010.

Obligarea contestatoarei sa plateasca intimatului suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta a retinut :

Fata de exceptia lipsei de interes in promovarea contestatiei, instanta s-a pronuntat in sensul respingerii acestei exceptii, motivat de faptul ca interesul contestatoarei in aceasta cauza subzista atat timp cat in opinia sa decizia de desfacere a contractului de munca este nelegala asa dupa cum rezulta din sustinerile si aspectele expuse pe larg in contestatie. Interesul sau exista atat timp cat considera ca decizia este nelegala si solicita reintegrarea pe postul detinut si plata drepturilor salariale de care a fost lipsita.

In vederea analizarii exceptiei tardivitatii contestatiei de fata, se impun o consideratii de natura a antama fondul litigiului, si care vizeaza existenta sau inexistenta a doua decizii de incetare a raporturilor de munca ale contestatoarei.

In acest sens, fara a incerca sa repunem in discutie decizia instantei de control judiciar, prin care s-a dispus rejudecarea litigiului, nu poate fi ignorat faptul ca, in cauza de fata, de la bun inceput, respectiv chiar prin cererea de chemare in judecata de la fila 3 dosar fond initial, contestatoarea a inteles sa solicite anularea Deciziei nr. 108 din 08.11.2010 emisa de intimatul C. National,,G. A. ” Piatra-N., prin care s-a dispus incetarea contractului sau de munca la data de 08.11.2010, acesta fiind obiectul actiunii ce nu a suferit nici un fel de modificari. Acest aspect este confirmat inclusiv de sustinerile partilor consemnate in incheierea de sedinta din 03. 04. 2012 ( filele 84-85), in cadrul primului ciclu procesual parcurs de acest dosar.

Ori, din examinarea lucrarilor dosarului reiese ca unicul inscris avand ca data a incetarii raporturilor de munca 08.11.2010 este reprezentat de actul inregistrat in REVISAL intitulat Decizia nr. 108, prin care s-a dispus desfacerea contractului de munca al contestatoarei in temeiul dispozitiilor art. 55 litera b din Codul muncii republicat (acordul partilor)- vezi fila 132 fond initial.

Imprejurarea ca, in motivarea actiunii de fata contestatoarea a facut referiri si la cererea sa de demisie, nu putea conduce la concluzia ca, implicit aceasta a inteles sa solicite si anularea Deciziei nr. 108 din 08.11.2010 prin care s-a dispus incetarea raporturilor sale de munca ca efect al demisiei - art. 79 din Codul muncii republicat, incepand cu data de 19.10.2010 (fila 42 fond initial), lipsind o solicitare expresa in acest sens care sa survina pe calea unei eventuale completari a cererii de chemare in judecata formulata in conditiile art. 132 Cod Procedura Civila, aspect pe care insa, prima instanta investita initial cu solutionarea cauzei nu l-a observat, primind concluziile partilor in legatura cu ambele acte anterior mentionate.

Dincolo de aceste aspecte de ordin procedural, s-a considerat ca de esenta acestui litigiu este a se stabili daca in cauza exista doua acte decizionale prin care s-a dispus incetarea raporturilor de munca ale contestatoarei si, in eventualitatea unui raspuns afirmativ, care dintre acestea a produs sau putea produce efecte juridice in sensul prevazut de Codul muncii .

Pentru clarificarea acestui aspect consideram ca trebuie pornit de la doua aspecte obiective, recunoscute si necontestate de niciuna dintre partile litigante, si care vizeaza manifestarea de vointa a acestora si anume: existenta unei cereri de demisii formulata de contestatoare la data de 19.10.2010, ce a fost depusa de aceasta la secretariatul unitatii scolare in vederea inregistrarii si inexistenta vreunui acord de vointa al partilor in legatura cu incetarea raporturilor de munca in conditiile prevazute de art. 55 litera b din Codul muncii republicat.

Astfel, dincolo de toate aspectele penale invocate in legatura cu refuzul angajatorului de primire si modalitatea inregistrare a cererii de demisie a contestatoarei, trebuie subliniat ca aceasta din urma nu a contestat nici in fata instantei civile si nici in cauza penala existenta manifestarii sale de vointa concretizata in cererea scrisa ce se afla depusa la fila 41 fond initial. Mai mult decat atat, in cadrul dosarului de urmarire penala nr. 6342/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Piatra-N. finalizat prin Ordonanta din 24. 01. 2013, definitiva conform Ordonantei din 05. 06. 2013 mentinuta prin sentinta civila nr. 534 din 11.11.2013 a Judecatoriei Piatra-N. (filele 47-50 fond rejudecare), prin care s-a dispus scoaterea de sub scoaterea de sub urmarire penala a numitelor P. C. si P. V. - secretarul si directorul unitatii scolare intimate, verificarile s-au efectuat exclusiv in legatura cu pretinse falsuri legate de modalitatea de inregistrare in evidentele liceului a cererii de demisie a contestatoarei, ce nu a negat nici un moment ca a formulat si depus un asemenea act.

In acest sens tribunalul a retinut ca, potrivit art. 81 din Codul muncii republicat:, ,prin demisie de intelege actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz ”, iar, ,refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face acesteia prin orice mijloc de proba”.

Fata de prevederile legale anterior enuntate, rezulta ca pentru a produce efecte juridice, demisia nu trebuie acceptata de angajator, fiind un act unilateral de vointa al salariatului, incetarea contractului de munca avand loc prin simpla manifestare de vointa in acest sens.

Prin urmare, in cauza de fata retinand manifestarea expresa de vointa din partea contestatoarei de incetare a raporturilor de munca, concretizata prin cererea de demisie anexata la fila 41 dosar fond initial, si pe care angajatorul nu a contestat-o niciun moment sub aspectul existentei sale, nu se poate concluziona decat in sensul ca unicul act prin care s-a consfintit desfacerea contractului de munca este reprezentat de Decizia nr. 108 din 08.11.2010, avand ca temei juridic dispozitiile art. 79 din Codul muncii republicat si ca data a incetarii acestor raporturi, 19.10.2010, data formularii si depunerii efective a cererii.

Sub acest aspect, nu prezinta nicio relevanta ca, ulterior datei de 19.10.2010 contestatoarea s-a aflat in concediul medical, intrucat preavizul la care face referire art. 79 din Codul muncii republicat, este prevazut in acest caz, in favoarea angajatorului, iar nu a salariatului, tocmai pentru a da posibilitatea celui dintai sa faca demersuri pentru inlocuirea angajatului demisionar, ceea ce inseamna in acelasi timp si ca poate sa renunte la acest beneficiu acordat de lege.

De asemenea, sunt total lipsite de relevanta in cauza eventuale demersuri ulterioare datei de 19.10.2010, intreprinse de angajator in vederea cercetarii disciplinare a contestatoarei, cercetare care, de altfel nici nu s-a mai finalizat, unitatea scolara intimata emitand Decizia nr. 108 din 08.11.2010 privind desfacerea contractului de munca al acesteia prin demisie, incepand cu data de 19.10.2010.

Imprejurarea, ca in REVISAL, apare inregistrata sub acelasi numar o deciziei de incetare a raporturilor de munca ale contestatoarei incepand cu data de 08.11.2010, in temeiul dispozitiilor art. 55 litera b din Codul muncii republicat, nu poate fi explicata decat printr-o eventuala eroare a functionarului insarcinat cu redactarea acestui document, eroare ce a fost inlaturata ulterior prin inscrierea temeiurile legale corecte, omitand sa faca recomunicarea si pentru REVISAL.

Aceasta eroare in redactarea documentului ce a consfintit incetarea contractului de munca al contestatoarei nu poate conduce, in nici un caz la concluzia existentei a doua decizii de incetare a raporturilor de munca, cum se doreste a se sustine de contestarea ce urmareste practic in aceasta modalitate, sa repuna in discutie aspecte legate actul decizional in litigiu, asupra carora s-a statut in mod irevocabil si cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr. 289/C/07.03.2012 a Tribunalului N., pronuntata in dosarul XXXXXXXXXXXXX, irevocabila prin decizia civila a Curtii de Apel Bacau nr. 1320/27. 06. 2012, dupa cum se va dezvolta ulterior in cauza.

Mai mult decat atat, dincolo de modalitatea cel putin discutabila in care s-a realizat aceasta comunicare in vederea inregistrarii in REVISAL, si care nu a putut fi clarificata nici de organele de urmarire penala in cadrul cercetarilor efectuate in dosarul nr. 6342/P/2011 atasat spre consultare la cauza de fata, ceea ce este important a se sublinia este faptul ca sus numita contestatoare nu facea parte din categoria persoanelor pentru care o asemenea evidenta era obligatorie, neintrand in niciuna din categoriile de angajati pentru care s-a dispus introducerea acestui registru de evidenta, conform HG nr. 500/2011, act normativ ce nici macar nu era in vigoare la data emiterii Deciziei nr. 108 din 08.11.2010, fiind publicat abia la data de 27. 05. 2011.

Prin urmare, retinand ca niciun moment nu a existat vreun acord de vointa al partilor in sensul prevazut de art. 55 litera b din Codul muncii republicat, care sa fi putut sta la baza emiterii unei decizii de incetare a raporturilor de munca, si care nu putea fi inregistrata in REVISAL, pentru simplul motiv ca un asemenea registru de evidenta al salariatilor s-a introdus ulterior datei de 08.11.2010, tribunalul nu a putut concluziona decat in sensul retinerii existentei unui singur act decizional susceptibil de a produce efecte juridice si prin care s-a consfintit incetarea raporturilor de munca al contestatoarei, respectiv Decizia nr. 108 din 08.11.2010, avand ca temei juridic dispozitiile art. 79 din Codul muncii republicat si ca data a incetarii acestor raporturi, 19.10.2010.

Pornind de la aceste statuari de fapt si de drept, tribunalul a trecut la analiza exceptiei tardivitatii contestatiei de fata, invocata de unitatea scolara intimata, in legatura cu care s-au retinut urmatoarele:

Potrivit art. 268 alin. 1 lit. a art. 279 “Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca”. La data emiterii deciziei de desfacere, respectiv 08.11.2010, nu erau in vigoare prevederile Legii 62/2011, care confera salariatului termenul de 45 de zile pentru contestarea deciziei de incetare a raporturilor de munca.

Decizia nr. 108/08.11.2010 prin care a incetat contractul de munca al contestatoarei, conform art. 79 alin. (1) codul muncii, a fost comunicata acesteia prin posta, cu confirmare de primire, la data de 23.11.2010, conform mentiunilor din mandatul postal depus la 14 din dosarul XXXXXXXXXXXXX, atasat spre consultare la cauza de fata. Mai mult decat atat, insusi contestatoarea confirma ca, in data de 25.11.2010 s-a prezentat la sediul unitatii si ca avea cunostinta de desfacerea contractului de munca (vezi cererea de chemare in judecata la fila 8 dosar fond initial si cererea de recurs a contestatoarei din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, fila 5).

De altfel, prin sentinta civila nr. 289/C/07.03.2012 a Tribunalului N., pronuntata in dosarul XXXXXXXXXXXXX, irevocabila prin decizia civila a Curtii de Apel Bacau nr. 1320/27. 06. 2012, s-a statuat in mod irevocabil si cu putere de lucru judecat ca salariatei i s-a desfacut contractul de munca in temeiul art. 79 alin. 7 din Codul muncii , incepand cu 19.10.2010, decizia fiind comunicata cu confirmare de primire la data de 23.11.2010. De altfel, si prin statuarile instantei penale din sentinta nr. 534/11.11.2013, s-au retinut aceleasi aspecte.

Asadar, formularea contestatiei impotriva acestei decizii, la data de 12.10.2011, nesocoteste cu mult termenul legal de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii deciziei, prevazuta de textul de lege sus enuntat.

Fata de aceste considerente, instanta a respins ca tardiva contestatia impotriva Deciziei nr. 108/08.11.2010.

Cu privire la contestatia indreptata impotriva Deciziei 108/08.11.2010, de incetare a raporturilor de munca in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii , tribunalul a conchis ca aceasta este lipsita de obiect, in conditiile in care, dupa cum s-a aratat anterior un asemenea act decizional susceptibil de a produce efecte juridice nu a existat niciodata, astfel incat nu au fost reluate toate statuarile anteriore pe baza carora s-a concluzionat in sensul retinerii existentei unei singure decizii de incetare a raporturilor de munca, ce a fost insa contestata tardiv in cauza de fata. Nu in ultimul rand trebuie subliniat ca, inclusiv in carnetul de munca al contestatoarei singura decizie inregistrata referitoare la incetarea raporturilor de munca cu C. National ”G. A. ” este cea intemeiata pe cererea sa de demisie – art. 79 din Codul muncii republicat, astfel incat solicitarea de anulare a deciziei emisa in baza art. 55 litera b din Codul muncii republicat, a fost apreciata ca lipsita de obiect, fiind respinsa in consecinta.

Relativ la sustinerile unitatii scolare in legatura cu falsificarea diplomei de bacalaureat de contestatoarea E. M., ca si trimiterea acesteia in judecata pentru mai multe infractiuni comise in exercitarea functiei de administrator cu atributii de casier in cadrul intimatului, tribunalul a constatat ca acestea exced obiectului litigiului de fata, fiind inlaturate din cauza de fata.

In temeiul dispozitiilor art. 274 Cod Procedura Civila, tribunalul a obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecata, aceasta fiind in culpa procesuala. Cheltuielile de judecata sunt reprezentate prin onorariu de avocat, acesta insumand 3500 de lei, ce se compune din onorariul in cadrul recursului din primul ciclu procesual si cel din cadrul celui de al doilea ciclu procesual in fata instantei de fond.

Impotriva sentintei a promovat recurs reclamanta E. M. care a invocat, in esenta :

- A doua premisa de la care a pornit judecatorul instantei de fond si anume cea care se refera la inexistenta acordului prevazut de art. 55 este falsa ;

- Anterior H. G. 500/2011 a existat H. G. 161/2006 si in temeiul acestui act normativ reprezentantul colegiului a facut aceste raportari confirmand o stare de fapt asumata de institutia respectiva;

- Este inacceptabila usurinta cu care se afirma ca este vorba despre erori scuzabile si ca decizia prin care au incetat raporturile de munca in timpul concediului medical este doar \"o ciorna” desi din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta fara echivoc faptul ca acestea au fost repetate si s-au desfasurat intr-o perioada lunga de timp ;

- Singura decizie care ii este opozabila este cea contestata de recurenta (art. 55 lit. b/8.11.2010) deoarece acesta este singurul inscris care a dobandit data certa prin inregistrarea in REVISAL la Inspectoratul Teritorial de Munca, prin infatisarea acestuia chiar de catre emitent la o institutie publica (ITM, Inspectorul Scolar N., P. de pe langa Judecatoria Piatra N. ) ;

- Nu exista putere de lucru judecat referitor la comunicarea deciziei de incetare a contractului individual de munca deoarece in dosarul XXXXXXXXXXXXX, obiectul cererii il reprezenta obligatia de predare a inscrisurilor, iar la ultimul termen de judecata a adus la cunostinta instantei faptul ca cererea sa cu privire la comunicarea Deciziei de incetare a contractului individual de munca a ramas fara obiect deoarece in timpul procesului si anume la data de 13 octombrie 2011 a primit acest inscris ( a depus si dovezi in acest sens) ;

- Mai mult, aceasta decizie este anterioara deciziei Curtii de Apel Bacau, care, in cadrul dosarului de fata a dispus, in mod irevocabil, analizarea deciziilor atat sub aspectul continutului cat si sub aspectul datei de comunicare.

Cu privire la cererea de demisie, din probatoriul administrat in cauza rezulta ca reprezentantul colegiului a refuzat inregistrarea acesteia iar recurenta a acceptat acest refuz.

Verificand sentinta recurata prin prisma si limitele in care s-a devoluat cauza prin cererea de recurs, cu aplicarea art. 304 ind. 1 Cod pr. civila, Curtea o constata legala si temeinica pentru cele ce succed :

- Curtea remarca, in ce priveste consemnarea din REVISAL, faptul ca intr-adevar, anterior H. G. 500/2011, era in vigoare H. G. 161/2006, astfel ca angajatorul si-a respectat obligatia prevazuta de art. 3 al. 2 lit. e din acest ultim act normativ, Liceul Gh. A. nefacand parte dintre cei enumerati la art. 2 al. 4 din H. G. 37/15 ianuarie 2010.

Ca angajatorul nu avea obligatia prevazuta de art. 2 al. 2 lit. a din Legea 130/1999 (abrogata ulterior datei deciziei 108/8 noiembrie 2010, respectiv la 28 decembrie 2010 prin Ordonanta de urgenta 123) nu poate fi confundat cu lipsa obligatiei prevazute de H. G. 161/2006 (acest act normativ vizand registrul general de evidenta a salariatilor in forma electronica).

Faptul ca nu ar fi fost obligatorie transmiterea de catre Colegiu (in format de hartie) a deciziei de desfacere a contractului de munca este irelevant, de vreme I. T. M. a ajuns in posesia deciziei 108/8 noiembrie 2010 cu temeiul de incetare 55 lit. b din Codul muncii , semnata de director Prof. V. P. (fila 28 dosar XXXXXXXXXXXXX al Curtii de Apel Bacau).

Curtea nu poate sa nu constate ca in speta, cu putere de lucru judecat (decizia 94/3 decembrie 2014) s-a stabilit ca au existat doua decizii cu acelasi numar 108/8 noiembrie 2010 dar cu continut diferit – cea aflata in posesia I. T. M. avand ca temei art. 55 lit. b din art. 279 si ca data de incetare a C. I. M. 8 noiembrie 2010 si cea aflata in posesia Colegiului avand ca temei art. 79 (7) din Codul muncii si ca data de incetare a C. I. M. 19 octombrie 2010.

Insa, ceea ce este relevant pentru speta vizeaza (asa cum a stabilit corect prima instanta) existenta unui singur act decizional susceptibil de a produce efecte juridice.

Or, acesta este reprezentat de decizia 108/8 noiembrie 2010 avand ca temei art. 79 din art. 279 si ca data a incetarii raporturilor de munca la 19 octombrie 2010.

Altfel spus, de necontestat ca in cauza au existat cele doua decizii 108/8 noiembrie 2010 cu continut diferit (cea transmisa la I. T. M. primind \"data certa” conform regulilor prevazute de art. 1182 din Codul civil – actualmente art. 278 Cod procedura civila) insa in speta un element de netagaduit il constituie existenta demisiei reclamantei.

Or, aceasta este un act in principiu irevocabil (doar cu acordul angajatorului se poate obtine retractarea ei) si unilateral (nu este nevoie de vreo aprobare a angajatorului).

In acest context, este de neconceput ca incetarea contractului de munca se putea face pe un alt temei decat cel al demisiei inregistrate.

Or, raportat la cele retinute cu putere de lucru judecat prin decizia 1320/27 iunie 2012 (dosar XXXXXXXXXXXXX al Curtii de Apel Bacau) respectiv

\"Decizia de desfacere a contractului de munca al recurentei-reclamante a fost emisa la data de 8.11.2010, avand in vedere cererea de demisie a acestuia incepand cu 19.10.2010, comunicarea deciziei fiind realizata de catre intimata cu respectarea conditiilor impuse de codul muncii, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, semnata de reclamanta la data de 23.11.2010( fila 14 dosar fond).

Adresa nr. 1932 din 25.11.2010, despre care se face vorbire in recurs confirma faptul ca recurenta cunostea inca de la acea data – 25.11.2010 – data exacta a desfacerii contractului de munca – 8.11.2010. –

De altfel, la termenul din 7.03.2012 cand s-a acordat partilor cuvantul pe fond, aparatorul reclamantei, in prezenta acestuia, a aratat expres ca \" acest capat de cerere ramane fara obiect” sustinand actiunea doar cu privire la celalalt capat de cerere \" . Curtea constata ca termenul de 30 de zile prevazut de Codul muncii a expirat la 23 decembrie 2010 (se are in vedere ca Legea 62/2011 nu era in vigoare la acel moment).

Curtea noteaza si faptul ca reclamanta nu poate, pe cale ocolita, profitand de existenta celor doua inscrisuri 108/2010 sa ajunga in situatia de a contesta decizia producatoare de efecte juridice la aproape 1 an distanta (cu 6 zile inainte de implinirea termenului de 1 an) de la data manifestarii unilaterale de vointa in sensul demisiei respectiv la peste 10 luni de la data expirarii termenului de contestare a deciziei de care a luat cunostinta la 23 noiembrie 2010 (asa cum s-a precizat in decizia 1320/2012).

Nu se poate retine faptul ca nu este vorba despre putere de lucru judecat in lipsa unei mize din partea reclamantei de vreme ce ea insasi a declarat recurs la 23 aprilie 2012, instanta de recurs intelegand sa raspunda criticilor (una dintre acestea vizand lipsa din plicul trimis la 23 noiembrie 2010 a deciziei de concediere si transmiterea in timpul procesului la 13 octombrie 2011).

Fata de cele expuse, luand in considerare si dispozitiile art. 8 din Codul muncii , precum si principiul conform caruia \"nimeni nu-si poate invoca in aparare propria culpa”, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecata, Curtea va face aplicarea art. 274 al. 3 Cod pr. civila, retinand si jurisprudenta C. E. D. O. in ce priveste rambursarea doar a cheltuielilor de judecata la un nivel rezonabil.

Astfel, partea este in drept sa-si angajeze unul sau mai multi aparatori, fiind libera sa plateasca onorariul/onorariile pe care le crede de cuviinta, insa in ce priveste suportarea acestora de catre partea adversa, ele trebuie sa fie rezonabile, ( precum si reale, dovedite) in raport de complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta E. M. impotriva sentintei civile nr. 958/AC/21. 05. 2015, pronuntata de Tribunalul N. in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul C. NATIONAL G. A. .

Admite in parte cererea de cheltuieli de judecata si in temeiul art. 274 al. 3 Cod pr. civila obliga recurenta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.