Cabinet avocat Dreptul muncii

Dezbaterile au avut loc in SedinTa publica din data de 20. 01. 2020, note consemnate in incheierea de la acea data, care face parte integranta din prezenta cand, avand nevoie de timp pentru deliberare, s-a amanat pronunTarea cauzei pentru astazi. 
 
TRIBUNALUL
 
Prin cererea inregistrata la data de 30. 10. 2019 sub nr. XXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului V – SecTia I Civila, reclamanta G A-F_ a formulat in contradictoriu cu parata A I SRL contestaTie impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca nr. 87/01. 07. 2019, solicitand instanTei ca prin hotararea pe care o va pronunTa sa dispuna anularea deciziei, repunerea in drepturile iniTiale Si obligarea paratei sa o primeasca la serviciu cu plata tuturor drepturilor la zi. 
in motivarea cererii reclamanta a invederat ca s-a angajat in cadrul paratei la data de 01. 07. 2019, iar la data de 24. 09. 2019 a solicitat angajatorului o adeverinTa necesara pentru medic, cu aceasta ocazie informandu-l ca este insarcinata in 10 luni. 
A doua zi a fost chemata de angajator Si i s-a spus ca i se va inceta contractul de munca deoarece este insarcinata, lucru care s-a Si intamplat. 
Ulterior, reclamanta a aflat ca i s-a desfacut contractul de munca pentru necorespundere profesionala prevalandu-se de dispoziTiile lit. L din contractul de munca unde s-a stipulat o perioada de proba de 90 de zile. 
Desface rea contractului de munca s-a facut in mod nelegal deoarece in toata perioada lucrata reclamantei nu i s-a spus ca nu corespunde profesional Si nu a primit vreo atenTionare in acest sens, motivul real al desfacerii contractului de munca constituindu-l starea de graviditate a reclamantei. Prin urmare, nu s-au respectat dispoziTiile Codului muncii Si ale OUG 96/2003. 
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea acTiunii. 
in esenTa, parata a invederat urmatoarele:
- prin contractul individ ual de munca s-a stipulat o perioada de proba de 90 de zile, iar conform art. 31 din art. 279 parata era indreptaTita sa inceteze contractul de munca in acest interval fara a fi necesara motivarea unei astfel de decizii; prin urmare, cererea reclamantei de anulare a deciziei este nefondata;
- sunt nefondate susTinerile reclamantei in sensul ca motivul real al desfac e rii contractului de munca l-ar fi constituit starea de graviditate a acesteia, in realitate angajatorul neavand cunoStinTa de o astfel de situaTie, existand mai mulTi angajaTi intr-o situaTie similara/identica. 
Reclamanta a formulat raspuns la intampinare in cuprinsul caruia a facut referire la incalcarea unor dispoziTii cuprinse in OUG 96/2003 Si a reiterat susTinerea ca motivul real pentru care s-a dispus concedierea l-a constituit starea sa de graviditate. 
La termenul de judecata de astaz i s-au solicitat lamuriri reclamantei prin avocat cu privire la motivele de nelegalitate invocate. 
 
Analizand contestaTia de faTa Tribunalul reTine urmatoarele. 
 
I. Identificarea cauzei capatului de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere (identificarea motivelor de nelegalitate ale deciziei). Identificarea obiectului real al capetelor de cerere accesorii. 
Maniera de redactare a cererii de chemare in judecata impune realizarea unui demers prealabil de identificare a motivelor de nelegalitate invocate de catre reclamanta cu privire la decizia de concediere. Aceasta intrucat conform art. 9 Si art. 22 alin. 6) din Codul de procedura civila instanta nu poate examina legalitatea deciziei contestate decat din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, neputand reTine nulitatea deciziei pentru motive de nulitate ce nu au fost invocate prin cererea de chemare in judecata (motivele de nulitate constituind „cauza” capatului de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere). 
De asemenea, acelaSi demers se impune Si in ceea ce priveSte identificarea Si calificarea corecta a capetelor de cerere accesorii. 
A. in ceea ce pr iveSte prima chestiune Tribunalul noteaza urmatoarele. 
a) Decizia de  concediere nu are o alta natura juridica decat aceea de act juridic unilateral, emis de angajator in virtutea drepturilor conferite in acest sens de art. 279 sau eventuale alte acte normative speciale, daca este cazul. 
Nulitatea unei decizii de concedire, la fel ca nulitatea oricarui act juridic civil, nu reprezinta altceva decat acea  sancTiune care intervine in cazul in care actul este incheiat „cu incalcarea condiTiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila”, astfel cum prevede art. 1246 alin. 1) Cod civil. 
Prin urmare, din perspectiva dreptului substanTial, cercetarea temeiniciei cererii de faTa nu poate depaSi limitele impuse de prevederile legale in acest sens, Si anume, identificarea condiTiilor prevazute de lege pentru valabilitatea deciziei de concediere contestate. 
Din perspectiva dreptului procesual se constata existenTa unei limite suplimentare pentru instanta, limita determinata de dreptul de dispoziTie al parTii reclamante, drept ce se exercita in conformitate cu art. 9 C proc civ. 
Astfel, potrivit art. 9 alin. 2) C proc civ „obiectul Si limitele procesului sunt stabilite prin cererile Si apararile parTilor”, iar potrivit art. 22 alin. 6) C proc civ judecatorul trebuie sa se pronunTe „fara insa a depaSi limitele investirii, in afara de cazurile prevazute de lege”. 
in consecinTa, Tribunalul reTine ca cercetarea  temeiniciei cererii de anulare a deciziei de concediere nu se poate realiza decat:
- din perspectiva ac elor condiTii prevazute de lege pentru incheierea unui astfel de act, in funcTie de temeiul juridic in baza caruia s-a dispus concedierea;
- numai in privinTa acelor condiTii pretins nerespectate Si invocate de reclamant in cererea de chemare in judecata. 
b) in ceea ce priveSte condiTiile de validitate de fond Si de forma ale unei decizii de concediere Tribunalul reTine urmatoarele. 
Potrivit art. 76 din art. 279 , decizia de concediere se comunica salariatului in scris Si trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu :
  a) motivele care determina concedierea;
  b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritaTi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate Si termenul in care salariaTii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in condiTiile art. 64. 
Potrivit art. 79 din art. 279 :
in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in faTa instanTei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere. 
Din coroborarea celor doua norme expuse mai sus rezulta ca identificarea cerinTelor de fond sau de forma prevazute pentru validitatea unei decizii de concediere se face prin raportare exclusiva la conTinutul deciziei emise in acest sens, neputandu-se utiliza elemente extrinseci (exterioare). 
c) Examinand cuprinsul deciziei contestate (fila 48) Tribunalul constata ca prin aceasta s-a decis „incetarea” contractului de munca al reclamantei „in temeiul art. 61 lit. d): salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat din legea nr. 53/2003”. 
Nu s-a mai indicat nicio alta prevedere legala din art. 279 Si nici nu s-au expus alte imprejurari de fapt sau de drept in cuprinsul deciziei respective, circumstanTe in care, prin raportare exclusiva la acest conTinut (obligatie impusa de art. 79 din art. 279 ) Tribunalul reTine ca actul contestat are natura juridica reala a unei decizii de concediere, iar nu a unei decizii de „incetare” a contractului de munca al reclamantei. 
in acest sens, art. 58 din art. 279 prevede urmatoarele:
        (1) Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din iniTiativa angajatorului. 
        (2) Concedierea poate fi dispusa pentru motive care Tin de persoana salariatului sau pentru motive care nu Tin de persoana salariatului. 
Totodata, art. 61 lit. d) din art. 279 stipuleaza:
        Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care Tin de persoana salariatului in urmatoarele situaTii:
d) i n cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat. 
Din coroborarea celor doua texte de lege rezulta ca atunci cand angajatorul dispune incetarea contractului de munca al unui salariat pe temeiul art. 61 lit. d) din art. 279 o astfel de masura reprezinta o concediere pentru motive ce Tin de persoana salariatului. 
in speTa, nu se poate vorbi despre o incetare a contractului in temeiul art. 31 alin. 3) din art. 279 (incetarea contractului printr-o simpla notificare, in interiorul perioadei de proba) atat timp cat in cuprinsul deciziei contestate nu se face absolut nicio referire la incidenTa acestui text de lege, norma ce are urmatorul conTinut:
(3) Pe durata sau la sfarSitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la iniTiativa oricareia dintre parTi, fara a fi necesara motivarea acesteia. 
Or, dupa cum s-a aratat mai sus, art. 79 din art. 279 stipuleaza ca in  caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in faTa instanTei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere, ceea ce inseamna ca nici calificarea juridica a unei decizii de concediere/incetare a contractului de munca nu se poate realiza decat prin raportare exclusiva la conTinutul scris al actului respectiv . 
d) in raport de cele aratate mai sus, Tribunalul reTine ca cerinTele de fond sau de forma a caror nerespectare poate antrena nulitatea deciziei contestate sunt cele care rezulta din cuprinsul textului de lege care reglementeaza dreptul angajatorului de a dispune concedierea pentru necorespundere profesionala, precum Si din cuprinsul textului de lege care reglementeaza cuprinsul deciziei de concediere. 
e) Cercetand conTinutul cererii de chemare in judecata, a raspunsului la intampinare Si precizarile orale formulate de reclamanta prin aparator la termenul de judecata Tribunalul constata ca voinTa reala a reclamantei a fost sa sesizeze instanta cu urmatoarele motive de nulitate:
- decizia de concediere este nelegala intrucat aceasta nu cuprinde motivele  care au determinat concedierea, incalcandu-se astfel prevederile art. 76 lit. a) din art. 279 ;
- decizia de concediere este nelegala intrucat motivul real pentru care s+a adoptat aceasta masura nu il constituie pretinsa necorespundere profesionala a reclamantei, ci faptul ca aceasta ramasese insarcinata;
- decizia de concediere este nelegala deoarece nu se putea dispune concedierea reclamantei in timp ce era insarcinata ca urmare a starii de graviditate. 
in acest sens, primele doua motive de nelegalitate rezulta din cuprinsul tuturor aserTiunilor reclamantei prin care a invocat faptul ca nu i s-a spus niciodata ca nu corespunde profesional Si nu a primit nicio atenTionare scrisa in acest sens, concedierea fiind dispusa imediat dupa ce ar fi adus la cunoStinTa paratei ca este insarcinata (aspecte menTionate in acTiune), precum Si din susTinerea din raspu n sul la intampinare prin care a aratat ca s-a indicat in decizie art. 61 lit. d) din art. 279 „fara a se dovedi necorespunderea din motive profesionale”. 
Cat priveSte cel de-al treilea motiv, acesta rezulta din menTiunile exprese formulate de reclamanta in cerere Si in raspu n sul la intampinare. 
B. in ceea ce priveSte cea de-a doua chestiune Tribunalul noteaza urmatoarele. 
in finalul cererii de chemare in judecata, alaturi de solicitarea de anulare a deciyiei de desfacere a contractului de munca, reclamanta a mai solicitat Si „repunerea in drepturile iniTiale Si obligarea paratei sa o primeasca la serviciu cu plata tuturor drepturilor la zi”. 
Astfel de „pretenTii” nu pot primi o alta calificare legala decat cea care rezulta din cuprinsul art. 80 alin. 1) Si 2) din art. 279 , fiind vorba despre instituTia repunerii parTilor in situaTia anterioara, ceea ce inseamna, in concret, reintegrarea reclamantei in funcTia avuta anterior concedierii, precum Si despre instituTia acordarii de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta daca nu ar fi fost concediata. 
ASadar, chiar daca exprimarea reclamantei a fost una deficitara, voinTa sa reala este identificabila prin raportare la prevederile legale care reglementeaza consecinTele anularii unei decizii de concediere. 
 
II. Examinarea capatului de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere. Cercetarea motivelor de nelegalitate invocate. Temeinicia capatului de cerere. 
1) Primul motiv de nelegalitate este intemeiat. 
a) Astfel, dupa cum s-a aratat mai sus la pct. I, lit. e), prin primul motiv de nelegalitate s-a invocat nulitatea deciziei de concediere intrucat aceasta nu cuprinde motivele in baza carora s-a adoptat o astfel de masura. 
b) Potrivit art. 76 din art. 279 , decizia de concediere se comunica salariatului in scris Si trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu :
  a) motivele care determina concedierea . 
c) Indicarea in decizia de concediere a „motivelor” care determina concedierea nu inseamna menTionarea doar a cazului de concediere pe care se intemeiaza masura dispusa de angajator, ci Si prezentarea acelor fapte, elemente, imprejurari, argumente care justifica incidenTa cazului de concediere respectiv. 
ASadar, decizia de concediere trebuie sa cuprinda atat „motivele de fapt”, cat Si „motivele de drept”, interpretare unanima adoptata in jurisprudenTa Si doctrina juridica relevanta. 
Simpla indicare a temeiului de drept Si reproducerea normei respective in cuprinsul deciziei nu satisface cerinTa impusa de art. 76 lit. a) din art. 279 , fiind necesar ca angajatorul sa prezinte Si motivele de fapt, o astfel de cerinTa permiTand salariatului sa-Si formuleze apararile necesare, iar pe de alta parte permiTand instanTei sa verifice Si sa cenzureze manifestarea de voinTa a angajatorului. 
in acelaSi sens, prin decizia nr. 506/2005 Curtea ConstituTionala a aratat ca apararea impotriva unei masuri abuzive, nelegale sau neintemeiate de ingradire a exerciTiului dreptului la munca poate fi exercitata in cunoStinTa de cauza de catre salariat numai daca acesta este informat in mod corespunzator, atat cu privire la motivele de fapt, cat Si cu privire la motivele de drept. 
d) in cazul de faTa, Tribunalul constata ca decizia contestata nu cuprinde decat cazul de concediere reglementat de art. 61 lit. d) din art. 279 , adica doar motivul de drept, fara a se menTiona niciun alt element sau imprejurare care sa justifice incidenTa acestuia. in acest sens, nu s-au descris care sunt acele atribuTii, responsabilitaTi, sarcini, etc care nu au fost indeplinite corespunzator de catre reclamanta in timpul exercitarii atribuTiilor de serviciu Si care au determinat parata sa aprecieze ca reclamanta nu corespunde profesional, justificand incidenTa cazului de concediere reglementat la art. 61 lit. d) din art. 279 . 
ASadar, decizia contestata nu cuprinde motivele de fapt in baza carora s-a dispus concedierea, circumstanTe in care ea este lovita de nulitate, astfel cum dispune art. 78 din art. 279 . 
2) Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate. 
Dupa cum s-a aratat mai sus la pct. I, lit. e), prin cel de-al doilea motiv de nelegalitate s-a invocat nulitatea deciziei de concediere intrucat motivul real pentru care s-a adoptat aceasta masura nu il constituie pretinsa necorespundere profesionala a reclamantei, ci faptul ca aceasta ramasese insarcinata. 
Tribunalul constata ca cercetarea acestui motiv de nulitate este lipsita de utilitate in condiTiile in care decizia de concediere nu este motivata in fapt, aceasta neregularitate formala este intrutotul suficienta pentru a reTine nulitatea deciziei de concediere. 
3) Cu privire la cel de-al treilea motiv de nelegalitate. 
Dupa cum s-a aratat mai sus la pct. I, lit. e), prin cel de-al treilea motiv de nelegalitate s-a invocat nulitatea deciziei de concediere intrucat nu se putea dispune concedierea reclamantei in timp ce era insarcinata, ca urmare a starii de graviditate. 
Tribunalul constata ca acest motiv de nulitate este nefondat. 
in acest sens, dupa cum s-a aratat mai sus, art. 79 din art. 279 stipuleaza ca in  caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in faTa instanTei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere. 
InterdicTia angajatorului de a invoca in faTa instanTei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere inseamna, in acelaSi timp, atat interdicTia instanTei de a verifica legalitatea deciziei prin raportare la alte motive de fapt sau de drept decat cele indicate in decizie, dar Si interdicTia angajatorului de a invoca aparari/critici fara legatura cu motivele de fapt sau de drept expuse in decizie. 
ASadar, atat timp cat identificarea cerinTelor de fond sau de forma prevazute pentru validitatea deciziei de concediere se face prin raportare exclusiva la conTinutul acesteia, neputandu-se utiliza elemente extrinseci (exterioare), rezulta ca angajatul nu poate pretinde nerespectarea unor cerinTe de validitate care nu sunt specifice conTinutului concret al deciziei de concediere. 
in cazul de faTa, decizia de concediere nu cuprinde absolut nicio referire de fapt sau de drept privitoare la starea de graviditate a reclamantei Si, prin urmare, susTinerea reclamantei ca s-ar fi incalcat prevederi legale care interzic concedierea pe motiv de stare de graviditate nu au nicio legatura cu validitatea deciziei contestate. 
4) in considerarea celor aratate mai sus la pct. 1) Tribunalul constata intemeiat capatul de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere contestate Si, in consecinTa, va dispune in acest sens. 
III. Cu privire la capetele de cerere accesorii prin care s-a solicitat reintegrarea in funcTie Si acordarea de despagubiri. 
 
a) Potrivit art. 80 din art. 279 :
(1) in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei Si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. 
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune parTile in situaTia anterioara emiterii actului de concediere . 
(3) in cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situaTia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive Si irevocabile a hotararii judecatoreSti. 
b) Avand in vedere considerentele expuse mai sus la pct. II privitoare la nelegalitatea deciziei de concediere Tribunalul reTine aplicabilitatea art. 80 alin. 1) Si 2) din art. 279 , reclamanta fiind indreptaTita la reintegrarea in funcTie Si acordarea de despagubiri. 
c) in ceea ce priveSte data de la care se cuvin aceste despagubiri Tribunalul reTine ca este vorba despre momentul de la care s-a dispus concedierea, adica data de 30. 09. 2019, urmand ca acestea sa fie acordate pana la efectiva reintegrare. 
 
IV. in raport de temeinicia cererii de chemare in judecata Si prevederile art. 453 C proc civ Tribunalul va respinge ca nefondata cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata. 
 
PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII
HOTaRaSTE
 
Admite contestaTia formulata de contestatoarea G A-F_, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in _ Si domiciliul procesual ales la c. av. M_ M, cu sediul in mun. FocSani, . 15,, in contradictoriu cu parata, cu sediul in B_, _. 17, jud. B_ Si sediul procesual ales la c. av. R M din mun. FocSani, . 3, jud. V, avand ca obiect contestaTie decizie de concediere. 
Anuleaza decizia de incetare a contractului de munca nr. 67/30. 09. 2019 emisa de parata. 
Dispune reintegrarea reclamantei in funcTia deTinuta anterior emiterii deciziei nr. 67/30. 09. 2019. 
Obliga parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta daca nu s-ar fi emis decizia nr. 67/30. 09. 2019, cu incepere din 30. 09. 2019 Si pana la efectiva reintegrare. 
Respinge ca nefondata cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata. 
Cu apel in 10 de zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul V. 
PronunTata in SedinTa publica azi 21. 01. 2020.