Cabinet avocat Dreptul muncii

Cauza de neconcurenta îsi produce efectele numai daca în cuprinsul contractului de munca sunt prevazute în mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului, perioada în care îsi produce efectele, tertii în favoarea carora se interzice prestarea activitatii, aria geografica în care salariatul poate fi în reala competitie cu angajatorul.

Prin sentinta civila nr. 1408/1 octombrie 2007, Tribunalul Teleorman, sectia civila, a admis actiunea formulata de reclamantul R.P. în contradictoriu cu parata SC C.I. SA (fosta CR.I. SRL) si a obligat parata la plata catre reclamant a indemnizatiei de 25 % din salariul de încadrare pentru clauza de neconcurenta aferenta perioadei 7 octombrie 2004- 30 aprilie 2007.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca reclamantul a fost salariatul paratei în perioada de referinta, între parti intervenind la 28 septembrie 2004 un acord de neconcurenta, prin care se prevedea ca pe durata existentei contractului de munca, precum si 6 luni dupa încetarea acestuia, salariatul era de acord sa nu se angajeze, sa nu colaboreze si sa nu aiba vreun interese direct sau indirect în orice activitate comerciala ce este sau poate fi în competitie cu activitatea societatii fara consimtamantul expres si scris al angajatorului.

A mai retinut tribunalul ca în cauza erau aplicabile dispozitiile art. 10 - 21 alin. (1) C. muncii, obligatia de neconcurenta facand parte din continutul obligatiei generale de fidelitate a salariatului fata de angajatorul sau si avand un caracter oneros, deoarece indemnizatia acordata salariatului care se negociaza trebuie sa fie de cel putin 25% din salariu, iar clauza de neconcurenta face parte din contractul individual de munca intervenit între parti.

Impotriva acestei sentinte, în termenul legal a formulat recurs motivat parata SC C.I. SA, care a criticat sentinta ca netemeinica si nelegala, sustinand ca instanta de fond în mod netemeinic si nelegal a invocat aplicabilitatea în cauza în mod contradictoriu si neunitar, atat dispozitia Codului muncii în varianta anterioara modificarii acestui act normativ prin O.U.G. nr. 65/2005, cat si dispozitiile Codului muncii modificate, fara a face referire la perioada aplicarii acestora, cu aplicarea eronata a legii.

A mai sustinut recurentul ca în perioada 7 octombrie 2004 - 5 iulie 2005 erau aplicabile dispozitiile Legii nr. 53/2003, nemodificate, iar raportat la acestea acordul de concurenta încheiat între parti nu reprezenta o clauza de neconcurenta, în sensul art. 21 alin. 1 din actul normativ mentionat, intimatul obligandu-se sa solicite consimtamantul expres si scris al societatii în cazul în care dorea sa se angajeze, sa colaboreze sau sa desfasoare o activitate în competitie cu cea desfasurata la angajator, iar nu pur si simplu sa nu presteze o activitate aflata în concurenta cu cea prestata de angajator cum prevede legea; acordul de neconcurenta invocat de intimat în motivarea actiunii nu contine elementele esentiale prevazute de art. 21 si urm. C. muncii, neputandu-se întemeia pe aceste dispozitii ci pe art. 39 alin. (2) lit. d) C. muncii si pe dispozitiile Legii nr. 11/1991.

In ceea ce priveste perioada 5 iulie 2005 - 30 aprilie 2007, potrivit dispozitiilor art. 21 C. muncii, modificat prin dispozitiile O.U.G. nr. 65/2005, aprobata cu modificari prin Legea nr. 371/2005, se elimina posibilitatea acordarii angajatului a unei indemnizatii de neconcurenta pe durata executarii contractului individual de munca, o astfel de clauza devenind nula de la data intrarii în vigoare a modificarilor legale mentionate, aceasta nefiind de natura salariala; datorita faptului ca obligatia de neconcurenta pe durata contractului individual de munca este acoperita de obligatia de fidelitate a angajatului fata de angajator si raportat la conditiile art. 21 C. muncii, modificat, acordul de neconcurenta nu îndeplineste conditiile prevazute de actul normativ modificat, astfel ca instanta obligand societatea la plata remuneratiei de neconcurenta a extins aplicarea legii civile în timp.

Intimatul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Nu s-au solicitat si administrat probe noi în recurs.

Examinand sentinta recurata în raport de criticile formulate prin motivele de recurs ce în raport de dispozitiile art. 306 alin. (3) C. pr. civ. pot fi încadrate în dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 C. pr. civ. si din oficiu, Curtea apreciaza fondat recursul pentru considerentele ce se vor expune în cuprinsul prezentei decizii.

Astfel, prin acordul de neconcurenta intervenit între recurenta parata în calitate de angajator si intimatul reclamant în calitate de angajat, la data de 28 septembrie 2004, conventie accesorie contractului individual de munca al partilor, salariatul se obliga sa nu se angajeze, sa nu colaboreze si sa nu desfasoare nici o activitate aflata în competitie cu activitatea desfasurata de angajator pe toata durata existentei contractului de munca si 6 luni dupa încetarea acestuia decat cu acordul societatii.

La data încheierii contractului individual de munca erau în vigoare dispozitiile art. 20, art. 21 si urm. ale Legii nr. 53/2003 ce prevedeau posibilitatea partilor de a negocia si cuprinde în contractul individual de munca clauza de neconcurenta, aceasta reprezentand o clauza specifica unor tipuri de activitate prestate de salariat, corespunzator domeniului angajatorului.

Potrivit dispozitiilor art. 21 ale Legii nr. 53/20003, nemodificate, clauza de neconcurenta îl obliga pe salariat sa nu presteze în interesul sau propriu sau al unui tert o activitate care se afla în concurenta cu cea prestata de angajatorul sau, sau sa nu presteze o activitate în favoarea unui tert care se afla în relatii de concurenta cu angajatorul si îl obliga pe angajator sa-i plateasca salariatului o indemnizatie lunara.

Prin O.U.G. nr. 65/ 2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 371/2005, dispozitiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 s-au modificat prevazandu-se ca la încheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde în contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa încetarea contractului sa nu presteze, în interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla cu cea prestata la angajatorul sau, în schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.

Interpretand clauzele acordului de neconcurenta susmentionat, intervenit între parti în raport de dispozitiile legale mentionate, Curtea apreciaza ca acestea reprezinta o conventie nenumita iar nu o clauza de neconcurenta, în sensul prevederilor Codului muncii; prin aceasta conventie salariatul se obliga doar sa obtina consimtamantul angajatorului pentru a presta activitati concurentiale fata de cele desfasurate de angajator, iar nu sa nu presteze asemenea activitati pur si simplu si, mai mult, aceasta conventie ce potrivit dispozitiile art. 295 alin. (1) C. muncii si art. 969 C. civ., nefiind denuntata de vreuna dintre parti sau anulata pe calea unei actiuni în justitie, reprezinta legea partilor si este pe deplin valabila.

In conditiile în care partile nu au negociat si nu au cuprins în conventia încheiata obligatia angajatorului de a achita salariatului o suma de bani pe parcursul derularii contractului individual de munca sau ulterior încetarii acestuia, cu titlu de indemnizatie de neconcurenta, instanta nu poate suplini consimtamantul celor doua parti, obligand pe angajator la plata unei prestatii la care acesta nu s-a obligat, deoarece atat contractul individual de munca cat si clauzele acestuia reprezinta conventii consensuale, încheiate în considerarea calitatilor partilor, potrivit art. 16 alin. (1) si art. 20 alin. (1) C. muncii; nu se poate sustine nici faptul ca obligatia asumata de salariat de a obtine consimtamantul angajatorului pentru a presta activitati concurentiale celor desfasurate de acesta din urma, ar fi lipsita de cauza, si în consecinta lovita de nulitate deoarece potrivit dispozitiilor art. 283 alin. (1) lit. d) C. muncii nulitatea clauzelor contractului individual de munca se poate invoca doar pe durata existentei contractului, ce în cauza a încetat la 30 mai 2007.

Cu toate acestea, nu sunt însa fondate, în consecinta, sustinerile recurentei referitoare la neîndeplinirea de catre conventia de neconcurenta a conditiilor prevazute de C. muncii si nici cele referitoare la extinderea aplicarii civile în timp.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 C. pr. civ., retinand în cauza incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a admis recursul si a modificat în tot sentinta atacata, în sensul ca a respins actiunea ca neîntemeiata.