Cabinet avocat Dreptul muncii

Conform art.268 Codul muncii , decizia de concediere trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte de forma, sub sanctiunea nulitatii, printre acestea aflandu-se si termenul imperativ de 30 de zile înlauntrul caruia poate fi aplicata sanctiunea (art.268 alin.1 Codul muncii).

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale  la data de 4.09.2007, sub nr.29361/3/LM/2007, contestatorul T. C. a chemat în judecata pe intimata MGV Distri-Hiper SA , solicitand sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr.2267/22.07.2007, reintegrarea în functia anterioara cu obligarea intimatei la plata  unei despagubiri egale cu salariile si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr.1943/19.11.2007, Tribunalul Bucuresti Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale  a admis contestatia precizata formulata de contestatorul T. C. în contradictoriu cu intimata MGV Distri-Hiper SA, a anulat decizia nr.2267/2.07.2007 emisa de intimata; a dispus reintegrarea contestatorului în functia detinuta anterior emiterii deciziei; a obligat intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data emiterii deciziei de concediere si pana la reintegrarea efectiva; s-a luat act ca, contestatorul nu solicita cheltuieli de judecata; a respins cererea intimatei privind cheltuielile de judecata ca neîntemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept :
Prin decizia nr.2267/2.07.2007, intimata MGV Distri-Hiper SA a dispus concedierea contestatorului T. C. în temeiul art.61 lit.a si art.263 si urm. art. 279 , motivat de faptul ca salariatul a savarsit abateri disciplinare, constand în faptul ca, contestatorul nu a informat superiorii ierarhici asupra existentei abaterilor savarsite de Iacob Ionel din cadrul departamentului Securitate , de superiorul direct al contestatorului. S-a retinut ca fiind încalcate prevederile art.18.1 lit.f din Regulamentul Intern al intimatei, precum si fisa postului.
In urma convocarii predate personal contestatorului , la data de 1.07.2007, cercetarea disciplinara a avut loc la data de 2.07.2007, contestatorul fiind prezent si exprimandu-si punctul de vedere.
Conform art.268 Codul  muncii , decizia de concediere trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte de forma, sub sanctiunea nulitatii absolute, printre acestea aflandu-se si respectarea unui termen imperativ înauntrul caruia poate fi aplicata sanctiunea. Alin.1 al art.268 art. 279 , prevede ca angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa în scris în termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In cauza, a constatat tribunalul ca abaterea disciplinara pretins savarsita a fost constatata la data de 4.05.2007, prin întocmirea unui referat de catre P.F. , adus la cunostinta lui S. T.sef al departamentului de securitate, tot în aceeasi zi contestatorul a dat o nota explicativa, iar sanctiunea desfacerii contractului de munca s-a luat la data de 2.07.2007, cu depasirea termenului de 30 de zile .
Instanta de fond a mai retinut interpretarea gresita a textului art.18.1 din Regulamentul intern si pe cale de consecinta a constatat ca fapta imputata contestatorului nu reprezinta abatere  disciplinara în sensul art.61 lit.a art. 279 .
In consecinta, instanta a constatat ca decizia este nula, a admis contestatia, a anulat decizia contestata, a dispus reintegrarea contestatorului în postul detinut , cu obligarea intimatei la plata despagubirilor conform art.78 alin.1 art. 279 .
In termen legal , împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta-intimata MGV Distr-Hiper SA  ,prin reprezentantii sai legali,  invocand în drept dispozitiile art.304 pct.9  Cod procedura civila  si criticand sentinta pe aspectul nelegalitatii , rezultand din aplicarea gresita a legii , astfel ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, în sensul ca:
- instanta de fond nu a respectat dreptul la aparare a recurentei, întrucat nu a dispus admiterea probei testimoniale, astfel a fost în imposibilitatea de a se apara.
                   Examinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, în raport de criticile formulate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila  , Curtea constata urmatoarele :
        Instanta de fond a retinut corect situatia de fapt si de drept si a facut o corecta aplicare a legii .
         Astfel corect a retinut ca, în baza art.268 art. 279 , decizia de concediere trebuia sa îndeplineasca cerintele de forma, sub sanctiunea nulitatii absolute- printre acestea enumerandu-se si termenul înlauntrul caruia se poate aplica sanctiunea (art.268 alin.1 art. 279 ), respectiv termenul de 30 de zile calendaristice, de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Ori, în speta, nu se  regaseste, cu atat mai mult, cu cat, se invoca art.181 lit.f din Regulamentul intern, neavand aplicabilitate la masura luata de recurenta împotriva contestatorului- respectivul  articol facand referire la „Responsabilitatea referitoare la procesul de munca”, astfel ca fapta imputata contestatorului, nu reprezinta abatere disciplinara, în sensul celor prevazute de art.61 lit.a art. 279 .
Urmeaza a se  retine, ca acest motiv de recurs nu se încadreaza în niciunul din motivele prevazute de art.304 Cod procedura civila  , si  nu determina modificarea sau casarea sentintei recurate.
Fata de cele retinute, apreciind ca nu exista nici un motiv din cele prevazute de art.304 si nici motive de ordine publica prevazute de art.306 din acelasi cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat .