Cabinet avocat Dreptul muncii

Neinserarea în cuprinsul deciziei de sanctionare a descrierii faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din Statutul de personal, Regulamentul Intern sau Contractul Colectiv de Munca  aplicabile , care au fost încalcate de salariat;  motivele pentru care au fost înlaturate apararile salariatului în timpul cercetarii disciplinare; instanta competenta sa sanctioneze contestatia, duce la constatarea nulitatii deciziei.

Prin sentinta civila nr.2173 pronuntata la data de 04.10.2007 în dosarul nr.2060/116/2007 (2440/C/2007) al Tribunalul Calarasi  - Sectia Civila s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Primaria Municipiului Calarasi, invocata din oficiu; s-a respins exceptia lipsei procedurii prealabile, invocata de paratul Primarul Municipiului Calarasi si s-a admis actiunea formulata de reclamantul P. N. V. în contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Calarasi; s-a constatat nulitatea absoluta a dispozitiei de sanctionare disciplinara nr.3159/11.05.2007 emisa de parat si a fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei nete de 450 lei reprezentand drepturi salariale de care a fost lipsit prin emiterea deciziei sus mentionate; s-a respins actiunea fata de parata Primaria Municipiului Calarasi.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a solutionat cu prioritate în baza art.137 Cod pr.civila exceptiile invocate în cauza atat din oficiu de instanta, cat si de parata Primaria Municipiului Calarasi prin întampinare.
Astfel, în raport de dispozitiile art.21, art.67, art.68 si art.91 din Legea nr.215/2001, din oficiu instanta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Primarei Municipiului Calarasi, exceptie admisa cu motivatia ca aceasta parata constituie doar o structura functionala cu activitate permanenta, care aduce la îndeplinire hotararile Consiliului Local si dispozitiile Primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale, fara a avea personalitate juridica. In consecinta, s-a respins actiunea fata de parata sus-mentionata ca fiind îndreptata împotriva unei persoane care nu are calitate procesuala pasiva.
S-a statuat totodata ca, în speta dedusa judecatii nu sunt aplicabile dispozitiile legii nr.188/1999 si ale legii nr.554/2004, sens în care nu se impune ca reclamantul sa parcurga procedura prealabila instituita de art.7 alin.1 din legea nr.554/2004, respingandu-se si exceptia invocata de paratul Primarul Municipiului Calarasi pentru neparcurgerea acestei proceduri.
S-a apreciat însa raportat la dispozitiile art.268 alin.2 Codul muncii ca decizia de sanctionare este lovita de nulitate, întrucat nu cuprinde mentiunile obligatorii enumerate de acestei dispozitii în concret: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara retinuta în sarcina reclamantului, dispozitiile legale încalcate, motivele pentru care au fost înlaturate apararile sale si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata. Aceste aspecte au fost avute în vedere la admiterea actiunii formulate de reclamantul P. N. V., a constatarii nulitatii deciziei de sanctionare disciplinara nr.3158/11.05.2007 emisa de parat si obligarii paratului la plata drepturilor salariale solicitate în cuantum de 450 lei, de care a fost lipsit contestatorul prin emiterea deciziei contestate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal intimatul Primarul Municipiului Calarasi, criticand-o pentru nelegalitate. Invocand temeiul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila, recurentul sustine, în esenta, pronuntarea sentintei atacate cu aplicarea gresita a legii.
Se arata în dezvoltarea recursului formulat, ca nelegal a solutionat prima instanta exceptia lipsei procedurii prealabile instituite de art.7 alin.1 din legea nr.554/2004.
Reclamantul, desi nu are calitatea de functionar public, ci de angajat contractual, potrivit prevederilor sus-mentionate, trebuia anterior formularii contestatiei la instanta de contencios administrativ, daca se considera vatamat într-un drept al sau sau într-un interes legitim, sa solicite autoritatii publice emitente a actului contestat, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, în speta dispozitia nr.3159/11.05.2007, revocarea în tot sau în parte a acestuia, prevederi fata de care contestatorul nu s-a conformat.
Eronat se pretinde ca ar fi retinut Tribunalul nerespectarea în speta a  prevederilor art.268 alin.2 Codul muncii , în ceea ce priveste descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, aceasta fiind individualizata în continutul referatului nr.15778/23.04.2007 întocmit de coordonatorul serviciului transporturi. Continutul în date al acestui referat atesta activitatea defectuoasa a Serviciului Transport public local si parcari, al carui sef de serviciu este reclamantul.
Referitor la prevederile legale care nu au fost respectate în cauza, acestea sunt dispozitiile art.24 alin.h din Regulamentul Intern.
Totodata, se apreciaza ca reclamantul a fost convocat în scris potrivit adresei nr.17247/07.05.2007 – pe data de 08.05.2007 ora 9,00 la Biroul Resurse Umane si Salarizare din cadrul Primariei Municipiului Calarasi, avand posibilitatea sa-si sustina apararile prin nota explicativa ce a formulat-o.
Se arata în recursul formulat ca persoana sanctionata disciplinar se poate adresa instantei judecatoresti competente în vederea solutionarii contestatiei.
Nu s-au solicitat probe noi, în calea de atac a recursului.
Examinand sentinta civila atacata, sub aspectul criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept incidente în cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul pentru considerentele de fapt si de drept ce se vor înfatisa în cuprinsul prezentei decizii.
Dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 republicata, pretinse a fi nesocotite în cauza stipuleaza ca: „înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.
Ori, decizia contestata, decizia nr.3159 emisa la data de 11.05.2007 de recurentul-parat nu este un act administrativ unilateral, cum gresit apreciaza recurentul, indicand aplicabilitatea în speta de fata a art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, ci o decizie de sanctionare disciplinara, fiind incidente astfel dispozitiile coroborate ale art.248, art.284 Codul muncii si art.2 pct.1 Cod pr.civila, cauza dedusa judecatii este în raport de aceste dispozitii de competenta instantei de jurisdictia muncii.
In consecinta, nu era obligatorie parcurgerea procedurii administrative instituita de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, legal respingand Tribunalul exceptia vizand neparcurgerea procedurii prealabile sus mentionate.
Legal a constatat Tribunalul si nulitatea deciziei de sanctionare contestata, raportat la dispozitiile art.268 alin.2 Codul muncii , pe considerentul neinserarii în cuprinsul deciziei de sanctionare contestate a urmatoarelor mentiuni: descrierea faptei care constituie  abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statutul personal; regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încalcate de salariat, motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile; instanta competenta sa solutioneze contestatia.
Decizia de sanctionare disciplinara nr.3159 din 11.05.2007 nu realizeaza în concret o descriere a faptei considerata abatere disciplinara care sa justifice masura disciplinara dispusa.
Recurenta nu arata în decizia de sanctionare fapta ce se imputa contestatorului, elementul material al faptei retinuta ca abatere disciplinara care sa presupuna implicarea directa în savarsirea ei, formularile utilizate fiind generice. Simpla referire din decizia de sanctionare contestata la continutul referatului nr.15778/23.04.2005, întocmit de coordonatorul Serviciului transporturi nu este de natura a complini cerinta legii. De altfel, daca legiuitorul întelegea ca descrierea faptei sa se realizeze prin alte înscrisuri decat decizia de sanctionare ar fi dispus în acest sens.
Totodata, în decizia de sanctionare contestata nu au fost prevazute explicit reglementarile de natura normativa ori conventionala încalcate în domeniul muncii, în concret, dispozitiile din Regulamentul Intern al recurentei, din statutul personal, contractul colectiv de munca ce au fost încalcate.
Avand în vedere ca aceste reglementari nu au fost indicate în motivarea în drept a aplicarii sanctiunii disciplinare contestatorului, corect a apreciat prima instanta ca decizia de contestare este nula si pe acest aspect. Indicarea prevederilor din Regulamentul Intern abia în prezentul recurs, nu este, de asemenea, de natura a complini cerinta legii, dispozitiile legale încalcate trebuie inserate expres în continutul deciziei de sanctionare sub sanctiunea nulitatii sale.
Referitor la motivele pentru care au fost înlaturate apararile contestatorului, Curtea constata ca legea sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei absenta acestora.
Legiuitorul a înteles sa instituie aceasta sanctiune ca o garantie a salariatului ca apararile si explicatiile date în justificarea atitudinii imputate au fost analizate si avute în vedere de angajator, iar decizia de sanctionare nu este luata arbitrar.
Verificand respectarea acestei norme obligatorii, Curtea constata ca în cuprinsul deciziei de sanctionare nu se face referire la apararile contestatorului cu privire la învinuirile ce i se aduc. Atata vreme cat în decizia de sanctionare aceasta mentiune nu este relevata, legal a statuat instanta fondului ca decizia este lovita de nulitate. Apararile recurentei în sensul ca intimatul contestator si-ar fi putut înfatisa apararile în continutul notei explicative ce a fost data de acesta pe parcursul procedurii prealabile, nu pot fi primite în conditiile în care însusi continutul deciziei trebuie sa faca referire la motivele înlaturarii acestor aparari.
Aceeasi sanctiune se impune si pentru neindicarea instantei competente sa solutioneze cererea în cuprinsul deciziei de sanctionare, individualizarea sa în prezentul recurs nefiind de asemenea de natura a acoperi cerinta legii.
Fata de aspectele de fapt si de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civila, a respins recursul ca nefondat, mentinand ca legala sentinta atacata, fiind pronuntata cu aplicarea si interpretarea corecta a normelor de drept