Cabinet avocat Dreptul muncii

În vederea valorific?rii garan?iilor constitu?ionale referitoare la dreptul angaja?ilor la negocieri colective ?i a caracterului obligatoriu al conven?iilor colective ?i pentru a nu goli de con?inut acest drept ridicat la rangul de principiu constitu?ional, reclamanta avea obliga?ia ini?ierii negocierii.

 În acest sens, reclamanta avea la îndemân? remedii, putând s? efectueze diligen?e minime pentru ini?ierea negocierilor, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, s? pun? în vedere angaja?ilor s? î?i desemneze reprezentan?ii, în condi?iile legii, pentru a participa la negocieri, îns? un asemenea fapt nu a avut loc. 
 
Prin sentin?a administrativ? nr…/CA/2015, pronun?at? de Tribunalul Sibiu – Sec?ia a II-a Civil?, de Contencios Administrativ ?i Fiscal în dosar nr…/85/2014, a fost admis? cererea de suspendare formulat? de reclamanta S.C. I.C. S.R.L. împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial de Munc? ?i în consecin?? s-a dispus suspendarea execut?rii m?surii nr. 1 dispus?  prin  Anexa  la  Procesul verbal de control  seria  SB  nr… din 22.09.2014  întocmit  de  I.T.M. S.  pân? la solu?ionarea  definitiv? a cauzei.  Prin aceea?i sentin??, a fost admis? ac?iunea în contencios – administrativ formulat? de reclamant? în contradictoriu cu acela?i pârât cu consecin?a anul?rii Adresei nr…/13.11.2014 întocmit? de I.T.M. S., reprezentând r?spunsul la plângerea prealabil? formulat? de reclamant?, precum ?i a anul?rii în parte a procesului - verbal de control seria SB  nr… din 22.09.2014, în ceea ce prive?te m?sura nr.1 dispus?  prin  Anexa la acesta, referitoare la ini?ierea de c?tre angajator  a procedurilor de negociere a contractului colectiv de munc? la nivel de unitate pân? la data de 13.10.2014, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecat?.            

Împotriva acestei hot?râri pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munc? S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, motiv pentru care, invocând inciden?a în cauz? a motivului de casare prev?zut de art.488 alin. 1 pct. 8 Cod procedur? civil?, a solicitat admiterea recursului, casarea hot?rârii atacate ?i respingerea ac?iunii formulat? de reclamant?, urmare a rejudec?rii procesului în fond. În motivarea recursului s-a ar?tat, în esen??, c? în privin?a cererii de suspendare a execut?rii m?surii nr. 1 dispus? prin procesul verbal ?i contestat? de reclamant?, nu sunt îndeplinite niciuna dintre condi?iile cumulative prev?zute de art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, recurenta a ar?tat c? instan?a de fond a re?inut eronat, în privin?a pagubei iminente, c? aplicarea unei sanc?iuni contraven?ionale nu creeaz? premisele existen?ei unei asemenea situa?ii, nefiind de natur? a reprezenta o pagub? în dauna societ??ii, reclamanta având la îndemân? calea unei eventuale plângeri împotriva procesului verbal de contraven?ie. În privin?a cererii de anulare a m?surii nr. 1 dispus? prin procesul verbal de control întocmit de acesta, pârâtul a ar?tat c? prevederile art.129 ?i art.141 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 trebuie interpretate coroborat, în scopul producerii de efecte juridice ?i în vederea ducerii la îndeplinire a principiului ini?ierii negocierii colective la nivel de unitate. Recurentul a men?ionat c? art. 141 alin. 3 din lege nu reprezint? o excep?ie de la prevederile art.129 alin.1 ?i 2, pentru c? în situa?ia în care s-ar acorda angajatorilor posibilitatea de a conveni la negocierea contractului colectiv de munc? în orice moment, scopul legii nu ar mai putea fi atins. De?i Legea nr. 62/2011 a intrat în vigoare la data de 31.08.2011, reclamanta nu a procedat la ini?ierea negocierilor colective de munc? nici pân? la data efectu?rii controlului, îns? nu pot fi aplicabile prevederile art.141 alin.3 în vederea justific?rii motivului pentru care nu s-a dus la îndeplinire principiul prev?zut de art.129 alin.1 ?i 2 din lege. Pe de alt? parte, a men?ionat recurentul, dac? s-ar îmbr??i?a opinia instan?ei de fond, s-ar crea o diferen?iere între angajatorii care au încheiat contracte colective de munc? ?i cei care nu au astfel de contracte, fiind înc?lcat principiul prev?zut de art.41 din Constitu?ie care prevede c? dreptul la negocieri colective în materie de munc? ?i caracterul obligatoriu al conven?iilor colective sunt garantate, potrivit principiului egalit??ii de tratament care guverneaz? rela?iile de munc?, fa?? de to?i salaria?ii ?i angajatorii, reglementat de art.5 alin.1 ?i art.6 alin.2 din art. 279 . Astfel, a mai men?ionat recurentul, prin neini?ierea negocierii colective, sunt priva?i de drepturile ce le revin din lege, atât angaja?ii, cât ?i angajatorii, rolul negocierii fiind de a reglementa rela?iile de munc? ori de serviciu dintre cele dou? p?r?i, precum ?i orice alte acorduri în probleme de interes comun. În plus, s-a mai ar?tat în motivarea recursului, exist? o diferen?? substan?ial? între no?iunile de „negociere” ?i cea de „încheiere” a contractelor colective de munc?, acestea fiind reglementate de lege în cadrul unor capitole distincte, sens în care inspectorii de munc? au dispus m?sura contestat? în ceea ce prive?te respectarea art.129 din Legea nr.62/2011, respectiv ini?ierea negocierii, nef?când trimitere la încheierea contractului. Fa?? de aceste aspecte, recurentul a men?ionat c? în mod eronat instan?a de fond a re?inut c? negocierea poate începe în orice moment, doar dac? ambele p?r?i sunt de acord cu privire la acest aspect. Or, în cazul reclamantei nu a fost identificat? nicio form? de manifestare a ini?iativei inten?iei de a negocia, conform art.129 alin.1 din lege, în timp ce dispozi?iile art. 140 alin. 1 prev?d c? în scopul asigur?rii particip?rii la negocierea contractelor colective de munc?, angajatorii sau organiza?iile patronale vor transmite tuturor p?r?ilor îndrept??ite s? negocieze contractul anun?ul privind inten?ia de începere a negocierilor colective. Din moment ce reclamanta nu a în?eles s? transmit? anun?ul privind inten?ia de începere a negocierilor colective, nici salaria?ii nu au fost organiza?i pentru alegerea reprezentan?ilor. Conform art. 221-222 din art. 279 , a conchis recurentul, în situa?ia în care în cadrul unit??ii nu este constituit? o organiza?ie sindical?, angajatorul ia m?suri în vederea alegerii reprezentan?ilor salaria?ilor în cadrul unei adun?ri generale, num?rul de reprezentan?i stabilindu-se în numai de comun acord cu angajatorul, în raport de num?rul de salaria?i ai acestuia. În drept au fost invocate prevederile Legii nr.554/2004, Codul de procedur? civil?, Codul de procedur? fiscal? ?i Legea nr.108/1999. Prin întâmpinarea reclamanta intimat? S.C. I.C. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic ?i nelegal, cu consecin?a men?inerii hot?rârii pronun?at? de instan?a de fond. În sus?inerea pozi?iei sale procesuale, reclamanta a învederat c? prevederile art.129  alin.1-4 din Legea  nr.62/2011  nu stabilesc o obliga?ie legal? a angajatorului de a ini?ia negocierea colectiv? de munc?, astfel c?, în privin?a suspend?rii actului administrativ atacat, sunt întrunite condi?iile impuse de art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004, existând premisele cazului bine justificat, conturat de îndoiala serioas? ce planeaz? asupra legalit??ii actului administrativ, sub forma inexisten?ei obliga?iei angajatorului de a ini?ia negocieri colective. În privin?a pagubei iminente, reclamanta a ar?tat c? este justificat? de avertizarea consemnat? în finalul anexei la procesul verbal de control, prin care se face trimitere la dispozi?iile legale care sanc?ioneaz? neîndeplinirea sau îndeplinirea par?ial? a m?surilor dispuse de inspectorul de munc?, respectiv amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, aplicarea sanc?iunii fiind iminent? în condi?iile în care a fost dep??it termenul de realizare a m?surii, înc? înainte de primirea r?spunsului la plângerea prealabil?, ceea ce ar aduce unit??ii un prejudiciu material care este previzibil. Referitor la fondul cauzei, intimata a ar?tat, în esen??, c?, prin raportare la dispozi?iile art.6 alin.2, pct. a, lit.b ?i g din Legea nr.108/1999, procedura prev?zut? de art.129 din Legea nr.62/2011 excede atribu?iilor de control ale Inspec?iei Muncii, situa?ie în care m?sura dispus? de c?tre organele de control este lipsit? de temei legal ?i sanc?ionat? cu anularea ei. În al doilea rând, intimata a men?ionat c? m?sura dispus? este nelegal? deoarece excede normelor legale, inspectorii de munc? interpretând gre?it dispozi?iile art.129 din Legea nr.62/2011, în sensul c? angajatorul ar avea obliga?ia s? ini?ieze negocierea colectiv?. în realitate, dispozi?iile legale men?ionate ofer? angajatorului dreptul de op?iune între a exercita sau nu ini?ierea negocierii colective, interpretare care se impune prin coroborarea alin. 2 ?i 4 din norma legal? evocat?. În plus, la  nivelul unit??ii, a men?ionat intimata, nu exist? partener c?ruia angajatorul s?-i transmit? invita?ia la negociere, datorit? faptului c? nu a fost constituit sindicat ?i nici nu au fost ale?i reprezentan?ii salaria?ilor, f?r? a exista vreo piedic? din partea angajatorului. În drept, au fost invocate prevederile art.205 Cod procedur? civil?. Analizând hot?rârea pronun?at? de instan?a de fond prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea a constatat c? recursul declarat de aceasta este fondat, pentru considerentele în continuare expuse:           Postulatul  dreptului la negocieri colective în materie de munc?, privit ca o component? a conceptului de protec?ie social? a muncii, în cadrul sferei drepturilor fundamentale, î?i g?se?te consacrare constitu?ional? în cuprinsul art. 41 alin.5 din Constitu?ia României, care garanteaz? acest drept, precum ?i caracterul obligatoriu al conven?iilor colective.         Astfel, în aplicarea concret? a acestui principiu constitu?ional, potrivit art. 6 alin.2 din art. 279 , tuturor salaria?ilor care presteaz? o munc? le este recunoscut dreptul la negocieri colective, negocieri care se materializeaz? prin încheierea contractului colectiv de munc?. Ca orice contract, ?i contractul colectiv de munc? presupune autonomia de voin?? a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libert??ii contractuale, în limitele respect?rii legii, ordinii publice ?i a bunurilor moravuri. El reprezint? legea p?r?ilor, în acest sens fiind ?i norma cu caracter special prev?zut? de art.229 alin.4 din art. 279 care ridic? la rang de lege contractele colective de munc? încheiate cu respectarea dispozi?iilor legale. Prin încheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine conven?ional?, creat de angajatori ?i salaria?i, în func?ie de condi?iile economice ?i sociale precum ?i de interesele celor dou? p?r?i. Astfel, în concep?ia legiuitorului, contractul colectiv de munc? reprezint? forma de exprimare concret? a normelor juridice de munc?, clauzele acestuia având valoare normativ?, alc?tuind un drept al muncii propriu celor care îl încheie. Revenind la cauza dedus? judec??ii, Curtea  a re?inut  c? m?sura contestat? de c?tre reclamanta - intimat?, respectiv cea reg?sit? la pct. 1 din Anexa la procesul verbal de control nr…/22.09.2014 încheiat de c?tre recurentul - pârât, const? în respectarea ?i aplicarea prevederilor art. 129  din Legea nr. 62/2011, în sensul ini?ierii procedurii de negociere colectiv? în vederea încheierii contractului colectiv de munc? la nivel de unitate, m?sura nef?când referire la negocierile efective sau încheierea acordului colectiv. Fiind o societate  care  are  peste 21 de angaja?i, dup? cum reclamanta sus?ine în ac?iunea introductiv?, negocierea colectiv? este/era obligatorie, conform prevederilor art.129 alin.1 din Legea nr.62/2011.            P?r?ile contractului colectiv de munc?, potrivit art.134 din aceea?i lege, sunt angajatorii ?i angaja?ii, ace?tia participând la negocieri prin reprezentan?i. În cazul unit??ii reclamante, datorit? faptului c? nu exist? sindicat, în temeiul art. 135 alin.1 lit. b teza a II-a, negocierea se face numai de c?tre reprezentan?ii angaja?ilor, ace?tia având printre altele, ca principal? atribu?ie, conform prevederilor art. 223 din art. 279 , coroborat cu prevederile art. 129-131 din Legea nr.62/2011, negocierea ?i încheierea contractele colective de munc?. Îns?, datorit? faptului c? în cadrul rela?iilor de munc? angajatorul ac?ioneaz?, de regul?, de pe o pozi?ie de superioritate, legea dispune, în termeni clari ?i lipsi?i de echivoc, c? ini?iativa negocierii apar?ine angajatorului sau organiza?iilor patronale (art.129 alin. 2 din Legea nr.62/2011). Or, în spe??, tocmai lipsa dovezilor privind ini?iativa negocierii a fost constatat? de c?tre inspectorii de munc?, pe cale de consecin?? ace?tia punând în vedere reclamantei s? respecte ?i s? aplice prevederile legale anterior evocate. M?sura este întemeiat? având în vedere c?, nici chiar în fa?a instan?ei, reclamanta nu a f?cut probat manifestarea ini?iativei negocierii colective. Dispozi?iile art. 129 alin. 4 din Legea nr. 62/2011, potrivit c?rora, în cazul în care angajatorul sau organiza?ia patronal?  nu ini?iaz? negocierea, aceasta va începe la cererea scris? a organiza?iei sindicale reprezentative sau a reprezentan?ilor angaja?ilor, nu au relevan?? în cauz?, astfel încât s? exonereze reclamanta de obliga?ia de a manifesta ini?iativa negocierii, întrucât, dup? cum reclamanta sus?ine, în cadrul unit??ii nu exist? sindicat iar angaja?ii nu ?i-au desemnat reprezentan?i. Prin urmare, ipoteza real? a lipsei sindicatului sau a reprezentan?ilor salaria?ilor nu este de natur? a transfera obliga?ia ini?iativei negocierilor de la reclamanta angajatoare. Dimpotriv?, în vederea valorific?rii garan?iilor constitu?ionale referitoare la dreptul angaja?ilor la negocieri colective ?i a caracterului obligatoriu al conven?iilor colective ?i pentru a nu goli de con?inut acest drept ridicat la rangul de principiu constitu?ional, reclamanta avea obliga?ia ini?ierii negocierii. În acest sens, reclamanta avea la îndemân? remedii, putând s? efectueze diligen?e minime pentru ini?ierea negocierilor, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, s? pun? în vedere angaja?ilor s? î?i desemneze reprezentan?ii, în condi?iile legii, pentru a participa la negocieri, îns? un asemenea fapt nu a avut loc. De asemenea, sunt lipsite de relevan?? ?i dispozi?iile art.141 alin.3 din Legea nr.62/2011, referitoare la posibilitatea p?r?ilor de a conveni negocierea contractului colectiv de munc? în orice moment, în cazul în care într-o unitate nu exist? un contract colectiv de munc?, întrucât, în spe??,  inspectorii de munc? nu au stabilit m?suri referitoare la negocierea contractului colectiv ci doar referitoare la ini?ierea negocierilor. De asemenea, aspectul de nelegalitate al m?surii contestate, pentru faptul c? procedura prev?zut? de art. 129 din Legea nr. 62/2011 excede atribu?iilor de control ale Inspec?iei Muncii este neîntemeiat?. Conform art. 6 alin. 1 lit. a din Legea nr. 108/1999,  Inspec?ia  Muncii  prin inspectoratele teritoriale de munc? are ca atribu?ie general? ”controlul aplic?rii prevederilor legale, generale ?i speciale, în domeniile rela?iilor de munc?, securit??ii ?i s?n?t??ii în munc? ?i supravegherii pie?ei”, inclusiv a prevederilor Legii nr. 62/2011, cum este în cazul de fa??. În consecin??, pentru considerentele de fapt ?i de drept anterior expuse, re?inând c? actul administrativ atacat de c?tre reclamant? este temeinic ?i legal, în temeiul art. 496 ?i 498 alin. 1 Cod procedur? civil?, coroborat cu dispozi?iile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea  a admis  recursul declarat de c?tre pârâtul I.T.M. S. împotriva sentin?ei pronun?at? de instan?a de fond pe care casat-o ?i procedând la rejudecarea procesului în fond a dispus respingerea ac?iunii formulat? de reclamant?. Solu?ia se impune atât cu privire la cererea de anulare a actului administrativ, cât ?i cu privire la cererea de suspendare a execut?rii acestuia, având în vedere solu?ia ce se preconizeaz? a fi acordat? asupra cererii de anulare ?i întinderea în timp a efectelor suspend?rii, potrivit prevederilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, decizia instan?ei de recurs fiind definitiv?.