Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 7812 din data de 01.09.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul M. S., in contradictoriu cu parata C. Nationala Loteria Romana S. A., a fost anulata decizia nr. 226, emisa la data de 02.07.2014 de catre parata, si a fost obligata parata la reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior suspendarii, precum si la plata catre reclamant a tuturor drepturilor salariale aferente functiei din care reclamantul a fost suspendat pe perioada cand contractul de munca a fost suspendat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin decizia nr. 226/02.07.2014 emisa de parata, depusa, in copie, la fila nr. 9 din dosar, s-a decis ca incepand cu data deciziei, contractul individual de munca al domnului S. M. – inginer mecanic principal I in cadrul Serviciului Activitati Tipografice - Directia Logistica, se suspenda in conformitate cu prevederile articolului 52 alineatul 1 litera b din Legea nr. 53/2003 – art. 279 , republicata, retinandu-se in preambulul deciziei anterior indicata ca s-au avut in vedere prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 159/1999, privind infiintarea Companiei Nationale \"Loteria Romana” -S. A., aprobata prin Legea nr. 288/2001, cu modificarile ulterioare; prevederile art. 52 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 53/2003(art. 279 ), republicata; rezolutia Directorului General al CNLR SA prin care se dispune suspendarea contractului individual de munca data pe Nota nr. 2383/01.07.2014 emisa de catre Directia Juridica – Serviciul C. si Autorizari din cadrul Companiei Nationale \"Loteria Romana” - S. A., inregistrata la cabinet director general sub nr. 3579/01.07.2014, cu privire la masura depunerii plangerilor penale la Directia Nationala Anticoruptie in data de 30. 06. 2014.

Potrivit dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2003 republicata – art. 279 , avute in vedere la emiterea deciziei a carei anulare se solicita in prezenta cauza, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii: b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

Dispozitiile din art. 279 nu contin reglementari referitoare la forma si continutul deciziei de suspendare a contractului individual de munca. Cu toate acestea este evident faptul ca, in situatia emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de munca, in cazul in care contractul individual de munca a fost suspendat, este necesar ca aceasta sa reflecte in continutul sau elementele de fapt si de drept care au condus la luarea deciziei respective.

In speta, Tribunalul retine ca, din cuprinsul deciziei a carei anulare s-a solicitat in prezenta cauza, rezulta ca parata a enuntat in continutul acesteia elemente care sa permita identificarea motivului de suspendare a contractului individual de munca, in conditiile in care din preambulul deciziei a carei anulare s-a solicitat in prezenta cauza rezulta ca s-a avut in vedere rezolutia Directorului General al CNLR SA prin care se dispune suspendarea contractului individual de munca data pe Nota nr. 2383/01.07.2014 emisa de catre Directia Juridica – Serviciul C. si Autorizari din cadrul Companiei Nationale \"Loteria Romana” - S. A., inregistrata la cabinet director general sub nr. 3579/01.07.2014, cu privire la masura depunerii plangerilor penale la Directia Nationala Anticoruptie in data de 30. 06. 2014, iar in decizia a carei anuare s-a solicitat in prezenta cauza se invoca prevederile articolului 52 alineatul 1 litera b din Legea nr. 53/2003 – art. 279 , republicata.

Din continutul dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2003 republicata – art. 279 , anterior mentionate in prezentele considerente, rezulta ca angajatorul era cel care are prerogativa legala de a decide asupra masurii suspendarii, fiind vorba de un caz de suspendare facultativa, situatie in care aprecierea asupra oportunitatii masurii suspendarii ii apartine.

Aceasta inseamna ca parata avea dreptul ca, in raport de faptele ce formeaza obiectul plangerii penale si pe care le considera incompatibile cu functia detinuta de reclamant, sa uzeze de masura suspendarii contractului individual de munca, in conditiile in care sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2003 republicata – art. 279 .

In acest context, Tribunalul considera ca prezinta relevanta si considerentele expuse in Decizia nr. 86/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 165 din XXXXXXXXXX, prin care Curtea a retinut si ca: \"Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, in raport cu critici de neconstitutionalitate identice, a constatat constitutionalitatea dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 . In acest sens, Curtea retine, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, Decizia nr. 520 din 11 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 985 din 7 noiembrie 2005, si Decizia nr. 926 din 18 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007.

Prin aceste decizii Curtea a statuat ca suspendarea contractului individual de munca constituie o masura temporara, putand fi dispusa de angajator fata de salariatul impotriva caruia s-a formulat plangerea penala ori s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea de infractiuni incompatibile cu functia detinuta. Pe perioada suspendarii salariatul nu poate detine doar functia cu care este incompatibila fapta pentru care s-a formulat plangerea penala, nefiind impiedicat sa se incadreze la alta unitate ori in alta functie chiar la aceeasi unitate. Astfel, dreptul sau la munca nu este atins.

Curtea a mai aratat ca masura suspendarii nu este contrara nici principiului prezumtiei de nevinovatie, intrucat plangerea penala se intemeiaza pe date si pe indicii cu privire la savarsirea de salariat a unei infractiuni incompatibile cu functia detinuta, iar existenta ori inexistenta vinovatiei se stabileste prin hotarare judecatoreasca definitiva. Fapta salariatului, chiar daca nu va atrage raspunderea penala a acestuia, poate constitui abatere disciplinara, ce poate fi sanctionata inclusiv cu incetarea contractului de munca. In situatii in care se va constata nevinovatia salariatului si dispunerea nejustificata a suspendarii contractului individual de munca, salariatul are dreptul la masuri reparatorii corespunzatoare in temeiul dispozitiilor art. 52 alin. (2) din art. 279 , potrivit carora \"In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara, platindu-i-se, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului\".

Curtea a mai retinut ca dispozitiile legale criticate se aplica in mod egal fata de toti salariatii care se afla in situatii identice, fara privilegii si fara discriminari. Prevederile art. 52 alin. (2) din art. 279 , pe langa reparatiile acordate salariatului al carui contract de munca s-a suspendat, reprezinta si garantii pentru prevenirea comportamentului abuziv al angajatorului. Intrucat dispozitiile legale examinate nu restrang exercitiul niciunui drept fundamental, prevederile art. 53 din Constitutie nu au incidenta in cauza. ”

Tribunalul face precizarea ca Decizia nr. 86/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 165 din XXXXXXXXXX, prezinta relevanta si in cauza, cata vreme diferenta de temei juridic (art. 52 alin. (1) lit. c), fata de 52 alin. (1) lit. b)) este data de faptul ca Legea nr. 53/2003 – art. 279 a fost republicata.

Tribunalul face precizarea ca, in cadrul cererii avand ca obiect anularea deciziei de suspendare a contractului individual de munca, plangerea penala prezinta relevanta doar din perspectiva existentei acesteia si al continutului sau pentru a putea determina daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege in care angajatorul putea uza de aceasta masura, in sensul dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2003 republicata – art. 279 .

In ceea ce priveste sustinerea reclamantului, din motivarea cererii de chemare in judecata, in sensul ca, raportat la fisa postului aferent functiei de inginer mecanic principal I functie detinuta la data suspendarii, la rolul postului prevazut la pct. VI si la responsabilitatile specifice prevazute la pct. 2, nu a savarsit din momentul incadrarii pe post (respectiv data de 13.03.2014) nicio fapta penala in legatura cu functia detinuta, Tribunalul considera ca aceasta nu prezinta relevanta in privinta masurii dispuse de parata prin decizia a carei anulare s-a solicitat in prezenta cauza.

Astfel, Tribunalul are in vedere faptul ca, din dispozitiile art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2003 republicata – art. 279 , ce reprezinta temeiul de drept al deciziei a carei anulare s-a solicitat in prezenta cauza, rezulta ca obiectul plangerii penale trebuie sa il reprezinte fapte penale incompatibile cu functia detinuta, dar dispozitia legala nu limiteaza posibilitatea suspendarii contractului individual de munca din initiativa angajatorului doar la situatiile in care faptele penale incompatibile cu functia detinuta ar fi fost savarsite in functia detinuta, ci conditia impusa de dispozitia legala anterior mentionata este aceea ca faptele penale trebuie sa fie incompatibile cu functia detinuta.

Tribunalul considera ca aspectul mentionat in preambulul deciziei a carei anulare s-a solicitat in prezenta cauza, cu privire la masura depunerii plangerilor penale la Directia Nationala Anticoruptie in data de 30. 06. 2014(existenta plangerii formulata de parata impotriva reclamantului, inregistrata la P. de pe langa Inalta Curtea de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie sub nr. 8498/2014 rezulta din inscrisul depus, in extras, in copie, la fila nr. 74 din dosar, coroborata cu inscrisul depus, in extras, in copie, la fila nr. 128 din dosar), coroborat cu continutul deciziei a carei anulare s-a solicitat in prezenta cauza, fac dovada faptului ca emiterea deciziei a carei anulare s-a solicitat in prezenta cauza avea reprezentare juridica in prevederile art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2003 republicata – art. 279 .

In consecinta, nu se poate considera ca masura suspendarii contractului individual de munca, prin decizia a carei anulare s-a solicitat in prezenta cauza, ar fi fost netemeinica la data luarii masurii, in conditiile in care ea a fost generata de ipoteza de reglementare, ce se incadra in textul de lege, in raport de care a fost dispusa.

Cu toate acestea, nu poate fi ignorat faptul ca prin Decizia nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 - art. 279 sunt neconstitutionale.

In considerentele Decizia nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, Curtea Constitutionala a retinut ca \"36. Desigur, Curtea retine ca art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, instituind o masura de protectie pentru drepturile salariatului suspendat a carui nevinovatie a fost constatata, prevede posibilitatea reluarii de catre acesta a activitatii anterioare si plata, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, a unei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului. De asemenea, salariatul suspendat ar putea ocupa un alt loc de munca pe perioada suspendarii, asa cum a retinut chiar Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa. Garantiile mai sus aratate se refera la pastrarea locului de munca si la asigurarea dreptului la salariu dupa incetarea suspendarii, precum si la dreptul salariatului de a alege in mod liber un alt loc de munca pe durata suspendarii. Chiar si in aceste conditii, Curtea apreciaza ca reglementarea cauzelor de suspendare nu poate lasa deschisa posibilitatea emiterii unor decizii arbitrare ori netemeinice, pentru ca protectia dreptului la munca presupune, intre altele, ca restrangerea exercitiului acestui drept sa respecte cerintele constitutionale impuse de art. 53 alin. (2) referitoare la proportionalitate, si nu doar asigurarea unor masuri cu caracter reparator ori a unor solutii alternative.

37. Asa fiind, Curtea constata ca, in urma efectuarii testului de proportionalitate vizand masura restrangerii exercitiului dreptului la munca, suspendarea contractului individual de munca ca efect al formularii unei plangeri penale de catre angajator impotriva salariatului nu intruneste conditia caracterului proportional, masura fiind excesiva in raport cu obiectivul ce trebuie atins, astfel ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 sunt neconstitutionale. ”

Prin urmare, Tribunalul considera ca in conditiile in care cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, sub nr. XXXXXXXXXXXX, la data de 16 iul. 2014, conform mentiunilor de pe fila nr. 3 din dosar, adica anterior publicarii Deciziei nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, fiind pendinte la momentul publicarii Deciziei nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, aceasta are consecinte juridice in cauza dedusa judecatii.

Tribunalul retine ca, pentru identitate de ratiune, in cauza, in ceea ce priveste efectele produse de Decizia nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, trebuie avute in vedere considerentele Deciziei nr. 223/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii in care s-a retinut ca: Curtea constata ca, intrucat deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeaza a se aplica de catre Casa Nationala de Pensii Publice, prin casele judetene de pensii si casele sectoriale de pensii, de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I; totodata, instantele judecatoresti vor aplica prezenta decizie numai in cauzele pendinte la momentul publicarii acesteia, cauze in care respectivele dispozitii sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus-mentionata, in aceasta ultima ipoteza decizia pronuntata de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila.

Tribunalul considera ca in privinta efectelor produse de deciziile Curtii Constitutionale, modalitatea de aplicare a efectelor Deciziei nr. 223/2012 pronuntata de Curtea Constitutionala este valabila si in situatia punerii in aplicare a dispozitiilor Deciziei nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015.

Mai mult decat atat, nu trebuie ignorat faptul ca masura suspendarii contractului individual de munca este o masura temporara, ce produce efecte succesive, imprejurare care rezulta si din dispozitiile art. 52 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 republicata –art. 279 , or, este evident faptul ca, ulterior pronuntarii Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, efectele suspendarii contractului individual de munca se proiecteaza si se suprapun cu sfera de incidenta a efectelor produse de declararea neconstitutionalitatii art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 - art. 279 .

Pentru motivele anterior expuse, s-a dispus anularea deciziei nr. 226 emisa la data de 02.07.2014 de catre parata si, pe cale de consecinta, obligarea paratei la reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior suspendarii, precum si obligarea paratei la plata catre reclamant a tuturor drepturilor salariale aferente functiei din care reclamantul a fost suspendat pe perioada cand contractul de munca a fost suspendat.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, parata C. Nationala Loteria Romana S. A. .

In motivarea apelului, apelanta a aratat ca din perspectiva Deciziei nr. 279/17. 06. 2015, suspendarea contractului individual de munca al intimatului reprezinta un raport juridic epuizat, decizia mentionata urmand a se aplica exclusiv in privinta raporturilor juridice nascute dupa publicarea sa in Monitorul Oficial.

De altfel, analizand Decizia nr. 226/02.07.2014 emisa de subscrisa in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii , instanta de fond a constatat temeinicia si legalitatea masurii suspendarii contractului individual de munca al intimatului, la data luarii acestei masuri.

Precizeaza ca la data demiterii deciziei de suspendare sus-mentionata, producea efecte Decizia Curtii Constitutionale nr. 86/08.03.2011, efectele decizie de suspendare fiind temeinice si legale si din perspectiva Deciziei 81/23. xxxxxx.

Constata deci, ca decizia de suspendare emisa de apelanta a avut in tot temei legal, inclusiv din perspectiva Curtii Constitutionale. Or, din aceasta perspectiva, se impune a fi constatata legalitatea deciziei emisa de Loterie.

Insa, sustinand incidenta Deciziei nr. 279/17. 06. 2015 in cauza dedusa judecatii, instanta de fond a modificat in mod nelegal raportul juridic constituit la data de 02.07.2014 intre subscrisa si intimat, cu consecinta extinderii efectelor deciziei curtii constitutionale pentru trecut.

Or, aceasta situatie contravine flagrant prevederilor art. 147 alin. 4 din constitutie, care consacra expres efectul ex nunc al deciziilor instantei constitutionale, acestea neputand sa aduca atingere situatiilor juridice deja constituite.

Asadar, avand in vedere principiul aplicarii legii in timp, \"tempus regit actum\", considera ca instanta de fond trebuia sa exercite controlul de legalitate in baza temeiului juridic existent la momentul constituirii raportului juridic dedus judecatii, fata de care Decizia nr 226/02.07.2014 este legala si temeinica.

Deciziile Curtii Constitutionale prin care se admite exceptia de neconstitutionalitate au ca efect modificarea legii supusa controlului constitutional.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutie \"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. \"Principiul constitutional consacrat de alin. (2) al art. 15 din Constitutie este obligatoriu pentru toate ramurile de drept, exceptiile fiind expres mentionate in Constitutie.

Astfel, in afara exceptiei stabilite prin Constitutie, nici o alta exceptie nu poate aduce limitari acestui principiu constitutional, orice alte prevederi legale contrarii trebuind a fi considerate neconstitutionale si putand fi atacate pe caile controlului de constitutionalitate.

Or, este absurd sa se pretinda subiectelor de drept sa raspunda pentru o conduita ce a avut-o anterior intrarii in vigoare a unei legi civile care reglementeaza aceasta conduita. Aceasta pentru ca subiectul de drept nu putea sa prevada ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul sau este normal si firesc daca se desfasoara in cadrul ordinii de drept atunci in vigoare.

Cum masura de suspendare a contractului individual de munca al intimatului, luata de subscrisa anterior constatarii neconstitutionalitatii art. 52 alin. 1 lit. b teza I din Codul muncii , se circumscrie pe deplin acestei situatii juridice, este evident ca sentinta pronuntata de instanta de fond este netemeinica si nelegala.

In situatia in care instanta va considera ca Decizia nr. 279/17. 06. 2015 ar avea incidenta in cauza dedusa judecatii, arata ca tribunalul ar fi putut dispune cel mult obligarea apelantei la plata catre intimat a drepturilor sala- riale ale acestuia incepand cu data de 17. 06. 2015 - data publicarii deciziei nr. 279/17. 06. 2015 in Monitorul Oficial, si nu cu data suspendarii contractului de munca al intimatului.

Domnia legii, caracteristica esentiala a statului de drept, impune obligatia respectarii legii si a suprematiei Constitutiei, dar, in acelasi timp, prin instituirea controlului constitutionalitatii legilor, presupune investirea cu o anumita autoritate, cu o forta juridica deosebita a actelor pe care le emit autoritatile publice care au misiunea de a se pronunta asupra conformitatii legii cu Constitutia.

Astfel, indiferent de natura hotararilor Curtii, fie ca sunt considerate acte jurisdictionale, fie ca li se contesta aceasta calitate, fiind considerate ca simple acte de constatare sau avize, ele isi produc efectele pe care Constitutia si legea le confera, in raport cu atributia exercitata de Curte, forta lor juridica neputand fi contestata sau confirmata de nimeni, intrucat sunt emise in exercitarea unei atributii constitutionale, exclusive a Curtii. Constitutionale.

Apelanta subliniaza ca deciziile Curtii Constitutionale nr. 23/2003, nr. 520/2005, nr. 926/2007, nr. 86/2011 si nr. 81/2015, referitoare la art. 52 alin, 1 lit. b din Codul muncii , au fost obligatorii pana la data de 17. 06. 2015, cand a fost publicata in Monitorul Oficial Decizia nr. 279/17. 06. 2015 care a infirmat constitutionalitatea acestui text de lege. Acest aspect este confirmat de dispozitiile art. 147 alin. 4 din Constitutie, care impune puterea numai pentru viitor a Deciziilor Constitutionale, incepand cu data publicarii lor in Monitorul Oficial.

Asadar, in speta dedusa judecatii, referitor la perioada pentru care intimatul a cerut instantei sa i se acorde drepturile salariale aferente functiei din care acesta a fost suspendat, se impune fractionarea acest interval, in functie de perioadele in care deciziile Curtii Constitutionale si-au produs efectele, respectiv: intervalul anterior datei de 17. 06. 2015, cand au produs efecte Decizia nr. 86/2011 si Decizia nr. 81/2015, art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii bucurandu-se in acest interval de constitutionalitate, si intervalul ulterior datei de 17. 06. 2015. Cand a produs efecte Decizia nr. 279/17. 06. 2015.

Or, desi Deciziile nr. 86/2011 si 81/2015 au produs efecte pana la data de 16. 06. 2015, prin sentinta apelata s-a incalcat, forta obligatorie a acestor acte de control constitutional, pentru perioada 02.07.xxxxxxxxxxxxx15.

Prin intampinare intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Sustine intimatul ca,  faptul ca apelanta apreciaza in mod netemeinic ca Decizia nr. 279 din 23. 04. 2015 a Curtii Constitutionale a Romaniei se aplica doar cauzei incidente in care a fost invocata, nu si cauzelor pendinte, vine in contradictie cu faptul ca art. 147 alin. 4 din Constitutia Romaniei isi gaseste aplicarea in raport cu toate deciziile Curtii pronuntate in exercitarea atributiilor prevazute de Constitutie si Legea nr. 47/1992, prevedere constitutionala ce este reluata, la nivel legal, prin art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, iar art. 147 alin. (4) din Constitutie, raportat la alin. (1) din acelasi articol, prin art. 31 alin. (1) din aceeasi lege.

Aplicarea pentru viitor a deciziilor Curtii vizeaza, in mod primordial, situatiile juridice pendinte, deci cele care nu au devenit acta praeterita ca urmare a necontestarii lor.

In primul rand, este cauza pendinte cea in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, indiferent daca pana la momentul publicarii in Monitorul Oficial a deciziei prin care se constata neconstitutionalitatea aceasta a fost solutionata definitiv si irevocabil. Prin exercitarea caii extraordinare de atac a revizuirii, decizia Curtii Constitutionale se va aplica acestei cauze.

In al doilea rand, din jurisprudenta Curtii, se desprinde ideea ca o decizie de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate se aplica numai in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti la momentul publicarii acesteia, cauze in care respectivele dispozitii sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus mentionata, altele decat cea in care a fost pronuntata decizia Curtii Constitutionale, solutionate definitiv prin hotarare judecatoreasca, in aceasta ipoteza decizia constituind temei al revizuirii.

Curtea nu a conditionat aplicarea deciziei sale in litigiile aflate in curs de ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate anterior publicarii deciziei, intrucat ceea ce are relevanta in privinta aplicarii acesteia este ca raportul juridic guvernat de dispozitiile legii declarate neconstitutionale sa nu fie definitiv consolidat, iar nu exercitarea unui mijloc procesual de aparare.

De altfel, prin admiterea exceptiei, efectele deciziei Curti» Constitutionale se produc erga omnes. Or, o atare conditionare nu ar fi avut nici o ratiune si ar fi produs si consecinte discriminatorii intre cetateni aflati in aceeasi situatie juridica, respectiv avand calitatea de parti intr-un litigiu in care dispozitiile declarate neconstitutionale sunt aplicabile si a carui solutionare depinde de decizia pronuntata de Curtea Constitutionala.

In concluzie, similitudinea pe care apelanta-parata o regaseste intre efectele deciziei CCR si efectele unei schimbarii legislative, atribuind deciziei de suspendare a C. I. M calificarea unui raport juridic epuizat, asupra caruia Tribunalul Bucuresti a dispus nelegal, trebuie cenzurate de instanta de apel pentru motivele mai sus mentionate, cu atat mai mult cu cat nu ne gasim in ipoteza unei retroactivitatii a legii, cum gresit se invoca.

Cu privire la data de la care pot fi acordare drepturi salariale,  intimatul precizeaza ca instanta de fond a dispus si apelanta-parata nu critica in calea de atac declarata aceasta parte a dispozitivului Sentintei nr. 7812 din 01.09.2015, repunerea partilor in situatia anterioara ca efect al principiului retroactivitatii potrivit caruia nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut prin anularea in tot a Deciziei nr. 226 la data de 02.07.2014 . Instanta de fond in mod temeinic a apreciat ca in speta retroactivitatea presupune inlaturarea efectelor deciziei de suspendare a C. I. M nr. 226 la data de 02.07.2014 care s-au produs intre momentul emiterii acesteia si cel al anularii sale, caci numai asa se poate ajunge in situatia prevazuta de legiuitor in art. 52 alin. 2 din art. 279 , caci daca s-a considerat ca nu a intervenit niciodata suspendarea C. I. M consecinta legala este cea a obligarii apelantei-intimate la plata cu titlu de despagubire a salariului aferent perioadei suspendarii.

Altfel spus, Sentinta nr. 7812 din 01.09.2015 prin care decizia de suspendare nr. 226 la data de 02.07.2014 a fost anulata cu repunerea in situatia anterioara, presupune ca raportul juridic dintre apelanta-intimata C. N LOTERIA ROMANA S. A si intimatul-reclamant S. M. in calitate de salariat, nu a incetat niciodata. Or, acordarea drepturilor salariate a fost determinata de suspendarea C. I. M fara sa fost stabilita vreo culpa (art. 49 alin. 4 art. 279 ne operand), iar acordarea acestor drepturi s-a facut in baza deciziei de suspendare ce au fost anulata de instanta de judecata.

In etapa procesuala a apelului nu au fost administrate probe noi.

Analizand actele dosarului in temeiul dispozitiilor art. 470-471 N. C. p. c. prin prisma efectului devolutiv al acestei cai de atac raportat la criticile din cuprinsul cererii de apel, Curtea apreciaza apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr. 226/02.07.2014 emisa de apelanta-parata, decizie care face obiectul contestatiei de fata,  s-a dispus ca, incepand cu data deciziei, contractul individual de munca al intimatului S. M. – inginer mecanic principal I in cadrul Serviciului Activitati Tipografice - Directia Logistica, se suspenda in conformitate cu prevederile articolului 52 alineatul 1 litera b din Legea nr. 53/2003 – art. 279 , republicata.

Potrivit dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b din art. 279 , avute in vedere la emiterea deciziei a carei anulare se solicita in prezenta cauza, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii: b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

Apelanta subliniaza ca deciziile Curtii Constitutionale nr. 23/2003, nr. 520/2005, nr. 926/2007, nr. 86/2011 si nr. 81/2015, referitoare la art. 52 alin, 1 lit. b din Codul muncii , au fost date de Curte in sensul respingerii exceptiilor de neconstitutionalitate invocate cu privire la acest text de lege. Prin urmare la data emiterii deciziei de suspendare a contractului de munca al intimatului-reclamant textul de lege era considerat constitutional.

Ulterior Curtea constitutionala si-a reconsiderat practica si prin Decizia nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 - art. 279 sunt neconstitutionale.

In considerentele Decizia nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, Curtea Constitutionala a retinut ca \" Desigur, Curtea retine ca art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, instituind o masura de protectie pentru drepturile salariatului suspendat a carui nevinovatie a fost constatata, prevede posibilitatea reluarii de catre acesta a activitatii anterioare si plata, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, a unei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului. De asemenea, salariatul suspendat ar putea ocupa un alt loc de munca pe perioada suspendarii, asa cum a retinut chiar Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa. Garantiile mai sus aratate se refera la pastrarea locului de munca si la asigurarea dreptului la salariu dupa incetarea suspendarii, precum si la dreptul salariatului de a alege in mod liber un alt loc de munca pe durata suspendarii. Chiar si in aceste conditii, Curtea apreciaza ca reglementarea cauzelor de suspendare nu poate lasa deschisa posibilitatea emiterii unor decizii arbitrare ori netemeinice, pentru ca protectia dreptului la munca presupune, intre altele, ca restrangerea exercitiului acestui drept sa respecte cerintele constitutionale impuse de art. 53 alin. (2) referitoare la proportionalitate, si nu doar asigurarea unor masuri cu caracter reparator ori a unor solutii alternative. Asa fiind, Curtea constata ca, in urma efectuarii testului de proportionalitate vizand masura restrangerii exercitiului dreptului la munca, suspendarea contractului individual de munca ca efect al formularii unei plangeri penale de catre angajator impotriva salariatului nu intruneste conditia caracterului proportional, masura fiind excesiva in raport cu obiectivul ce trebuie atins, astfel ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 sunt neconstitutionale. ”

In cauza de fata criticile apelantei privesc in principal faptul ca instanta de fond a apreciat ca aceasta ultima decizie a Curtii Constitutionale este aplicabila si situatiei de fapt dedusa judecatii,  in ciuda faptului ca decizia de suspendare contestata a fost emisa de apelanta anterior publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 279/2015 .

Cererea de chemare in judecata care face obiectul prezentului dosar a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, sub nr. XXXXXXXXXXXX, la data de 16 iul. 2014, anterior publicarii Deciziei nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 in Monitorul Oficial din 17 iunie 2015.

Instanta de fond a apreciat in mod intemeiat ca, fiind in prezenta unei pricini pendinte la momentul publicarii Deciziei nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 17 iunie 2015, aceasta decizie are consecinte juridice in cauza dedusa judecatii.

In primul rand Curtea subliniaza ca nu se pune problema vreunei culpe a apelantei sau a nerespectarii de catre aceasta a dispozitiilor legale la momentul emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de munca al intimatului . Pur si simplu ne aflam in situatia reconsiderarii de catre Curtea Constitutionala a practicii sale si a necesitatii aplicarii deciziei de constatare a neconstitutionalitatii dispozitiilor legale care reprezinta temeiul emiterii deciziei de suspendare a contractului de munca,  tuturor pricinilor in care sunt incidente dispozitiile art. art. 52 alin. (1) lit. b din Legea nr. 53/2003.

Sustinerile apelantei in sensul ca din perspectiva Deciziei nr. 279/17. 06. 2015, suspendarea contractului individual de munca al intimatului reprezinta un raport juridic epuizat, nu pot fi primite .

Astfel, este adevarat ca decizia de suspendare a contractului individual de munca a fost emisa de apelanta in anul 2014,  insa efectele acesteia s-au produs de la momentul emiterii in mod continuu ( in sensul ca raporturile de munca dintre parti au ramas suspendate) pana la momentul la care instanta de fond a constatat nulitatea respectivei decizii,  prin sentinta apelata. Pe cale de consecinta nu ne aflam in prezenta unui raport juridic epuizat,  ci in prezenta unei decizii a angajatorului care producea efecte la momentul la care a fost supusa analizei instantei de fond.

Nu ne aflam nici in prezenta unei incalcari a principiului neretroactivitatii legii civile prevazut de dispozitiile art. 15 din Constitutia Romaniei.

Potrivit dispozitiilor art. 147 alin 4 din Constitutia Romaniei: \"Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. ”

Singura interpretare care se poate da acestor dispozitii constitutionale este ca deciziile Curtii Constitutionale pronuntate in solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate nu se aplica situatiilor epuizate si care nu au fost contestate si nici cauzelor deja solutionate,  in sensul ca nu constituie motiv de reluare a judecatii pronuntarea deciziei de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate daca exceptia nu a fost invocata in respectivele dosare.

Prevederea opozabilitatii erga omnes,  pentru viitor a deciziilor Curtii Constitutionale pentru siguranta circuitului juridic are ca scop asigurarea securitatii circuitului juridic,  in sensul ca pronuntarea unei decizii de admitere a unei exceptii de neconstitutionalitate nu poate determina redeschiderea judecatii in cauze definitiv solutionate,  in care exceptia de neconstitutionalitate nu a fost invocata.

Insa acest lucru nu inseamna ca deciziile Curtii constitutionale nu sunt aplicabile in pricinile pendinte,  in curs de judecata,  cum este cea de fata. Opozabilitatea erga omnes a deciziilor Curtii Constitutionale de la momentul publicarii lor in Monitorul Oficial face imposibila ignorarea neconstitutionalitatii textului de lege declarat astfel de catre Curtea Constitutionala de catre instantele de judecata investite cu judecarea pricinilor in care textul neconstitutional are incidenta.

De altfel,  astfel cum a retinut si instanta de fond,  masura suspendarii contractului individual de munca produce efecte succesive si ulterior pronuntarii Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003, efectele suspendarii contractului individual de munca intra in sfera de incidenta a efectelor produse de declararea neconstitutionalitatii art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 - art. 279 .

Cu privire la data de la care pot fi acordare drepturi salariale,  Curtea constata ca in mod intemeiat instanta de fond a obligat compania apelanta sa ii plateasca intimatului-reclamant drepturile salariale aferente functiei din care reclamantul a fost suspendat pe perioada cand contractul de munca a fost suspendat.

O prima precizare este in sensul ca repunerea partilor in situatia anterioara si implicit obligarea apelantei-parate la plata drepturilor salariale pentru perioada suspendarii contractului de munca,  nu se face in temeiul dispozitiilor art. 52 alin 2 din art. 279 ,  caci acest text de lege este aplicabil doar in situatia in care suspendarea contractului s-ar fi dispus in mod legal, in temeiul unei prevederi legale constitutionale si,  ulterior suspendarii,  s-ar fi constatat nevinovatia angajatului cu privire la fapta pentru care angajatorul formulase plangere penala.

Curtea constata ca in situatia de fata repunerea partilor in situatia anterioara reprezinta un efect al anularii deciziei de suspendare a contractului individual de munca,  efect prevazut de dispozitiile Codului Civil in situatia anularii/constatarii nulitatii unui act juridic civil.

In conditiile in care dispozitiile Codului muncii nu prevad expres care sunt consecintele anularii unei decizii de suspendarea contractului individual de munca,  singurele prevederi legale aplicabile in cauza sunt cele ale Codului Civil,  prevederi cu care dispozitiile legislatiei muncii se completeaza potrivit art. 278 alin 1 din art. 279 .

Prin urmare,  retinand ca principalul efect al declararii/constatarii nulitatii unui act juridic civil este repunerea partilor in situatia anterioara,  se considera ca actul anulat-in speta decizia de suspendare a contractului individual de munca- nu a fost niciodata incheiat in mod valabil si,  pe cale de consecinta nu s-a dispus niciodata in mod legal suspendarea raporturilor de munca. Opereaza o fictiune a legii in sensul ca se considera ca raporturile de munca s-au derulat intre parti in tot intervalul in care a operat suspendarea ulterior anulata de instanta de judecata. Pe cale de consecinta se apreciaza ca angajatul ar fi prestat munca pentru angajator,  in lipsa acestui act de suspendare nul,  iar angajatorul are obligatia de a-i plati drepturile salariale pentru tot acest interval de timp.

In lumina principiilor de drept mai sus analizate,  Curtea precizeaza ca nu exista temei legal pentru a se dispune astfel cum invoca apelanta,  respectiv fractionarea intervalului de timp de acordare a drepturilor salariale, in functie de perioadele in care deciziile Curtii Constitutionale si-au produs efectele, respectiv: intervalul anterior datei de 17. 06. 2015, cand au produs efecte Decizia nr. 86/2011 si Decizia nr. 81/2015, art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii bucurandu-se in acest interval de constitutionalitate, si intervalul ulterior datei de 17. 06. 2015. Cand a produs efecte Decizia nr. 279/17. 06. 2015.

Curtea revine si subliniaza ca nu se pune problema vreunei culpe a apelantei sau a nerespectarii de catre aceasta a dispozitiilor legale la momentul emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de munca al intimatului,  ci solutia in cauza de fata este o consecinta a reconsiderarii de catre Curtea Cosntitutionala a practicii sale .

Pentru considerentele aratate, Curtea, retinand ca instanta de fond a pronuntat in cauza o solutie legala si temeinica,  in baza art. 480 C. pr. civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de parata C. Nationala Loteria Romana S. A.

In temeiul dispozitiilor art. 453 alin1 C., aplicabile si in etapa procesuala a apelului potrivit art. 482 C., Curtea va obliga apelanta sa plateasca intimatului cheltuieli de judecata in suma de 1200 lei reprezentand onorariu avocatial platit pentru etapa apelului,  plata dovedita cu factura si chitanta CM nr. 7/08 02 2016 ( fila 40 dosar apel).

Curtea apreciaza ca suma reprezentand onorariu de avocat este corespunzatoare in raport cu complexitatea medie a pricinii si cu munca depusa de aparatorul intimatului in aceasta etapa procesuala,  constand din redactare intampinare si depunere de concluzii scrise si jurisprudenta in cauze similare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge apelul declarat de declarat de parata C. Nationala Loteria Romana S. A., avand JXXXXXXXXXXXX si C. RO12397185, cu sediul in Bucuresti, sector 4, . 20, impotriva sentintei civile nr. 7812/01.09.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu reclamantul M. S., cu domiciliul in C., jud. D., . 38, ca nefondat.