Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita, sub nr. .../24.06.2014, reclamantul S. din Administratia Publica Locala Dambovita a chemat in judecata pe parata U. Persinari, prin Primar,  solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna anularea dispozitiei nr. 95/11.06.2014  emisa de catre primarul U. Persinari, privind recuperarea sumelor incasate in anul 2013 de personalul contractual din cadrul Primariei Persinari in baza contractului colectiv de munca, precum si a majorarilor.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca membrii de sindicat isi desfasoara activitatea la unitatea parata, fiind personal contractual, iar intre sindicat si conducerea Primariei Persinari a fost incheiat contractul colectiv de munca nr. 88/21.03.2013, cu o valabilitate de 2 ani.

S-a mai sustinut ca in conformitate cu prevederile art. 133 din Legea dialogului social 62/2011, contractul colectiv produce efecte pentru toti salariatii din unitate, iar clauzele lor pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.

Reclamantul a mai precizat ca nu trebuie omise nici dispozitiile Conventiei OIM nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, care prin art. 56, impune ca negocierea colectiva sa fie posibila  pentru toti cei vizati prin conventie (art. 1), iar negocierea poate avea loc cu privire la fixarea conditiilor de munca si angajarii sau reglementarii relatiilor intre cei ce angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor. Prin urmare, o restrangere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor OIM.

S-a mai aratat de catre reclamant ca nu in ultimul rand, contractul este legea partilor, iar drepturile negociate cuprinse in acest contract nu sunt dintre cele a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale. Drepturile mai sus mentionate sunt prevazute in acordul colectiv de munca nr. 88/21.03.2013, iar acesta, ca orice contract, se impune partilor cu putere de lege si este irevocabil.

Mai mult, s-a invederat ca obligatiile decurgand din contractul colectiv de munca nu puteau fi incalcate intrucat acesta a devenit opozabil si in acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, potrivit art. 243 art. 279 , iar obligativitatea executarii contractului colectiv de munca deriva si din prevederile Conventiei OIM nr. 131/1970, referitoare la atragerea raspunderii partilor care se fac vinovate de neindeplinirea obligatiilor avansate prin acordul/contractul colectiv de munca.

Pe de alta parte, s-a aratat ca drepturile negociate au respectat prevederile legii nr. 284, art. 22 alin. 1 si 2, la al caror continut s-a facut trimitere.

Reclamantul a mai precizat ca in cauza este vorba de personal contractual, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile Codului muncii, care la  art. 169 alin. 2 prevede ca retinerile cu titlul de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe contractul colectiv de munca nr. 88/21.03.2013, pe Legea nr. 62/2011, Legea nr. 53/2013 republicata, Legea nr. 284/2010.

Parata U., a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii aratand ca in urma procesului-verbal de constatare nr. 2596/11.04.2014 al Camerei de Conturi a judetului Dambovita, dar si a deciziei nr. 31/2014 emisa tot de Camera de Conturi a judetului Dambovita, inregistrata la Primaria comunei Persinari sub nr. 3314/27.05.2014, a fost emisa dispozitia nr. 95/11.06.2014, privind imputarea sumelor calculate in urma controlului efectuat de Camera de Conturi a judetului Dambovita, personalului contractual din cadrul primariei, sume acordate in baza CCM nr. 1507/13.03.2013, prin care, la art. 1, se imputa personalului contractual din cadrul Primariei Comunei Persinari sumele reprezentand spor de toxicitate - 5% si spor de periclitate - 15%, stabilite prin contractul colectiv de munca nr. 1507/13.03.2013.

Parata a solicitat respingerea actiunii intrucat Legea nr. 284/2010 prevede in mod clar sporurile ce au fost eliminate ca  fiind considerate inutile. De asemenea, potrivit legii, o parte din sporurile permanente au fost incluse in salariile de baza, iar alte sporuri nu se pot acorda decat in limita a 30% din salariul de baza. Guvernul poate aproba depasirea limitei de 30% pentru anumite categorii de personal si pentru conditii temporare de munca ce fac necesara acordarea unei plati suplimentare, numai cu respectarea limitei de maximum 30% pe totalul buget pentru fiecare ordonator principal de credite.

Reclamantul nu a depus la dosar raspuns la intampinare.

Pe baza probelor cu inscrisuri administrate in cauza, prin sentinta civila nr. 1101/24.09.2014, Tribunalul Dambovita a admis cererea si a anulat dispozitia nr. 95/11.06.2014 emisa de parata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantul S. din Administratia Publica Locala Dambovita a chemat in judecata pe parata U., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna anularea dispozitiei nr. 95/11.06.2014  emisa de catre primarul U. Persinari, privind recuperarea sumelor incasate in anul 2013 de personalul contractual din cadrul Primariei Persinari in baza contractului colectiv de munca, precum si a majorarilor.

S-a mai retinut ca prin dispozitia nr. 95/11.06.2014 emisa de catre primarul U. Persinari, s-a dispus recuperarea sumelor incasate in anul 2013 de personalul contractual din cadrul Primariei Persinari, ca urmare a actiunii de audit financiar asupra conturilor de executie bugetara pe anul 2013.

Contestatia a fost apreciata ca intemeiata, dispunandu-se anularea dispozitiei nr. 95/11.06.2014  emisa de catre primarul U. Persinari.

Astfel, s-a aratat ca in conformitate cu dispozitiile art. 169 din Legea nr. 53/2003 modificata si completata, nicio retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Fata de aceste dispozitii legale, neexistand o hotarare judecatoreasca prin care sa se dispuna retinerea sumelor incasate in anul 2013 si a majorarilor, tribunalul a constatat ca dispozitia emisa de catre parata este nelegala.

In raport de cele retinute, cererea a fost admisa, in sensul celor sus-aratate.

Impotriva sentintei primei instante,  a declarat apel parata, criticand sentinta ca nelegala si netemeinica.

Arata apelanta ca a fost chemata in judecata de reclamantul S. din Administratia Publica Locala Dambovita, acesta solicitand instantei de fond ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie anulata dispozitia nr. 95/11.06.2014, motivand in fapt si drept dispozitiile, respectiv Legea nr. 62/2011, Legea nr. 284/2010, Legea 53/2003 republicata, dar si contractul colectiv de munca nr. 88/21.03.2013.

Mai arata apelanta faptul ca in urma procesului-verbal de constatare nr. 2596/11.04.2014 al Camerei de Conturi a judetului Dambovita, dar si a deciziei nr. 31/2014 emisa de Camera de Conturi a Judetului Dambovita, inregistrata la Primaria Comunei Persinari sub nr. 3314/27.05.2014, a fost emisa dispozitia nr. 95 din 11.06.2014 (privind imputarea sumelor calculate in urma controlului efectuat de Camera de Conturi a Judetului Dambovita personalului contractual din cadrul Primariei Comunei Persinari, sume acordate in baza CCM nr. 1507/13.03.2013) prin care la art. 1„se imputa personalului contractual din cadrul Primariei Comunei Persinari, sumele reprezentand spor de toxicitate - 5% si spor de periclitate - 15%, stabilite prin contractul colectiv de munca nr. 1507/13.03.2013”.

Se invedereaza de catre apelanta ca sentinta este netemeinica si nelegala intrucat, asa cum a precizat apelanta si prin intampinarea formulata, o parte din sporurile permanente au fost incluse in salariile de baza, iar alte sporuri nu se pot acorda decat in limita a 30% din salariul de baza. Practic, suma sporurilor, compensatiilor si indemnizatiilor individuale nu poate depasi 30% din salariul de baza, solda, salariul functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare.

Sustine apelanta ca intr-adevar, disp. art. 169 din Legea nr. 53/2003 prevad ca nicio retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege si ca  retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, dar in situatia dedusa judecatii, arata apelanta, aceste dispozitii legale nu au relevanta, nefiind nevoie sa existe o hotarare judecatoreasca in acest sens.

Se solicita, pentru aceste motive, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata, dispozitia in cauza fiind legala si temeinica.

Intimatul-reclamant S. din Administratia Publica Locala Dambovita nu a depus la dosar intampinare cu privire la apelul declarat in cauza.

Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate in  apel, in raport de actele si lucrarile dosarului, de dispozitiile legale ce au incidenta in solutionarea cauzei, Curtea constata ca apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmeaza:

Prin dispozitia nr. 95/11.06.2014 contestata in cauza, emisa de Primarul comunei Persinari, s-au imputat personalului contractual  din cadrul Primariei comunei Persinari, sumele reprezentand spor toxicitate (5 %)si spor periclitate (15%) stabilite prin contractul colectiv de munca nr. 1507/13.03.2013, mentionandu-se in cuprinsul deciziei ca aceste sporuri au fost acordate in afara cadrului legal, conform deciziei nr. 31/2014 a Camerei de Conturi a judetului Dambovita.

In prezenta cauza insa, este vorba de personal contractual, iar potrivit disp. art. 169 alin. 1 si 2 din art. 279 , republicat, aplicabile in speta, nicio retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului neputand  fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

In raport de disp. art. 85 din Legea nr. 188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, privind Statutul Functionarilor Publici, numai in cazul functionarilor publici se poate dispune repararea pagubelor aduse de acestia autoritatii sau institutiei publice, inclusiv cele rezultand din nerestituirea unor sume acordate necuvenit, prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, situatie ce nu se regaseste in speta.

Prin urmare, procesul-verbal de constatare nr. 2596/11.04.2014 si decizia nr. 31/2014 ale  Camerei de  Conturi  a judetului Dambovita, mentionate in cuprinsul dispozitiei nr. 95/11.06.2014 si  invocate de apelanta, nu pot  constitui un temei suficient pentru retinerea in mod direct a sumelor mentionate in dispozitia contestata din salariile personalului contractual.

Numai intr-un proces in care unitatea administrativ-teritoriala, prin primar,  i-ar   chema in judecata pe salariati in ceea ce priveste sumele respective de bani, se poate stabili daca se justifica obligarea acestora la plata, iar numai in masura in care va exista o hotarare judecatoreasca care sa-i oblige pe salariati sa restituie drepturile banesti, se poate proceda la executarea acesteia si retinerea unor sume din salariu.

Asa fiind, in mod corect a concluzionat prima instanta ca dispozitia nr. 95/11.06.2014 este nelegala, cu consecinta admiterii cererii si anularii acestei dispozitii.

Concluzionand, fata de cele ce preced, Curtea priveste apelul ca nefondat, astfel incat,  in temeiul  art. 480 alin. 1 Cod  pr. civila, il  va respinge, sentinta atacata fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de parata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA, cu sediul in, impotriva sentintei civile nr. 1101/24 septembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu reclamantul S. din Administratia Publica Locala Dambovita, cu sediul in Targoviste, str., judetul Dambovita.