Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 6784 din 12 decembrie 2011 pronuntata de Tribunalul S. in dosar nr. ...X s-a respins ca nefondata actiunea reclamantului F. C. M. privind obligarea paratei  Z., la plata sumei de 37. 500 lei reprezentand stimulente.

Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca la dosar a fost depus un proces verbal din 10.05.2010 a A. al  din care rezulta ca s-a hotarat in unanimitate de catre cei 5 asociati stimularea personalului care a participat in mod activ la contractarea de lucrari prin licitatii cu un fond de 1% din valoarea lucrarilor contractate, fond ce va fi la dispozitia administratorului - director general.

In data de 25 martie 2011 s-a emis de catre directorul general si administratorul  Z., F. T., decizia nr. 499/25.03.2011 prin care se arata ca in conformitate cu hotararea A. adoptata in unanimitate in 10.05.2010 si avand in vedere situatia de lucrari, se aloca suma de 304. 058 lei din fondul creat in conformitate cu hotararea A. din 10.05.2010 pentru activitatea de achizitii si contractare lucrari.

In baza acestei Decizii nr. 499/25.03.2011 se intocmeste statul de plata semnat de acelasi director general, privind drepturile de personal conform Deciziei nr. 499/25.03.2011.

Din Registrul de intrare al societatii nu rezulta ca in data de 10.05.2010 a fost inregistrat vreun proces-verbal sau vreo hotarare A. si nici vreun stat de plata din data de 25.03.2011, aparand inregistrata doar Decizia nr. 499/25.03.2011.

Prin Hotararea A. nr. 1/31.05.2011 a  Z. s-a dispus revocarea din functia de administrator a 3 din cei 5 asociati ai paratei printre care si a Directorului general care a semnat Decizia nr. 499/25.03.2011 si statul de plata din 25.03.2011.

Prin Hotararea A. nr. 2/29.06.2011 s-a dispus de catre noii asociati si administratori revocarea si anularea Deciziei administratorului nr. 494/25.03.2011 si anularea partiala a Hotararii A. din 10.05.2011 privind stimularea personalului prin construirea unui fond de 1% din valoarea lucrarilor contractate.

In acest context anulandu-se actele sau partea din actul care prevedea drepturile pecuniare solicitate de catre reclamant, acesta nu mai are baza legala in temeiul caruia sa le solicite, urmand ca actiunea acestuia sa fie, respinsa.

Intrucat conform art. 132 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau a actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au fost parte la adunare, iar in speta aceasta ultima hotarare dispune revocarea unei alteia, hotararile si deciziile revocate sau anulate nu isi mai pot produce efectele, motiv pentru care s-a apreciat ca actiunea reclamantului bazata pe acte revocate sau anulate este nefondata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul F. C. M. solicitand modificarea hotararii in sensul admiterii actiunii.

In motivare s-a aratat ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.). Instanta a retinut ca anularea, prin Hotarare A., a actului care prevedea drepturile pecuniare solicitate de reclamant, are ca si consecinta lipsirea de baza legala a cererii. Potrivit rationamentului aplicat de instanta de fond, hotararile si deciziile revocate sau anulate in aceasta modalitate nu isi mai pot produce efectele. Recurentul considera ca dupa revocare nu se produc in continuare efecte, dar intre adoptare si revocare cu siguranta ca produc efecte, contrar concluziei instantei. Aceste efecte s-au produs datorita intalnirii manifestarilor de vointa ale partilor: hotararea angajatorului de a acorda stimulente si acceptarea acestei oferte de catre reclamant, care indeplinea toate conditiile pentru acordarea stimulentelor.

Rationamentul instantei este nelogic si lipsit de temei legal. Drepturile reclamantului s-au nascut in mod valabil prin vointa unanima a asociatilor, exprimata in procesul-verbal al A. . Astfel fiind, anularea ori revocarea actului de catre unii dintre asociati nu are ca efect pierderea drepturilor intrucat nu exista mutuus dissensus. Art. 132 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, invocat in motivarea hotararii, nu se refera la situatia din speta, deoarece prin actiunea din prezentul dosar a solicitat, in calitate de fost salariat, plata unor drepturi pe care angajatorul i le datoreaza.

Potrivit art. 160 art. 279 si art. 38 alin. 4 din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2011-2014, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri. Asadar, contrar hotararii instantei si Hotararii A. nr. 2/2011, parata nu este indreptatita sa refuze acordarea acestor drepturi. Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 161 art. 279 si art. 48 alin. 1 din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2011-2014, aceste drepturi banesti se platesc inaintea oricaror obligatii banesti ale societatii. Din momentul in care societatea intimata si-a asumat in mod valabil obligatia de a plati stimulente angajatilor, aceasta obligatie a intrat sub incidenta prevederilor Codului muncii si ale Contractului colectiv de munca la nivel national, deci revocarea ori anularea Hotararii A. de catre angajator in mod unilateral nu are ca efect pierderea drepturilor de catre reclamant.

Faptul ca a indeplinit conditiile pentru a primi drepturile banesti solicitate rezulta din cuprinsul Deciziei administratorului nr. 499/25.03.2011 (anexata prezentului) si din Statul de plata din aceeasi data. Lipsa inregistrarii in registrele societatii nu afecteaza existenta dreptului, iar aceasta formalitate a revenit In sarcina noului administrator, de la data numirii in functie.

In cuprinsul extrasului din Hotararea Adunarii generale a asociatilor din data de 10.05.2010 inregistrat la Administratia Financiara impreuna cu bilantul societatii, s-a consemnat participarea celor 5 asociati, reprezentand 100% din capitalul social. Acest extras poarta semnaturile tuturor asociatilor, care se regasesc si pe procesul-verbal al A. din 10.05.2010.

Concluzia legala este ca societatea si-a asumat in mod valabil o obligatie fata de reclamant pe care nu si-a indeplinit-o.

Recurentul a mai solicitat micsorarea onorariului de avocat al reprezentantului paratei, intrucat acesta este nepotrivit de mare fata de munca indeplinita de avocat.

Intimata parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva criticilor formulate in cererea de recurs si prin prisma apararilor din intampinare, Curtea retine urmatoarele:

Prin demersul sau judiciar, reclamantul in calitate de salariat a solicitat obligarea angajatorului la plata sumei de 37. 500 lei reprezentand stimulente, sustinand faptul ca acestea au fost acordate prin hotararea adunarii generale a asociatilor din data de 10 mai 2010.

Potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c din art. 279 , una dintre obligatiile care ii revin angajatorului este aceea de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.

Asa cum rezulta din cuprinsul art. 154 si 155 din art. 279 , salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri si reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, fiecare salariat avand dreptul la un salariu exprimat in bani pentru munca prestata in baza contractului individual de munca.

Curtea retine ca stabilirea salariilor se realizeaza potrivit art. 157 din art. 279 , si anume prin negocieri individuale sau/si colective intre angajator si salariati sau reprezentanti ai acestora.

In speta, asa cum rezulta din mentiunile cuprinse in finalul procesului verbal al adunarii generale a asociatilor din data de 10 mai 2010, s-a hotarat „stimularea personalului care a participat in mod activ la contractarea de lucrari prin licitatii cu un fond de 1% din valoarea lucrarilor contractate, fond ce fa fi la administratorului  - director general”.

Insa, aceasta hotarare nu stabileste drepturi de natura salariala in favoarea salariatilor, care sa atraga sanctionarea angajatorului pentru nerespectarea obligatiei inserata in cuprinsul art. 40 alin. 2 lit. c din art. 279 , intrucat pe de o parte, hotararea nu este rezultatul negocierii individuale sau colective dintre salariati si angajator asa cum se arata la 157 din art. 279 , iar pe de alta parte nu cuprinde suficiente elemente care faca cel putin determinabil dreptul pretins de catre salariat.

Asadar, prin hotararea adunarii generale din data de 10 mai 2010, invocata de reclamant ca si temei a pretentiilor sale, nu s-a nascut in patrimoniul acestuia un drept asupra unor sume de natura salariala care sa constituie o creanta certa, lichida si exigibila.

Pe aceeasi linie de idei, nici imprejurarea ca prin decizia nr. 499/25.03.2011 emisa de directorul general al societatii si statul de plata de la aceeasi data, s-a prevazut acordarea in favoarea reclamantului a sumei de 37. 500 lei cu titlu de stimulente, nu reprezinta o asumare certa a obligatiei de plata a unor drepturi in favoarea salariatului, deoarece acestea nu au fost stabilite prin lege, contract colectiv de munca sau contract individual de munca, astfel incat faptul ca societatea parata nu a achitat pana in prezent reclamantului suma pretinsa nu reprezinta incalcarea vreunui dintre drepturile conferite acestuia prin prevederile art. 39 din art. 279 , care sa atraga raspunderea patrimoniala a angajatorului.

De asemenea, se constata ca prin hotararea nr. 2 din 29 iunie 2011 a adunarii generale a asociatilor societatii parate s-a decis revocarea prevederilor hotararii din 10 mai 2010 cu privire la stimularea personalului, precum si a deciziei directorului general nr. 499/25.03.2011, astfel incat pretentiile reclamantului nu au nici un temei legal, motiv pentru care Curtea apreciaza ca fiind justa solutia primei instante prin care a fost respinsa actiunea acestuia.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata acordate paratei la fondul cauzei, in mod corect s-a apreciat de catre prima instanta ca suma de 2. 500 lei reprezinta cuantumul echitabil al cheltuielilor de judecata la care urmeaza a fi obligat reclamantul, tinand cont de valoarea obiectului pricinii, complexitatea cauzei si munca prestata de avocat, prin prezenta acestuia la 4 termene de judecata, redactarea intampinarii, a concluziilor scrise, motiv pentru care nu se impune reducerea acestui onorar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. C. M. impotriva sentintei civile nr. 6784 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului S., pronuntata in dosarul nr. ...X, pe care o mentine.