Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului T. sub nr. ...XX la data de 21.12.2012 reclamanta C. V. in contradictoriu cu R. A. de Transport Timisoara (R. A. T. T.) a solicitat instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la plata drepturilor banesti prevazute in Contractul Colectiv de Munca in vigoare la data de 01.03.2011 privind incetarea raporturilor de munca pentru pensionare; obligarea la plata unei despagubiri reprezentand diferenta dintre cuantumul pensiei de invaliditate - 541 lei/luna, si cuantumul drepturilor salariale (raportate la regim de lucru de 8 ore pe zi), de care a beneficiat la data de 01.10.2010 - 1707 lei/luna, incepand cu data pensionarii de invaliditate si pana la pronuntarea sentintei in prezenta cauza, obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, reclamanta a aratat ca a desfasurat activitate in baza unui contract individual de munca in cadrul R. A. T. T. in perioada 17.11.1986 pana la 01.03.2011, data la care a fost pensionata pentru pierderea capacitatii de munca, fiind incadrata  si in grad accentuat de handicap .

Incepand cu data de 01.09.1990, reclamanta a aratat ca a lucrat in calitate de arhivar, indeplinind toate atributiile de serviciu ce reveneau postului in cauza, avand locul de munca efectiv in arhiva regiei, locatie aflata la subsolul cladirii.

Datorita unor conditii de microclimat - existente in arhiva regiei - conditii extrem de daunatoare sanatatii - praf, igrasie, miros accentuat de mucegai, umezeala accentuata, reclamanta a sustinut ca incepand cu anul 2009, starea sanatatii sale s-a deteriorat treptat, fiind in final diagnosticata cu o boala profesionala, care a condus la diminuarea severa - cu 40 % a capacitatii de munca, astfel fiind pensionata de invaliditate de gradul III.

Reclamanta a apreciat ca, potrivit dispozitiilor legale, R. A. T. T. avea obligatia sa ii ofere posibilitatea de a desfasura activitate in regim de 4 ore/zi, obligatie pe care regia a considerat-o facultativa si nu obligatorie, refuzand sa ii ofere un loc corespunzator de munca, cu toate ca exista aceasta posibilitate.

Pe de alta parte, reclamanta a aratat ca la data incetarii activitatii in conditiile aratate mai sus, R. A. T. T. a refuzat sa isi onoreze obligatiile contractuale ce ii reveneau, conform Contractului Colectiv de Munca. Avand in vedere legatura de cauzalitate intre starea sanatatii sale si conditiile de microclimat de la locul de munca, conditii care au fost rezultatul neluarii masurilor necesare pentru eliminarea riscului de imbolnavire, reclamanta a sustinut ca regia si-a incalcat obligatiile ce ii reveneau conform Codului Muncii si Contractului Colectiv de Munca .

S-a sustinut, de asemenea, ca, desi in repetate randuri a adus la cunostinta conducerii regiei conditiile improprii in care ea si colegele sale sunt obligate sa desfasoare activitatea, riscurile iminente privind imbolnavirea, nu s-a luat nici o masura pentru imbunatatirea conditiilor de lucru la nivelul arhivei.

In aceste conditii, reclamanta a invocat faptul ca neluarea de catre R. A. T. T. a masurilor obligatorii prevazute de lege privind conditiile de munca, cu toate ca a solicitat in repetate randuri acest lucru, au avut drept consecinta deteriorarea starii sale de sanatate, ajungand la o boala profesionala, fiind incadrata si in grad accentuat de handicap, boala care se agraveaza permanent cu toate ca respecta indicatiile medicale, urmand tratament constant.

In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 34 din Constitutia Romaniei, art. 179 - 192 si art. 253 din Codul muncii coroborate cu dispozitiile Contractelor Colective de Munca in vigoare la nivelul R. A. T. T. in perioada anilor 2000-2011, privind obligatiile angajatorului pentru asigurarea conditiilor de munca, sanatatii si securitatii angajatilor, dispozitiile art. 1350 din Noul Cod Civil referitoare la raspunderea contractuala, potrivit carora orice persoana trebuie sa isi execute obligatiile pe care le-a contractat, iar atunci cand, fara justificare, nu isi indeplineste aceasta indatorire, ea este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare prejudiciul in conditiile legii

Parata R. A. DE TRANSPORT TIMISOARA (R. A. T. T.) a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii, ca neintemeiata, atat in ceea ce priveste primul capat de cerere prin care solicita plata unor drepturi banesti, drepturi care nu erau prevazute in Contractul Colectiv de Munca la nivel de regie in vigoare la data incetarii raporturilor de munca, cat si in ce priveste al doilea capat de cerere prin care solicita plata unei despagubiri reprezentand diferenta dintre cuantumul pensiei de invaliditate si cuantumul drepturilor salariale de care a beneficiat la data de 01.10.2010, incepand cu data pensionarii de invaliditate si pana la pronuntarea sentintei in prezenta cauza, retinand ca Statul de Functiuni nu prevedea post de arhivar cu norma redusa.

Parata a aratat ca reclamanta a fost angajata Regiei Autonome de Transport Timisoara pe post de arhivar in cadrul Serviciului Resurse Umane, in temeiul contractului individual de munca nr. inregistrat sub nr. 7030/14.11.1986. La data de 01.03.2011 prin decizia nr. 28/29.02.2011, contractul individual de munca al reclamantei inceteaza de drept, avandu-se in vedere cererea formulata de aceasta, inregistrata sub nr. 1316/31.01.2011, prin care solicita intocmirea dosarului de pensie de invaliditate gradul II incepand cu data de 01.03.2011 si Decizia medicala asupra capacitatii de munca nr. 214/25.01.2011.

Parata a aratat ca anterior incetarii raporturilor de munca, prin cererile inregistrate sub nr. 1628/04.02.2011 si 1880/09.02.2011 adresate Conducerii Regiei, reclamanta a solicitat continuarea activitatii cu program redus de 4 ore incepand cu data de 01.03.2011, respectiv acordarea de salarii compensatorii. Raspunsul comunicat reclamantei la aceste solicitari a fost in sensul ca Statul de functiuni al Regiei valabil la acea data nu prevedea postul de arhivar cu norma redusa de 4 ore, iar acordarea salariilor compensatorii nu era posibila intrucat Contractul Colectiv de Munca reglementa aceasta compensatie doar in cazul concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului - ca urmare a reducerii de personal, si nu pentru incetarea contractului de munca pentru pensie de invaliditate, cazul reclamantei.

Referitor la afirmatiile reclamantei cu privire la conditiile de microclimat de la locul de munca, in care si-a desfasurat activitatea ca arhivar, si care au condus la degradarea sanatatii sale, parata a invederat instantei ca acestea au reprezentat motivele unei alte actiuni formulate de reclamanta impotriva Regiei si a Casei Judetene de Pensii, ce a facut obiectul Dosarului nr. ...X a Tribunalului T. .

Prin respectiva actiune, reclamanta a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna acordarea grupei a II-a de munca, motivand ca a prestat serviciul de arhivar in pivnita unitatii de pe Take I., in conditii insalubre. Instanta a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta.

Sentinta nr. 904/21.03.2012 pronuntata de Tribunalul T. in Dosarul nr. ...X a fost atacata cu recurs de catre reclamanta, insa Curtea de Apel Timisoara a respins recursul acesteia ca neintemeiat.

In drept, parata s-a prevalat de dispozitiile art. 229 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii republicat, art. 133, alin. l lit. a din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, art. 36 din Legea nr. 215 din 2001 a administratiei publice locale.

In cursul cercetarii judecatoresti, a fost administrata proba cu inscrisurile depuse de parti, proba cu interogatoriul paratei si proba testimoniala cu martora R. F., din coroborarea carora instanta retine ca actiunea este intemeiata in parte pentru considerentele si cu distinctiile ce urmeaza:

Reclamanta a fost angajata paratei Regiei Autonome de Transport Timisoara pe post de arhivar in cadrul Serviciului Resurse Umane, in temeiul contractului individual de munca inregistrat sub nr. 7030/14.11.1986, pe postul de ingrijitor clasa 4 gradatia III, potrivit mentiunilor inserate in carnetul de munca depus in copie la dosar (filele 7-25). Din aceleasi inscrisuri, precum si din cele de la fila 50, se constata ca incepand cu data de 01.09.1990, reclamanta a prestat munca de arhivar in beneficiul aceluiasi angajator.

Reclamanta a depus la dosar mai multe inscrisuri medicale emise in urma investigatiilor efectuate incepand cu luna septembrie 2010 (filele 37 - 44) din continutul carora reiese ca pacienta este cunoscuta cu astm bronsic din 1996 cu debut la locul de munca, iar starea sanatatii sale s-a inrautatit, fiind internata in mai multe institutii medicale, relevant fiind diagnosticul stabilit de catre Clinica de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgenta Timisoara,

Inca de la prima internare in cadrul Clinicii de Medicina Muncii - 16.11.2010 - 23.11.2010 in biletul de iesire din spital (fila 38) se semnaleaza cu boala profesionala: astm bronsic profesional forma medie partial controlat, pentru ca, ulterior, cu ocazia internarilor din 22.02.2011 - 25.02.2011,  din 11.07.2011 - 15.11.2011, apoi din 16.07.2012 - 24.07.2012, diagnosticul sa ramana neschimbat desi pacienta a urmat programul medicamentos si de recuperare prescris. Serviciul de expertiza medicala a capacitatii de munca - Casa Teritoriala de Pensii T. a stabilit prin Decizia medicala asupra capacitatii de munca nr. 214 din 25.01.2011 ca reclamanta prezinta drept diagnostic functional - deficienta medie, iar capacitatea de munca pierduta jumatate. Ca data a aparitiei invaliditatii prin aceeasi decizie se retine 11.01.2011.

Potrivit certificatului de incadrare in grad de handicap depus la fila 28, incepand cu data de 14.09.2011 reclamanta a fost incadrata in grad de handicap accentuat, deficienta functionala accentuata

Astfel cum rezulta din intreaga procedura de cercetare a cazului de boala profesionala intocmita de Directia de Sanatate Publica a Judetului T. (filele 30-36), se confirma caracterul profesional al bolii -astm bronsic profesional, imbolnavirea profesionala datorandu-se expunerii la pulberi din arhiva, agenti biologici (fungi), praf, mucegai.

Prin raportul de expertiza medicala a capacitatii de munca nr. 1963 din 09.08.2011 se concluzioneaza, pe baza examenelor clinice si paraclinice si a documentelor medicale prezentate, ca reclamanta are capacitatea de munca pierduta in proportie de 40%, in legatura de cauzalitate cu factorul de expunere la praf si mucegai in activitatea de arhivar timp de 20 de ani. Prin decizia asupra capacitatii de munca nr. 1963/09.08.2011 stabilindu-se ca, pentru pierderea capacitatii de munca in proportie de 40% se acorda o compensatie in cuantum de 8 salarii medii brute pe economie.

La data de 01.03.2011 prin decizia nr. 28/29.02.2011, contractul individual de munca al reclamantei a incetat de drept, avandu-se in vedere cererea formulata de aceasta, inregistrata sub nr. 1316/31.01.2011, prin care solicita intocmirea dosarului de pensie de invaliditate gradul II incepand cu data de 01.03.2011 si Decizia medicala asupra capacitatii de munca nr. 214/25.01.2011.

Prin Decizia nr. ... privind acordarea pensiei de invaliditate emisa de Casa Judeteana de Pensii T. la data de 13.04.2011 s-au stabilit in beneficiul reclamantei incepand cu data de 01.03.2011 drepturi de pensie in cuantum de 541 lei.

Prin actiunea ce face obiectul prezentei judecati reclamanta a solicitat obligarea paratei - in calitate de angajator la plata unei despagubiri reprezentand diferenta dintre cuantumul pensiei de invaliditate - 541 lei/luna, si cuantumul drepturilor salariale (raportate la regim de lucru de 8 ore pe zi), de care a beneficiat la data de 01.10.2010 - 1707 lei/luna, incepand cu data pensionarii de invaliditate si pana la pronuntarea sentintei in prezenta cauza, invocand in drept institutia raspunderii civile contractuale.

Desi reclamanta a indicat in sustinerea actiunii introductive de instanta dispozitiile art. 1350 din Noul Cod Civil, tribunalul constata ca faptul generator al drepturilor invocate a luat nastere sub imperiul vechiului cod civil, or, potrivit prevederilor art. 84 Cod procedura civila, cade in sarcina judecatorului a da calificarea corecta cererii in functie de continutul sau, precum si de a se raporta la dispozitiile juridice in vigoare si aplicabile spetei. Mai mult, prin noua reglementare indicata de reclamanta ca temei de drept al petitului vizand antrenarea raspunderii civile contractuale au fost preluate integral dispozitiile din vechiul cod civil.

Este adevarat ca raporturile de munca si faptele juridice ce deriva din desfasurarea acestor raporturi sunt guvernate de prevederile legii speciale, legiuitorul preocupandu-se in mod expres de raspunderea angajatorului prin dispozitiile art. 253 din codul muncii republicat.

Atfel, „(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.

(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele”.

Raspunderea civila este acea forma a raspunderii juridice ce consta in obligatia pe care o are orice persoana de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat alteia. Prin functia sa reparatorie, raspunderea civila are drept scop repunerea patrimoniului persoanei prejudiciate in situatia anterioara, prin inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale faptei ilicite. Regulile pe care le pune la baza atat practica judiciara, cat si literatura de specialitate, dar mai cu seama legea civila, ca fiind principiul de baza al raspunderii civile se refera la obligatia de reparare.

Raspunderea civila contractuala este indatorirea debitorului unei obligatii nascute dintr-un contract de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin faptul neexecutarii in sens larg a prestatiei datorate, adica executarea ei cu intarziere, executarea necorespunzatoare ori neexecutarea propriu-zisa totala sau partiala. Asadar, si in cazul de fata instanta va analiza daca sunt intrunite elementele,  temeiurile raspunderii civile contractuale, cata vreme raporturile dintre parti si-au avut sorgintea in contractul individual de munca, si anume: prejudiciul, fapta ilicita, legatura cauzala dintre fapta si prejudiciu si vinovatia, cu particularitatea ca prejudiciul sa se fi produs in timpul sau in legatura cu munca prestata.

Din coroborarea probatoriului administrat se retine ca reclamanta a facut dovada prejudiciului produs in patrimoniul sau prin diminuarea veniturilor de la suma de 1707 lei - nivelul salariului dobandit lunar in urma prestarii muncii cu norma intreaga la suma de 541 lei - nivelul drepturilor de pensie de invaliditate de care beneficiaza incepand cu data de 01.03.2011. Fapta ilicita a paratei - in calitate de angajator -  in situatia data consta in executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor ce ii reveneau potrivit contractului individual de munca si a normelor de protectie

Astfel dreptului salariatului la securitate si sanatate in munca, prevazut de art. 39 al. 1 lit. f din codul muncii, ii corespunde obligatia corelativa ce cade in sarcina angajatorului potrivit prevederilor art. 40 al. 2 lit. b) - „sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca”. In sarcina angajatorului legiuitorul a instituit o paleta ampla de obligatii ce ii incumba tocmai in scopul prevenirii accidentelor de munca ori aparitiei bolilor profesionale, cum sunt:

Art. 175 din Legea nr. 53/2003 republicata: „(1) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.”  In acord cu art. 176 din acelasi act normativ, angajatorul avea posibilitatea de a institui masurile pe care le considera de cuviinta si apte a conduce la asigurarea protectiei si sanatatii salariatilor sai:

„(1) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legii speciale, ale contractelor colective de munca aplicabile, precum si cu normele si normativele de protectie a muncii.

(2) Normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:

a) masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

b) masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati;

c) masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;

d) dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de asigurare a securitatii si sanatatii in munca.”

Tribunalul retine ca, in virtutea acestor dispozitii legale, angajatorului ii incumba o obligatie de rezultat si nu de diligenta, context in care, daca unul dintre salariatii sai a fost diagnosticat cu boala profesionala dobandita in urma muncii prestate in aceleasi conditii timp de aproximativ 20 ani, se concluzioneaza ca masurile luate pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor nu au fost corespunzatoare, fiind astfel dovedita si legatura de cauzalitate.

In temeiul prevederilor art177 din art. 279 „(1) In cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia”.

Parata nici nu a invocat si nici nu a facut dovada ca la rezultatul prejudiciabil - instalarea bolii profesionale ce a provocat diminuarea capacitatii de munca cu 40 % in cazul reclamantei - au contribuit si alti factori sau ca boala ar fi debutat inaintea inceperii activitatii profesionale la locul de munca. Din contra, reclamanta a depus la dosar ancheta sociala efectuata la solicitarea sa pentru a demonstra conditiile in care a locuit si starea sanatatii membrilor familiei sale.

In cazul raspunderii civile contractuale exista o prezumtie legala de vinovatie a debitorului care isi incalca obligatiile contractuale. Culpa debitorului se apreciaza luandu-se ca etalon tipul abstract al bunului proprietar, in cazul raspunderii civile contractuale, iar instanta retine ca este indeplinita si aceasta conditie ca element constitutiv al raspunderii, avand in vedere ca, astfel cum rezulta din adresele depuse de reclamanta la dosar, angajatorului i s-au adus la cunostinta conditiile improprii in care se desfasura activitatea in cadrul arhivei cu dosarele de personal, aflata la „subsolul cladirii cu birourile conducerii RATT”, potrivit depozitiei martorei audiate: umezeala accentuata, igrasie, praf, mucegai.

Fata de apararile paratei, in sensul ca potrivit buletinelor de analiza depuse la filele 67 - 68 dosar, conditiile de munca in ceea ce priveste salubritatea s-au imbunatatit, instanta retine ca raspunderea civila contractuala este antrenata si in cazul executarii cu intarziere a obligatiilor ce ii incumbau, avand in vedere ca testele au fost efectuate in 2008 si in 2011.

In cazul raspunderii civile contractuale intinderea obligatiei de despagubire se stabileste in baza clauzelor contractuale prin care partile isi pot restrange sau mari cuantumul despagubirii, iar in cazul in care nu au fost avute in vedere astfel de clauze, potrivit principiului acoperirii integrale a pagubei ce cuprinde atat pierderea efectiv suferita cat si beneficiul nerealizat.

Beneficiul nerealizat reprezinta sporul patrimonial pe care l-ar fi obtinut creditorul, in conditiile obisnuite ale circuitului civil, daca debitorul ar fi executat intocmai, in natura si la timp, obligatiile la care s-a indatorat prin vointa sa ori in cazul de fata instituite de legiuitor.

Asadar, desi s-ar putea spune la prima vedere ca prin dobandirea drepturilor de pensie de invaliditate s-a acoperit prejudiciul creat reclamantei, instanta constata ca acordarea sumei cu titlu de pensie de invaliditate reprezinta compensarea diminuarii capacitatii de munca cu 40 %, cum dealtfel se si retine in procedura intocmirii dosarului de pensionare, asadar s-a recuperat doar damnum emergens .

Pentru recuperarea si a beneficiului nerealizat reclamanta a demonstrat ca s-a adresat angajatorului cu mai multe cereri prin care a solicitat sa i se ofere posibilitatea de a muncii pe masura capacitatii de munca diminuate tocmai ca urmare a conduitei culpabile a paratei. Chiar parata a confirmat prin intampinare ca anterior incetarii raporturilor de munca, prin cererile inregistrate sub nr. 1628/04.02.2011 si 1880/09.02.2011 adresate Conducerii Regiei, reclamanta a solicitat continuarea activitatii cu program redus de 4 ore incepand cu data de 01.03.2011, insa nu exista in organigrama un astfel de post.

Or, instanta nu poate primi o astfel de aparare din partea paratei avand in vedere ca, in respectarea dispozitiilor art. 177 al. 2 din codul muncii republicat „(2) La adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la alin. (1)  se va tine seama de urmatoarele principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) planificarea prevenirii;

h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;

i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare”.

Asadar, chiar in conditiile in care nu exista in organigrama un post de arhivar cu norma redusa, ca masura de protectie si asigurare a securitatii si sanatatii salariatei cu capacitatea de munca diminuata si - tocmai pentru acoperirea prejudiciului creat - parata trebuia sa depuna toate diligentele pentru crearea unui astfel de post.

Potrivit prevederilor art. 181 din art. 279 : „(1) Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si sanatatea salariatilor.

(2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.

(3) Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si in caz de pericol iminent”.

Va fi inlaturata si apararea paratei costand in faptul ca reclamanta a mai formulat impotriva angajatorului si o alta cerere de chemare in judecata pentru acordarea grupei a doua de munca, actiune respinsa irevocabil cu motivarea cu nu se pot dovedi conditiile de munca existente in urma cu 20 de ani prin depozitii de martori. Si aceasta deoarece, prin instituirea mai multor grupe de munca cu toate efectele ce decurg dintr-o astfel de incadrare, scopul legiuitorului a fost unul de preventie, prin acordarea beneficiilor muncii prestate in conditii vatamatoare, spre deosebire de obiectul cauzei deduse judecatii prin care reclamanta tinde a obtine o reparatie a prejudiciului produs tocmai prin executarea necorespunzatoare de catre angajator a obligatiilor cu finalitate preventiva.

Desi potrivit principiilor generale instituite de codul civil, la stabilirea daunelor-interese se tine seama si de prejudiciile viitoare, atunci cand acestea sunt certe, reclamanta nu a solicitat plata despagubirii individualizate la petitul 2 ca fiind diferenta dintre cuantumul pensiei de invaliditate - 541 lei/luna, si cuantumul drepturilor salariale (raportate la regim de lucru de 8 ore pe zi), de care a beneficiat la data de 01.10.2010 - 1707 lei/luna, si pentru viitor,ci doar incepand cu data pensionarii de invaliditate si pana la pronuntarea sentintei in prezenta cauza.

In ceea ce priveste petitul 1 al actiunii de acordare a „drepturilor banesti prevazute in Contractul Colectiv de Munca in vigoare la data de 01.03.2011 privind incetarea raporturilor de munca pentru pensionare”, acesta va fi respins in contextul in care reclamanta nu a identificat dispozitia legala ori conventionala care sa ii confere drepturi banesti la incetarea raporturilor de munca prin pensionare si nici in ce constau aceste drepturi banesti.

Vazand dispozitiile art. 274 C. proc. civ., va fi obligata parata, ca parte cazuta in pretentii, la plata catre reclamanta a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat, dovedit ca platit prin chitantele depuse la filele 71-72 dosar.

Ia act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Admite in parte actiunea civila formulata de reclamanta C. V., cu domiciliul procedural ales in Timisoara,  la B.,, jud. T., la avocat P. A., in contradictoriu cu parata  R. A. DE TRANSPORT TIMISOARA R. A. T. T., cu sediul in Timisoara, . 56, judetul T. .

Obliga parata la plata catre reclamanta a unei despagubiri constand in diferenta dintre cuantumul drepturilor salariale (raportat la norma intreaga de 8 ore pe zi), de care a beneficiat la data de 01.10.2010 - 1707 lei/luna si cuantumul pensiei de invaliditate - 541 lei/luna, incepand cu data pensionarii de invaliditate - 01.03.2011 si pana la data pronuntarii prezentei sentinte.

Respinge in rest actiunea.