• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Obligatia angajatorului de a inregistra demisia depusa de salariat. Interdictia renuntarii de catre salariati la dreptul de a-si depune demisia

Hotararea nr. 1265 din data de 10 martie 2016
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. 7820  din data de  01 septembrie 2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul  nr. ...X, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta R. A. de T. Bucuresti - R. A in contradictoriu cu paratul D. P. ; a fost obligat  paratul la plata catre reclamanta a sumei de 918 lei reprezentand contravaloare concediu de odihna necuvenit pentru anul 2013, la plata sumei de 888 lei, reprezentand contravaloare prima de concediu, la plata sumei de 162 lei reprezentand parte din contravaloare cursului de calificare profesionala, la plata sumei de 59,34 lei reprezentand contravaloare card de identitate R. A. T. B. nepredat; s-a respins actiunea sub celelalte aspecte ca neintemeiata.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Intre reclamanta, in calitate de angajator  si parat, in calitate de salariat, au existat raporturi de munca, dupa cum rezulta din contractul individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. .../05. 2. 2004 in Registrul General de Evidenta a salariatilor, depus, in copie, la filele nr. 8-10 din dosar.

Conform mentiunilor din decizia nr. 780/26.04.2013 emisa de reclamanta,, incepand cu data de 15.04.2013, contractul individual de munca al domnului D. P. nr. serviciu xx, incadrat in meseria de conducator autobuz in cadrul Atelierului Miscare - Autobaza Titan - Departamentul Exploatare si Siguranta Circulatiei - Directia Exploatare, inceteaza prin demisie.

In nota de lichidare exemplar I, intocmita de RATB - RA Autobaza Titan  este mentionata suma datorata la data emiterii notei de lichidare, intre acestea fiind indicate si 1806 lei, drepturi necuvenite, 495 lei contravaloare curs calificare, 59,34 lei contravaloare imputare card.

In ceea ce priveste cererea referitoare la plata sumei de 918 lei contravaloare concediu de odihna necuvenit pentru anul 2013, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Conform mentiunilor din cererea de concediu inregistrata sub nr. .../28.02.2013, depusa, in copie, la fila nr. 13 din dosar, la data de 27.02.2013 paratul a solicitat aprobarea a 20 zile de concediu din anul 2013 in perioada 01.03.xxxx13, precum si plata primei de vacanta sa se efectueze in avans.

Din foaia colectiva de prezenta pe luna martie 2013 rezulta ca paratul a fost in concediu de odihna 20 zile in luna martie 2013, iar din fluturasul de salariu aferent lunii martie 2013, depus, in copie, la fila nr. 15 din dosar, rezulta valoarea indemnizatiei concediu de odihna de 2619 lei.

Reclamanta a mentionat, in motivarea cererii de chemare in judecata, faptul ca paratul ar fi avut dreptul pentru anul 2013 la 35 zile de concediu de odihna.

Intrucat, asa dupa cum rezulta din decizia nr. 780/26.04.2013 emisa de reclamanta, incepand cu data de 15.04.2013, contractul individual de munca al domnului D. P. nr. serviciu xx, incadrat in meseria de conducator autobuz in cadrul Atelierului Miscare - Autobaza Titan - Departamentul Exploatare si Siguranta Circulatiei - Directia Exploatare, inceteaza prin demisie, iar conform dispozitiilor art. 145 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii, in forma in vigoare in perioada pentru care se solicita plata sumelor incasate necuvenit, durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic, inseamna ca paratului i se cuvenea concediu de odihna doar pentru perioada efectiv prestata in anul 2013.

In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a aratat ca proportional cu perioada efectiv lucrata (71 zile), paratul ar fi avut dreptul numai la 10 zile de concediu.

Intrucat, in speta, paratul a efectuat in anul 2013 un numar mai mare de zile de concediu de odihna decat cel cuvenit proportional cu activitatea prestata in anul calendaristic 2013, are obligatia sa restituie reclamantei suma incasata necuvenit cu titlu de indemnizatie de concediu de odihna pentru zilele ce depasesc raportul de proportionalitate cu activitatea prestata in anul calendaristic 2013.

In aceste sens, sunt dispozitiile art. 256 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii, conform carora salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.

In speta, in sarcina paratului subzista obligatia de a plati catre reclamanta suma de 918 lei reprezentand contravaloarea concediu de odihna necuvenit pentru anul 2013(din modul de calcul al sumei de 918 lei solicitata paratului, conform mentiunilor din cererea de chemare in judecata, rezulta ca aceasta reprezinta suma neta).

In consecinta, s-a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 918 lei reprezentand contravaloare concediu de odihna necuvenit pentru anul 2013.

In ceea ce priveste cererea privind obligarea paratului la plata sumei de 888 lei,reprezentand  contravaloare prima de concediu, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Conform dispozitiilor art. 49 alin. 4 lit. d din Contractul colectiv de munca pentru perioada 2012-2013(01 ian. 2012-31 dec. 2013) al Regiei Autonome de T. Bucuresti, depus, in copie, la filele nr. 31 verso-54 din dosar, la plecarea in C. O., salariatii vor primi o prima de vacanta la nivelul a 80% din salariul de baza negociat al celui care pleaca in C. O., proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic. Prima de vacanta se acorda la transa de concediu de odihna de cel putin 10 zile lucratoare, in luna in care este programat. Prin exceptie de la prevederile literei d), beneficiaza si personalul nou angajat, pentru care perioada de concediu de odihna este mai mica de 10 zile lucratoare.

In consecinta, paratul avea dreptul sa beneficieze de contravaloarea primei de concediu proportional cu activitatea prestata in anul 2013, situatie in care pentru diferenta incasata necuvenit, in sarcina acestuia subzista obligatia de restituire.

Astfel, din fluturasul de salariu aferent lunii martie 2013, depus, in copie, la fila nr. 15 din dosar, rezulta prima concediu de 1760 lei, or aceasta nu este proportionala cu activitatea prestata in anul calendaristic 2013, cata vreme la data de 15.04.2013, raporturile de munca dintre parti au incetat.

Din modul de calcul al sumei de 888 lei solicitata paratului prin cererea de chemare in judecata cu titlu de c/val prima de concediu, rezulta ca suma solicitata paratului prin cererea de chemare in judecata este suma neta, aceasta fiind determinata ca diferenta dintre suma incasata si cea cuvenita cu titlu de prima de concediu pentru activitatea efectiv prestata.

In consecinta, s-a dispus  obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 888 lei reprezentand contravaloare prima de concediu.

In ceea ce priveste cererea referitoare la obligarea paratului la plata sumei de 495 lei,reprezentand contravaloare curs calificare profesionala, Tribunalul a retinut  urmatoarele:

Din motivarea cererii de chemare in judecata rezulta ca, aceasta cerere, a fost intemeiata pe faptul ca, in perioada 05.03.xxxx12, paratul a urmat cursurile de formare profesionala.

Din contractul de scolarizare act aditional nr. 111C/05.03.2012 la contractul individual de munca nr. .../05.02.2004, depus, in copie, la filele nr. 16-17 din dosar, rezulta ca paratul si-a asumat obligatia ca dupa absolvirea cursului si a obtinerii certificatului de calificare profesionala continua transport persoane sa lucreze in cadrul R. A. T. B., acolo unde va fi repartizat si sa nu paraseasca R. A. T. B., cel putin 2 ani de la data incheierii cursului.

Potrivit dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii, in cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta.

Conform dispozitiilor art. 197 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 republicata -Codul muncii, pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1), salariatul va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de toate drepturile salariale detinute.

Potrivit dispozitiilor art. 197 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii, pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1), salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca, aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.

Potrivit dispozitiilor art. 198 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicata -Codul muncii, salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala, in conditiile art. 197 alin. (1), nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional.

Conform dispozitiilor art. 198 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 republicata -Codul muncii, durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca.

Potrivit dispozitiilor art. 198 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicata -Codul muncii, nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.

In speta, conform mentiunilor din decizia nr. 780/26.04.2013 emisa de reclamanta, depusa, in copie, la fila nr. 11 din dosar, incepand cu data de 15.04.2013, contractul individual de munca al domnului D. P. nr. serviciu xx, incadrat in meseria de conducator autobuz in cadrul Atelierului Miscare - Autobaza Titan - Departamentul Exploatare si Siguranta Circulatiei - Directia Exploatare, inceteaza prin demisie.

Or, in conditiile in care cursul de calificare profesionala continua transport persoane a fost urmat in perioada 05.03.xxxx12, in conditiile in care din contractul de scolarizare act aditional nr. 111C/05.03.2012 la contractul individual de munca nr. .../05.02.2004, depus, in copie, la filele nr. 16-17 din dosar, rezulta ca paratul si-a asumat obligatia ca dupa absolvirea cursului si a obtinerii certificatului de calificare profesionala continua transport persoane sa lucreze in cadrul R. A. T. B., acolo unde va fi repartizat si sa nu paraseasca R. A. T. B., cel putin 2 ani de la data incheierii cursului, in conditiile in care contractul individual de munca al paratului a incetat prin demisie, rezulta ca in considerarea dispozitiilor art. 198 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicata -Codul muncii, paratul are obligatia sa suporte toate cheltuielile ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.

Or, in notiunea de cheltuieli ocazionate de pregatirea sa profesionala se includ acele cheltuieli generate de formarea profesionala propriu zisa, adica cele care deriva din valoarea cursului.

Din contractul de scolarizare act aditional nr. 111C/05.03.2012 la contractul individual de munca nr. .../05.02.2004, depus, in copie, la filele nr. 16-17 din dosar, rezulta valoarea cursului de 325 lei, iar din motivarea cererii de chemare in judecata, rezulta ca reclamanta a indicat contravaloare curs perfectionare, proportional cu perioada nelucrata (1 an) din perioada de 2 ani stabilita conform actului aditional, ca fiind de 162 lei.

In consecinta, s-a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 162 lei reprezentand parte din contravaloarea cursului de calificare profesionala.

In ceea ce priveste diferenta solicitata paratului prin cererea de chemare in judecata cu titlu de c/val curs calificare profesionala, respectiv 227 lei (drepturi salariale) + 42 lei (tichete de masa)+64 lei (taxa eliberare atestat), Tribunalul a considerat  ca sub acest aspect actiunea nu este intemeiata, pentru ca sumele anterior indicate exced obligatiei de restituire generata de prevederile art. 198 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii, acestea neavand regimul juridic aplicabil cheltuielilor ocazionate de pregatirea profesionala, in respectiva notiune incluzandu-se doar cheltuielile care vizeaza formarea profesionala propriu zisa, adica valoarea cursului.

De altfel, chiar din contractul de scolarizare act aditional nr. 111C/05.03.2012 la contractul individual de munca nr. .../05.02.2004 rezulta ca paratul s-a obligat ca daca nu va respecta obligatia de a lucra in cadrul R. A. T. B. cel putin 2 ani acolo unde va fi repartizat, se obliga sa restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, calculate proportional cu perioada ramasa pana la implinirea termenului cu exceptia situatiilor:

(a) salariatul nu mai detine functia din motive neimputabile acestuia;

(b) incetarea contractului individual de munca nu este din vina acestuia.

In ceea ce priveste cererea prin care se solicita obligarea paratului la plata sumei de 59,34 lei c/val card de identitate R. A. T. B. nepredat, Tribunalul a retinut  urmatoarele:

Din copia adresei nr. .../16.05.2013 emisa de Serviciul Patrimoniu, rezulta modul de calcul al sumei de 59,34 ron, calculul fiind in sensul ca a beneficiat necuvenit de cardul de identitate pentru titular, in perioada 15.04.xxxx13, valoare necuvenita 39,56 ron si ca a beneficiat necuvenit de cardul de identitate pentru fiica, in perioada 15.04.xxxx13, valoare necuvenita 19,78 ron, total valoare =59,34 ron.

Intrucat, in speta, nu s-a facut dovada faptului ca paratul a predat cardurile de identitate R. A. T. B. la data incetarii raporturilor de munca cu reclamanta, in sarcina paratului subzista obligatia de restituire a sumei solicitate.

In consecinta, s-a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 59,34 lei reprezentand c/val. card de identitate R. A. T. B. nepredat.

S-a respins actiunea sub celelalte aspecte ca neintemeiata, in considerarea faptului ca, desi prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 495 lei c/val curs calificare profesionala, totusi, sub acest aspect, actiunea este intemeiata doar pentru suma de 162 lei, nu si pentru diferenta solicitata, in considerarea motivelor expuse in prezentele considerente.

Impotriva acestei sentinte, a declarat apel in termen legal, motivat, reclamanta  R. A. de T. Bucuresti,  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Se arata, in dezvoltarea caii de atac formulate ca intimatul-parat D. P. a fost angajatul Regiei in functia de conducator autobuz in cadrul Autobazei Titan - D. E. S. C. - Directia Exploatare incepand cu data de 06.02.2004, conform Contractului individual de munca nr. .../05.02.2014 pana la data de 15.04.2013 cand contractul individual de munca al paratului a incetat prin demisie, in baza art. 81 alin. 7 din Codul Muncii, conform Deciziei nr. 780/26.04.2013.

La data de 05.03.2012 intimatul-parat D. P. a semnat un contract de scolarizare pentru obtinerea certificatului de calificare profesionala continua - transport persoane, in baza caruia s-a obligat ca dupa absolvirea cursului si a obtinerii certificatului de calificare profesionala continua transport persoane sa lucreze in cadrul R. A. T. B., acolo unde va fi repartizat si sa nu paraseasca R. A. T. B. cel putin 2 ani, conform cap. II, art. 2 lit. f) din actul aditional nr. 111C/05.03.2012 la contractul individual de munca nr. .../05.02.2004.

De asemenea, potrivit cap. II alin. 2, lit. j) intimatul-parat s-a obligat sa restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, proportional cu perioada ramasa pana la implinirea termenului in cazul in care nu respecta obligatia de a lucra in cadrul R. A. T. B. cel putin 2 ani. Conform art. 198 alin. 1 din Codul muncii, salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala, in conditiile art. 197 alin. 1, nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional iar conform art. 198 alin. 3 din Codul muncii, nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. 1 determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.

Conform art. 256 alin. 1 din Codul muncii, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Astfel, in perioada 05.03.xxxx12 paratul a urmat cursurile de formare profesionala incasand, potrivit art. 197 alin. 2 din Codul muncii, urmatoarele drepturi salariale:

Salariul orar 12,99 x 40h

Spor vechime 25%

TOTAL = 649,50 lei = 649 lei brut

Tichete de masa 8,48 x 5 =42 lei

Calcul imputare contravaloare curs calificare profesionala:

649 lei: 24 luni x 12 luni = 324 lei brut

324 - (18 lei CAS + 34 lei CASS + 2 lei somaj) = 270 lei

270 lei (baza calcul impozit) - 43 lei (impozit 16%) = 227 lei net

Taxa de eliberare a atestatului: 64 lei, conform Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1104/2009.

Total imputare curs calificare profesionala: 227 lei (drepturi salariale) + 42 lei (tichete de masa) + 64 lei (taxa eliberare atestat) + 162 lei (c/val curs proportional cu perioada nelucrata) = 495 lei.

Apelanta critica solutia instantei de fond pentru urmatoarele motive:

Conform prevederilor angajamentului de scolarizare, ale art. 76 din Contractul Colectiv de Munca 2012 - 2013:  (2) Dupa absolvirea cursului, salariatul va lucra obligatoriu in cadrul Regiei o perioada specificata in Planul de Formare Profesionala (Anexa nr. 7 la C. C. M.) si in Actul Aditional la Contractul Individual de Munca.

(3) In situatia in care salariatul nu se incadreaza in prevederile de mai sus, va suporta cheltuielile de scolarizare ce ii revin, proportional cu perioada nelucrata conform Actului Aditional la Contractul Individual de Munca” si ale Codului Muncii se cuvine ca paratul sa despagubeasca R. pentru cheltuielile efectuate in vederea scolarizarii sale, proportional cu perioada nelucrata in R. A. T. B. si sa restituie suma de 333 lei.

De asemenea, apelanta critica sentinta nr. 7820/01.09.2015, intrucat considera  ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 254 alin. 1 Codul Muncii, potrivit carora salariatul este obligat sa restituie angajatorului suma incasata necuvenit, obligatia de restituire fiind o forma specifica a raspunderii pentru fapta proprie si prin urmare este supusa regulilor generale referitoare la raspunderea patrimoniala. Instanta de fond a respins obligarea fostului salariat la plata contravalorii indemnizatiei primita pentru perioada perfectionarii si a taxei de eliberare a atestatului, desi exista fapta ilicita a acestuia, motiv pentru care, potrivit clauzelor din contractul de scolarizare se impunea obligarea salariatului parat la restituirea contravalorii cursului de scolarizare si a indemnizatiei primita pentru perioada perfectionarii, astfel cum a  solicitat prin actiunea introductiva.

Fata de cele aratate,  apelanta solicita admiterea apelul formulat de R. A. T. B. si  modificarea sentinta civila nr. 7820/01.09.2015, in sensul obligarii intimatului-parat D. P. si la plata sumei de 333 lei (227 lei c/val drepturi salariale+42 lei c/val tichete de masa+64 lei c/val taxa eliberare atestat).

Curtea, vazand prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedura Civila si apreciind ca in raport de pretentiile deduse judecatii, de probatoriul administrat si de normele juridice relevante, solutia primei instante este legala si temeinica, va respinge apelul, ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Criticile de apel nu subzista in cauza, prima instanta pronuntand sentinta atacata  cu aplicarea si interpretarea corecta a normelor de drept material invocate  de reclamant, respectiv a art. 256,art. 254 alin. 1 din Codul muncii in forma in vigoare la data introducerii actiunii.

Se va avea in vedere astfel ca obligatia de restituire instituita de Codul muncii isi are izvorul in institutia imbogatirii fara just temei, fiind logic si echitabil ca salariatul sa restituie suma incasata necuvenit de la angajator.

Invocand prevederile art. 256 alineatul 1 din Codul Muncii, apelanta reclamanta a afirmat ca paratul intimat  este obligat a-i restitui cu titlu de contravaloare curs calificare profesionala, respectiv 227 lei (drepturi salariale), 42 lei (tichete de masa),64 lei (taxa eliberare atestat).

Tribunalul legal a statuat sub acest aspect ca actiunea nu este intemeiata, pentru ca sumele anterior indicate exced obligatiei de restituire generata de prevederile art. 198 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii, acestea neavand regimul juridic aplicabil cheltuielilor ocazionate de pregatirea profesionala, in respectiva notiune incluzandu-se doar cheltuielile care vizeaza formarea profesionala propriu zica, adica valoarea cursului.

Potrivit textului legal pretins a fi nesocotit in calea de atac art. 256 alineatul 1 din Codul Muncii: „salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.”

Din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a tuturor acestor texte de lege se desprinde concluzia ca angajatorul trebuia sa faca dovada ca salariatul ar fi incasat, in concret si efectiv, suma de bani a carei restituire o solicita prin actiune ca fiind nedatorata.

Astfel,salariatul este obligat, in temeiul art. 256 din Codul muncii, sa restituie angajatorului suma incasata nedatorat. Art. 256 reprezinta o manifestare in planul dreptului muncii a institutiei platii nedatorate cuprinsa in dispozitiile art. 1341 alin. 1 din noul Cod civil si era necesar pentru admiterea cererii indeplinirea intocmai a conditiilor prevazute de lege.

Dovezile administrate in cauza nu conduc la retinerea acestei ipoteze, aplicarea in cauza a institutiei platii nedatorate.

Pentru a se accepta o actiune introdusa in temeiul platii nedatorate, este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: prestatia voluntara sa fi fost savarsita cu titlul de plata, datoria sa nu existe din punct de vedere juridic intre parti, plata sa fi fost facuta din eroare,conditii neindeplinite in cauza.

In situatia din speta nu se poate vorbi insa despre inexistenta unui just temei. Intimatul-parat  a incasat suma de bani solicitata a fi restituita cu titlu de drepturi salariale 227 lei (drepturi salariale), 42 lei (tichete de masa),in  baza contractului sau individual de munca. Intrucat a avut existenta valida, contractul in discutie a produs efectele sale juridice depline, printre care si cele privitoare la dreptul angajatului de a-si incasa salariul.

Nu poate fi omis faptul ca potrivit art. 39 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, iar in conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din acelasi cod, angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca. Aceste drepturi si obligatii ce decurg din continutul contractului de munca se mentin pe toata durata de valabilitate a acestuia.

Trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 57 alineatul 4 din Codul Muncii din materia nulitatii contractului individual de munca. Potrivit acestora, chiar in situatia in care o clauza a unui asemenea contract „este afectata de nulitate…. aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri”.

Mai mult, art. 57 alin. 5 din Legea nr. 53/2003 statueaza ca „persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu”.

Rezulta ca si in situatia in care contractul de munca ar fi lovit de nulitate, angajatul este indreptatit sa primeasca drepturi salariale ori despagubiri.

Asa fiind, cu atat mai mult el are indreptatirea de a-si pastra drepturile salariale pe care deja le-a incasat in temeiul unui contract individual de munca incheiat in mod.

Apelanta reclamanta  invoca si nerespectarea disp. art. 254 alin. 1 din Codul Muncii, sustinand ca in speta ar fi intrunite cumulativ conditiile pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului fata de angajator ce rezulta din textul legal precitat, text ce are urmatorul continut: „salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.”

Doctrina si jurisprudenta in materia dreptului muncii sunt constante in a afirma ca pentru atragerea raspunderii prevazute de art. 254 alin. 1 din Codul Muncii, trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii, dupa cum urmeaza:

a. sa existe o fapta ilicita comisa de salariat din vina si in legatura cu serviciul sau;

b. sa existe un prejudiciu material suferit de angajator;

c. sa existe legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

Or, aceste conditii nu sunt intrunite in pricina de fata, neputandu-se retine existenta vreunei fapte ilicite a salariatului.

Apelanta reclamanta pretinde ca aceasta fapta ar consta in aceea ca intimatul a incetat raporturile de munca din initiativa sa, nerespectand astfel obligatia contractuala de a ramane salariatul societatii.

Este adevarat ca raporturile de munca dintre parti au incetat prin demisia salariatului in conformitate cu prevederile art. 81alin. 1 din Codul Muncii. Insa, orice angajat are dreptul de a solicita sa se ia act de demisia sa, iar exercitarea acestui drept subiectiv in concordanta cu dispozitiile legale ce-l enunta nu poate fi asimilata cu savarsirea unei fapte ilicite in sensul art. 254 alin. 1 din Codul Muncii.

Ori, conform art. 38 din Codul Muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate. Prin urmare, stabilirea in sarcina salariatului, prin act aditional, a unei obligatii de a nu demisiona intr-un interval de 2 ani, reprezinta o limitare adusa unui drept legal al acestuia (cel prevazut de art. 81alin. 1  din Codul Muncii), adica exact ceea ce este sanctionat de art. 38 din Codul Muncii cu ineficacitatea respectivului act si nevalabilitatea obligatiei ce revine salariatului.

In raport de toate cele ce preced, cererea de apel apare ca nefondata si in temeiul art. 480 alin. 1din Codul de procedura civila, va fi respinsa ca atare.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge apelul formulat de apelanta-reclamanta  R. A. DE T. BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, . 1, sector 1, inregistrata la Registrului Comertului sub nr. JXXX, CUI xx, cod IBAN RO50BRDE410SVxxx deschis la BRD Agentia S V.,impotriva sentintei civile nr. 7820  din data de  01 septembrie 2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul  nr. ...X, in contradictoriu cu intimatul-parat   D. P., domiciliat in Bucuresti, . 110, sector 2, CNP ...,  ca nefondat.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   demisie    nota de lichidare    concediu de odihna    contract colectiv de munca    prima de vacanta    fluturas de salariu    curs de calificare profesionala    vechime in munca    stagiu de cotizare    act aditional    raspundere patrimoniala    imbogatire fara justa cauza   


Sus ↑