• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Existenta mai multor formatori in cadrul societatii care au asigurat formarea profesionala a aceluiai salariat. Numarul maxim de salariati care pot fi formati profesional, in acelasi timp, de un singur formator

Hotararea nr. 2820 din data de 30 mai 2016
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VIII - a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. ...X, reclamanta N. R. S. R. L. a solicitat, in contradictoriu cu paratul A. A. A., pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 485,35 USD, la cursul de schimb valutar valabil la data efectuarii platii, majorata cu dobanda legala si la plata cheltuielilor de judecata.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Prin sentinta civila nr. ... din data de 29.10.2015, Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis in parte cererea si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 438,35 USD in lei, la cursul de schimb valutar oficial al BNR din ziua efectuarii platii, cu titlu de cheltuieli de formare profesionala si la plata dobanzii legale aferenta acestei sume, incepand cu data de 11.05.2015, pana la achitarea efectiva a acestei sume; a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Paratul a fost angajatul reclamantei in temeiul contractului individual de munca nr. 488/22.05.2014, prin intermediul caruia a fost angajat in calitate de agent servicii clienti, cu incepere de la data de 26.05.2014 .

Pe parcursul derularii relatiei contractuale dintre cele doua parti, paratul a beneficiat de un curs de formare profesionala, in perspectiva caruia partile au semnat actul aditional la contractul individual de munca nr. 488/22.05.2014 in data de 22.05.2014 .

Conform actului aditional incheiat intre parti, cheltuielile de formare profesionala urmau a fi suportate de angajator, cu obligatia corelativa a salariatului de a nu determina din culpa sau initiativa sa incetarea contractului individual de munca o perioada de 12 luni de la data inceperii pregatirii profesionale (art. 3 alin. 1 din actul aditional). In cazul nerespectarii de catre salariat a acestor dispozitii, paratul se obliga la plata sumei de 2. 000 USD, suma ce urma a fi achitata la cursul oficial al BNR din ziua platii, pentru acoperirea costurilor de formare profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional. Aceste clauze contractuale au fost acceptate de parat prin semnarea actului aditional din data de 22.05.2014.

Prin cererea formulata, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumelor reprezentand cheltuieli de formare profesionala achitate de angajator potrivit actului aditional indicat anterior, proportional cu perioada in care paratul nu a mai fost angajatul reclamantei, din perioada de 12 luni, in care paratul s-a obligat sa presteze munca in calitate de salariat al reclamantei prin semnarea actului aditional.

Potrivit art. 254 alin. 1 Codul Muncii, salariatii raspund patrimonial  in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Din textul mentionat rezulta ca pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba, fapta ilicita personala a salariatului, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, vinovatia salariatului.

In speta, Tribunalul a apreciat ca sunt indeplinite conditiile  cerute de  textul mentionat.

Astfel, Tribunalul a retinut ca calitatea de salariat rezulta din contractul individual de munca. Fapta ilicita care se poate retine in sarcina paratului o reprezinta incalcarea unei obligatii asumate prin actul aditional, in sensul ca, desi a fost de acord cu achitarea de catre reclamanta a cursurilor de formare profesionala de care paratul a beneficiat, obligandu-se in schimb, sa nu determine incetarea contractului de munca din culpa sa intr-o perioada de 12 luni de la data inceperii cursurilor, paratul a fost concediat pentru motive ce tin de persoana sa incepand cu data de 06.03.2015.

Prejudiciul suferit de reclamanta se ridica la suma totala de 438,35 USD, prima instanta apreciind ca fiind corect calculat de reclamanta in cadrul cererii de chemare in judecata.

In acest sens, instanta de fond a mai retinut ca reclamanta a pornit in calculul efectuat de la suma acceptata de parat prin actul aditional, cu privire la intinderea daunelor interese pe care salariatul urma sa le plateasca in cazul nerespectarii obligatiilor, din acest punct de vedere prevederile art. 3 alin. 3 din actul aditional analizat reprezentand o adevarata clauza penala. In continuare, angajatorul a calculat contravaloarea sumelor ramase de achitat de catre parat, proportional cu perioada nelucrata, socotita ca diferenta intre data implinirii termenului de 12 luni prevazut in actul aditional si data incetarii contratului individual de munca ca urmare a concedierii salariatului.

Astfel fiind in cauza au fost dovedite atat prejudiciul suferit de reclamanta (care consta in suma de 438,35 USD, neachitata de parat), cat si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita, respectiv incalcarea obligatiei contractuale, pe de o parte, si prejudiciul patrimonial suferit de reclamanta, pe de alta parte.

Vinovatia paratului este prezumata in temeiul art. 1548 C. civ., fiind un caz de raspundere civila contractuala, cu atat mai mult cu cat paratul nu a dovedit existenta unei cauze straine neimputabile.

Astfel, potrivit actelor administrate in cauza, Tribunalul a apreciat ca incetarea raporturilor de munca dintre parti s-a produs din culpa paratului, care a fost concediat in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, din materialul probator administrat neputand fi retinuta o culpa a reclamantei angajatoare privind incetarea contractului individual de munca, cu atat mai mult cu cat paratul nu a dovedit faptul ca ar fi contestat decizia de concediere in termenul prevazut de lege.

Pe de alta parte, apararea paratului referitoare la faptul ca anterior semnarii contractului individual de munca, in oferta de angajare reclamanta a specificat ca va organiza cursuri de formare profesionala a fost respinsa de Tribunal, intrucat la momentul in care a semnat contractul individual de munca, paratul a acceptat prin semnarea actului aditional si faptul ca urmeaza a beneficia de cursuri de formare profesionala platite de angajator, iar contravaloarea acestora urma a fi suportata de salariat in cazul neindeplinirii obligatiilor asumate prin contract. In plus, fata de clauzele actului aditional acceptate de salariat prin semnatura, instanta constata ca acesta cunostea faptul ca urma a beneficia de cursuri de formare profesionala, iar nu de un curs de adaptare, contractul folosind atat notiunea de „stagiu de pregatire profesionala”, cat si pe cea de „formare profesionala”, ambele notiuni fiind acceptate de parat prin semnarea actului aditional.

De asemenea, nici apararile referitoare la faptul ca aceste cursuri nu i s-au adresat din perspectiva postului ocupat in cadrul societatii nu au fost retinute de prima instanta, intrucat paratul a beneficiat de cursuri de formare profesionala generala legate de activitatea pe care urma a o desfasura in cadrul societatii, iar nu de cursuri organizate pentru o anumita activitate specifica.

Fata de considerentele expuse, intrucat in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale prevazute de art. 254 din Codul muncii, instanta de fond a admis cererea principala si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 438,35 USD, reprezentand cheltuieli de formare profesionala.

Pentru aceasta suma, paratul a fost obligat la plata catre reclamanta a dobanzii legale de la data introducerii actiunii (avand in vedere ca paratul a fost pus in intarziere doar prin depunerea cererii de chemare in judecata), respectiv 11.05.2015 (cererea a fost depusa prin intermediul serviciului postal), pana la data achitarii efective a acestei sume, in vederea repararii integrale a prejudiciului suferit de catre reclamanta.

Instanta de fond a respins ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, intrucat reclamanta nu a depus dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli, cu toate ca avea obligatii in acest sens potrivit art. 452 C. pr. civ.

In termen legal, impotriva acestei sentinte a formulat cerere de apel motivata apelantul-parat A. A. A., criticand-o pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:

Arata apelantul parat ca instanta de fond a ignorant complet dispozitiile art. 38 din Codul muncii, care statueaza ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate. Pe cale de consecinta, retinerile instantei de fond, potrivit carora semnand actul aditional la contractual individual de munca ar fi fost de acord cu asa-zisa formare profesionala realizata in cadrul executarii raporturilor de munca, sunt nefondate si lipsite de temei; ele reprezinta o tranzactie pe care angajatorul a incheiat-o cu rea vointa, reprezinta o clauza penala, desfiintata de orice instanta din Romania.

Un drept al salariatului este dreptul de acces la formare profesionala, asa cum rezulta din art. 39 alin. l lit g din Codul muncii. De asemenea, in cadrul unui contract de munca, contract sinalagmatic si comutativ, obligatiile unei parti reprezinta drepturile celeilalte. Or, rezulta din art. 40 alin. 2 lit. b si c ca angajatorului ii revin ca obligatii sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca si sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractual colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.

Invedereaza apelantul parat ca aceste drepturi ale sale, in calitate de salariat, au fost ignorate total de instanta de fond, care a apreciat incorect faptul ca in executarea raporturilor de munca dintre apelant si S. C. N. Romania S. R. L ar fi existat si un stagiu de formare profesionala. Nu a avut in vedere instanta de fond nici utilizarea haotica a unor termeni in actul aditional folosit de reclamanta S. C. N. Romania S. R. L in probatoriul depus la cererea de chemare in judecata, ignorand totodata si dispozitiile Codului muncii, respectiv ale art. 206, care reglementeaza ca: (1) Formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de catre un formator. (2) Formatorul este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala. (3) Un formator poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3 salariati. (4)

Exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul normal de lucru al formatorului.

Invedereaza apelantul parat ca nu se poate pretinde ca ar fi existat formare profesionala la nivelul angajatorului, daca numarul de salariati este mai mare de 3. In cazul apelantului, au fost 5 salariati, supravegheati, nicidecum formati.

In aceeasi masura, arata apelantul ca potrivit art. 192 alin. l din Codul muncii, formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective principale: adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca; obtinerea unei calificari profesionale; actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza; reconversia profesionala determinata de restructurari socioeconomice; dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activitatilor profesionale; prevenirea riscului somajului; promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale.

Mai arata apelantul ca, in cazul in care ar fi existat o formare profesionala, certitudinea creantei ar fi fost data si de numarul de salariati care au participat la acel stagiu (si care impart, teoretic, costul respectiv), precum si de ponderea anumitor cheltuieli din totalul drepturilor salariale ale formatorului. Astfel, formatorul este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala. In aceste conditii, trebuie avut in vedere cat din timpul de munca si din salariul lunar platit formatorului revine formarii profesionale si cat revine altor atributii realizate in baza fisei de post, tinand cont de faptul ca exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul normal de lucru al formatorului.

La data de 14.03.2016, prin Serviciul Registratura al Curtii, a depus intampinare intimata, solicitand respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei pronuntate de instanta de fond.

Arata intimata ca este indreptatita la repararea prejudiciului, deoarece salariatul a beneficiat de formare profesionala care a fost suportata de societate, conform certificarilor depuse la dosarul de fond, iar apelantul parat a fost concediat disciplinar, decizia de concediere nefiind contestata de acesta.

Apreciaza intimata ca fiind neintemeiate sustinerile apelantului in sensul ca actul aditional incheiat intre parti a reprezentat o tranzactie incheiata de angajator cu rea credinta prin care salariatul ar fi renuntat la drepturile recunoscute de lege. Actul aditional reprezinta doar acordul de vointa al partilor si reflecta cadrul formarii profesionale a salariatului.

Sustine intimata ca insusi apelantul parat a recunoscut indirect stagiul de formare profesionala prin sustinerea examenului de la finalizarea cursurilor si semnarea certificatelor de absolvire.

In ceea ce priveste mentiunile apelantului conform carora nu ar fi existat un stagiu de pregatire profesionala intrucat persoana responsabila cu formarea profesionala a asigurat formarea a 5 salariati, precizeaza intimata ca articolul de lege face distinctia ca un formator poate asigura formarea pentru cel mult 3 salariati in acelasi timp, or, salariatul a fost instruit individual de un formator pe durata cursului de formare profesionala, societatea dispunand de mai multi formatori la momentul efectuarii stagiului.

Apelantul parat nu a formulat raspuns la intampinare.

In apel, nu au fost administrate probe noi.

Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art. 477 C. pr. civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Prima instanta a facut o aplicare corecta a legii, considerentele de fapt si de drept ce au stat la baza solutiei pronuntate fiind pertinente, astfel ca in cele ce urmeaza vor fi facute numai anumite precizari, Curtea insusindu-si constatarile instantei de fond.

Contrar opiniei exprimate de apelantul parat, in mod legal si temeinic, prima instanta a apreciat ca fiind intrunite conditiile angajarii raspunderii civile contractuale a salariatului, in baza actului aditional la contractul individual de munca nr. 488/22.05.2014.

Potrivit acestui act aditional, art. 3 alin. 1, Curtea retine ca apelantul parat si-a asumat obligatia ca timp de 12 luni din momentul inceperii pregatirii profesionale sa nu determine din culpa sau initiativa sa, incetarea raportului de munca cu S. C. N. Romania S. R. L. . A. 2 al aceluiasi articol prevede ca: „In cazul nerespectarii dispozitiilor alin. 1, salariatul intelege ca prin prezentul act aditional sa se oblige la acoperirea contravalorii cheltuielilor efectuate de angajator cu pregatirea sa profesionala.”  In continuare, art. 3 alin. 3 prevede ca: „ Salariatul recunoaste ca semnarea prezentului act aditional la contractul individual de munca, in conditiile stipulate la alineatele precedente, echivaleaza cu asumarea irevocabila si neconditionata a unei obligatii de plata de natura contractuala in suma de 2000 USD pentru acoperirea costurilor de formare si adaptare suportate de S. C. N. R. S. R. L. la momentul in care contractul individual de munca inceteaza din initiativa sau culpa salariatului, astfel cum s-a precizat mai sus.”

Aceste clauze nu consfintesc o tranzactie interzisa de dispozitiile art. 38 Codul muncii, dupa cum sustine apelantul parat. Este adevarat ca potrivit acestui articol salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, iar orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Insa, nu aceasta este ipoteza in cauza, unde acordul de vointa intervenit intre parti prin actul aditional mentionat da expresie unei alte dispozitii legale (art. 198 alin. 4 Codul muncii) care arata ca: „Obligatia prevazuta la alin. 3 revine si salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare…”. Potrivit art. 198 alin. 1 si alin. 3 Codul muncii: „Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala, in conditiile art. 197 alin. 1, nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pe o perioada stabilita prin act aditional. Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazuta la alin. 1 determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.”

Este necontestat faptul ca apelantul parat a fost concediat disciplinar la data de 06.03.2015, prin decizia de concediere nr. 569/06.03.2015, inainte de expirarea termenului de 12 luni din momentul inceperii pregatirii profesionale, fiind astfel activata obligatia asumata de salariat prin actul aditional la contractul individual de munca.

De asemenea, Curtea nu poate retine nici sustinerea apelantului parat ca nu ar fi existat un stagiu de formare profesionala, dovada contrara fiind chiar prevederile actului aditional semnat de apelantul parat (art. 1 alin. 1) ce se coroboreaza cu certificarile de absolvire a modulelor, si acestea semnate de salariat (filele nr. 11-14 dosar fond).

Nu s-a dovedit nici nerespectarea art. 206 Codul muncii privind „Notiunea de formator”, conform certificatelor de absolvire rezultand doar ca au existat mai multi formatori in cadrul societatii care au asigurat pregatirea profesionala a apelantului parat, iar nu ca un formator a asigurat formarea, in acelasi timp, pentru mai mult de 3 salariati.

Sunt neintemeiate si criticile vizand caracterul cert ca intindere al prejudiciului adus societatii, prima instanta retinand in mod corect ca suma solicitata de reclamanta a fost corect calculata pornind de la suma acceptata de salariat prin actul aditional, „proportional cu perioada ramasa nelucrata”.

Fata de aceasta modalitate de calcul a costurilor ocazionate de pregatirea profesionala a apelantului parat, sustinuta de inscrisurile depuse de intimata la dosarul de fond al cauzei: centralizator costuri, state de salarii aferente lunilor mai, iunie si iulie 2014 care atesta costurile efectuate de societate pentru plata formatorilor interni care au sustinut cursurile de formare profesionala, Curtea respinge ca neintemeiata si aceasta aparare vizand caracterul cert al creantei.

Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 480 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - parat A. A. A. CNP ..., cu domiciliul in sector 5 Bucuresti,, impotriva sentintei civile nr. ... din data de 29.10.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII - a Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimata - reclamanta S. C. N. R. S. R. L. CUI xx, cu sediul in sector 2, Bucuresti, . 11, 

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   curs de formare profesionala    act aditional    cheltuieli cu formarea profesionala    initiativa incetarii contractului    raspundere civila contractuala    pagube materiale    clauza penala    decizie de concediere    tranzactie    norme de munca   


Sus ↑