Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului I. sub numarul de mai sus, reclamanta G. G. R. SRL a solicitat, in contradictoriu cu paratul S. L. DE H. A., obligarea paratului la incetarea grevei declarate in data de 22.01.2016 intre orele 13. 00-15. 00; declararea grevei declansate in data de 22.01.2016 intre orele 13. 00-15. 00 in unitatea G. G. R. SRL ca fiind nelegala; dispunerea reluarii lucrului de catre salariatii participanti, obligarea paratului la acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a grevei; obligarea paratului la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate cu judecarea prezentei proceduri.

Prin sentinta  civila nr. 180 din data de 27.01.2016, Tribunalul I. a respins cererea formulata de reclamanta G. G. R. SRL in contradictoriu cu paratul S. L. DE H. A. ca neintemeiata si a obligat reclamanta sa plateasca paratului cheltuieli de judecata in suma de 2000 lei reprezentand onorariu avocat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta, a avut, in vedere, urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Societatea reclamanta a demarat negocierile colective potrivit dispozitiilor Legii nr. 62/2011, pentru incheierea unui nou contract colectiv de munca, cu cel putin 45 zile inainte de expirarea contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul societatii, in acest sens paratul fiind invitat la o prima sedinta de negociere la data de 01.10.2015.

In vederea incheierii contractului colectiv de munca la nivel de unitate, au avut loc mai multe sedinte de negociere, In urma carora partile nu au ajuns la un punct de vedere comun cu privire la continutul contractului.

Partile din prezenta cauza au recurs la procedura concilierii ca urmare a declansarii conflictului colectiv de munca, in conditiile art. 166 si urm. din Legea nr. 62/2011. Cu toate acestea, partile nu au ajuns la un acord cu privire la revendicarile solicitate de catre sindicatul parat.

Din inscrisurile existente la dosarul cauzei, a rezultat ca sindicatul parat nu a raspuns solicitarii reclamantei de a parcurge procedura medierii, procedura care nu era obligatorie a fi parcursa in prezenta cauza.

In data de 19.01.2016, S. parat a comunicat societatii reclamante o adresa prin care ii aduce la cunostinta acesteia, declansarea grevei de avertisment pentru data de 22.01.2016, intre orele 13-15.

Potrivit dispozitiilor art. 182 din Legea 62/2011, greva poate fi declarata numai daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului colectiv de munca prin procedurile obligatorii prevazute de prezenta lege, numai dupa desfasurarea grevei de avertisment si daca momentul declansarii acesteia a fost adus la cunostinta angajatorilor de catre organizatori cu cel putin doua zile lucratoare inainte.

Potrivit dispozitiilor art. 183 alin. 1 si alin. 3 din Legea 62/2011, hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de munca, cu acordul scris a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.

Hotararea de a declara greva, cu dovada indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), se comunica in scris angajatorului, in termenul prevazut la art. 182.

Potrivit dispozitiilor art. 185 din Legea 62/2011, greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de doua ore, daca se face cu incetarea lucrului, si trebuie, in toate cazurile, sa preceada cu cel putin doua zile lucratoare greva propriu-zisa.

Referitor la motivele de nelegalitate a grevei prin care se sustine faptul ca pentru rezolvarea revendicarilor paratului este necesara adoptarea unei legi, tribunalul le-a considerat nefondate.

Astfel, dupa cum se observa din cuprinsul cererii de chemare in judecata, paratul invoca un numar mare de revendicari, iar in opinia reclamantei, pentru unele dintre aceste revendicari ar fi necesara adoptarea unei legi.

In consecinta, pentru cea mai mare parte dintre revendicarile paratului nu se impune adoptarea unei legi, iar pe de alta parte, nu rezulta fara echivoc faptul ca ar fi nevoie sa se adopte acte normative cu putere de lege referitor la solutionarea revendicarilor mentionate de reclamant in cererea de chemare in judecata.

De altfel, contractul colectiv de munca la nivel de unitate se incheie in conditiile art. 140 si urm. din Legea nr. 62/2011, in urma unor negocieri purtate intre partile interesate, declansarea unei greve ca urmare a neintelegerilor ce apar pe parcursul negocierilor este prevazuta de lege, iar instanta de judecata nu are posibilitatea legala de a interveni in procesul de negociere in sensul de a substitui acordul uneia dintre parti.

Sunt nefondate si motivele de nelegalitate a grevei invocate de reclamanta prin care se sustine savarsirea unui abuz de drept si reaua-credinta a paratului.

Tribunalul a constatat ca sindicatul parat, ca urmare a faptului ca nu a ajuns la un acord cu privire la negocierea clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de unitate, a recurs la declansarea grevei de avertisment,cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Tribunalul a constatat ca sindicatul parat indeplineste conditiile de reprezentativitate prevazute de dispozitiile art. 51 alin. 1 lit. C din Legea 62/2011, depunand in acest sens la dosarul cauzei o hotarare judecatoreasca prin care se constata indeplinirea conditiilor de reprezentativitate ale acesteia.

Din tabelele cu semnaturile si datele de identificare ale salariatilor care au calitatea de membri de sindicat, rezulta fara echivoc faptul ca acestia si-au exprimat acordul cu privire la declansarea grevei, iar acest acord reprezinta chiar hotararea de declansare a grevei, nefiind necesar ca aceasta hotarare sa fie consemnata/manifestata intr-o anumita forma.

Tribunalul a constatat ca adresa prin care a fost instiintata societatea reclamanta cu privire la declansarea grevei de avertisment reprezinta hotararea de declansare a grevei si, aceasta indeplineste conditiile de forma si de fond prevazute de lege.

Din inscrisurile existente la dosarul cauzei rezulta ca din cei 440 membri de sindicat, un numar de 408 membri de sindicat au fost de acord cu declansarea grevei.

Chiar si in situatia in care sustinerile reclamantei in sensul ca pentru un numar de aproximativ 80 membri de sindicat acordul de declansare a grevei ar fi echivoc, ar fi intemeiate, sunt indeplinite conditiile de declansare a grevei, avand in vedere ca numarul de semnaturi necontestate de reclamanta si care este de peste 300 semnaturi, depaseste cu mult jumatate din numarul membrilor de sindicat ce sunt de acord cu declansarea grevei, in conformitate cu dispozitiile legale mai sus mentionate.

Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul a constatat ca greva de avertisment ce face obiectul cauzei a respectat dispozitiile legale aplicabile, motiv pentru care a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.

Avand in vedere dispozitiile art. 451 C. pr. civ., reclamanta a fost obligata la plata catre parat a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, conform inscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei in acest sens.

Impotriva acestei hotarari, a declarat apel, in termen legal si motivat, reclamanta G. G. R. S. R. L.,

In motivarea apelului, apelanta a sustinut ca instanta de fond a pronuntat o hotarare netemeinica si nelegala, avand in vedere urmatoarele aspecte:

Hotararea primei instante nu este motivata, sens in care se impune anularea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare.

In privinta continutului hotararii sunt incidente dispozitiile art. 425 alin. (2) lit. b) C. pr. civ., potrivit carora, considerentele, in care se vor arata obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

Din modalitatea de redactare a hotararii primei instante nu rezulta situatia de fapt retinuta de prima instanta si nici motivele de fapt si/sau de drept pe care s-a intemeiat aceasta solutie. Din aceasta perspectiva apreciaza ca se impunea ca in cuprinsul hotararii instanta de fond sa realizeze o analiza concreta a motivelor invocate si sa se raporteze in solutia data la textele legale incidente invocate.

Solicita apelanta sa se observe faptul ca, desi a indicat in cuprinsul cererii de chemare o  argumente ce conduc la nelegalitatea declansarii grevei de avertisment, Tribunalul motiveaza in mod sumar inlaturarea acestora.

In concluzie, pentru argumentele anterior aratate, solicita admiterea acestui motiv de apel, iar pe cale de consecinta, fiind vorba de o nulitate ce nu poate fi reglementata in apel sa se dispuna anularea hotararii primei instante, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu privire la nelegalitatea hotararii primei instante ce conduce la schimbarea acesteia, arata ca potrivit art. 157 din Legea nr. 61/2011 nu pot constitui obiect al conflictelor de munca revendicarile angajatilor pentru a caror rezolvare este necesara adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

Textul de lege nu distinge cu privire la ponderea revendicarilor pentru care se impune adoptarea unei legi in raport de ponderea celor pentru care nu se impune adoptarea unei legi, stabilind in mod imperativ ca nu se poate declansa un conflict de munca pe acest motiv.

In egala masura, solicita sa se observe ca” analiza” primei instante, fiind realizata in mod sumar, omite sa precizeze implicate acestor revendicari pentru care este necesara adoptarea unei legi.

Or, in contextul in care ar accepta si implementa dispozitiile Legii nr. 95/2008 conform dorintei Sindicatului in contractul colectiv de munca, ar trebui sa faca demersuri fie pentru adoptarea unei legi speciale, fie pentru extinderea obiectului Legii nr. 95/2008, situatie ce contravine in mod cert prevederilor art. 157 din Legea nr. 61/2011.

Legea nr. 95/2008 este aplicabila potrivit dispozitiilor art. 4-8 exclusiv personalului tehnic ne navigant care detine certificari corespunzatoare, personal stabilit prin ordin al ministerului transporturilor, personal care participa la pregatiri profesionale potrivit programelor pregatite de Autoritatea Aeronautica Civila R. .

Dispozitiile Legii nr. 95/2011 nu sunt aplicabile astfel cum de altfel a comunicat Ministerul Transporturilor prin adresa nr. .../08.10.2015.

In ceea ce priveste retinerile primei instante potrivit carora contractul colectiv de munca se incheie in baza negocierilor purtate de parti si in ipoteza in care nu ar agrea revendicarile Sindicatului, acesta din urma are dreptul sa declanseze greva de avertisment acopera in mod evident abuzul Sindicatului, fiind contrare spiritului si literei legii.

Argumentele Tribunalului I. ce au condus la respingerea cererii din perspectiva inexistentei abuzului de drept si relei credinte sunt nelegale

In primul rand, reitereaza faptul ca Tribunalul nu motiveaza sub nici o forma solutia data acestui capat al cererii de chemare in judecata, rezumandu-se sa afirme ca, sunt nefondate.

In situatia conflictelor de munca, exista un abuz de drept realizat de catre Sindicat:

• in situatia in care pe parcursul negocierilor colective avanseaza pretentii vadit exagerate in raport cu datele economico-financiara ale societatii comerciale angajatoare despre care a luat la cunostinta;

• conflictul colectiv de munca se declanseaza cu rea-credinta;

• ca urmare a declansarii conflictului colectiv de munca revendicarile apar ca evident imposibil de satisfacut din considerente de ordin economic, financiar sau tehnic.

S., potrivit celor prezentate in fata primei instante a realizat un abuz de drept prin toate cele 3 ipoteze de mai sus.

In primul rand, dupa cum rezulta din istoricul conflictului de munca si dupa cum reiese si din adresele schimbate de parti, precum si din procesele-verbale incheiate in cadrul negocierilor colective, revendicarile Societatii, astfel cum li s-a pus in vedere in nenumarate randuri, exced in mod vadit posibilitatilor  obiective ale Societatii, respectiv:

Revendicarile Sindicatului din 14.12.2015 ar avea un impact financiar suplimentar asupra cheltuielilor din bugetul anual de aproximativ 17,2 milioane lei (in contextul unui profit brut al Societatii pe anul 2014 de 12,5 milioane lei);

Revendicarile Sindicatului din 26.11.2015 ar avea un impact financiar suplimentar asupra cheltuielilor din bugetul anual de aproximativ 32,3 milioane lei (in contextul unui profit brut al Societatii pe anul 2014 de 12,5 milioane lei);

Revendicarile Sindicatului din 14.10.2015 ar avea un impact financiar suplimentar asupra cheltuielilor din bugetul anual de aproximativ 35 milioane lei (in contextul unui profit brut al Societatii pe anul 2014 de 12,5 milioane lei). Dupa cum se poate observa de catre instanta de control judiciar, Sindicatului i-a fost prezentata situatia financiara a Societatii, precum si i s-a atras atentia in nenumarate randuri sa formuleze revendicari care ar putea fi suportate in mod real si obiectiv de catre Societate, in contextul in care S. a respins in mod categoric si nemotivat propunerile formulate de catre Societate.

In al doilea rand, conflictul de munca s-a declansat cu rea-credinta. Avand in vedere ca atitudinea Sindicatului a fost intotdeauna de respingere nemotivata a ofertelor Societatii, de primire a explicatiilor Societatii, de neoferire de justificari la solicitarile repetate ale Societatii pentru revendicarile formulate nu denota decat rea-credinta a Sindicatului in desfasurarea negocierilor colective, numai cu scopul de a ajunge la prejudicierea Societatii.

In al treilea rand, revendicarile Sindicatului cu care s-a declansat conflictul de munca, prin adresa nr. 12/28.12.2015, prin cuantumul acestora sunt evident imposibil de satisfacut din considerente de ordin economic si financiar.

D. urmare, potrivit celor de mai sus, ce au fost prezentate Sindicatului, este vadit si evident ca acestea depasesc disponibilitatile reale ale Societatii.

Potrivit art. 182 din Legea 62/2011, greva poate fi declarata numai dupa epuizarea cailor legate de solutionare. Considera ca epuizarea cailor legale presupune parcurgerea acestora cu buna credinta, prin incercarea ambelor parti de a solutiona cu buna credinta conflictul. Parcurgerea negocierilor si, mai ales a procedurii obligatorii a concilierii, fara a dori negocierea, participarea pur formala la sedintele de negociere si conciliere, arata de fapt intentia reala a reprezentantilor Sindicatului, aceea de a paraliza, chiar temporar activitatea societatii, imprimand un caracter de abuz de drept si de nelegalitate al grevei.

Argumentele Tribunalului I. ce au condus la respingerea cererii din perspectiva indeplinirii conditiilor prealabile declansarii grevei de avertisment sunt nelegale.

In primul rand, contrar celor retinute de prima instanta, S. nu a respectat

dispozitiile art. 183 alin. (i) din Legea nr. 62/2011, sens in care nu exista hotararea acestuia pentru declansarea conflictului de munca — greva de avertisment. In acest sens, arata ca S. a comunicat exclusiv un inscris, o adresa, prin care a declarat greva de avertisment fara sa existe o hotarare adoptata in spiritul dispozitiilor art. 183 potrivit carora, Hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de munca, cu acordul sens a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.

Or, hotararea Sindicatului era un act juridic ce concretiza vointa reprezentantilor Sindicatului, iar nu pe cea a unui singur om, respectiv pe aceea a domnului C. A. C. .

Contrar normei legale, Tribunalul I. retine ca „. . . adresa prin care a fost instiintata societatea reclamanta cu privire la declansarea grevei de avertisment reprezinta hotararea de declansare a grevei, aceasta indeplineste conditiile de forma si de fond prevazute de lege”. Considera ca in spiritul si litera legii nu este permisa a pune semnul egalitatii intre decizia unilaterala a domnului C. A. C. si cea a Sindicatului. Aceasta din urma hotarare reprezinta vointa decizia organelor reprezentative ale Sindicatului.

In al doilea rand, interpretarea Tribunalului privitoare la numarul membrilor sindicali ce ar fi semnat listele anexe la adresa din 19.01.2016 este nelegala.

Verificand listele comunicate Societatii, si depuse la dosarul cauzei, se ajunge la aceeasi concluzie - vicierea vointei de a declansa greva de avertisment deoarece acele liste anexate contin acordul si semnaturile unor angajati contrare situatei reale in sensul ca:

-Salariatii T. I. si C. I., s-au trecut si semnat pe doua liste;

-Salariatele Tigaran S. V. si A. L., se afla in concediu de ingrijire copil si semnatura de pe lista nu corespunde cu cea din acte;

-Salariatii M. N. /Paza, Baldean lon/R. si T. V. sunt in concediu medical si semnatura nu corespunde cu cea din acte;

-12 salariati nu au numele lizibil si nu pot fi verificati;

-39 salariati cu CNP neclar si 4 salariati cu CNP incorect;

-6 salariati cu nume neclar, incomplet; 8 salariati cu semnatura la fel.

D. urmare, asupra listelor comunicate planeaza suspiciuni privind corectitudinea acordului exprimat, suspiciuni ce afecteaza insasi dreptul de a declansa greva de avertisment.

Mai mult, contrar celor retinute de Tribunalul I., din listele comunicate si anexate prezentei nu rezulta ca angajatii subscrisei ar fi mandatat fie S. fie pe dl. C. A. C. sa declanseze greva de avertisment.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecata este nelegala

Chiar si in ipoteza in care a cazut in pretentii in sensul dispozitiilor art. 451 C. pr. civ., nu datoreaza suma de 2. 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, in conditiile in care din cuprinsul facturii fiscale  nr. 0413/25.01.2016 rezulta ca S. a beneficiat in baza contractului de asistenta juridica xx/25.01.2016 de doua servicii juridice. Astfel, pe de o parte a beneficiat de consultanta juridica solicitata, iar pe de alta parte de reprezentarea in fata instantei la termenul din 27.01.2016.

Or, Tribunalul I. a obligat reclamanta la plata integrala a serviciilor juridice, in conditiile in care S. nu a facut dovada faptului ca s-ar fi prestat serviciile de asistare, reprezentare, acordare consultatii juridice.

Pe cale de consecinta solicita sa se dispuna cenzurarea onorariul de avocat exclusiv cu privire la serviciile de, redactare si semnare acte/cereri.

In concluzie, pentru toate argumentele anterior dezvoltate, in masura in cere se apreciaza ca nu se impune anularea hotararii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare, solicita sa se dispuna schimbarea in tot a sentintei nr. 180/2016 pronuntata de Tribunalul I. .

Intimatul, prin concluzii, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art. 477 C. pr. civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, precum si sustinerile partilor, Curtea retine urmatoarele:

Motivul de apel referitor la nemotivarea hotararii pronuntate de prima instanta este neintemeiat.

Conform art. 425 al. 1 lit. b) C. pr. civila, hotararea va cuprinde considerentele, in care se vor arata, obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt  retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se motivele pentru care s-au admis cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

Verificand hotararea apelata, Curtea constata ca acest act procedural satisface exigentele textului legal redat mai sus.

Prima instanta a aratat situatia de fapt retinuta, a indicat temeiurile de drept pe care s-a intemeiat solutia, a aratat motivele pentru care a inlaturat sustinerile reclamantului astfel ca nu se poate identifica lipsa unui element din structura hotararii motivate care sa conduca la concluzia nelegalitatii acesteia din punct de vedere al respectarii conditiilor de forma.

Curtea constata ca prima instanta chiar  a realizat o analiza concreta a situatiei de fapt si a inlaturat punctual argumentele avansate de reclamanta astfel ca instanta de apel are posibilitatea de a efectua analiza legalitatii si temeiniciei hotararii apelate.

Motivarea unei hotarari nu este o problema de volum, ci de esenta, de continut, aceasta trebuind sa fie clara, concisa, in concordanta cu probele si actele din dosar.

Conform jurisprudentei CEDO (Hotararea Helle impotriva Finlandei din 19.12.1997), notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna care nu a motivat decat pe scurt hotararea sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse.

In consecinta, hotararea primei instante respecta atat exigentele procedurale ale legislatiei interne cat si ale jurisprudentei europene.

Sustine apelanta ca un motiv de nelegalitate a grevei consta in faptul ca paratul a urmarit declansarea conflictului de munca pentru o  revendicari pentru care se impune adoptarea unei legi.

Conform art. 233 din art. 279 , salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale.

Textul reprezinta redarea integrala a prev. art. 43 al. 1 din Constitutia Romaniei, fiind recunoscut ca un drept fundamental al salariatilor.

Curtea apreciaza ca revendicarile salariatilor nu au urmarit adoptarea unei legi sau a altui act normativ ci s-au incadrat in prev. art. 156 din Legea nr. 62/2011, fiind vorba despre un conflict de munca in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor contractului colectiv de munca ce este un drept garantat de lege.

In cauza de fata, partile nu au reusit sa ajunga la o intelegere si la un punct de vedere comun in ceea ce priveste unele clauze ale contractului colectiv de munca.

Paratul a avansat o  revendicari insa majoritatea acestora se refera la drepturile salariatilor iar faptul ca reclamanta considera ca aceste drepturi nu sunt prevazute de lege si ca ar fi necesara adoptarea unui act normativ este o problema care are legatura cu aprecierea societatii.

Practic, salariatii solicita anumite drepturi iar reclamanta nu este de acord cu acestea din unul sau mai multe motive insa problemele legate de interpretarea ca legale sau nu a revendicarilor nu intra sub incidenta prev. art. 157 din Legea nr. 62/2011.

De exemplu, una din revendicarile salariatilor este de a beneficia de prima de vacanta (pct. 12 din revendicari pentru art. 26 din CCM). Reclamanta a considerat ca solicitarea sindicatului determina o cheltuiala suplimentara anuala a societatii de 5. 400. 000 lei, aspect care nu are legatura ca adoptarea unei legi sau a altui act normativ. Intr-o maniera asemanatoare este punctul de vedere al societatii si fata de revendicarea prev. la pct. 17 (art. 40 din CCM) cu privire la acordarea de stimulente si premii.

Curtea a oferit cateva exemple pentru a ilustra faptul ca revendicarile nu se refera doar la necesitatea adoptarii unei legi sau  a altui act normativ, aceasta fiind o interpretare a reclamantei pentru a justifica refuzul acceptarii revendicarilor.

Art. 157 din Legea nr. 62/2011 se refera la obiectul conflictelor colective de munca dar textul trebuie interpretat in extenso, cu referire la toate revendicarile (vazand si cuvantul „revendicari” uzitat la plural). Deci, si daca s-ar impartasi opinia reclamantei, textul se refera la revendicarile salariatilor ca si obiect al conflictului colectiv de munca privit in ansamblul lor.

Per a contrario, daca unele revendicari nu implica adoptarea unui act normativ (cum ar fi exemplele aratate anterior), atunci salariatii pot declansa conflictul colectiv de munca. Deci s-ar aplica ipoteza sustinuta de reclamanta daca toate revendicarile ar implica modificarea sau adoptarea unui act normativ.

In consecinta, si acest motiv de apel este neintemeiat.

Curtea nu apreciaza ca, prin declansarea grevei de avertisment, salariatii ar fi actionat cu rea-credinta si prin savarsirea unui abuz de drept.

Dreptul salariatilor la greva este un drept fundamental garantat de Constitutie, asa cum s-a aratat mai sus astfel ca nu se poate afirma ca, prin exercitarea unui drept, bazat pe cel putin aparenta de legalitate, angajatii ar fi actionat abuziv.

Instanta nu este chemata sa analizeze impactul financiar eventual produs societatii in cazul admiterii revendicarilor sau legalitatea acestora cu consecinte asupra legalitatii negocierilor.

Instanta trebuie sa analizeze daca salariatii au respectat conditiile legale prevazute pentru declansarea grevei intrucat este mai mult decat evident faptul ca orice revendicare a angajatilor care atrage anumite drepturi impune si obligatii corelative din partea angajatorului care conduc la consecinte pe plan financiar.

Insa daca s-ar accepta aceasta ipoteza ar insemna ca salariatii ar actiona abuziv in orice situatie atunci cand declanseaza conflictul de munca doar pentru motivul ca solicitarile lor afecteaza societatea in mod negativ financiar, ceea ce nu poate fi acceptat.

Aceasta concluzie se desprinde si din prev. art. 158 din Legea nr. 62/2011 care dau posibilitatea apararii intereselor economice ale salariatilor, iar interesul economic are natura patrimoniala. In cazul de fata, conflictul colectiv de munca are legatura cu negocierile contractului colectiv de munca si astfel este garantat de lege,nepunandu-se problema unui abuz de drept.

Practic, apelanta reclamanta invoca reaua-credinta a paratului in ceea ce priveste desfasurarea negocierilor colective insa se pierde din vedere faptul ca obiectul actiunii este constatarea nelegalitatii grevei si nu constatarea nelegalitatii negocierilor sau a revendicarilor.

Conditiile de declansare a grevei sunt inscrise in prevederile speciale ale Cap. V din Legea nr. 62/2011 iar instanta a analizat daca au fost respectate aceste prevederi. Se pune problema unui abuz de drept doar in cazul constatarii nelegalitatii grevei or, daca paratul a respectat conditiile legale, nu se poate vorbi de rea-credinta.

Este firesc ca, in cazul unui conflict colectiv de munca, angajatorul si angajatii sa fie pe pozitii diferite, fiecare aparandu-si propriile interese economice dar aceasta nu inseamna ca prin simplul fapt al declansarii unei greve de avertisment, salariatii ar fi actionat cu rea-credinta.

Conform art. 182 din Legea nr. 62/2011, greva poate fi declansata numai daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului colectiv de munca prin procedurile obligatorii prevazute de prezenta lege.

In cazul de fata, s-au parcurs procedurile prealabile iar instanta nu poate constata caracterul formal al participarii la sedintele de negociere si conciliere intrucat acesta este un aspect subiectiv, susceptibil de a fi interpretabil. Instanta verifica in concret si nu in abstract, modul de respectare al prev. art. 182 si nu poate argumenta in mod subiect, intentia reala a partilor intrucat textul legal este lipsit de echivoc si impune doar parcurgerea procedurii obligatorii.

In ceea ce priveste prev. art. 183 al. 1 din Legea nr. 62/2011, Curtea constata ca au fost respectate de parat.

Conform acestui articol, hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de munca, cu acordul scris a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.

Paratul intruneste conditiile de reprezentativitate conform art. 51 al. 1 lit. c) din Legea nr. 62/2011 conform sentintei civile nr. .../08.07.2015 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La dosarul de fond (fila 22 vol. I) se afla depusa adresa nr. 17/19.01.2016 prin care S. L. de H. A. a adus la cunostinta reclamantei hotararea de declara greva de avertisment la data de 22.01.2016 intre orele 13,00-15,00.

S-au atasat tabelele cuprinzand acordul scris al unui numar de 408 membri de sindicat din totalul de 440 membri astfel ca s-a indeplinit si conditia cvorumului prev. art. art. 183.

Deci Curtea constata ca nu este vorba doar despre vointa reprezentantului Sindicatului asa cum sustine apelanta ci este vorba despre vointa a cel putin jumatate din numarul membrilor Sindicatului.

Textul nu face vorbire despre o anumita formalitate a hotararii aceasta fiind vointa interna a salariatilor, fiind suficiente tabelele cu semnaturi pentru ca instanta sa poata verifica daca hotararea a fost luata de majoritatea salariatilor- membri de sindicat.

In ceea ce priveste sustinerea apelantei in sensul ca unii salariati s-au trecut pe doua liste, ca se aflau in concediu sau ca nu s-au putut identifica semnaturile, Curtea constata ca, si daca aceasta situatie ar fi reala, nu conduce la nelegalitatea grevei intrucat incertitudinea reclamata de apelanta planeaza asupra unui numar de 76 de salariati.

Or, si daca s-a inlatura cei 76 de salariati, tot ramane un numar de 332 de salariati ce reprezinta cel putin jumatate din numarul total de membri de sindicat.

Textul art. 183 nu face vorbire despre mandat ci despre acord scris care exista in cazul de fata astfel ca nu se poate adauga la lege.

Cu privire la cheltuielile de judecata in cuantum de 2000 lei, potrivit art. 453 C. pr. civila, partea care pierde procesul va fi obligata la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata.

Conform art. 451 al. 1 C. pr. civila, cheltuielile de judecata constau inclusiv in onorariul avocatilor.

Paratul a facut dovada existentei si intinderii cheltuielilor de judecata prind depunerea facturii AV nr. 0413/25.01.2016 din care rezulta ca partea a achitat contravaloarea asistarii, reprezentarii,acordarii de consultatii juridice, redactarii si semnarii de acte/cereri astfel ca nu se poate defalca o anumita activitate prestata de avocat; onorariul acestuia care intra in notiunea de „cheltuieli de judecata” a fost achitat pentru intreaga activitate prestata de avocat care implica toate serviciile enumerate mai sus astfel ca nu se impune cenzurarea cuantumului cheltuielilor.

Concluzionand asupra cauzei civile deduse judecatii si retinand argumentele expuse in cele ce preced, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin(1) din Codul de procedura civila, Curtea va

respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta G. G. R. S. R. L si va obliga apelanta la plata sumei de 1000 lei catre intimat, reprezentand cheltuieli de judecata in apel (onorariul de avocat conform facturii AV nr. 0421/12.02.2016).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta G. G. R. S. R. L., cu sediul procesual ales la SPARL,,M. si Asociatii’’ din Bucuresti, sector 2, . 9,  civile nr. 180 din data de 27.01.2016, pronuntata de Tribunalul I. - Sectia Civila, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu paratul S. L. de H. A., cu sediul procesual ales la av. P. A. C. din Bucuresti, sector 3,,, > Obliga pe apelanta la plata sumei de 1000 lei catre intimat, reprezentand cheltuieli de judecata.