• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Acordarea tichetelor de vacanta in institutiile din sectorul bugetar, conditionata de includerea in bugetele anuale a sumelor cu aceasta destinatie

Hotararea nr. 759 din data de 13.06.2016
Pronuntata de Tribunalul Salaj

Prin cererea lor reclamantii S. R. F., T. S. N., Z. P. C., M. V., NEDISAN S. G., N. V., P. M. si P. C. V. au chemat in judecata paratii M. A. I. si INSTITUTIA P. JUDETULUI S. solicitand instantei obligarea paratilor la plata unei despagubiri echivalente cu contravaloarea tichetelor / voucherelor de vacanta aferentei perioadei 2012-2015 in suma de 6 salarii se baza minime bruta pe tara garantate in plata pentru fiecare an in cuantumul prevazut pentru fiecare an dedus judecatii si obligarea paratilor la alocarea fondurilor necesare pentru plata acestor drepturi.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In motivarea cererii reclamantii arata faptul ca in calitate de functionari publici si personal contractual aveau dreptul la acordarea tichetelor de vacanta dar acestea nu le-au fost acordate.

S-a aratat faptul ca dreptul la acordarea tichetelor de vacanta (redenumite \"vouchere\" prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut prin adoptarea OUG 8/18. 02. 2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 110/24. 02. 2009, potrivit careia incepand de la data intrarii in vigoare a acestei ordonante \" institutiile din sectorul bugetar (. . . ) acorda in conditiile legii, tichete de vacanta\".

Contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta a fost stabilita de alin. 4 al articolului 1 din ordonanta, sub acest aspect prevazandu-se ca \"Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariatilor sub forma de vouchere de vacanta reprezinta contravaloarea a 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal. \"

Paratii nu se pot apara sustinand ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale intrucat acestuia ii revine obligatia de a efectua demersurile necesare in vedere alocarii de fonduri.

Astfel, potrivit art. 1 alin,(3) din O. U. G, republicata, nr. 8/2009 in forma modificata prin Legea nr. 94/2014 \" (3) Voucherele de vacanta se acorda in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau, dupa caz, in bugetele locale, pentru unitatile din domeniul bugetar, si in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. \" Aceleasi dispozitii se regasesc si la alin. (3) al art. 1 din O. U. G. republicata nr. 8/2009, cu exceptia faptului ca, in loc de sintagma \"vouchere de vacanta\" se utiliza sintagma \"tichet de vacanta\".

Asa fiind, legea a prevazut si prevede ca obligatia efectuarii demersurilor legale in asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanta (tichetelor de vacanta) incumba paratilor. Prin urmare, sustinerea in sensul ca fondurile necesare nu au fost prevazute in proiectul de buget nu constituie motive intemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislatia in vigoare, deoarece paratii cunosteau aceste prevederi si aveau obligatia de a cuprinde in buget sumele necesare.

Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor in buget in vederea achitarii drepturilor salariatilor nu poate impiedica plata acestor drepturi legal conferite, intrucat in alcatuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligatia de a respecta inclusiv prevederile legislatiei conexe privind drepturile salariatilor, cum este OUG nr. 8/2009 aprobata cu modificari prin Legea nr. 94/2014.

Aceste aspecte au fost retinute in mod constant in jurisprudenta (Deciziile nr. 288/2010, nr. 1365/2009, nr. 1304/2009 ale Curtii de Apel Timisoara/Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale; Decizia nr. 4598/R/2012 a Curtii de Apel Bucuresti, s. a Vll-a civ., conflicte de munca si asigurari sociale).

Din culpa exclusiva a paratilor, oricare ar fi fost cauza, dupa caz, neprevederea sumelor in bugetul anual, chiar si dupa rectificarile bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv, voucherelor de vacanta in perioada 2012 - 2014 de catre parati ne-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert si consta in privarea nejustificata de dreptul salarial prevazut de lege.

In ceea ce priveste solicitarea privind obligarea paratilor la plata dobanzii s-au aratat urmatoarele: in situatia in care se angajeaza raspunderea angajatorului fata de salariat pentru neplata drepturilor banesti cuvenite, devin aplicabile prevederii din Codul muncii, cu consecinta repararii integrale a prejudiciului,care cuprinde atat despagubirea datorata, cat si dobanda legala.

In drept au fost invocate dispozitiile OUG 8/18. 02. 2009, Legea 94/2014, Codul muncii.

Prin intampinare paratii au invocat exceptia necompetentei functionale a completului specializat in litigii de munca in solutionarea cererii formulate de reclamantii care au calitatea de functionari publici solicitand declinarea cererii lor in favoarea completului specializat in solutionarea litigiilor de contencios administrativ.

De asemenea au invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru drepturile anterioare datei de 07.03.2013.

Actiunea are un obiect patrimonial, dreptul la actiune fiind supus prescriptiei extinctive. In reglementarea art. 2500 si urm. din Noul Cod civil, termenul de prescriptie este de 3 ani.

Dispozitiile Codului Muncii - Legea 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare sunt de asemenea edificatoare: \"Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Paratul M. A. I. a invocat si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive sustinand ca nu este titular a obligatiei ce formeaza continutul raportului juridic de drept material dedus judecatii deoarece nu figureaza ca subiect al raportului deserviciu sau de munca incheiati cu reclamantii.

Conform prevederilor art. 1 alin. 5 din O. U. G. nr. 8/2009 acordarea despagubirilor solicitate constituie un atribut exclusiv ce apartine angajatorului, subiect pasiv al raportului obligational dedus judecatii, respectiv I. P. J. S. .

Cu privire la fondul cauzei, in esenta, s-au aratat urmatoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanta pot acorda \"tichete de vacanta\", denumite ulterior \"vauchere de vacanta\", \"angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca \", or magistratii nu sunt incadrati prin incheierea unui contract individual de munca.

Din economia dispozitiilor legale redate anterior se desprind urmatoarele conditii ce trebuie sa fie indeplinite cumulative pentru ca angajatorul sa poata acorda vauchere de vacanta: Personalul sa fie incadrat prin incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din OUG 8/2009, aprobata prin Legea 94/2014; Angajatorul sa desfasoare o activitate care sa genereze venit/profit, astfel cum reiese din studiul art. 1 alin. 3 coroborat cu alin. 5 din actul normativ; Sumele necesare sa fie prevazute in bugetul angajatorului, potrivit art. 1 alin. 3 din ordonanta.

Incepand cu anul 2011, in sistemul bugetar nu s-au acordat premii si prime de vacanta: Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice a prevazut in mod expres: \"in anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii si prime de vacanta. \" — art. 9 alin. 2 din lege. Prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonantei de uruenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 1 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar a fost reglementata salarizarea pentru anul 2012 si s-a prevazut in mod expres: \"In anul 2012, autoritatile si institutiile publice, indiferent de modul de finantare, nu vor acorda premii si prime de vacanta. \" - art. 7 alin. 2 din lege. Potrivit art. 2 din OUG 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal - bugetare: \"Prevederile din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, se aplica in mod corespunzator si in anul 2013. \" Articolul 7 din OUG 90/2010 a fost redat anterior. Potrivit art. 9 alin. 2 din OUG 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice: \"in anul 2014, autoritatile si institutiile publice, indiferent de modul de finantare, nu vor acorda premii si prime de vacanta. \" Potrivit art. 8 alin. 2 din OUG nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice \"in anul 2015, autoritatile si institutiile publice, indiferent de modul de finantare, nu vor acorda premii si prime de vacanta. \"

Asupra cauzei de fata instanta retine urmatoarele:

In privinta exceptiei necompetentei functionale a instantei, instanta retine faptul ca reclamantii S. R. F., T. S. N., Z. P. C., M. V., NEDISAN S. G., N. V., P. M. si P. C. V. au calitatea de functionar public cu statut special (f. 53-60) fiindu-le aplicabile prevederile Legii nr. 360/2202 si cele ale Legii nr. 188/1999.

Avand in vedere faptul ca potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta sectiei de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului, cu exceptia situatiei pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante,  instanta va admite exceptia, va disjunge cererile formulate de reclamantii care au calitatea de functionar public cu statut special si va declina competenta de solutionare a acestor cereri in favoarea completului de contencios administrativ.

Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta reclamantilor M. L. si V. V. M. va fi admisa in parte.

Avand in vedere faptul ca voucherelor de vacanta se acorda cu ocazia plecarii in concediu de odihna,  iar concediul de odihna anual se poate acorda in tot cursul anului calendaristic, instanta constata ca termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin. 1 litc din Codul muncii se aplica doar drepturilor solicitate anterior datei de 01. 01. 2013.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M. A. I. va fi respinsa deoarece potrivit art. 7 alin. 3 din O. U. G. nr. 30/2007 M. A. I. are calitatea de ordonator principal de credite iar conform art. 4 din O. G. nr. 22/2002 ordonatorului principal de credite ii revine obligatia sa dispuna toate masurile care se impun inclusiv virari de credite bugetare in conditiile legii pentru asigurarea in bugetele proprii si a institutiilor din subordonare a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.

Analizand fondul cauzei deduse judecatii instanta arata urmatoarele:

Textele legale invocate de catre reclamanti, respectiv art. 1 din OUG 8/2009 si art. 1 din Legea 94/2014 prevad acordarea, inclusiv de catre institutiile din sectorul bugetar a tichetelor de vacanta/vouchere de vacanta prevazandu-se expes si faptul ca acestea se vor acorda in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau, dupa caz, in bugete locale, pentru unitatile din domeniul bugetar, si in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. ( alin. 3 al art. 1 din OUG 8/2009 si alin. 3 al art. 1 din Legea 94/2014).

Din analiza acestor texte de lege se observa faptul ca acordarea beneficiului unor tichete de vacanta era expres conditionata de luarea de catre insitutiile abilitatea in domeniul bugetar a masurilor necesare privind alocarea unor sume cu acesta desinatie.

In perioada 2012-2015 s-a prevazut prin acte normative succesive faptul ca in bugetele institutiilor publice nu se prevad sume pentru acordarea de tichete de vacanta pentru personalul acestora, respectiv prin OUG 80/2010, aprobata cu modificari prin Legea 283/2011, art. 15 alin. 2 cu referire la bugetul anului 2012, prin OUG 84/2012, art. 9 pentru anul bugetar 2013, prin OG 29/2013, art. 5 pentru anul 2014 si O. G. 83/2014, art. 8 alin. 5 pentru anul 2015, aceste texte legale mentionand in cuprinsul lor faptul ca: in bugetele institutiilor si autoritatilor publice centrale si locale (. . . ) nu se prevad sume pentru acordareade tichete - cadou, tichete de vacanta si vouchere de vacanta personalului din cadrul acestora.

In aceste conditii, entitatilor parate in prezenta cauza, ordonatori de credite, nu li se poate imputa faptul ca nu au platit in mod culpabil reclamantilor beneficiul tichetelor de vacanta, legiuitorul fiind cel care a optat pentru a nu fi incluse in bugetele anuale institutiilor si autoritatilor publice sume cu acesta destinatie, destinatie ce trebuia conform prevederilor art. 1 alin. 3 din OUG 8/2009 si ulterior art. 1 alin. 3 din Legea 94/2014 stabilita in mod expres.

Instanta mai arata aici faptul ca in conformitate cu prevederile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, \"cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata\", iar potrivit art. 47 \"creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol. \"

Trebuie subliniat de asemenea faptul ca prin Decizia nr. 414 din 14 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 780 din 26 august 2005, Curtea Constitutionala a stipulat ca drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevazute in acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate in Constitutie, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.

In aceste conditii, modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afecteaza dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestatie pentru munca depusa. In speta dedusa judecatii, beneficiar al premiului anual este personalul platit din fonduri publice, in cazul caruia functioneaza principiul prestabilirii salariilor prin lege, al carui nivel stipulat se afla in legatura directa in incasarile si cheltuielile din bugetul public national, dezechilibrarea acestuia putand avea consecinte in ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget.

Statul se bucura de o marja larga de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu astfel cum a aratat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care a constatat, in cauze privind drepturile salariale, ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).

In concluzie, chiar daca prin O. U. G. nr. 8/2009 s-a prevazut posibilitatea angajatilor din sistemul bugetar de a beneficia de tichete/vouchere de vacanta, aceasta posibilitate a fost subsumata indeplinirii unor conditii legale, printre care cea mai importanta a fost prevederea in bugetele institutiilor publice a unor sume cu aceasta destinatie si incadrarea in limitele acestor sume.

Cum, prin lege, in perioada anilor 2013-2015. s-a prevazut ca in bugetele institutiilor publice nu se vor prevedea sume pentru acordarea de tichete de vacanta nefnnd deci indeplinita conditia stabilita prin OUG nr. 8/2009, pretentiile care fac obiectul actiunii sunt neintemeiate.

Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge ca nefondata actiunea formulata de reclamanti.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

 

Disjunge cererea formulata de reclamantii: S. R. F., T. S. N., Z. P. C., M. V., NEDISAN S. G., N. V., P. M. si P. C. V., toti cu domiciliul procesual ales la INSTITUTIA P. JUDETULUI S. cu sediul in Z., PIATA 1 DECEMBRIE 1918, nr. 12, J. S., impotriva paratilor: M. A. I. cu sediul in sector 1, Bucuresti, PIATA REVOLUTIEI, nr. 1A si INSTITUTIA P. JUDETULUI S. cu sediul in Z., PIATA 1 DECEMBRIE 1918, nr. 12, J. S. si dispune formarea unui dosar nou.

Declina competenta functionala de solutionare a cererii in favoarea completului de contencios administrativ urmand a se proceda la repartizarea aleatorie a cauzei.

Respinge exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratele M. A. I. si de PREFECTUL JUDETULUI S. .

Admite in parte exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocate de parata si constata ca fiind prescris dreptul de a cere acordarea tichetelor de vacanta pentru anul 2012.

Respinge ca nefondata cererea formulata de reclamantii: M. L. si V. V. M. ambii cu domiciliul procesual ales la INSTITUTIA P. JUDETULUI S. cu sediul in Z., PIATA 1 DECEMBRIE 1918, nr. 12, J. S. in contradictoriu cu paratii: M. A. I. si INSTITUTIA P. JUDETULUI S. privind acordarea tichetelor de vacanta aferente perioadei 08 martie 2013-2015.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   despagubiri    tichete de vacanta    functionar public    personal contractual    drepturi salariale    prejudiciu    dobanda legala    prescriptie    institutie publica   


Sus ↑