Cabinet avocat Dreptul muncii

P. sentinta nr. 7025/02.12.2015, pronuntata de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

S-a respins actiunea formulata de reclamanta S. P., avand CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in Filiasi, . 2D,, ,  si domiciliul procedural ales la Cabinet Av. O. M. D., din C.,,  nr. 22,,  in contradictoriu cu parata legal prin lichidator judiciar R. SPRL,cu sediul in Bucuresti,,  nr. 2, sector. 1. si cu parata,  cu sediul in C.,, ,  .

Analizand cu prioritate exceptia prescriptiei, instanta a retinut urmatoarele:

Reclamanta a fost angajata -Intreprinderea de Transformatoare motoare,condensatoare Filiasi in perioada 02.07.xxxxxxxxxxxxx90 ca muncitor necalificat, in perioada 01. 01. xxxxxxxxxxxxx01 in functia de impachetator miez magnetic, iar ulterior, incepand cu 01. 01. 2002 a fost transferata la ca functia de impachetator miez magnetic,conform carnetului de munca depus la dosarul cauzei.

P. prezenta cerere, a solicitat, in contradictoriu cu se constate ca activitatea desfasurata in perioada 02.07.xxxxxxxxxxxxx01, in cadrul acestei unitati a fost lucrata in conditii de munca ce se incadreaza in grupa a II-a de munca in procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 69, 79 si sa fie obligata parata sa elibereze adeverinta in acest sens.

Mentiunile referitoare la unitatea la care reclamanta si-a desfasurat activitatea, postul ocupat, salariu si mutatiile intervenite au fost inscrise in carnetul de munca aflat in copie la dosar.

Din inscrierile efectuate in carnetul de munca, rezulta ca reclamanta nu a fost incadrata in grupa a II a de munca, aceasta luand cunostinta despre faptul ca activitatea pe care a desfasurat-o in functia de impachetator miez magnetic,  nu a fost incadrat in grupa de munca la data de 21.11.2011, cand i-a fost desfacut contractul de munca conform art. 65 din art. 279 si art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Elementul principal care conteaza in solutionarea exceptiei prescriptie este determinarea naturii juridice a actiunii, avand in vedere raportul juridic care sta la baza demersului judiciar adica, daca intre parti exista un raport juridic civil si astfel s-a formulat o actiune civila, ii sunt aplicabile dispozitiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau intre parti exista un raport de munca, s-a formulat o actiune pentru solutionarea unui conflict de munca si ii sunt aplicabile dispozitiile din art. 279 cu privire la prescriptie.

Astfel, cauza de fata se incadreaza in categoria conflictelor de munca, definite la art. 266 din art. 279 , potrivit carora \"jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Raportul juridic pe care se bazeaza cererea reclamantei formulata impotriva fostului angajator este, in mod evident, un raport juridic de munca, el vizeaza executarea unui contract individual de munca, deoarece incadrarea unei activitati, unei functii sau unui loc de munca in grupe de munca nu putea avea loc niciodata in afara unui raport juridic de munca.

Rezulta de aici ca in cauza de fata sunt aplicabile dispozitiile speciale privind jurisdictia muncii, care se aplica cu prioritate fata de regulile generale din dreptul civil.

In acest sens sunt dispozitiile art. 278 alin. (1) din art. 279 , potrivit carora \"dispozitiile prezentului cod (art. 279 – nn. ) se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile”.

In raport de aceste dispozitii, instanta a constatat ca, in ceea ce priveste termenele de prescriptie, art. 279 contine dispozitii derogatorii de la dreptul comun, reglementand termene speciale in care pot fi promovate actiunile in justitie, termene prevazute de art. 268 art. 279 , republicat.

Astfel, articolul 268 din art. 279 , prevede ca:

\"(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:

a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;

b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;

c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;

d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia;

e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.

(2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului. \"

Din examinarea dispozitiilor art. 268 din art. 279 , rezulta ca legiuitorul a instituit termene de prescriptie speciale pentru anumite categorii de actiuni care se incadreaza in categoria conflictelor de munca, enumerate la alin. 1 al art. 268.

Pentru faptul ca actiunea promovata in cauza nu se incadreaza in cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268,  devin incidente dispozitiile din alin. 2 care stabilesc regula generala cu privire la prescriptia in materia conflictelor de munca aceea ca in toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului.

P. urmare, legiuitorul a stabilit faptul ca in materia jurisdictiei muncii nu exista cereri imprescriptibile.

Astfel, in cauza dedusa judecatii nu se poate retine ca obiectul actiunii este imprescriptibil, intrucat acesta nu se refera la constatarea existentei sau inexistentei unui drept conform art. 35 NCPC, ci la constatarea unei stari de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de munca, care au consecinte patrimoniale si deci, eventualele actiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, in conditiile legii.

Ratiunea instituirii termenelor pentru promovarea actiunilor in cazul raporturilor de munca este restabilirea in termen rezonabil a drepturilor incalcate si stabilirea raporturilor juridice.

In conformitate cu dispoz. art. 268 alin. 2 din art. 279 , termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data nasterii dreptului, instanta constatand ca in speta, data nasterii dreptului la actiune il reprezinta momentul in care persoana interesata a cunoscut/putea cunoaste neinscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv data incetarii raporturilor de munca - 21.11.2011, intrucat la acea data, reclamanta a luat/putea lua cunostinta despre inscrierile existente in carnetul de munca.

Pe de alta parte, trebuie retinut ca, spre deosebire de dreptul comun, in legislatia muncii, care are un caracter special si derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare si de solutionare a diferitelor conflicte de munca sau drepturi, cuprinse intre 30 zile si maxim 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, imprescriptibilitatea fiind contrara principiilor generale care guverneaza jurisdictia muncii, pentru protectia adecvata si in timp util a drepturilor partilor din raporturile juridice de munca, in scopul clarificarii urgente a situatiilor conflictuale dintre acestia.

Astfel, termenul de prescriptie de 3 ani prevazut pentru formularea actiunii in justitie, a inceput sa curga de la data de 21.11.2011 si s-a implinit cu mult inaintea promovarii actiunii (10.03.2015).

Fata de aceste considerente, instanta a admis exceptia invocata si a respins cererea principala a reclamantei prin care a solicitat sa se constate ca in perioada 02.07.xxxxxxxxxxxxx01 a desfasurat activitate in grupa II de munca, conform pct. 69 si 79 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990, in procent de 100%, si, conform principiului accesorium sequitur principale, a respins si cererea accesorie privind obligarea paratei la emiterea unei adeverinte in acest sens.

La pronuntarea solutiei instanta a avut in vedere atat practica unitara, actuala, in aceasta materie a Curtii de Apel C. (dosar nr. XXXXXXXXXXXX), cat si necesitatea unificarii practicii si la nivelul Tribunalului D.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta S. P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, anularea hotararii atacata, respingerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune si, avand in vedere ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, sa se trimita cauza spre rejudecare primei instante, intrucat instanta de fond a facut o aplicare gresita a dispozitiilor legale, incalcand un principiu fundamental al procesului civil, reglementat de dispozitiile art. 22 Cod de procedura civila.

In conformitate cu prevederile art. 22 Cod de procedura civila \"Judecatorul solutioneaza litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile. Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop,cu privire la situatia de fapt si motivele de drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc. \"

In cauza dedusa judecatii, din modul de argumentare a solutiei pronuntate rezulta ca instanta de fond apreciind natura actiunii formulate prin raportare la temeiul de drept al actiunii, a considerat ca obiectul actiunii este prescriptibil. intrucat nu se refera la constatarea existentei sau inexistentei unui drept conform art. 35 Cod de procedura civila, ci la constatarea unei stari de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de munca.

In acest caz, instanta de fond invocand din oficiu exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, dupa ce a apreciat ca obiectul actiunii nu se refera la constatarea existentei sau inexistentei unui drept conform art. 35 Cod de procedura civila, fara a pune in discutia partilor acest aspect a incalcat un principiu fundamental al procesului civil.

In realitate, instanta nu a exercitat un rol activ si a nesocotit in mod grav prevederile art. 22 alin. 4 Cod pr. civ. dispozitii imperative care stabilesc: \"judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire. In acest caz judecatorul este obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica exacta\".

Rolul activ al judecatorului este un principiu fundamental in procesul civil, acesta realizandu-se in tot cursul procesului civil.

Functia esentiala a judecatorului este tocmai aceea de a judeca, de a stinge litigiul ivit intre parti, prin pronuntarea hotararii. Hotararea judecatoreasca fiind actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei cu caracter jurisdictional. trebuie sa exprime adevarul.

Descoperirea adevarului nu ar fi posibila, daca, printr-un sistem procesual s-ar interzice judecatorului sa staruie, prin mijloace legale, in vederea lamuririi acelor fapte pe care partile au inteles sa le califice intr-un anumit fel din diferite motive.

Rolul activ in cadrul procesului confera instantei de judecata dreptul si obligatia de a da calificarea juridica exacta a actelor si faptelor deduse judecatii, uneori chiar impotriva sustinerii comune a partilor.

Acest principiu conduce la aflarea adevarului si. in consecinta, la pronuntarea unor hotarari temeinice si legale, ceea ce presupune ca judecatorul este in drept sa staruie prin toate mijloacele legale in vederea lamuririi imprejurarilor de fapt si de drept.

Plecand de la ideea ca procesul civil este de regula, un proces al intereselor private, partile avand, in primul rand interesul de a proba pretentiile si apararile, daca instanta constata ca insasi calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii este eronata - va pune in dezbaterea partilor acest aspect, chiar daca partile le-au dat o alta denumire. Instanta va putea sa califice din oficiu actiunea, chiar daca partile se impotrivesc, insa este obligata sa puna in discutia partilor acest aspect.

Asadar. in speta de fata era necesar ca instanta sa puna in dezbaterea partilor calificarea juridica a actiunii si numai dupa acest moment, calificand obiectul actiunii, sa invoce exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

2. Iu ceea ce priveste exceptia invocata, s-a apreciat ca aceasta este nefondata, instanta interpretand in mod eronat prevederile art. 268 alin. 2 Codul muncii .

A sustinut ca a fost angajata in perioada 02.07.xxxxxxxxxxxxx02 in meseria de impachetator miez magnetic in cadrul TMC Filiasi, in cadrul Atelierului de debitare tole din table silicioasa cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata, iar ulterior a fost preluata de DC T. Filiasi, continuatoarea .

A precizat ca activitatea desfasurata se incadreaza in grupa a II-a munca. in procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990 al MMPS. Anexa II. pct. 69. 79.

Actiunea promovata are natura juridica a unei actiuni in constatarea existentei unui drept, respectiv a drepturilor corelative desfasurarii activitatii in conditii corespunzatoare grupei a II-a de munca.

Noul Cod civil reglementeaza atat situatiile de imprescriptibilitate a dreptului la actiune, cat si cazurile in care se instituie termene speciale de prescriptie sau cazurile speciale in care intervine prescriptia. Art. 2502 Cod civil stabileste caracterul de exceptie al imprescriptibilitatii dreptului la actiune si reglementeaza in mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate in materii in care protectia sociala este necesara.

Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 Cod civil dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat in timp.

Sunt considerate, ca avand caracter imprescriptibil o actiuni in justitie intre care si actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Actiunea promovata este o actiune in constatare prin care se urmareste constatarea judecatoreasca a existentei dreptului subiectiv al reclamantei fata de parata.

Mai mult decat atat, actiunea este imprescriptibila deoarece reclamantul nu urmareste un drept patrimonial sau obligarea paratei la executarea unei pretentii, ci solicita ca instanta sa constate existenta unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990. respectiv grupa de munca, iar Ordinul 50/1990 si actele normative ce-i succed si-l completeaza nu prevad nici un termen in care trebuie stabilite grupele de munca de catre patronate si sindicate.

P. Ordinul 50/1990 s-a recunoscut beneficiul drepturilor castigate pentru activitatile desfasurate in conditii deosebite in perioada 1969-1990, prevederile acestui act normativ aplicandu-se atat salariatilor ce lucreaza si in prezent, cat si fostilor salariati si pensionarilor ce au fost angajati ai unitatii respective.

Intr-o alta ipoteza in situatia in care s-ar aprecia ca actiunea poarta asupra realizarii unui drept cu caracter patrimonial, nu trebuie considerat prescris dreptul la actiune in conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958. intrucat. in conformitate cu legislatia europeana care are prevalenta asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cat si dreptul la pensie, reprezinta un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz in care dreptul in realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.

Ca urmare, cererea reclamantului reprezinta o actiune in constatare a dreptului sau de a beneficia de incadrarea in grupa a II-a de munca pentru activitatea desfasurata, actiune care este imprescriptibila si nu o actiune in constituire de drepturi.

In acelasi timp instanta de fond si-a intemeiat caracterul prescriptibil al cererii promovate de reclamant pe dispozitiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii . insa acest text de lege ca si intregul articol 268 din Codul muncii ce reglementeaza termenele in care pot fi solutionate cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca, este aplicabil numai actiunilor in realizare, nu si in cazul actiunilor in constatare care sunt imprescriptibile atat sub imperiul legii vechi, conform doctrinei si jurisprudentei, cat si sub imperiul legii noi unde caracterul imprescriptibil al unei asemenea actiuni este stabilit expres prin dispozitiile art. 2502 din Codul Civil.

A solicitat asadar respingerea ca nefondata a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.

In drept se intemeiaza prezentul apel pe dispozitiile art. 466-482 Cod de procedura civila, precum si prevederile Codului Muncii.

Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate, in limitele efectului devolutiv prevazute de art. 477-478 C., Curtea apreciaza ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Solutionarea cauzei pe exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este eronata, asupra imprescriptibilitatii actiunilor de natura celor cu care reclamanta a investit instanta de judecata pronuntandu-se Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia HP nr. 13/16. 05. 2016.

Astfel, se retine ca, pentru dezlegarea problemei de drept ce a facut obiectul judecatii in prima instanta, respectiv aceea a prescriptiei dreptului material la actiune in cauzele avand ca obiect constatarea dreptului la incadrarea in grupe de munca conform dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990,  Curtea de Apel C. a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie, solicitand sa fie pronuntata o hotarare prin care sa se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept in discutie.

P. Decizia nr. 13 din 16 mai 2016, pronuntata in dosarul XXXXXXXXXXX, ICCJ a admis sesizarile formulate in dosarele nr. xxxxx/63/2014 si xxxxx/63/2014 si a stabilit ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 35 Cod procedura civila, art. 111 Cod de procedura civila din 1865, art. 2502 Cod civil, respectiv art. 268 alin. 2 din art. 279 , actiunile in constatarea dreptului la incadrarea in grupe de munca conform dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990 intra in categoria actiunilor in constatare de drept comun si sunt imprescriptibile.

Potrivit art. 521 alin 3 cod procedura civila, dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante, asa incat prin efectul deciziei instantei supreme se constata ca in mod gresit tribunalul a calificat actiunea cu care a fost investit ca un litigiu de munca si a facut aplicarea dispozitiilor art. 268 codul muncii. Actiunea in constatare de drept comun are caracter imprescriptibil, nefiind aplicabile nici dispozitiile art. 268 codul muncii, fata de caracterul actiunii, nici cele ale Decretului 167/1958, aplicabil prescriptiilor incepute inainte de noului cod civil.

Constatand ca tribunalul a solutionat gresit actiunea in temeiul unei exceptii, se impune admiterea apelului.

Potrivit art. 480 alin. 3 cod procedura civila, fiind solicitata de apelanta reluarea judecatii de la prima instanta, se va anula sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare pe fond la tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanta S. P., cu domiciliul ales la sediul Cabinet Avocat O. M. -D. din C.,,  nr. 22,,  impotriva sentintei civile nr. 7025/02.12.2015, pronuntata de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatele-parate lichidator judiciar R. SPRL, cu sediul in Bucuresti,,  nr. 2, sector 1, si,  cu sediul in C.,, , ,  avand ca obiect \"actiune in constatare”.