• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Contravaloarea alocatiei individuale de hrana acordata de catre angajator personalului bugetar in limita bugetului de stat alocat

Hotararea nr. 489 din data de 30.05.2016
Pronuntata de Curtea de Apel Iasi

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul R. I. in contradictoriu cu parata COMPANY SRL Iasi,  a solicitat instantei de judecata sa pronunte o hotarare prin care sa dispuna obligarea paratei la plata salariului pe luna august plus 12 zile de concediu de odihna aferent anului 2014, sporul de noapte plus ore suplimentare pentru perioada lucrata (2011-2014) . Pentru perioada septembrie 2011-2014, i se cuvine suma de xxxxx lei reprezentand ore suplimentare si spor de noapte plus dobanda de 5%.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

A aratat reclamantul ca este angajat la societatea parata din data de 06.09.2011 pana la data de 29.08.2014 cand contractul de munca a incetat conf. art 55, lit. B din Codul muncii .

Prin incheierea de sedinta din data de 23 februarie 2015, Tribunalul Iasi a dispus atasarea dosarului inregistrat sub nr. XXXXXXXXXXX, retinand disp. art 96 ind. 2 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti.

A mai retinut Tribunalul ca in dosarul inregistrat sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamantul a solicitat sporul de noapte, ore suplimentare, plata a 2100 ore depasire program, salariile pe luna iulie si august 2014. concediul de odihna pentru 1 an si 3 luni, neplata drepturilor banesti curente si contravaloarea bonurilor de masa pe luna august 2014.

La termenul de judecata din data de 23. 02. 2015, reclamatul a precizat actiunea in sensul ca nu mai solicita daune morale.

Legal citata, parata nu a formulat intampinare.

Prin sent. civ. nr. 1050 din 29. 05. 2015, Tribunalul Iasi a hotarat :

Admite, in parte, actiunea formulata si precizata de reclamantul R. I. avand CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in,  in contradictoriu cu parata S. C. I. G. S. Company S. R. L. Iasi cu sediul in Iasi,,  avand CUI xxxxxxx.

Obliga parata sa achite reclamantului drepturile salariale aferente lunii august 2014, contravaloarea concediului de odihna aferent anului 2014 corespunzator perioadei efectiv lucrate.

Obliga parata sa achite reclamantului drepturile salariale reprezentand sporul de noapte si orele suplimentare lucrate peste programul normal de lucru si in zilele de sambata si duminica, efectuate in perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx14.

Respinge cererea privind obligarea la plata tichetelor de masa aferente lunii august 2014.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamantul R. I. a fost salariatul paratei S. C. I. G. S. Company S. R. L. conform contractului individual de munca inregistrat in REVISAL sub nr. 15/3036/ 05.09.2011 incheiat pe perioada nedeterminata pe postul de paznic

Prin cererea dedusa judecatii, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata salariului pe luna august plus 12 zile de concediu de odihna aferent anului 2014, sporul de noapte plus ore suplimentare pentru perioada lucrata (2011-2014) .

Pentru perioada septembrie 2011-2014 considera acesta ca i se cuvine suma de xxxxx lei reprezentand ore suplimentare si spor de noapte plus dobanda de 5%.

A mai retinut Tribunalul ca in dosarul inregistrat sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamantul a solicitat sporul de noapte, ore suplimentare, plata a 2100 ore depasire program, salariile pe luna iulie si august 2014. concediul de odihna pentru 1 an si 3 luni, neplata drepturilor banesti curente si contravaloarea bonurilor de masa pe luna august 2014

Conform art. 39 alin. 1 lit. c din Codul muncii salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, iar conform art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca.

Potrivit dispozitiilor art. 159 alin. 1 din Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani si potrivit art. 161 Codul muncii, salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor. Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca; el este afirmat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit careia \"cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana”. Potrivit art. 166 Codul Muncii, salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca.

Intarzierea nejustificata a platii salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Prin urmare angajatorul, in speta parata, avea obligatia de a plati in totalitate drepturile salariale cuvenite salariatului.

Cum cauza dedusa judecatii este un litigiu de munca, sarcina probei revine unitatii angajatoare, conform art. 272 din Codul muncii.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 168 alin 1 Codul muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.

Parata nu a depus nici un inscris la dosarul cauzei.

A mai constatat Tribunalul ca din depozitia martorului audiat in cauza rezulta ca reclamantul lucra o tura 12 ore si 2 ture de noapte de la 22 la ora 6 dimineata. Sustine martorul ca reclamantului nu i s-au achitat bani pentru tura de noapte desi era prevazut in contract, nu i s-au achitat banii pentru luna august si nici pentru concediul de odihna,din concediul de odihna a efectuat doar 8 zile din 20, nu i-au fost platite orele suplimentare pe care era obligat sa le faca. Precizeaza ca in prezent ambii lucreaza la > In raport de dispozitiile art 144 din Codul muncii, dreptul la concediul de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor. Potrivit art. 145 din Codul muncii durata minima a concediului de odihna este de 20 de zile lucratoare. Compensarea in bani a concediului de odihna este permisa in cazul incetarii contractului de munca potrivit art. 146 din acelasi act normativ. Reclamantului i-a incetat raportul de munca prin acordul partilor la data de 05.09.2011. Fata de aceste considerente, raportat la dispozitiile legale invocate si avand in vedere pozitia procesuala a paratei, instanta de fond a constatat ca solicitarea reclamantului referitoare la obligarea paratei la plata drepturilor salariale aferente lunii august 2014, contravaloarea concediului de odihna aferent anului 2014 corespunzator perioadei efectiv lucrate este intemeiata si, in consecinta, a admis-o.

In ceea ce priveste cererea de obligare a paratei la plata orelor suplimentare si a sporului de noapte, instanta de fond a apreciat-o ca intemeiata avand in vedere dispozitiile art. 126 alin 2 din Codul muncii, text care prevede ca salariatii care presteaza munca de noapte beneficiaza de un spor de 25% din salariul de baza, daca timpul lucrat noaptea reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul de lucru. Din sustinerea reclamantului si din depozitia martorului rezulta ca acesta lucra in tura de noapte de la ora 10 seara la ora 6 dimineata.

Cat priveste munca suplimentara, atat dispozitiile art 123 din codul muncii cat si dispozitiile pct. 3 de la litera J din contractul individual de munca stabilesc ca orele suplimentare se platesc cu un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. Cat priveste munca prestata in zilele de sambata si duminica, instanta de fond, in raport de dispozitiile art 137 din Codul muncii si probatoriul administrat, a considerat intemeiata si aceasta cerere. Avand in vedere si depozitia martorului cu privire la efectuarea de ore suplimentare precum si pozitia procesuala de pasivitate a angajatorului,Tribunalul a admis cererea de obligare a acestuia la plata orelor suplimentare peste programul normal de lucru si in zilele de sambata si duminica si a sporului de noapte pentru perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxxxx14.

In ceea ce priveste cererea privind plata contravalorii tichetelor de masa, instanta de fond a retinut ca potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator. De asemenea, potrivit disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Prin urmare, aceste beneficii prevazute de Legea nr. 142/1998 nu reprezinta un drept, ci o vocatie, ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractele colective de munca. De altfel, in acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 14/2008. Astfel, atat timp cat legea nu obliga angajatorul la acordarea tichetelor de masa si nici nu exista acest drept stipulat in contractul individual de munca al reclamantului, Tribunalul Iasi a apreciat ca este neintemeiata cererea de obligare a paratei la plata contravalorii tichetelor de masa pentru luna august 2014 si a respins-o.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in municipiul Iasi,,  jud. Iasi.

Arata apelantul, prin cererea olografa depusa la fila 4 dosar apel, ca sentinta de fond este nelegala deoarece, din eroare, Tribunalul Iasi a dispus atasarea dosarului sau, inregistrat sub nr. XXXXXXXXXXX, la prezentul dosar. Cele doua dosare privesc doi reclamanti diferiti, drept pentru care prima instanta trebuia sa le judece separat.

Invoca apelantul si faptul ca,  desi s-a adresat Tribunalului Iasi, aceasta instanta i-a comunicat administrativ la data de 28. 01. 2016 ca s-a dezinvestit si ca situatia poate fi remediata doar in apel.

Intimata Company ”SRL Iasi nu a depus intampinare.

La termenul de astazi, Curtea de Apel a invocat,  prioritar, din oficiu, inadmisibilitatea apelului declarat de R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx impotriva sentintei civile nr. 1050/29. 04. 2015 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Retine instanta de control judiciar ca, potrivit disp. art. 458 NCPC, caile de atac pot fi exercitate numai de partile aflate in proces care justifica un interes, in afara de cazul in care, potrivit legii, acest drept il au si alte organe sau persoane.

Astfel, data fiind obligativitatea si relativitatea hotararii judecatoresti,textul anterior citat prevede posibilitatea atacarii acesteia doar pentru partile din cauza. In categoria partilor sunt inclusi reclamantul, paratul, intervenientul voluntar/accesoriu,in unele situatii succesorii acestora ori creditorii chirografari.

Ori, in prezentul dosar, nr. XXXXXXXXXXXX, inaintat de Tribunalul Iasi instantei de apel,  apelantul R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in municipiul Iasi, nu a avut calitatea de parte iar sentinta nr. 1050/29. 04. 2015 priveste un alt reclamant, cu nume identic, insa cu CNP si domiciliu diferit, respectiv pe R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in .

Ca atare, apelantul R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in municipiul Iasi, nu a avut calitatea de parte in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX iar apelul declarat de acesta impotriva sentintei civile nr. 1050/29. 04. 2015 este inadmisibil.

Este reala insa sustinerea apelantului ca in mod eronat si cu neobservarea imprejurarii ca dosarul nr. XXXXXXXXXXX priveste o alta persoana, Tribunalul Iasi a dispus administrativ atasarea acestuia la prezenta cauza si, drept consecinta, actiunea formulata de R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in municipiul Iasi, in contradictoriu cu parata Company ”SRL Iasi a ramas nesolutionata.

Singura in masura sa remedieze aceasta situatie este instanta de fond, Tribunalul Iasi.

Aceasta instanta, dupa restituirea cauzei de catre Curtea de Apel, va trebui sa procedeze la dezatasarea pe cale administrativa a dosarului nr. XXXXXXXXXXX,  repunerea acestuia pe rol si solutionarea actiunii formulata de R. R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in municipiul Iasi, in contradictoriu cu parata Company ”SRL Iasi . O alta posibilitate a apelantului R. R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in municipiul Iasi, - deoarece indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor contradictorii sau completarea unei hotarari nu poate fi ceruta pe calea apelului - este cea de a sesiza Tribunalul pe procedura prevazuta de art. 442-444 NCPC.

Fata de cele retinute, Curtea, in baza art. 480 al. 1 NCPC, va respinge ca inadmisibil prezentul apel impotriva sentintei civile nr. 1050/29. 04. 2015,  urmand ca apelantul sa se adreseze Tribunalului Iasi conform celor anterior mentionate.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII,

DECIDE :

 

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de R. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in municipiul Iasi, impotriva sentintei civile nr. 1050/29. 04. 2015 pronuntata de Tribunalul Iasi, sentinta pe care o pastreaza.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   incetare contract de munca    acordul partilor    ore suplimentare    spor de noapte    contract colectiv de munca    prejudiciu    sarcina probei    tichete de masa    personal bugetar    stat de plata    documente justificative   


Sus ↑