• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Neindicarea obiectul cercetarii disciplinare privind sanctiunea aplicata salariatului. Obligatia angajatorului de a platii salariatului drepturile salariale cuvenite

Hotararea nr. 1698 din data de 16.06.2016
Pronuntata de Tribunalul Ilfov

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului I. la data de 30.07.2015, contestatorul C. I. a chemat in judecata pe intimata solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de concediere.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In motivarea in fapt a cererii, contestatorul a aratat ca decizia de concediere este un fals material in inscrisuri sub semnatura privata, fata de mentiunile consemnate in cuprinsul acesteia, nefiind indicat un motiv obiectiv in acest sens. In ceea ce priveste sustinerea intimatei in sensul ca nu s-a prezentat la cercetarea prealabila, contestatorul a aratat ca in data de 13.07.2015 s-a prezentat la sediul firmei si a inmanat numitei I. A. o declaratie prin care arata motivul pentru care nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 02.07.2015, acest lucru comunicandu-l si verbal, respectiv acela ca reprezentantii societatii parate il obligau sa fie complice la savarsirea unor infractiuni. Din acest motiv a sesizat si organele de urmarire penala, depunand probe.

Contestatorul a mai aratat faptul ca, in opinia sa, desfacerea contractului individual de munca se datoreaza faptului ca a sesizat organele de urmarire penala, iar motivele cuprinse in decizia de concediere, respectiv lipsa nemotivata de la locul de munca nu corespunde realitatii.

Cererea este intemeiata in drept pe dispoz. Codului muncii, Constitutia Romaniei si art. 3, 4 CEDO.

In dovedirea cererii au fost depuse la dosar inscrisuri.

Intimata a depus la dosar intampinare prin care solicita respingerea actiunii, ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea intampinarii, parata a aratat ca in data de 18. 06. 2014 intre parti s-a incheiat contractul individual de munca, contestatorul avand functia de sofer. La data de 16.07.2015, in conformitate cu prevederile regulamentul inter si cu legislatia in vigoare s-a emis decizia nr. 2975/2015 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, retinandu-se savarsirea abaterii disciplinare prevazuta de art. 3 din ROI, respectiv absenta nemotivata.

Datorita faptului ca reclamantul nu si-a indeplinit atributiile de serviciu, respectiv a inregistrat 10 absente nemotivate, s-a procedat la convocarea acestuia in scris, prin adresa nr. 2835/2015, in vederea rezolvarii situatiei, insa acesta nu s-a prezentat la data si locul ce i-au fost comunicate, astfel ca nu a putut avea loc procedura prealabila.

Fata de dispoz. art. 248 alin. 1 lit. a Codul muncii, neprezentarea salariatului la convocarea facuta, fara niciun motiv obiectiv, da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii prealabile. Atata timp cat salariatul nu a dat curs convocarii, nu se mai justifica nici mentiunea din decizia de sanctionare prevazuta de art. 268 alin. 2 lit. c Codul muncii privind motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii prealabile.

Intimata a mai aratat faptul ca prin decizia de desfacere a contractului de munca i s-a comunicat reclamantului ca in temeiul art. 61 lit. a Codul muncii s-a dispus incetarea contractului de munca, din pricina incalcarii prevederilor regulamentului intern privind regulile de disciplina a muncii in societate si raspunderea ce revine salariatilor in cazul nerespectarii acestuia.

Decizia de desfacere a contractului de munca nu a putut fi comunicata reclamantului personal, cu semnatura de primire, insa aceasta a fost comunicata la domiciliul sau prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, reclamantul luand cunostinta de existenta acesteia in termen legal, astfel incat si-a putut exercita dreptul de a contesta decizia.

In ceea ce priveste temeinicia deciziei de incetare a contractului de munca, intimata a aratat ca abaterea disciplinara este o fapta ilicita in legatura cu munca si care se constata printr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici superiori – art. 247 alin. 2 Codul muncii.

Fata de aceste dispozitiile legale, arata ca reclamantul nu si-a justificat niciodata absentele pe care le-a inregistrat, lipsa sa de la locul de munca nefiind anuntata si neprezentandu-se la sediul societatii in vederea clarificarii situatiei sale contractuale. De asemenea, savarsirea acestei abateri disciplinare rezulta chiar din continutul cererii de chemare in judecata.

Intimata a mai aratat ca in situatia in care reclamantul considera ca dispozitiile organelor de conducere ale societatii erau ilegale, acesta avea posibilitatea de a refuza desfasurarea sarcinilor de serviciu cu consecinta denuntarii lor la organele competente, astfel incat rezolvarea presupuselor chestiuni invocate de catre reclamant nu se putea rezolva in niciun caz prin neprezentare acestuia la locul de munca.

In drept au fost invocate dispoz. art. 49, art. 50, art. 52, art. 61-63, art. 247-252, art. 267, art. 268 Codul muncii, art. 205 si urm. Cod procedura civila.

In dovedirea cererii a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu reclamantului si proba testimoniala.

Contestatorul a depus la dosar raspuns la intampinare prin care solicita respingerea sustinerilor intimatei din intampinare.

In cauza a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri.

Analizand probele administrate in cauza, tribunalului constata urmatoarele:

Reclamantul a avut calitatea de salariat al paratei, in functia de sofer, in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 3500/18. 06. 2014 in registrul general de evidenta al salariatilor.

Prin decizia nr. 2975/16.07.2015 emisa de catre parata s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, in temeiul dispoz. art. 61 lit. a Codul muncii.

Ca motiv de concediere a reclamantului, in cuprinsul deciziei de concediere, s-a retinut faptul ca, acesta a savarsit abaterea disciplinara constand in cumularea unui numar de 10 absente nemotivate, incalcand dispoz. art. 3 din Regulamentul de Ordine interioara.

S-a mai retinut in cuprinsul deciziei de sanctionare faptul ca in cauza nu s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila deoarece, desi a fost convocat in scris prin adresa nr. 835/08.07.2015, salariatul nu s-a prezentat la data, ora si locul fixat, neinvocand-se motive obiective in acest sens.

Contrar mentiunilor din decizia de sanctionare, reclamantul sustine ca a primit adresa de instiintare cu privire la cercetarea disciplinara prealabila la data de 10.07.2015, iar la data de 13.07.2015 s-a prezentat la sediul paratei in jurul orei 10,,  fiind condus de catre portar la biroul resurse umane, unde a dat o declaratie scrisa in legatura cu motivele pentru care nu s-a prezentat la serviciu.

Din punct de vedere al legalitatii, tribunalul constata ca decizia de sanctionare a reclamantului a fost incheiata cu incalcarea dispozitiilor legale care atrag nulitatea acesteia.

Potrivit dispoz. art. 251 Codul muncii: Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. (2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. (4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

In prezenta cauza, tribunalul constata ca parata a incalcat aceste dispozitii legale.

Astfel prin adresa emisa de catre parata cu nr. 2885/08.07.2015, reclamantul este convocat sa se prezinte la sediul societatii, in doua zile de la data primirii adresei, intre orele 09,00 16,00 in vederea efectuarii cercetarii prealabile pentru rezolvarea situatiei dosarului de personal.

Totodata i se aduce la cunostinta reclamantului faptul ca lipseste nemotivat din data de 02.07.2015, iar in cazul neprezentarii i se vor aplica dispoz. art. 61 lit. a Codul muncii.

Tribunalul constata ca aceasta adresa de instiintare a reclamantului nu cuprinde o data si o ora certa, in care acesta sa se prezinte la sediul societatii asa cum prevad in mod expres dispozitiile art. 251 alin. 2 Codul muncii.

Modul in care a fost convocat reclamantul sa se prezinte la sediul societatii, referitor la indicarea datei si orei, nu este lipsit de echivoc, astfel ca nu se incadreaza in textul de lege indicat mai sus.

Totodata, din cuprinsul adresei nu rezulta faptul ca reclamantul a fost convocat pentru efectuarea cercetarii disciplinare in legatura cu absentele nemotivate indicate in cuprinsul deciziei de concediere. Dimpotriva, in cuprinsul adresei s-a facut mentiunea in sensul ca reclamantul este convocat in vederea efectuarii cercetarii prealabile pentru rezolvarea situatiei dosarului de personal.

Asa fiind, tribunalul constata ca nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la indicarea obiectului cercetarii disciplinare in cuprinsul convocarii.

Pe de alta parte, reclamantul sustine ca la data de 13.07.2015 s-a prezentat la sediul paratei, asa cum s-a retinut mai sus, iar in cuprinsul deciziei de sanctionare s-a mentionat faptul ca reclamantul nu s-a prezentat in vederea efectuarii cercetarii prealabile.

Cu toate acestea, parata nu a incheiat un proces verbal prin care sa se constate ca reclamantul nu s-a prezentat la cercetarea prealabila.

Fata de toate aceste considerente, tribunalul constata ca la intocmirea deciziei de sanctionare au fost incalcate dispoz. art. 251 Codul muncii, ceea ce atrage nulitatea absoluta a acesteia.

Potrivit art. 80 Codul muncii: (1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. (2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere. (3) In cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti.

Avand in vedere ca se va dispune anularea deciziei de concediere, facand aplicarea dispoz. art. 80 alin. 1 Codul muncii, parata va fi obligata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat, de la data concedierii si pana la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.

In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de a i se acorda salarii compensatorii si daune morale, tribunalul urmeaza sa respinga cererea sub acest aspect, avand in vedere ca nu s-a indicat un temei legal in ceea ce priveste salariile compensatorii, iar cu privire la daunele morale, tribunalul apreciaza ca reclamantul nu a suferit un prejudiciu moral.

Avand in vedere ca reclamantul nu a solicitat reintegrarea, in cauza devin aplicabile dispoz. art. 80 alin. 3 Codul muncii.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

 

Admite in parte actiunea formulata de contestatorul C. I., CNP – xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Voluntari,,  judetul I., in contradictoriu cu intimata,  CUI – xxxxxxx, cu sediul ales la CA V. I. din Bucuresti, din, ,  sector 5.

Anuleaza decizia nr. 2975/16.07.2015 de incetare a contractului individual de munca emisa de parata, ca nelegala.

Obliga parata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat, de la data concedierii si pana la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   incetare unilaterala    sarcina probei    abatere disciplinara    absenta nemotivata    cercetare disciplinara    regulament intern    fapta ilicita    vinovatie    sarcina probei    nulitate absoluta    element esential   


Sus ↑