• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Modificarea unilaterala de catre angajator a contractului individual de munca al salariatului. Lipsa acordului partilor

Hotararea nr. 1573 din data de 28.03.2016
Pronuntata de Curte de Apel Bucuresti

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, sub nr. XXXXXXXXXXX, la data de 06.03.2015 reclamanta D. E. a chemat in judecata pe paratul I. National de C. - D. pentru E. – ICEMENERG, solicitand anularea Deciziei nr. 17 din 26. 02. 2015, repunerea in situatia anterioara, in sensul reintegrarii in functia detinuta anterior emiterii deciziei, respectiv de director economic,obligarea angajatorului la plata unor despagubiri banesti, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate conform functiei de director economic, de la data de 01.03.2015 si pana la reintegrarea efectiva, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Prin sentinta civila nr. 9079 din data de 01.10.2015 Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis actiunea si a anulat Decizia nr. 17 din data de 26. 02. 2015 emisa de parat; a dispus reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior emiterii deciziei, respectiv de director economic; a obligat paratul la plata catre reclamanta a unei despagubiri banesti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate aferente functiei de director economic, calculate incepand cu data de 01.03.2015 si pana la reintegrarea efectiva; a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 2. 000 lei reprezentand cheltuieli de judecata, onorariu avocat.

P. a hotari astfel, instanta de fond a apreciat ca hotararea Consiliului de Administratie, a carei motivare nu a fost adusa la cunostinta reclamantei, nu poate fi retinuta ca si fundament al deciziei de modificare unilaterala a felului muncii si a remuneratiei, neputandu-se incadra intre situatiile de exceptie la care face trimitere art. 41 alin. 2 Codul muncii.  

Intrucat contractul individual de munca poate fi modificat, ca principiu, numai prin acordul partilor, aspect ce a fost nesocotit de catre angajator, avand in vedere faptul ca in cauza nu se regaseste vreuna dintre situatiile exceptionale mentionate la art. 42 si art. 48 Codul muncii, in care contractul individual de munca poate fi modificat in mod unilateral de catre angajator, Tribunalul a apreciat ca se impune anularea deciziei emisa de catre parata, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara.

Astfel, din probatoriul administrat instanta de fond a retinut ca prin decizia Directorului General al Institutului N. de C. - D. pentru E. - ICEMENERG Bucuresti nr. 17/26. 02. 2015, reclamanta a fost trecuta in functia de economist, cu locul de munca la C. Financiar Contabilitate din cadrul Directiei Economice INCDE ICEMENERG, salariul fiind cel prevazut in actul aditional la contractul individual de munca, incepand cu data de 01.03.2015 .

In motivarea deciziei, s-a aratat ca aceasta a fost luata avand in vedere Hotararea nr. 12/19. 02. 2015 a Consiliului de Administratie prin care a fost retras avizul de incadrare a reclamantei in functia de director economic al INCDE ICEMENERG, intrucat Consiliul de Administratie a hotarat revocarea reclamantei din functia de director economic si incadrarea sa in functia de economist in cadrul Directiei Economice cu o salarizare corespunzatoare noului post in care va fi retribuita, in temeiul H. G. nr. 925/2010 privind infiintarea, organizarea si functionarea ICEMENERG.

Prin actul aditional la contractul individual de munca al reclamantei, inregistrat sub nr. 376/09.03.2015, se prevede ca incepand cu data de 01.03.2015 se modifica functia reclamantei aceasta fiind incadrata in functia de economist, locul de munca fiind C. Financiar - Contabilitate din cadrul Directiei Economice, respectiv ca incepand cu aceasta data reclamanta va avea un salariu de 2455 lei corespunzator clasei 40 de salarizare, cu un spor de vechime in munca de 25% din salariul de incadrare.

Din contractul individual de munca incheiat intre parti si inregistrat sub nr. 22/957/08. 04. 2014, Tribunalul a retinut ca reclamanta a fost angajata pe perioada nedeterminata incepand cu data de 08. 04. 2014 la Directia Economica in functia de Director economic avand un salariu de baza lunar de 4894 lei beneficiind de spor de vechime si bonuri de masa .

Din continutul deciziei contestate si actului aditional la contractul individual de munca al reclamantei, inregistrat sub nr. 376/09.03.2015, a rezultat ca prin acestea s-a schimbat functia reclamantei, aceasta fiind trecuta pe o functie inferioara, felul muncii si i s-a diminuat salarizarea corespunzator schimbarii functiei.

Analizand legalitatea deciziei nr. 17/26. 02. 2015 emisa de parat, instanta de fond a retinut ca in analiza legalitatii, trebuie plecat de la premisa ca la data emiterii acesteia, reclamanta ocupa functia de director economic, pe o perioada nedeterminata, in baza unui contract individual de munca, inregistrat sub nr. 22/957/08. 04. 2014.

Ca atare, a apreciat prima instanta ca modificarea locului muncii, a felului muncii si a salarizarii, propuse prin decizia atacata, reprezinta o incercare de modificare unilaterala, din initiativa angajatorului, a contractului individual de munca.

In ceea ce priveste legislatia aplicabila acestei modificari, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 1, alin. 2 Codul muncii, \"prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii”.

Din textul de mai sus rezulta cu claritate ca de la dispozitiile Codului muncii se poate deroga numai prin \"legi speciale”, adica prin acte normative cu putere de lege, respectiv: legi, ordonante de guvern sau ordonante de urgenta.

Or, H. G. nr. 925/2010 nu are forta juridica a legii, fiind in mod evident un act normativ infralegal, astfel incat ea nu poate reprezenta \"lege speciala” in raport cu Codul muncii.

Ca atare, raportul juridic de dreptul muncii dintre reclamanta si parat este guvernat in toate aspectele sale, deci si in ceea ce priveste modificarea contractului individual de munca, de Codul muncii.

Odata stabilit faptul ca modificarea contractului de munca se putea face numai in conditiile Codului muncii, trebuie analizat daca in concret aceste dispozitii au fost respectate.

Or, art. 41, alin. 1 Codul muncii instituie regula potrivit careia \" contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor”.

Potrivit art. 41, alin. 2 Codul muncii, “cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod”.

“Cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod” sunt:- delegarea (art. 42-47), detasarea (art. 42-47), situatii de forta majora, (art. 48), cu titlu de sanctiune disciplinara (art. 48) sau ca masura de protectie a salariatului (art. 48).

S-a mai retinut ca revocarea (care este un act juridic unilateral, provenind de la emitentul unui act juridic anterior sau de la organul ierarhic superior acestuia) nu este prevazuta printre modalitatile de modificare unilaterala a contractului individual de munca, aceasta institutie nefiind de altfel specifica dreptului muncii.

In ceea ce priveste principiul simetriei actelor juridice, invocat de parat, tribunalul a retinut ca el este aplicabil in speta, dar nu in sensul propus de parat.

Mai exact, s-a omis faptul ca numirea reclamantei in functia director, nu are ca izvor Hotararea nr. 1/27.03.2014 si nici decizia nr. 2/17. 04. 2014 (deoarece ele insele, fiind acte unilaterale ale angajatorului nu puteau determina modificarea contractului de munca, nici chiar in favoarea salariatei), ci contractul individual de munca 22/957/08. 04. 2014.

Cum insa contractul individual de munca nr. 22/957/08. 04. 2014 a fost incheiat prin acordul partilor, aplicand principiul simetriei actelor juridice, rezulta ca el putea fi modificat tot prin acordul partilor si nu printr-o decizie unilaterala a angajatorului.

Ca atare, instanta de fond a inlaturat toate sustinerile paratului referitoare, pe de o parte, la regulile speciale de numire/revocare a persoanelor din functii de conducere prevazute de art. 23, lit. e din Regulamentul de organizare si functionare a ICEMENERG si, pe de alta parte, la principiul simetriei actelor juridice.

Sustinerile paratului in sensul ca decizia contestata nu reprezinta o decizie unilaterala de modificare a contractului de munca al reclamantei, ci o revocare din functia de conducere avizata de catre consiliul de administratie sunt infirmate de actele depuse la dosar, respectiv actul aditional la contractul individual de munca din care rezulta cu claritate ca reclamanta nu si-a manifestat acordul la modificarea contractului individual de munca, pe actul aditional neexistand semnatura acesteia, care prin adresa nr. 102/06.03.2015 si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca nu este de acord cu modificarea Contractului individual de munca nr. 22/957/08. 04. 2014.

Apararile paratului in legatura cu motivele ce au condus la modificarea felului muncii reclamantei, a salarizarii acesteia, respectiv reorganizarea activitatii intimatei au fost apreciate de Tribunal ca fiind lipsite de relevanta, in conditiile in care art. 41 din Codul Muncii prevede expres ca, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, iar reorganizarea activitatii nu este prevazuta ca exceptie de la regula, si, deci, modificarea unilaterala a contractului individual de munca nu este permisa in cazul reorganizarii activitatii.

In termen legal, impotriva acestei sentinte a formulat cerere de apel motivata, apelantul-parat I. N. de C. D. pentru E. ICEMENERG Bucuresti solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei civile atacate in sensul respingerii contestatiei formulate si mentinerea ca temeinica si legala a Deciziei nr. 17/26. 02. 2015 a directorului general al INCDE ICEMENERG Bucuresti, prin care contestatoarea a fost revocata din functia de director economic, pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:

Arata apelantul ca, in opinia instantei de fond, modificarea locului muncii, a felului muncii si a salarizarii, propuse prin decizia atacata, reprezinta o incercare de modificare unilaterala, din initiativa angajatorului, a contractului individual de munca.

Apelantul invedereaza ca nu a considerat masura dispusa prin decizia anulata ca fiind o incercare de modificare a contractului individual de munca, ci a considerat-o ca fiind chiar o modificare unilaterala a contractului individual de munca, conform avizului dat de Consiliul de administratie, care are abilitarea legala sa acorde/retraga avize privind incadrarea in functiile de directori executivi (director stiintific, director tehnic si director economic, in speta).

Precizeaza ca la dosar a depus inscrisuri ce dovedesc motivele pentru care contestatoarea a fost revocata din functia de director economic si care au cauzat consecinte grave in situatia economica si financiara a institutului.

Considera apelantul ca masura nu a fost luata in dispretul Codului muncii, ci s-a urmarit eficientizarea activitatii institutului, ca urmare a gravelor carente manageriale de care contestatoarea a dat dovada.

Masura revocarii din functie a contestatoarei nu a pus in pericol raportul juridic de munca dintre aceasta si institut. Contestatoarea a fost trecuta pe o functie de specialitate de executie (economist) conform calificarii, deoarece masura a vizat incapacitatea sa de a manageria activitatea economico-financiara a institutului si nicidecum competenta profesionala intr-o functie de executie.

Apreciaza apelantul ca daca a fost numita in functia de director economic de catre directorul general, cu avizul prealabil al consiliului de administratie, putea fi revocata tot de catre directorul general, cu avizul prealabil al Consiliului de administratie. Acesta deoarece dispozitiile legale in vigoare nu impun pentru persoanele numite in functii de conducere motivarea revocarii acestora, asa cum nu impun nici criterii de selectie la numirea, desemnarea organelor proprii de conducere, acestea fiind atribute exclusive ale organului decizional.

Invedereaza apelantul ca actul normativ in temeiul caruia se organizeaza si functioneaza I. National de C. D. il constituie Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 aprobata prin Legea nr. 324/2003 ce a imputernicit guvernul sa aprobe infiintarea si organizarea institutelor nationale; regulamentul cadru de organizare si functionare si organizare a institutelor nationale de cercetare-dezvoltare.

Regulamentul cadru a fost aprobat prin H. G. nr. 637/2003 avand ca temei legal O. G. nr. 57/2002 si, in baza acestuia a fost intocmit si aprobat Regulamentul de organizare si functionare al INCDE ICEMENERG Bucuresti pin H. G. nr. 925/2010.

Precizeaza apelantul ca se impune o discutie asupra caracterul infralegal retinut de instanta de fond in ce priveste H. G. 925/2010 privind organizarea si functionarea INCDE ICEMENERG Bucuresti.

Prin afirmatia ca au caracter infralegal actele normative care nu se intituleaza legi, legi speciale sau ordonante, respectiv ordonante de urgenta, instanta de fond a considerat ca sunt inaplicabile prevederile art. l alin. (2) din Codul muncii, concluzionand ca nu este vorba de dispozitii speciale, derogatorii.

In cauza, apelantul arata ca H. G. nr. 637/2003 privind Regulamentul-cadru de organizare si functionare a institutelor de cercetare-dezvoltare si H. G. nr. 925/2010 privind infiintarea, organizarea si functionarea Institutului N. de C. -D. pentru E. - ICEMENERG Bucuresti au fost adoptate de catre Guvern in temeiul delegarii legislative.

Precizeaza apelantul ca aceste acte normative nu sunt lovite de nulitate si trebuie sa fie aplicate, mai ales ca adoptarea lor s-a facut cu avizul Ministerului Justitiei.

Concluzioneaza apelantul ca sunt aplicabile dispozitiile art. l alin. (2) din Codul muncii, intrucat normele citate contin norme derogatorii privind modificarea contractului individual de munca.

In opinia apelantului, revocarea din functie nu este prevazuta de codul muncii, dar nici nu este interzisa. R. este, nu numai o masura posibila, dar si una reglementata prin art. 24 lit. d) din privind Regulamentul-cadru de organizare si functionare a institutelor de cercetare-dezvoltare aprobat prin H. G. nr. 637/2003.

Codul muncii consfinteste si apara stabilitatea raportului de munca, dar nu consacra ca imuabil contractul individual de munca, iar interpretarea rigida a prevederilor Codului muncii, rupta de contextul legislativ si de situatia concreta nu a facut decat sa duca la o hotarare gresita.

La data de 15. 02. 2016, prin Serviciul Registratura al Curtii, a depus intampinare intimata-reclamanta D. E., solicitand respingerea apelului.

Arata intimata ca in mod corect a retinut prima instanta ca partile se aflau in derularea unui contract individual de munca supus dispozitiilor Codului Muncii.

Trecerea sa unilaterala dintr-o functie de conducere intr-o functie de executie este nelegala, chiar daca a fost facuta de persoana competenta, intrucat trecerea intr-o alta munca fara consimtamantul salariatului poate fi facuta numai temporar si doar in conditiile art. 41-48 Codul muncii ori ca sanctiune disciplinara.

Precizeaza intimata ca decizia pe care a contesta-o nu a fost emisa ca sanctiune disciplinara si, prin urmare, nu pot fi primite argumentele apelantului privind gravele deficiente manageriale ori inregistrarea de pierderi aferente anilor 2012-2014 retinute in rapoarte ale Curtii de Conturi.

Mai arata intimata ca pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 1 alin. 2 Codul muncii se impunea ca norma speciala, derogatorie de la legea organica sa fie expresa si egala ca forta juridica, or Regulamentul de organizare si functionare prevazut intr-o anexa a unei hotarari de guvern nu indeplineste aceste cerinte.

Apreciaza intimata ca prin emiterea deciziei contestate, angajatorul a procedat la retrogradarea sa din functie si la diminuarea salariului, in mod unilateral, fara a avea acordul salariatului la incheierea actului aditional la contractul individual de munca, incalcand astfel dispozitiile art. 41 alin. 1 si 3, art. 8 alin1 si art. 17 alin. 5 Codul muncii.

La data de 29. 02. 2016, apelantul-parat a formulat si depus la dosar raspuns la intampinare, in combaterea apararilor formulate de intimata contestatoare.

In apel nu au fost administrate probe noi.

Analizand apelul declarat, prin prisma motivelor de apel formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului, conform dispozitiilor art. 479 alin. 1 Cod pr. civila, Curtea retine urmatoarele:

Criticile formulate de apelantul parat sunt apreciate de Curte ca fiind neintemeiate, sentinta pronuntata de Tribunal fiind legala si temeinica, cu anumite precizari asupra considerentelor ce au stat la baza solutiei pronuntate.

In esenta, apelantul sustine legalitatea si temeinicia deciziei nr. 17/26. 02. 2015 prin aceea ca masura dispusa in baza deciziei contestate reprezinta o modificare unilaterala a contractului individual de munca, conform avizului dat de Consiliul de Administratie care are abilitarea legala de a acorda sau retrage avize privind incadrarea in functiile de directori executivi. In opinia apelantul, sunt aplicabile principiul simetriei actelor juridice si cel al prudentei manageriale, bazandu-se pe dispozitiile art. 24 lit. d din Regulamentul cadru privind organizarea si functionarea institutelor de cercetare dezvoltare aprobat prin HG 637/2003, act normativ adoptat in temeiul si in aplicarea OG nr. 57/2002. Apelantul apreciaza ca aceste dispozitii legale reprezinta norme derogatorii de la regulile cuprinse in Codul muncii pentru modificarea contractului individual de munca, aplicabile in cauza conform art. 1 alin. 2 Codul muncii.

In fapt, Curtea retine ca intre parti s-a incheiat contractul individual de munca nr. 22/957/08. 04. 2014, pentru functia de director economic. Ulterior, prin decizia nr. 2/17. 04. 2014, intimata a fost numita de directorul general al apelantului in functia de director economic, incepand cu data de 09. 04. 2014.

Prin Hotararea nr. 12/19. 02. 2015, Consiliul de Administratie al apelantului a retras avizul acordat intimatei pentru numirea in functia de director economic, aviz acordat prin Hotararea nr. 1/27.03.2014 si a dispus revocarea intimatei din postul de director economic, aceasta urmand sa isi desfasoare activitatea in calitate de economist in cadrul Directiei Economice cu o salarizare corespunzatoare noului post in care va fi redistribuita.

Prin decizia nr. 17/26. 02. 2016, invocandu-se HG nr. 925/2010 privind infiintarea, organizarea si functionarea INCDE ICEMENERG si Hotararea Consiliului de Administratie nr. 12/19. 02. 2015, intimata a fost eliberata din functia de director economic al INCDE ICEMENERG si, incepand cu data de 01.03.2015, a fost incadrata in functia de economist, cu locul de munca la C. Financiar - Contabilitate, din cadrul Directiei Economice, cu atributiile, sarcinile si responsabilitatile stabilite prin fisa postului aprobata. S-a mai prevazut ca salariul este cel prevazut in actul aditional la contractul individual de munca.

Apelantul a transmis intimatei informarea prealabila incheierii actului aditional privind modificarea contractului individual de munca, potrivit dispozitiilor art. 17 Codul muncii, inregistrata sub nr. 320/27. 02. 2015.

La data de 06.03.2015, intimata a comunicat apelantului ca nu este de acord cu modificarea contractului individual de munca si, implicit, cu semnarea actului aditional nr. 376/09.03.2015 (filele nr. 64-65 dosar fond).

In drept, apelantul a invocat dispozitiile art. 1 alin. 2 Codul muncii, potrivit carora: \"Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii. ”

Dispozitiile ce legitimeaza, in opinia apelantului, masura modificarii unilaterale a contractului individual de munca sunt reprezentate de HG nr. 637/2003 privind Regulamentul cadru de organizare si functionare a institutelor de cercetare dezvoltare si HG nr. 925/2010 privind infiintarea, organizarea si functionarea Institutului National de C. D. pentru E. ICEMENERG Bucuresti.

Art. 23 lit. e din HG nr. 925/2010 reglementeaza atributiile si responsabilitatile directorului general, printre care la lit. e se arata ca: \"numeste directorii si conducatorii compartimentelor din structura organizatorica a INCDE - ICEMENERG, in urma concursului organizat pe baza criteriilor propuse de comitetul de directie si cu avizul consiliului de administratie. ”

Art. 25 lit. d din HG nr. 637/2003 cuprinde, in plus, printre atributiile directorului general si pe aceea de a revoca directorii: \"numeste directorii si conducatorii compartimentelor din structura organizatorica a institutului national, in urma concursului organizat pe baza criteriilor propuse de comitetul de directie, si ii revoca, dupa caz, cu avizul consiliului de administratie. ”

Analizand aceste texte legale prin raportare la operatiunea juridica urmarita de apelant prin emiterea deciziei nr. 17/26. 02. 2016, respectiv modificarea unilaterala a contractului individual de munca al intimatei, Curtea apreciaza ca, in mod corect, Tribunalul a stabilit ca au fost incalcate dispozitiile art. 41 Codul muncii, potrivit carora: \"Contractul individual de munca poate fi modificat numai cu acordul partilor. ”

In cauza, nu s-a realizat acordul de vointa al partilor, iar dispozitiile cuprinse in HG nr. 637/2003 si HG nr. 925/2010 nu autorizeaza modificarea unilaterala a contractului individual de munca, ca urmare a aplicarii prevederilor art. 1 alin. 2 Codul muncii.

Rationamentul juridic ce fundamenteaza aceasta concluzie porneste de la aceea ca raportul juridic dintre intimata, in calitate de director economic si apelant este un raport de munca, caracterizat insa de clauze specifice care isi gasesc justificarea in modalitatea specifica de dobandire a functiei de director, anume prin numire de catre directorul general, cu avizul prealabil al Consiliului de Administratie.

Curtea apreciaza ca dispozitiile legale cuprinse in HG nr. 637/2003 privind Regulamentul cadru de organizare si functionare a institutelor de cercetare dezvoltare si HG nr. 925/2010 privind infiintarea, organizarea si functionarea Institutului National de C. D. pentru E. ICEMENERG Bucuresti nu reprezinta \"dispozitii specifice derogatorii”, in sensul art. 1 alin. 2 Codul muncii.

Argumentul nu consta insa in forta juridica a acestor acte normative, in sensul ca nu se poate deroga de la o dispozitie cuprinsa in lege printr-un act normativ cu forta juridica inferioara, cum este hotararea de guvern. Instanta de jurisdictia muncii nu poate inlatura de la aplicare un act normativ, apreciind pe cale incidentala asupra legalitatii acestei derogari. Cenzurarea actului administrativ se poate realiza numai prin invocarea exceptiei de nelegalitate sau prin actiune directa in fata instantei de contencios administrativ. Astfel, in campul de aplicare al art. 1 alin. 2 Codul muncii pot fi cuprinse si dispozitii legale cu forta juridica inferioara legii, ce sunt obligatorii pentru instanta de jurisdictia muncii pana la constatarea nelegalitatii lor.

Motivul pentru care dispozitiile legale aratate, respectiv art. 25 lit. d din HG nr. 637/2003 si art. 23 lit. e din HG nr. 925/2010 nu deroga de la dispozitiile art. 41 Codul muncii consta in faptul ca nu reglementeaza expres efectul pe care revocarea il produce in plan juridic asupra raportului de munca existent intre apelant si intimata.

Aceasta lacuna in reglementare nu poate fi suplinita prin invocarea principiului simetriei actelor juridice si nici dedusa pe cale de interpretare. Suntem in cercetarea unei exceptii de la regula, cand norma speciala deroga de la norma generala (Specialia generalibus derogant). Se opun regulile de interpretare a normelor de drept civil, potrivit cu care exceptiile trebuie sa fie expres prevazute de lege, fiind de stricta interpretare (Exceptio est strictissimae interpretationis).

Or, din analiza celor doua texte legale, nu putem retine decat dreptul directorului general al apelantului de a numi si de a revoca directorii, fara insa sa se prevada ce efect juridic produce exercitarea acestei atributii asupra contractului individual de munca.

In aceste conditii, sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv art. 41 Codul muncii care reglementeaza conditiile modificarii contractului individual de munca, reguli ce au fost incalcate de apelant prin emiterea deciziei nr. 17/26. 02. 2015, dupa cum corect a concluzionat si prima instanta.

P. aceste considerente, in baza art. 480 Cod pr. civila, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.

In temeiul dispozitiilor art. 451 Cod pr. civila, va obliga apelantul sa plateasca intimatei cheltuieli de judecata in valoare de 2400 lei, reprezentand onorariu avocatial in apel, dovedit prin raportul tranzactii ING din 21.03.2016 si factura fiscala nr. 223/15.03.2016 (filele nr. 47, 48 dosar apel).

 

P. ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-parat I. NATIONAL DE C. D. P. E. -ICEMENERG- CUI xxxxxxxx, C. RO33034832, cu sediul in sector 3, Bucuresti,,  impotriva sentintei civile nr. 9079 din data de 01.10.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXX in contradictoriu cu intimata-reclamanta D. E. -CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in Bucuresti,, ,  sector 3.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   reintegrare    prejudiciu    modificare unilaterala    felul muncii    acordul partilor    act aditional    spor de vechime    felul muncii    contract individual de munca   


Sus ↑