Legalitatea si temeinicia deciziei de concediere
Codul muncii nu impune angajatorului modalitatea in care intelege sa isi reorganizeze activitatea in vederea eficientizarii activitatii pe principii de eficienta si de rentabilizare a activitatii, insa acest drept este garantat atata timp cat decizia de reorganizare care implica desfiintarea unor posturi sa fie intemeiata pe o analiza economica, pe temeiuri concrete care sa justifice intr-adevar desfiintarea respectivelor posturi.
Pentru a evita savarsirea unui abuz de drept in privinta luarii masurii desfiintarii postului si concedierii salariatului si pentru a se asigura o transparenta totala pentru verificarea indeplinirii acestor conditii, in decizia de concediere trebuie sa existe in mod obligatoriu elemente din care sa rezulte fara echivoc desfiintarea efectiva a postului ocupat de salariat si cauza reala si serioasa a acestei desfiintari.
Astfel, dispozitiile Codului muncii stabilesc ca desfiintarea locului de munca trebuie sa intruneasca in mod cumulativ si obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmatoarele conditii:
a) desfiintarea postului sa fie efectiva;
b) desfiintarea postului sa aiba o cauza reala;
c) desfiintarea postului sa aiba o cauza serioasa.
Sub aspect formal, decizia de concediere pe motivul desfiintarii postului se emite in forma scrisa si trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, motivele de fapt si de drept care determina concedierea;
Desfiintarea efectiva a postului presupune ca acel post sa nu se mai regaseasca in organigrama angajatorului si nici in statul de functii. In acest sens, dupa desfiintarea postului angajatorul trebuie sa intocmeasca o noua organigrama care sa reflecte noua schema de personal.
Pentru ca desfiintarea postului sa aiba o cauza reala este necesar ca aceasta masura sa fie justificata de masuri obiective, sa aiba la baza o analiza economica a angajatorului din care sa rezulte dificultati economice sau eventuale transformari tehnologice care sa impuna necesitatea desfiintarii postului in vederea eficientizarii activitatii (reducerii cheltuielilor, cresterii eficientei si a beneficiilor, redimendionarii unor structuri sau compartimente, etc.).
Seriozitatea cauzei desfiintarii postului presupune ca motivele fara legatura cu persoana salariatului sa fie de o asemenea gravitate incat sa impuna cu adevarat desfiintarea unui anumit loc de munca. Masura desfiintarii postului si concedierea salariatului care il ocupa trebuie sa fie una din ultimele solutii pe care o poate lua angajatorul si sa nu disimuleaze realitatea. Astfel, pentru a fi legala si temeinica, decizia de concediere determinata de desfiintarea unui post trebuie sa aiba la baza o analiza economica realizata de angajator, analiza din care sa rezulte necesitatea reorganizarii acestuia in vederea eficientizarii activitatii (pe considerente de reducere a costurilor de personal, a costurilor cu anumite servicii, redimendionarea unor structuri sau compartimente, retehnologizare, s.a.).
Toate aceste conditii de fond, care privesc temeinicia deciziei de concediere sub aspectul caracterului efectiv si al cauzei reale si serioase a desfiintarii postului trebuie sa rezulte in mod expres si neechivoc din cuprinsul deciziei de concediere si sa aiba la baza documente care justifica luarea unei astfel de masuri. Eliminarea din organigrama si din statul de functii al angajatorului a postului desfiintat va putea demonstra efectivitatea desfiintarii postului, in timp ce din analiza economica realizata la nivelul angajatorului va putea reiesi cauza reala si serioasa a desfiintarii respectivului post.
In urma analizei economice realizate, angajatorul va putea dispune desfiintarea postului care nu mai este necesar a fi mentinut in cadrul societatii si sa intocmeasca o noua organigrama si un nou stat de functii corespunzatoare noii structuri organizationale.
In lipsa indeplinirii oricareia dintre conditiile de fond aratate mai sus, decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, instanta de judecata putand dispune anularea acesteia ca fiind neintemeiata.
Este foarte important ca toate documentele care au stat la baza desfiintarii postului si concedierii salariatului sa fie cuprinse in decizia de concediere intrucat, in caz de conflict de munca, nu pot fi invocate in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.
Odata emisa, decizia de concediere va fi comunicata salariatului si va produce efecte de la data comunicarii acestuia (inmanare personala prin semnare de primire, scrisoare recomandata cu confirmare de primire s.a.), moment de la care va incepe sa curga si termenul de 45 zile calendaristice de contestare a deciziei.
Numai in urma indeplinirii acestor etape se va putea constata ca desfiintarea postului a avut un caracter efectiv si o cauza reala si serioasa.
Tag-uri: cuprinsul deciziei de concediere, elementele deciziei de concediere, cauza reala a deciziei de concediere, caracterul efectiv al defiintarii locului de munca, modificarea organigramei, art. 65, art. 76,
Autor: Avocat Marius-Catalin Predut
Citeste mai multe despre:
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere
