• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Proces verbal de cercetare a unui accident de munca. Competenta instantei de contencios administrativ

Hotararea nr. 1000 din 12.03.2009
Pronuntata de Curtea de Apel CLUJ

Procesul-verbal de cercetare a evenimentului este un act administrativ emis de o autoritate administrativa în vederea executarii legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, asa cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Constatarile retinute în acest act pot fi contestate la instanta de contencios administrativ competenta, potrivit procedurii speciale reglementate în acest domeniu.
Contraventiile constatate prin procesul-verbal de cercetare a evenimentului sunt sanctionate prin încheierea proceselor-verbale de contraventii, în baza O.G. nr. 2/2001, a caror contestare se realizeaza prin formularea plangerii contraventionale, date în competenta de solutionare a judecatoriilor.
Cum în speta s-a solicitat anularea procesului-verbal de cercetare a evenimentului, este competenta instanta de contencios administrativ, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. pr. civ., raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în recurs, conform art. 3 pct. 3 C. pr. civ., raportat la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinta civila nr. 2330 din 17 octombrie 2008 a Tribunalului Salaj s-a admis actiunea reclamantei S.C. S. S.A. în contradictoriu cu paratii ITM Zalau si Inspectia Muncii Bucuresti si s-a dispus anularea partiala a procesului-verbal de cercetare a evenimentului nr. 7272/19.11.2007, încheiat de ITM Salaj, în partea privitoare la concluziile, respectiv constatarile identificate în acest proces-verbal sub pct. m 2, m 3, m 4 si l 5.

In motivare s-au retinut urmatoarele: Inspectia Muncii are calitate procesuala pasiva deoarece, în conformitate cu art. 126 din H.G. nr. 425/2006 aceasta autoritate are abilitatea legala de a aviza dosarul de cercetare întocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca, ceea ce îi confera legitimitate procesuala pasiva.

In privinta procedurii prealabile tribunalul a retinut ca reclamanta s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Munca si la 19 ianuarie 2008 cu o plangere administrativa, acest demers vizand procesul verbal de constatare a cauzelor accidentului din 1 noiembrie 2007, act care contine inclusiv avizul Inspectiei Muncii.

Pe fond s-a retinut ca, în timpul efectuarii unei lucrari pentru executarea instalatiei de exhaustare noxe a avut loc un accident de munca soldat cu decesul muncitorului M.I.

La executarea lucrarilor au participat mai multe societati comerciale, în sarcina reclamantei inspectorii de munca retinand urmatoarele abateri: necoordonarea actiunilor în vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale, luand în considerare natura activitatilor, nerealizarea evaluarii riscurilor pentru securitate si sanatatea lucratorilor, nedesemnarea unui coordonatori în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii si neîntocmirea unui plan de securitate si sanatate pentru santierul unde s-a produs evenimentul.

Pentru executarea lucrarii reclamanta S.C. S. S.A. a contractat cu firma S.C. H., care s-a obligat sa predea lucrarea în functiune, aceasta, la randul ei, a subcontractat cu S.C. T. S.R.L. si T.C. S.R.L.

S-a retinut ca responsabilitatea întocmirii planului de securitatea muncii si de evaluarea a riscurilor a revenit S.C. T., iar nu S.C. S., care nu s-a angajat în vreun raport de munca pentru efectuarea lucrarii, încheind cu S.C. H. un contract cu predare \"la cheie\".

De asemenea, conform art. 7 din H.G. nr. 300/2006, desemnarea coordonatorilor în materie de sanatate si securitate în munca se face de catre beneficiar si/sau managerul de proiect, iar nu doar de catre beneficiar cum a apreciat autoritatea.

Prima instanta a mai retinut ca obligatiile privind nerespectarea normelor de protectie a muncii sunt intrinseci obligatiilor vizand executarea contractului însusi atragand raspunderea S.C. H., care are calitatea de manager de proiect în sensul stabilit prin art. 4 pct. c) din H.G. nr. 300/2006.

Impotriva acestei sentinte paratele au declarat recurs.

Parata Inspectoratul Teritorial de Munca Salaj a declarat recurs înregistrat la Tribunalul Salaj la 8 decembrie 2008, în privinta caruia s-a constatat mai apoi nulitatea, pentru nemotivarea în termen.

Recursul paratei Inspectia Muncii, înregistrat la 5 decembrie 2008, este declarat si motivat în termenul legal.

In motivarea recursului recurenta solicita admiterea acestuia, modificarea hotararii atacate ca fiind data cu o evidenta aplicare gresita a legii.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, potrivit art. 3041 C. pr. civ., Curtea retine urmatoarele:

Reclamanta a comandat o instalatie de exhaustare noxe din sectia Laminor continuu, firmei H. S.R.L. din Italia, care a subcontractat lucrarea catre S.C. T. si S.C. T.C. S.R.L.

La instalarea lucrarii s-a produs un accident de munca soldat cu un mort si doi raniti, cu privire la care inspectorii de munca au încheiat procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 7272/19.11.2007, în baza H.G. nr. 1425/2006, a carui anulare se cere.

In urma cercetarilor cu privire la respectarea obligatiilor legale de securitate a muncii, întrucat accidentul s-a produs pe teritoriul reclamantei s-au facut unele constatari retinute la capitolul m) din procesul-verbal.

In primul rand s-a retinut ca S.C. S. S.A. nu are realizata evaluarea riscurilor pentru securitatea muncii, conform art. 7 alin. 4 lit. a) din Legea securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006.

Se va retine ca aceasta obligatie deriva din lege în sarcina oricarui angajator, cu alte cuvinte, independent de producerea unui accident de munca, chiar cu ocazia unui control de rutina al inspectorilor de munca, aceasta obligatie a societatii reclamante subzista.

Astfel, potrivit textului de lege mentionat anterior, angajatorul are obligatia \"sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca\".

Obligatia este reiterata la art. 15 alin. 1 din H.G. nr. 1425/2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, care prevad: \"Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute la art. 14 în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele: 1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/ echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru (...)\".

Apararea reclamantei fata de invocarea acestei obligatii însusita de catre prima instanta este ca aceasta evaluare a riscurilor trebuia întocmita pentru \"santierul mobil\" pe care s-a produs accidentul, numai cu privire la aceste locuri de munca, si ca obligatia aceasta revenea S.C. T. S.R.L. cu care reclamanta avea încheiat un protocol.

Asa cum s-a aratat, aceasta obligatie deriva din aplicarea legii pe seama tuturor angajatorilor, independent de producerea vreunui eveniment la locul de munca.

A doua constatare retinuta de inspectorii de munca se refera la nedesemnarea unui coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii, inexistenta unui plan de securitate si sanatate pentru santierul unde s-a produs evenimentul.

Reclamanta s-a aparat invocand prevederile H.G. nr. 300/2006 conform caruia toate obligatiile specifice acestui act normativ revin în mod alternativ beneficiarului sau managerului de proiect.

De asemenea s-a aratat ca reclamanta nu a fost coordonatorul lucrarilor desfasurate de S.C. T. S.R.L., ci ea a fost doar client al unor lucrari. Coordonatoare a fost firma H. cu care reclamanta avea încheiat contractul, si aceasta societate a subcontractat cu S.C. T. S.R.L. (cei trei muncitori ai sai fiind victimele) si cu S.C. T.C. S.R.L. (careia îi apartinea utilajul de ridicare).

Lucrarea urmand a fi realizata cu participarea mai multor societati comerciale - antreprenori, subantreprenori, lucratori independenti etc. - actul normativ aplicabil este H.G. nr. 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile.

Astfel, conform art. 7 din acest act normativ \"Atunci cand la realizarea lucrarilor pe santier participa mai multi antreprenori, un antreprenor si unul sau mai multi subantreprenori, un antreprenor si lucratori independenti ori mai multi lucratori independenti, beneficiarul si/sau managerul de proiect trebuie sa desemneze un coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii\".

Potrivit art. 4 lit. c) din H.G. nr. 300/2006 managerul de proiect este \"orice persoana fizica sau juridica, autorizata în conditiile legii si desemnata de catre beneficiar, însarcinata cu organizarea, planificarea, programarea si controlul realizarii lucrarilor pe santier, fiind responsabila de realizarea proiectului în conditiile de calitate, costuri si termene stabilite\".

Asadar, numai beneficiarul poate desemna persoana managerului de proiect, or o astfel de decizie nu a fost probata în cauza.

Pe de alta parte, nu s-a facut nici dovada desemnarii S.C. T. S.R.L. în calitate de coordonator de securitate, care în lipsa unei numiri exprese nu îsi poate asuma legal obligatii specializate în domeniul protectiei muncii, iar protocolul de protectie a muncii încheiat între beneficiar si S.C. T. S.R.L. nu este cel la care se refera art. 10 din H.G. nr. 300/2006, prin raportare la art. 54 lit. b).

Asadar s-a dovedit în speta ca societatile implicate în lucrare nu au colaborat, astfel încat, fata de cele mai sus retinute, se va constata ca procesul-verbal de cercetare a evenimentului a fost legal întocmit, urmand ca, pe cale de consecinta, în temeiul art. 312 alin. 1 prin raportare la art. 304 pct. 9 C. pr. civ. sa se admita recursul declarat de parata Inspectia Muncii Bucuresti, iar sentinta atacata sa fie modificata în parte, în sensul respingerii actiunii promovate de reclamanta S.C. S. S.A. Zalau.

Se vor mentine dispozitiile sentintei privitoare la modul de solutionare a cererii de suspendare si a exceptiilor formulate în cauza.

Urmare celor retinute anterior cu privire la recursul declarat de paratul Inspectoratul Teritorial de Munca Salaj, se va constata nulitatea acestuia.

Se va retine ca, independent de procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 7272/119.11.2007, dar în baza constatarilor mentionate în acest act, au fost încheiate mai multe procese-verbale de contraventie.

Problema care s-ar putea ridica în speta cu referire la competenta materiala de solutionare a celor doua tipuri de acte, Curtea retine urmatoarele: primul proces-verbal, cel de cercetare a evenimentului este un act administrativ emis de o autoritate administrativa în vederea executarii legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, asa cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Constatarile retinute în acest act pot fi contestate la instanta de contencios administrativ competenta, potrivit procedurii speciale reglementate în acest domeniu.

Contraventiile constatate prin procesul-verbal de cercetare a evenimentului sunt sanctionate prin încheierea celui de-al doilea tip de acte - procesele-verbale de contraventii -, în baza O.G. nr. 2/2001, a caror contestare se realizeaza prin formularea plangerii contraventionale, date în competenta de solutionare a judecatoriilor.

Cum în speta s-a solicitat anularea procesului-verbal de cercetare a evenimentului, litigiul a fost solutionat în mod legal de instanta de contencios administrativ competenta în prima instanta, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. pr. civ., raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în recurs, conform art. 3 pct. 3 C. pr. civ., raportat la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   accident de muca    raspundere patrimoniala    daune cominatorii    invaliditate    capacitate de munca    instructaj    control medical    vinovatie    raport de cauzalitate    fapta ilicita    prejuduciu    Legea 554/2004   


Sus ↑