• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Angajatorului ii revine sarcina de a proba ca dupa reorganizare postul ocupat de salariatul concediat nu se mai afla in schema de personal

Hotararea nr. 2108 din 25.09.2012
Pronuntata de Tribunalul BAC?U

Prin cererea adresata acestei instante  si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.3774/110/21.07.2011, astfel cum a fost precizata la termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, doamna M.D. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie anulata decizia de concediere nr.246/20.06.2011 emisa de Compania Nationala „P.R.” SA Bucuresti (în continuare CN „P.R.” SA, sa se dispuna reintegrarea sa pe postul si functia detinute anterior concedierii, sa fie obligata intimata la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începand cu data producerii efectelor deciziei de concediere si pana la data reîncadrarii efective, cu cheltuieli de judecata.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In motivarea contestatiei s-a aratat, în esenta, ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta întrucat:
- a fost mentionat în cuprinsul sau un termen nelegal în care decizia poate fi contestata, cu încalcarea art.211 din L.62/2011 care stabileste un termen de 45 de zile calendaristice pentru contestarea masurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de munca;
- s-a facut o indicare gresita a instantei competente sa solutioneze contestatia, mentionandu-se o competenta exclusiva desi art.210 din L.62/2011 instituie o competenta alternativa;
- nicaieri în cuprinsul deciziei emitentul nu a facut referire la motivatia care a dus la emiterea acestui act si implicit la concedierea contestatoarei, încalcandu-se, astfel, art.62 alin.(3) si art.76 alin.(1) lit.a) din Codul muncii;
- nu au fost mentionate criteriile de stabilire a ordinii de prioritati la concediere, cu încalcarea art.76 alin.(1) lit.c) din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, a aratat contestatoarea ca este salariata societatii parate înca din anul 1996, desfiintarea locului sau de munca nefiind efectiva si neavand o cauza reala si serioasa deoarece postul nu a disparut din organigrama societatii, existand la nivelul structurii teritoriale ce cuprinde si judetul Bacau cel putin un post cu aceleasi atributii ca cele exercitate de ea, la nivelul societatii facandu-se angajari iar singura ratiune a crearii Colectivului Pregatire si Implementare Reorganizare (în continuare Colectivul PIR) fiind aceea de a înfiinta un departament fictiv ce cuprindea personal indezirabil conducerii societatii, ce urma sa fie concediat integral ca urmare a desfiintarii departamentului, fara aplicarea vreunor criterii de selectie, deci acoperirea perfecta pentru concedieri din motive ce tin de persoana salariatului prin intermediul unei concedieri pe motive economice.
A aratat, de asemenea, contestatoarea, ca societatea intimata nu a respectat procedura impusa de lege referitoare la etapele concedierii colective, nefiind comunicate sindicatului din care face parte contestatoarea informatiile relevante astfel încat acesta din urma sa poata formula propuneri de masuri în vederea evitarii concedierilor sau diminuarii numarului de salariati concediati, notificarea emisa potrivit art.72 din codul muncii necuprinzand rezultatele consultarilor cu sindicatul, consultari care nu au fost decat formale iar în cuprinsul informarilor nefiind mentionate motivele ce determina concedierea.
Motivand în drept actiunea, contestatoarea a invocat dispozitiile art.65 si urmatoarele, art.268 din Codul muncii, art.211 si urmatoarele din L.62/2011 iar în dovedirea sustinerilor sale a depus la dosar înscrisuri (f.10-13, 184-232,248-260 vol.I),  solicitand prin reprezentantul sau conventional – SC M.V. si Asociatii, cu împuternicire avocatiala depusa la dosar (f.19 vol.I) ca intimata sa depuna la dosar înscrisuri (f.66, 69 vol.I) precum si administrarea probei cu interogatoriul intimatei completat cu un supliment (f.97, 99-101, 103-107,  173, 236  vol.I).
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, potrivit art.270 din Codul muncii.
Prin reprezentantul sau legal, domnul D.D.N., în calitate de Director General, CN „P.R.” SA a formulat întampinare solicitand respingerea ca neîntemeiata a contestatiei precum si cerere reconventionala solicitand obligarea contestatoarei, în cazul admiterii actiunii formulate de aceasta, la restituirea sumei de 19.064 lei reprezentand echivalentul a 15 salarii compensatorii precum si suma de 1.421 lei reprezentand indemnizatia pentru 13 zile de concediu de odihna, împreuna cu dobanda legala aferenta, calculata de la data încasarii si pana la data restituirii integrale (f.20-23 vol.I).
S-a aratat în întampinare, în esenta, ca în mod corect la art.6 din decizie a fost indicat termenul de 30 de zile în care poate fi contestata decizia de concediere si Tribunalul Bacau ca instanta competenta, avand în vedere dispozitiile art.269 din Codul muncii, dispozitiile art.211 din L.62/2011 nefiind aplicabile iar contestatoarea formuland actiunea în termenul de 30 de zile indicat în decizie, ca la art.1 si 3 precum si în preambulul deciziei au fost indicate expres motivele de fapt si de drept care au stat la baza concedierii, desfiintarea locului de munca ocupat de contestatoare fiind efectiva, avand o cauza reala si serioasa iar concedierea a vizat toti salariatii din cadrul colectivului PIR astfel ca, din cauze obiective, nu s-au aplicat criteriile de stabilire a prioritatii la concediere. Potrivit prevederilor Deciziei nr.542/01.07.2010, ca urmare a desfiintarii cu data de 01.07.2010 a DRP Bacau, contestatoarea a fost preluata în cadrul colectivului PIR, aceasta semnand actul aditional nr.109.1/1087/30.06.2010, de modificare a contractului individual de munca, schimbarea locului de munca în colectivul PIR facandu-se în aceleasi conditii de salarizare si fara schimbarea functiei detinute. Prin hotararea nr.40/22.02.2011 Consiliul de Administratie al CN „P.R.” SA a dispus modificarea organigramei societatii în sensul desfiintarii colectivului PIR iar potrivit referatului Directiei Resurse Umane nr.109/708/25.01.2011 desfiintarea a vizat întreaga structura a colectivului, avandu-se în vedere strategia de reorganizare si modernizare a companiei, aprobata anterior de Consiliul de Administratie prin hotararea nr.572/16.06.2010. Prin urmare, considera intimata, desfiintarea locului de munca a fost efectiva, cauza reala si serioasa avand la baza motive de natura economica iar contestatoarea refuzand oferta angajatorului privind locurile de munca disponibile, astfel încat concedierea s-a facut cu respectarea întocmai a obligatiilor impuse de art.69,70-72 si 75 din L.53/2003.
Prin respingerea contestatiei, se arata în întampinare, în temeiul principiului „accesorium sequitur principale”, urmeaza a fi respinsa si cererea de obligare a intimatei la plata despagubirilor, cerere întemeiata pe dispozitiile art.80 din Codul muncii precum si cererea referitoare la plata salariilor compensatorii si a indemnizatiei de concediu de odihna, avand în vedere achitarea catre contestatoare a 15 salarii si sumei de 1.421 lei, astfel cum s-a mentionat chiar în cuprinsul deciziei contestate. Aceste salarii, solicita intimata pe cale reconventionala, urmeaza a fi restituite de catre contestatoare în cazul anularii deciziei de concediere, împreuna cu dobanda legala aferenta calculata de la data încasarii si pana la restituirea integrala.
In dovedirea sustinerilor sale, intimata a depus la dosar înscrisuri (f.25-55, 58-61, 71-90, 113-172, 174-183, 237-244 vol.I 32-63 vol.II), solicitand prin reprezentantul sau legal – doamna consilier juridic V.A., cu delegatie depusa la dosar (f.24,70 vol.I) si administrarea probei cu interogatoriul contestatoarei (f.97, 108, 109 vol.I).
 Prin reprezentantul sau conventional, contestatoarea a formulat si „nota de sedinta” (f.246,247 vol.I) precum si „note scrise” (f.67-92 vol.II) iar intimata a formulat „concluzii scrise” (f.64-66 vol.II).
Examinand actele dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Partile au încheiat la 25.06.1996 contractul individual de munca înregistrat la Directia de Posta Bacau din cadrul RA P.R. sub nr.1820/5700/25.06.1996 /f.36,37 vol.I), contract prin care doamna M.C. (ulterior D. – f.43 vol.I) a dobandit calitatea de salariat, ocupand functia de inspector personal, locul de munca fiind compartimentul de resurse umane. Prin decizia nr.246/20.06.2011 Directorul General al CN „P.R.” SA a dispus concedierea doamnei D. M., îndeplinind functia de inspector resurse umane în cadrul CN „P.R.” SA. Art. 6 arata ca  decizia poate fi contestata într-un termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul Bacau iar potrivit mentiunilor efectuate în cuprinsul deciziei, doamna D. M. a luat cunostinta de decizie la data de 21.06.2011 (f.27,28 vol.I). Cum contestatia a fost înregistrata pe rolul acestei instante, în circumscriptia careia se afla atat domiciliul cat si locul de munca al contestatoarei, la 21.07.2012, deci în interiorul termenului cel mai scurt, de 30 de zile, instanta constata ca accesul contestatoarei la justitie nu a fost îngradit, nefiindu-i adusa vreo vatamare, astfel încat eventualele mentiuni gresite referitoare la termenul în care se poate formula contestatie sau la instanta competenta sa solutioneze contestatia nu pot determina constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere.
Partile au cazut de acord cu privire la natura concedierii contestatoarei, procedura urmata de intimata fiind cea a concedierii colective iar înscrisurile depuse la dosar (f.115,121,129,137,144,148-150,152,154,157,159,164,248 vol.I) fac dovada îndeplinirii obligatiilor impuse de dispozitiile art.69-72 din Codul muncii, astfel încat nu se poate retine ca întemeiata critica formulata în acest sens de catre contestatoare. Sub acest aspect se constata ca potrivit proceselor-verbale încheiate la 18.01.2011, 11.04.2011 reprezentantii Federatiei Sindicatelor din Posta si Telecomunicatii, ai Sindicatului National Postasul Roman si ai Sindicatului Postasul au constatat ca nu exista temei legal pentru desfiintarea Colectivului PIR si, luand nota de decizia CN P.R. SA de a efectua concedieri colective, si-au asumat obligatia de a face propuneri de masuri în vederea evitarii sau a diminuarii numarului de salariati concediati, fara a cere alte informatii (f.144-147 vol.I) iar notificarea înregistrata sub nr.25155/12.05.2011 la ITM Bucuresti îndeplineste conditiile de continut si de termen cerute de dispozitiile art.72 din Codul muncii (f.159 vol.I).
In ceea ce priveste încalcarea dispozitiilor art.62 alin.(3) si ale art.76 alin.(1) lit.a din Codul muncii, tribunalul constata ca decizia emisa a fost întemeiata pe dispozitiile art.65, 66 din L.53/2003 si art.26.1 si 26.3 din CCM 2008-2018, aratandu-se ca, în fapt, concedierea salariatei din motive care nu tin de persoana sa se produce datorita desfiintarii Colectivului Pregatire si Implementare Reorganizare, urmare a modificarii organigramei companiei prin Hotararea consiliului de Administratie nr.40/22.02.2011 (f.10,11 vol.I).
Potrivit art.65 din codul muncii, invocat ca temei al deciziei de concediere:
(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
     (2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Prin urmare, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acestuia, neputand fi imputat nici angajatorului (se exclude subiectivismul acestuia), ci este determinat de cauze obiective consecinta a unei organizari a unitatii care impun restructurarea personalului, desfiintarea unor locuri de munca, putand fi vorba de dificultati economice si diminuarea sau chiar încetarea activitatii, dar si de transformari tehnologice, modernizarea, automatizarea proceselor de productie etc., în toate cazurile impunandu-se renuntarea la serviciile unor salariati.
Conditia de legalitate impusa de lege este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste în organigrama acesteia ori în statul de functii.
Prin urmare, pentru a se constata daca desfiintarea a avut loc în mod efectiv, trebuie sa fie cercetate statul de functii si/sau organigrama unitatii.
Potrivit art.62 alin.(3) din codul muncii decizia de concediere pentru motive care tin de persoana salariatului se emite în scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata în fapt si în drept (…) iar art.76 alin.(1) lit.a) si c) din acelasi act normativ cere ca decizia de concediere sa se comunice salariatului în scris si sa contina în mod obligatoriu motivele care determina concedierea si criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective.
Cerintele acestor dispozitii legale nu au fost respectate de catre CN „P.R.” SA întrucat potrivit ultimelor mentiuni efectuate în carnetul de munca al contestatoarei, la data de 01.12.2010 aceasta ocupa postul de „inspector resurse umane cls.20” în cadrul Directiei „resurse umane” a DRP Bacau (f.201 vol.I).
Executarea contractului individual de munca este guvernata de principiul stabilitatii în munca, ceea ce presupune ca modificarea si încetarea lui pot interveni numai în conditiile prevazute de lege (art.41 din codul muncii): prin acordul partilor si unilateral, de catre angajator, dar numai în conditiile în cazurile prevazute de art.42-48 din codul muncii.
Chiar daca în cauza partile au încheiat actul aditional la contractul individual de munca nr.109.1/1087/30.06.2010 (f.38 vol.I) prin care s-a convenit asupra schimbarii locului muncii: Colectivul Pregatire, Implementare Reorganizare, în carnetul de munca al contestatoarei nu s-au facut mentiuni în acest sens tocmai datorita faptului ca aceasta schimbare a locului de munca nu a fost reala ci doar fictiva, întrucat  colectivul respectiv a fost înfiintat pentru o durata limitata de timp, astfel  încat nu se poate pretinde ca modificarile aduse contractului sau de munca au operat cu titlu definitiv. De altfel, contestatoarea nu ar fi avut nici un interes sa actioneze în judecata pe angajator, atributiile de serviciu si conditiile de salarizare  ramanand aceleasi si dupa transferul scriptic al contestatoarei în cadrul colectivului PIR.
Prin urmare, decizia de concediere trebuia sa cuprinda motivarea corespunzatoare desfiintarii locului de munca real al doamnei D. M., acela de inspector resurse umane în cadrul Directiei „resurse umane” a DRP Bacau, iar dupa desfiintarea acestei directii prin Hotararea nr.1/12.05.2010 a Consiliului de Administratie si prin Decizia Directorului General nr.542/01.07.2010 (f.44-46,73,104 vol.I), în cadrul CN „P.R.” SA Bucuresti, cu atat mai mult cu cat Colectivul PIR a fost înfiintat, potrivit art.5 din Hotararea CA nr.1/07.04.2010, pentru o durata limitata în timp si cu un scop bine determinat, acela de a asigura personalul sucursalelor nou create, începand cu data de 01.05.2010.
Astfel, prin hotararea CA nr.1/12.05.2010 s-a avizat desfiintarea sucursalelor tip directie regionala ale CN „P.R.”  SA, printre care si  Sucursala Directia Regionala de Posta Bacau, s-au aprobat, începand cu data de 01.06.2010, organigramele noilor sucursale în numar de 9, toate cu sediul social în Bucuresti, entitati noi cu organigrame si structuri proprii, mentionandu-se în mod expres art.11 - ca salariatii din structurile organizatorice valabile pana la data de 01.06.2010 precum si cei din colectivul PIR – administratia centrala, vor fi redistribuiti în structurile nou-înfiintate (f.73-78 vol.I)
La data la care a fost adoptata hotararea Consiliului de Administratie al CN „P.R.” SA nr.1/07.04.2010 contestatoarea ocupa postul de „inspector resurse umane”. Prin aceasta hotarare s-a avizat spre aprobare strategia de reorganizare si modernizare a companiei, stabilindu-se la art.5 ca salariatii care vor face parte din Colectivul Pregatire si Implementare Reorganizare vor fi redistribuiti catre sucursalele nou create începand cu data de 01.05.2010, pana la aceasta data salariatilor mentionati mentinandu-li-se functiile si drepturile salariale.
Raspunzand la interogatoriu (f.104 vol.I) intimata a aratat ca urmare a reorganizarii a fost înfiintat Colectivul PIR cu scopul de a asigura personalul pentru noile structuri, în limita posturilor existente.
Desi prin hotararea nr.1/12.05.2010 (art.13) si-a asumat obligatia ca în perioada 01.06.2010 – 01.01.2011 sa identifice posibilitatile de redistribuire a personalului transferat în cadrul Colectivului PIR (f.75 vol.I), tribunalul constata ca intimata nu si-a îndeplinit aceasta obligatie în mod efectiv, aratand la cererea expresa a instantei, prin adresele nr. 101.2/3611/08.08.2012 si nr.101/9370/29.08.2012 (f.265, 269-271 vol.I) pentru ca ulterior sa depusa la dosar lista posturilor vacante cuprinse în anexa 2 la procedura de ocupare a posturilor vacante puse la dispozitia salariatilor ale caror posturi au fost desfiintate (f.275-300 vol.I, f.1-30 vol.II). Verificand continutul acestei liste, se constata, însa, ca în judetul Bacau s-au oferit angajatilor posturile de inspector exploatare, primitor-distribuitor, agent/specialist vanzari, sofer, prin consultarea acestei liste neputandu-se stabili daca dupa reorganizare, în structurile existente la nivelul judetului Bacau a fost pastrat vreun post de „inspector resurse umane” sau echivalent acestuia, corespunzator pregatirii profesionale a contestatoarei pentru care aceasta sa poata opta, dat fiind faptul ca nu si-a manifestat disponibilitatea de a se muta în alt judet.
Desfiintarea Colectivului PIR, prin urmare, nu poate constitui prin ea însasi o cauza reala a concedierii, în acceptiunea art.65 din Codul muncii, întrucat înscrisurile depuse la dosar de intimata nu fac dovada desfiintarii efective a postului ocupat de catre contestatoare, acela de inspector resurse umane în cadrul CN „P.R. SA. In acest sens, se observa ca potrivit organigramelor depuse la dosar, în structurile nou-înfiintate în judetul Bacau – OJP Bacau din cadrul CRRP Iasi, Centrul Regional Imobiliara Iasi din cadrul Sucursalei Imobiliara se aflau: la data de 20.06.2010 doua posturi cu funtii de conducere, 16 posuri cu functii administrative si 13 posturi auxiliare si, respectiv un post cu functie administrativa si un post auxiliar, la 14.07.2011 2 posturi de conducere, 16 posturi cu functii administrative si 14 auxiliare, la 17.08.2011 2 posturi de conducere, 23 posturi cu functii de conducere si 46 cu functii auxiliare,  la 12.10.2011 2 posturi de conducere, 23 pentru functii administrative si 46 auxiliare iar la 18.11.2010 2 posturi de conducere, 16 functii administrative si 10 auxiliare (f.174,175,178-181,183,237-244 vol.I).
Organigramele mentionate nu specifica, însa, în mod concret, care sunt posturile mentionate, pentru a putea verifica si stabili ca, într-adevar, dupa reorganizare nu mai exista nici un post de natura celui ocupat de contestatoare, astfel încat nu se poate considera ca desfiintarea postului de inspector resurse umane este efectiva iar decizia contestata ca fiind motivata corespunzator art.76 din Codul muncii.
Intrucat sarcina probatiunii incumba intimatei, nedepunerea organigramei detaliate a locurilor de munca si nici a altor înscrisuri care sa faca dovada  hotararilor luate de Adunarea Generala a Actionarilor, cu cvorumul legal, referitor la natura posturilor reduse,  coroborata si cu celelalte probe administrate în cauza, formeaza convingerea instantei în sensul nelegalitatii masurii, reducerea activitatii neputand fi doar un pretext pentru îndepartarea unui salariat sau a altuia, îndepartare acoperita prin crearea unui organism fictiv, în acest fel fiind eludate si dispozitiile legale care impun angajatorului aplicarea si mentionarea eventualelor criterii de concediere (neputandu-se stabili, în cazul în care au fost mentinute în organigrama cel putin doua posturi de inspector resurse umane, care au fost criteriile de concediere, astfel încat procedura sa nu poata fi criticata sub aspectul transparentei si al obiectivitatii).
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciaza masura concedierii ca fiind nelegala si, în temeiul art.78, 80 din Codul muncii, admitand contestatia, astfel cum fost precizata la termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile, va anula decizia de concediere nr.246/20.06.2011, va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior emiterii deciziei si va obliga intimata sa plateasca contestatoarei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.
O data anulata decizia de concediere, încasarea de catre contestatoare a salariilor compensatorii si a indemnizatiei pentru concediul de odihna neefectuat a ramas fara fundament juridic, motiv pentru care, admitand cererea reconventionala, tribunalul va obliga pe contestatoare sa restituie intimatei suma de 19.064 lei, la care se va adauga, potrivit art.1535 NCC, dobanda legala, calculata potrivit dispozitiilor OG 13/2011, însa nu de la data încasarii sumei de catre salariat, cum se solicita în cererea reconventionala, ci de la data pronuntarii prezentei hotarari, data la care datoria poate fi considerata scadenta si pana la data platii efective.
Dand eficienta dispozitiilor art.274 Cpc, tribunalul va obliga intimata sa plateasca contestatoarei suma de 1620,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, dovedite cu înscrisurile aflate la dosar

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati (puncte de lucru in Bucuresti si Pitesti).

Mai multe despre:   contestatie decizie de concediere    anulare decizie de concediere    temeinicia deciziei de concediere    desfacerea contractului de munca    reintegrare    reorganizare    dificultati economice    state de functii   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de concediere:

Procedura emiterii deciziei de concediere pe motivul desfiintarii postului
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Cuprinsul deciziei de concediere
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Legalitatea si temeinicia deciziei de concediere
Elementele obligatorii si esentiale ale deciziei de concediere determinate de desfiintarea locului de munca. Caracterul real si serios al problemelor angajatorului care determina desfiintarea efectiva a locului de munca
Contestarea deciziei de concediere. Elemente esentiale
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Intampinarea la contestatia deciziei de concediere
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Instanta competenta sa solutioneze contestatia impotriva deciziei de concediere
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere


Sus ↑