Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2060/116/2010 la data de 05.05.2010 reclamantul S.I. a chemat în judecata pe parata Institutia Primarului solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna nulitatea absoluta a dispozitiei de imputare nr.  843 emisa de catre parat la data de 20.03.2010 si comunicata la data de 06.04.2010 conform adresei nr. 11769, anularea retinerilor in rate lunare din drepturile sale salariate, ca netemeinice si nelegale.

In subsidiar, pana la solutionarea acestui conflict de munca, solicita obligarea paratei  sa-i înapoieze sumele retinute.

In motivarea cererii sale, reclamantul arata ca in conformitate cu dispozitiile O.U.G. nr. 63/2003 si Ordinul 496/28.07.20003 a beneficiat in perioada 1 aprilie 2008 - 1 august 2009 de o indemnizatie de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza, iar ca urmare a unui control efectuat de Camera de Conturi Calarasi, aceasta a emis decizia nr. 51/12.01.2010, constatand ca s-au efectuat plati fara justificare legala catre personalul din aparatul de specialitate al Primarului, motiv pentru care s-a dispus recuperarea sumelor încasate cu acest titlu.
Pentru aceste considerente, Primarul a emis dispozitia de imputare nr. 843 din 20.03.2010  pe care o considera lovita de nulitate absoluta pentru deoarece în calitatea sa de angajat in cadrul aparatului de specialitate al Primarului, este salariat in regim contractual, fiindu-i aplicabile in exclusivitate dispozitiile Codului Muncii care nu prevad posibilitatea angajatorului posibilitate de a-si recupera unele daune direct de la salariat prin retinerea  din drepturile salariale , printr-o dispozitie de imputare, ci numai daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila (art.164 alin. (1) si (2) din Codul muncii - Legea nr. 53/2003).
Intrucat parata nu are un  titlu executoriu art. 164 alin. (2), consider ca dispozitia de imputare este lovita de nulitate absoluta, fiind inadmisibila aceasta procedura de recuperare a unor eventuale daune.
Un alt motiv de nulitate absoluta a dispozitiei de imputare invocat de catre reclamant, consta in faptul ca parata nu a mentionat institutia la care poate fi contestata dispozitia, aspect prevazut de art. 268 alin. (3) lit.\"f\" din Codul muncii .
In dovedirea cererii depune înscrisuri.
Parata Institutia Primarului formuleaza întampinare prin care invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a lnstitutiei Primarului, pe considerentul ca Institutia Primarului nu exista in Legea nr.215/200l R,si nici in alt act normativ, ca fiind o astfel de institutie publica, existand o deosebire intre Institutia Primarului si Primar.
Mentioneaza în acest sens ca, in conformitate cu prevederile art.68, alin. 1, din Legea nr. 215/2001,R, \" in exercitarea atributiilor sale primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai dupa ce sunt aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate, dupa caz\" or, din interpretarea acestor prevederi legale rezulta faptul ca primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual care devin executorii dupa comunicarea acestora persoanelor interesate, si nicidecum Institutia Primarului. Mai mult, emitentul dispozitiei de imputare nr. 841/20.03.2010 contestata de reclamant este Primarul, si nicidecum Institutia Primarului.
In al doilea rand invoca exceptia neindeplinirii procedurii prealabile,pe considerentul ca potrivit prevederilor art.7, alin. l din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ R, \" înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Din interpretarea acestor dispozitii legale, considera parata, rezulta faptul reclamantul, in calitate de persoana vatamata in drepturile sale prin actul administrativ individual, respectiv dispozitia nr.841/20.03.2010 emisa de Primarul, are obligatia de a solicita autoritatii publice emitente a actului contestat, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte a dispozitiei mentionate anterior.
Or, in situatia in care dispozitia a fost emisa la data de 20.03.2010, iar reclamantul a luat cunostinta de aceasta la data de 06.04.2010, insa fara a indeplini procedura prealabila stipulata de prevederile art. 7 alin. 1 din actul normativ sus-indicat, acestuia ii revenea obligatia de a solicita autoritatii publice emitente revocarea in tot sau in parte a dispozitiei de imputare, in termen de 30 de zile de la data comunicarii acesteia .
In speta, mentioneaza parata, reclamantul s-a adresat mai intai instantei competente, respectiv Tribunalul Calarasi, inainte de a solicita autoritatii emitente a dispozitiei revocarea totala sau partiala a acesteia.
Pe  fondul cauzei  solicita respingerea cererea ca neîntemeiata pentru urmatoarele motive:
Prin decizia nr. 51/12.01.2010 intocmita de Camera de Conturi a Judetului Calarasi, urmare a actiunii de Audit financiar asupra conturilor de executie bugetare ale municipiilor efectuata de aceasta institutie,s-a constatat faptul ca in perioada aprilie-decembrie 2008 s-au efectuat cheltuieli de personal fara justificare legala pentru plata catre functionarii publici si personalul contractual angajat in cadrul Primariei a unei indemnizatii de dispozitiv in cuantum de 25 % din salariul de baza al functiei detinute,
Urmare acestei constatari, reprezentantul Camerei de Conturi a dispus luarea masurilor de recuperare a sumei de 281.772 lei, urmand a se proceda la stabilirea exacta a intinderii prejudiciului reprezentand cheltuieli efectuate pentru plata indemnizatiei de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza al functiei detinute, acordat in mod nelegal personalului din cadrul Primariei.
Mentioneaza ca prin recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetul de pe langa înalta Curte de Casatie si Justitie, recurs admis prin decizia înaltei Curti de Casatie si Justitie inregistrata cu nr.37/14.12.2009,s-a retinut faptul ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25 % din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne .
Considera ca daca legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizatiei de dispozitiv de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului din administratia publica locala ar fi prevazut, in mod expres, aceasta posibilitate.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului potrivit careia in dispozitia contestata nu este precizata institutia la care poate fi contestata dispozitia, arata ca la art. 4 din prezentul inscris se face mentiunea faptului ca dispozitia poate fi contestata in termen de 30 de zile la organul emitent si la instantele competente.
De asemenea, in ceea ce priveste capatul 2 si 3 al cererilor reclamantului constand in anularea retinerilor lunare, precum si obligarea paratului la inapoierea sumelor retinute, arata ca prin adresa inregistrata cu nr. 19869/18.05.2010 Biroul Resurse Umane si Salarizare din cadrul Primariei mentioneaza faptul ca nu au fost puse in aplicare dispozitiile de imputare emise, in aceasta situatie nefiind retinute sume de bani din drepturile salariale ale reclamantului, fapt pentru care considera ca solicitarile reclamantului privind cele doua capete de cerere sunt neintemeiate .
In drept, art. 115- 118 C.pr.civ,
In dovedire depune înscrisuri.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Conform contractului individual de munca nr. 299/2008 încheiat între parti, reclamantul este salariatul paratei din data de12.05.2008 desfasurandu-si activitatea la serviciul transport public local în functia de inspector.
Prin dispozitia de imputarea nr. 843/20.03.2010 emisa de primar în temeiul prevederilor art. 84 lit. b si art. 85 din Legea 188/1999  art. 272 alin 1, art. 275 din art. 279 , a fost imputata reclamantului suma de 1161 lei încasata necuvenit, reprezentand indemnizatie de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de baza.
S-a dispus ca aceasta suma sa fie recuperata prin retineri lunare, în termen de 36 de luni din salariul net, respectiv suma de 33 lei, mentionandu-se ca aceasta dispozitie constituie titlu executoriu din momentul comunicarii.
In privinta exceptiilor invocate de parata, instanta retine ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a fost respinsa în sedinta publica din data de 02 iunie 2010, avand în vedere ca dispozitia contestata a fost emisa de catre primar - autoritate executiva a administratiei publice locale, definita de doctrina ca fiind o institutie.
Instanta va respinge si exceptia neîndeplinirii procedurii prealabile formularii actiunii prevazuta de art.7, alin.l din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, motivat de faptul ca, data fiind calitatea de personal contractual a reclamantului, nu sunt aplicabile aceste prevederi specifice jurisdictie contencios-administrative, ci în speta de fata sunt aplicabile normele ce guverneaza jurisdictia muncii care nu prevad îndeplinirea vreunei proceduri prealabile introducerii actiunii în justitie.
In schimb, instanta priveste întemeiata exceptia nulitatii deciziei de imputare pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 273 alin 1 din art. 279 “Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca. ” Dar , aceste retineri sunt posibile – în temeiul art. 164 alin 2 din acelasi Cod – numai daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr -o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Mai mult decat atat, Curtea Constitutionala, examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin 2 , art. 273 , art. 274 si art. 275 art. 279 , a retinut ca raspunderea patrimoniala a angajatorului si a salariatului este diferita de celelalte forme ale raspunderii civile, diferentiere determinata de specificul si particularitatile raporturilor juridice de munca si ale contractelor individuale de munca ce dau nastere acestor raporturi, precum si de nevoia instituirii unor masuri de protejare a salariatului fata de eventualele actiuni cu caracter abuziv din partea angajatorului care, la modul general, are o pozitie dominanta in raporturile sale cu salariatul. Astfel, derogarile stabilite de lege in aceasta materie sub aspect procedural sunt justificate tocmai de specificul acestei forme de raspundere civila.
Instanta de control  constitutional a statuat ca aceasta reglementare se circumscrie perfect dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, care prevad ca regulile de competenta si de procedura in fata instantelor judecatoresti, in care se includ si cele privitoare la executarea silita, se stabilesc prin lege.
Or , în speta, parata,  emitand decizia contestata în temeiul unui act normativ aplicabil altor categorii de personal (functionari publici), respectiv Legea 188/1999 privind statutul functionarului public, si retinand ca reclamantul nu are aceasta calitate, ci cea de personal contractual, a încalcat norme procedurale imperative care impun  conditia ca pretinsul prejudiciu cauzat de catre reclamant sa fie constat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, fapt ce atrage nulitatea absoluta a deciziei de imputare.
Fata de aspectele  sus – retinute , priveste întemeiat primul capat de cerere urmand a-l admite si în consecinta , va constata nula decizia nr. 843/20.03.2010 emisa de parata .
In schimb, va respinge celelalte capete de cerere privind restituirea sumelor retinute, motivat de faptul ca potrivit informatiilor furnizate de catre parata (adresa nr.  19869/18.05.2010)  nu au fost puse în aplicare dispozitiile deciziei contestate.
In temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarari.
Vazand si dispozitiile art. 299 si urm Cod procedura civila.