Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr.275/120/16.01.2014 contestatorul P.M. in contradictoriu cu intimata SC OMV P.S.A. a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 979/10.12.2013, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea deciziei de concediere nr. 979/10.12.2013 cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara; obligarea intimatei la reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii, conform art. 80 alin. 2 din Codul Muncii, obligarea intimatei la plata unei despagubiri materiale egala cu drepturile salariale majorate, indexate si actualizate, ce i s-ar cuveni pana la reintegrarea efectiva detinuta pe pozitia avuta anterior concedierii; obligarea la plata daunelor morale/profesionale provocate in urma concedierii nelegale, apreciate la o valoare de 15.000 lei, conform art. 6 al.2 teza finala coroborat cu art. 253 alin. 1 din Codul muncii , precum si la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea contestatiei, contestatorul a aratat ca la data de 28.01.2002 am reinnoit cu intimata relatiile de munca incheindu-se contractul individual de munca sub nr. 4316. A mai precizat ca a fost angajat la compania P. inca din anul 1998, iar in urma semnarii acestui contract, a respectat toate obligatiile fata de angajator, atat in ce priveste clauzele contractuale, cat si in ce priveste clauzele Regulamentului de ordine interioara, ale Contractului colectiv de munca si fisei postului, respectand intocmai sarcinile de serviciu. 

S-a mai aratat ca la data de 10.12.2013, intimata a emis decizia de concediere nr. 979/10.12.2013, prin care s-a dispus concedierea sa in baza art. 248 alin.l lit.e coroborat cu art.61 lit.a din Codul muncii , concediere pe care o apreciaza ca abuziva, neintemeiata, nelegala si nejustificata, decizia de desfacere a contractului individual de munca fiind nelegala, nefiind respectat termenul de sase luni impus prin dispozitiile art. 252 alin 1 din Codul muncii : astfel, presupusa fapta ce a fost calificata drept abatere disciplinara grava, de care a fost acuzat s-a savarsit in data de 09.05.2013 si respectiv 16.05.2013 iar decizia de concediere emisa sub nr. 979 poarta data de 10.12.2013, fiind emisa la mai mult de sase luni de la savarsirea faptei, respectiv la un interval de sapte luni.
S-a mai sustinut ca dispozitiile legale cuprinse in art. 252 din Codul muncii sunt dispozitii imperative iar nerespectarea acestora atrage nulitatea absoluta a actelor juridice intocmite cu nerespectarea acestora, decizia de concediere este nelegala si abuziva avand in vedere ca nu rezulta gradul ridicat al gravitatii abaterii disciplinare asa cum impune legislatia muncii.
De asemenea, a mai aratat ca intreaga procedura ce a precedat emiterea deciziei de concediere a fost abuziva si nelegala pornind de la insusi faptul ca a fost convocat la Comisia de disciplina de trei ori pentru aceasta fapta. Mai mult decat atat, circumstantele savarsirii faptei sunt distorsionate si departe de realitate, astfel: autoturismul cu nr. de inmatriculare B-31-VJH nu este un Volkswagen asa cum pretinde intimata, ci este un autoturism marca Logan, iar in ce priveste autoturismul Toyota cu nr. de inmatriculare IF-04-CVU se afirma in mod mincinos ca ar fi proprietatea OMV Petrom, aceasta fiind de fapt o masina inchiriata.
In ceea ce priveste prejudiciul moral solicita a se avea in vedere ca pe parcursul anului 2013 a fost influentat foarte mult de divortul recent prin care am trecut (in anul 2012 s-a despartit de sotia sa) si ca urmare a acestui proces de divort a fost supus unui mare stres iar pe langa efortul psihic ridicat a depus si un efort financiar foarte mare; desfacerea contractului de munca a fost dispusa in pragul sarbatorilor de iarna cand toata lumea isi procura cele trebuincioase conform obiceiurilor specifice Craciunului; in ziua de Craciun contestatorul nu a avut cu ce sa isi cumpere in primul rand bucatele traditionale pentru masa de Craciun si, pe langa aceasta, nu a avut bani sa ofere un cadou, asa cum se cuvine si se obisnuieste, celor dragi si apropiati; aceasta concediere abuziva i-a adus o atingere foarte mare a demnitatii, a stimei de sine si a imaginii in cadrul colectivitatii, fiind locuitor intr-o comunitate mica, unde respectul societatii este primordial; ca urmare a acestei concedieri abuzive si nelegale a suferit o puternica depresie ce a necesitat interventia cadrelor medicale.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art.6 alin.2, art.61 lit.a, art.80, art.252, 253 alin.1 din art. 279 , anexandu-se in copie decizia contestata.
Prin intampinarea formulata, intimata a invocat in primul rand, exceptia inadmisibilitatii contestatiei avand in vedere ca nu a fost urmata procedura medierii in temeiul art. 2, alin. 1, ind. 2 din Legea nr. 192/2006 raportat la art. 2 alin.1, ind. 2din acelasi act normativ, solicitat respingerea contestatiei din acest motiv.
Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea deciziei contestate ca temeinica si legala, motivat de faptul ca prin referatul nr. 416/30.05.2013 seful de coloana U.I. a sesizat conducerea unitatii referitor la incidentul produs la data de 16.05.2013, iar prin acelasi referat a fost solicitata sesizarea Comisiei de disciplina in vederea efectuarii cercetarii disciplinare.
S-a mai precizat de asemenea ca P.M. a procedat la efectuarea a doua alimentari succesive cu benzina, fapte recunoscute de contestator, benzina fiind achitata cu cardul Petrom. De asemenea, se arata de catre intimata ca s-au incalcat prevederile art.138 alin.1 lit. h din CCM la nivel SC OMV P., art.3.2 lit.i din Regulamentul Intern al SC OMV P. art.5.5 lit.d din acelasi regulament, cap.IV pct.9 din fisa postului, cap. IV pct.4, alin.7 din fisa postului, principalele atributii, art.2.1.1, lit.a din Managementul abaterilor disciplinare, precum si Politica OMV P. privind “toleranta zero la furt” .
Referitor la criticile privind nulitatea absoluta a deciziei de concediere critica este neintemeiata avand in vedere ca P. M. s-a aflat in incapacitate temporara de munca dovedita cu certificate medicale, perioada in care CCM se suspenda, astfel incat decizia de concediere a fost emisa in termen legal de 30 de zile de la inregistrarea raportului final al cercetarii disciplinare la registratura unitatii, decizia fiind astfel emisa in termen.
In ceea ce priveste acordarea daunelor morale intimata a solicitat respingerea acestui capat de cerere avand in vedere ca nu s-a facut dovada in ce anume consta prejudiciul moral, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul moral si a vinovatiei angajatorului.
In drept intampinarea a fost intemeiata pe art.205 Cod procedura civila, art.60-63, art.247-252 din art. 279 , Legea nr.192/2006, anexandu-se in copie: referatul de sesizare, , fisa de predare-primire, foaie de varsamant emisa de Raiffeisen Bank, convocarea nr.92/31.05.2013, convocarea nr.93/31.05.2013, convocarea nr.99/05.06.2013, convocarea nr.100/05.05.2013, declaratia contestatorului, proces verbal de sedinta nr.102/11.06.2013, convocarea nr.103/11.06.2013, certificate de concedii medicale.
Contestatorul a depus raspuns la intampinare pe data de 10.03.2014. Prin raspunsul la intampinare contestatorul a aratat ca a urmat procedura medierii, depunand in acest sens dovezile necesare. Din acest motiv se solicita respingerea exceptiei inadmisibilitatii, exceptie invocata de intimata. Pe fondul cauzei contestatorul a reiterat sustinerile din contestatie iar cu privire la nulitatea emiterii deciziei datorita depasirii termenului de sase luni, contestatorul a aratat ca suspendarea contractului colectiv de munca nu are influenta asupra termenului in care trebuia emisa decizia de sanctionare.
La termenul de judecata din data de 07.04.2014 intimata a renuntat la invocarea exceptiei inadmisibilitatii contestatiei pentru lipsa procedurii obligatorii a medierii. La acelasi termen de judecata tribunalul s-a pronuntat cu privire la exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii disciplinare retinand in esenta ca pe perioada suspendarii CIM pentru incapacitate de munca se suspenda si termenul de 6 luni prevazut de dispozitiile art. 252 alin. 1 din art. 279 .
Tribunalul a admis, pentru ambele parti, proba cu inscrisuri si interogatorii si a prorogat pronuntarea asupra probei testimoniale dupa administrarea acestor probe.
La termenul de judecata din data de 26 mai 2014 contestatorul a renuntat la proba cu martori.
Examinand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine ca P.M. in contradictoriu cu intimata SC OMV P. SA a formulat contestatie impotriva deciziei de concediere nr. 979/10.12.2013, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea acesteia cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara; obligarea intimatei la reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii, conform art. 80 alin. 2 din Codul muncii , obligarea intimatei la plata unei despagubiri materiale egala cu drepturile salariale majorate, indexate si actualizate, ce i s-ar cuveni pana la reintegrarea efectiva detinuta pe pozitia avuta anterior concedierii; obligarea la plata daunelor morale/profesionale provocate in urma concedierii nelegale, apreciate la o valoare de 15.000 lei precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Mai retine tribunalul ca, la primul termen de judecata, instanta s-a pronuntat cu privire la exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii disciplinare, respingand exceptia cu motivarea ca pe perioada suspendarii CIM pentru incapacitate de munca se suspenda si termenul de 6 luni prevazut de dispozitiile art. 252 alin. 1 din art. 279 .
Pe fondul contestatiei tribunalul retine ca P.M. a fost angajat al intimatei conform contractului individual de munca nr. 4316/2002 pe postul de sofer de autoturisme si camionete. In aceasta calitate, pe data de 09.05.2013 contestatorul sustine ca a fost in statia Peco Petrom, km 36, cu autovehiculul marca Toyota Nilux cu nr. IF.04.CVU pentru a alimenta cu combustibil si, din greseala, a alimentat cu 30 l de benzina cu cardul de rezerva 147 alocat acestei masini care functioneaza cu motorina. Contestatorul, realizand ca a gresit, sustine ca a scos tot amestecul de combustibil din rezervor si a alimentat autovehiculul cu 80 litri de motorina, platind din bani proprii.
Tot contestatorul sustine ca, pe data de 16.05.2013, a fost din nou in statia Peco Petrom, km 36, dar cu autovehiculul cu nr. B.31.VJH, pentru a alimenta cu combustibil si, din greseala, operatorul din statie a pus in loc de benzina, motorina. Observand aceasta greseala, contestatorul sustine ca a scos amestecul de carburant si a alimentat cu motorina, fara a anunta superiorii despre cele doua incidente.
In contestatia formulata nu se mai reiau aceste sustineri de catre contestator, acesta rezumandu-se a sustine ca procedura cercetarii disciplinare derulate impotriva sa, a fost una nelegala si abuziva.
Retine tribunalul ca decizia de desfacere a contractului de munca nr. 979/10.12.2013 a retinut in sarcina contestatorului drept abateri grave scoaterea de pe teritoriul P.prin orice mijloace, a bunurilor apartinand unitatii si faptul ca nu a pastrat in bune conditii, conform prescriptiilor tehnice, bunurile si echipamentele din dotare. Aceste abateri au fost incadrate de intimata in dispozitiile art. 138 alin.1 lit. h din CCM, art. 3.2 lit. i, art. 5.5 lit. d din ROI, cap.IV, pct.9, pct.4 alin. 7 din Fisa postului si art. 2.1.1. lit.a si lit. t din Managementul abaterilor disciplinare.
Conform dispozitiilor art. 252 din art. 279 , angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei. Astfel cum tribunalul a retinut deja, decizia de concediere a fost emisa in termen deoarece termenul de 6 luni a fost prelungit in mod corespunzator cu perioadele in care salariatul a fost in concediu medical.
Apreciaza tribunalul ca cercetarea disciplinara, astfel cum ea a fost desfasurata, a respectat prevederile legislatiei muncii. Prin referatul nr. 416/30.05.2013, numitul U.I., in calitate de sef coloana auto, a sesizat conducerea unitatii cu privire la incidentul produs la data de 16.05.2013 constand in alimentarea cu 39,6 l benzina si cu 44,16 l motorina a aceluiasi autovehicul cu nr. B.31.VJH, cantitati dovedite prin utilizarea aceluiasi card. Dupa constituirea comisiei de cercetare disciplinara contestatorul a fost invitat de mai multe ori la cercetare disciplinara, nu din vina unitatii intimate ci, pe de o parte, datorita declaratiilor contradictorii date de contestator in fata comisiei, iar pe de alta parte, datorita dovedirii starii sale de boala prin certificate medicale depuse la angajator.
Constata tribunalul ca intimata a procedat la verificarea sustinerilor contestatorului, ocazie cu care, la data de 11.06.2013, conform procesului verbal de sedinta nr. 102 (filele 57-59) s-a procedat la vizionarea inregistrarilor video din statia Peco Petrom, km 36 in prezenta contestatorului. Din aceste inregistrari, necontestate de catre P.M., rezulta ca pe data de 09.05.2013, P. M. a oprit autoturismul nr. B.34.GKU la pompa de alimentare, a deschis portiera din fata dreapta, a alimentat intr-un recipient si a platit cu cardul Petrom alocat autovehiculului Toyota Nilux cu nr. IF.04.CVU. Contestatorul, dupa vizionarea inregistrarii, a aratat ca a folosit carburantul pentru a alimenta apoi autoturismul Toyota Nilux, a pus benzina peste motorina, a scos combustibilul si a cumparat motorina din bani proprii pentru alimentare.
Pentru data de 16.05.2013 inregistrarea video a aratat ca P.M. s-a prezentat cu autovehiculul cu nr. B.31.VJH in statia Peco Petrom, km 36, a alimentat in dreptul banchetei din spate, dupa care a mers sa plateasca. La cateva minute a venit un angajat al statiei, a alimentat rezervorul aceluiasi autovehicul, fiind astfel emise doua bonuri de alimentare pentru acelasi autovehicul, unul pentru benzina si altul pentru motorina. Aceasta situatie nu a fost explicata in nici un mod de catre contestator cu ocazia cercetarii disciplinare.
Pe fondul cauzei deduse judecatii tribunalul constata ca decizia de desfacere a contractului de munca este legala. In conformitate cu prevederile art. 61 lit. a din art. 279 , angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul savarseste o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau de la regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.
In conformitate cu dispozitiile art. 247 din art. 279 , angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara. Acelasi text de lege defineste abaterea disciplinara ca fiind o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Tribunalul constata ca in cauza intimata a respectat dispozitiile art.251 si 252 din art. 279 , respectiv a convocat contestatorul in vederea efectuarii cercetarii disciplinare, a efectuat aceasta cercetare disciplinara si, in functie de rezultat, a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al contestatorului.
Apararile contestatorului, facute doar in fata comisiei de cercetare disciplinara, nu si direct in instanta de judecata, cum ca nu a savarsit abaterile disciplinare imputate fiind vorba doar de simple erori, nu pot fi primite de catre instanta deoarece coroborand probele administrate in cauza cu sustinerile contestatorului rezulta savarsirea abaterilor imputate, abateri suficient de grave pentru a duce la desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Tribunalul constata ca in mod corect intimata a apreciat ca faptele, astfel cum ele au fost probate prin inregistrarile video, induc o suspiciune de insusire a combustibilului in interes propriu. Faptul ca P.M. nu a informat superiorii despre imprejurarea ca a alimentat intr-un recipient separat si nu in rezervor sau ca a achitat doua plinuri de combustibil de categorii diferite cu cardul aceluiasi mijloc de transport, nu reprezinta simple erori umane ci incalcari grave ale regulamentului de ordine interioara al intimatei. In plus, faptul ca paguba creata a fost achitata de contestator iar acesta nu a putut dovedi cu nici un mijloc de proba ca suspiciunile create nu sunt intemeiate, conduc, de asemenea, la constatarea legalitatii si temeiniciei deciziei de concediere.
Pe cale de consecinta, cum din toate probele administrate a rezultat ca P. M. a savarsit abaterile retinute in sarcina sa de catre angajator, concedierea sa fiind legala tribunalul, pentru toate aceste considerente urmeaza a respinge contestatia.
Cata vreme concedierea s-a dovedit a fi legal dispusa tribunalul urmeaza a respinge si cererea contestatorului privind acordarea de daune materiale si morale, aceasta cerere fiind una subsidiara celei de anulare a deciziei de concediere.