Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si C_ Administrativ si Fiscal - Complet specializat pentru litigii de munca si asigurari sociale sub nr. x, astfel cum a fost precizata si completata, reclamantul N_ F_ a chemat in judecata pe paratii S.C. S_ E_ OLTENIA S.A. - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR M_ & ASOCIAtII RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL si S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr. 124/24.03.2014 emisa de parata, reintegrarea sa pe postul detinut anterior, obligarea acesteia la plata unor despagubirii egale cu salariile si celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, indexate, majorate si reactualizate conform art. 80 alin. 1 din Codul muncii, precum si la plata drepturilor retinute in procent de 10% din salariul pe lunile ianuarie si februarie si de 28% pentru luna martie 2014 si a ajutorului de concediere in cuantumul prevazut de art. 4.93 din CCM la nivel de unitate, cu cheltuieli de judecata.

La data de 29.10.2014, parata a depus la dosarul cauzei cerere reconventionala, solicitand ca, in situatia admiterii actiunii reclamantului si anularii deciziei de concediere, acesta sa fie obligat la restituirea sumei de 4640 lei reprezentand contravaloarea ajutorului de concediere.
Prin sentinta civila nr. 1737/04.12.2014, Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si C_ Administrativ si Fiscal - Complet specializat pentru litigii de munca si asigurari sociale a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA; a respins ca nefondata actiunea, astfel cum a fost completata, formulata de reclamantul N_ F_, impotriva paratei S.C. S_ E_ Oltenia S.A. prin administrator judiciar M_ & Asociatii Restructuring & Insolvency SPRL, si in contradictoriu cu S_ L_ din Electricitate Oltenia, avand ca obiect anularea deciziei nr. 124/24.03.2014 si reintegrarea pe postul detinut anterior concedierii; a respins actiunea fata de paratul S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a disjuns actiunea formulata de reclamant sub aspectul celorlalte capete de cerere, cu formarea unui nou dosar ce va fi repartizat aceluiasi complet, fixand termen de judecata .
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
Reclamantul a fost salariatul paratei in temeiul unui contract individual de munca pe durata nedeterminata pana 31.03.2014, data la care i-a fost inmanata decizia de concediere nr. 124/24.03.2014, contestata in cauza.
Prin decizia de concediere nr. 124/31.03.2014, parata a dispus ca, incepand cu data de 02.04.2014, contractul individual de munca al reclamantului inceteaza in temeiul dispozitiilor art. 65 si urm. din Legea nr. 53/2003 si in temeiul dispozitiilor art. 4.90 alin. 3 lit. b) pct. a din CCM modificat prin actele aditionale nr. 1, 2 si 3 si prelungit prin actul aditional nr. 4.
Din preambulul deciziei de concediere, rezulta ca la emiterea acesteia parata a avut in vedere hotararea Consiliului de Administratie al _ SA nr. 1/21.02.2014 prin care s-a aprobat Planul de reorganizare al _ SA, Metodologia privind concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, Organigrama dupa concediere din care rezulta ca postul de sofer din cadrul Directiei Tehnic Productie-CSI A_, post ocupat de reclamant, a fost desfiintat, neexistand la nivelul societatii posturi vacante corespunzatoare pregatirii profesionale la care sa poata fi redistribuit, dispozitiile art. 65 si urmatoarele din Legea 53/2003 (Codul muncii ) si Dispozitiile art. 4.90 alin(3) lit. B) pct. a) din Contractul Colectiv de Munca al _ SA, inregistrat la ITM D_ sub nr. 100/23.04.2012, modificat prin Actele Aditionale 1, 2 si 3 si prelungit prin Actul Aditional nr. 4 privind concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
In aceeasi decizie sunt mentionate cauzele care au determinat concedierea colectiva in conformitate cu art. 4.90 alin. (3) lit. B) pct. a) din Contractul Colectiv de Munca al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., prin care \"societatea si-a redus personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza, ca urmare a reorganizarii sau restrangerii activitatii\", asa cum au fost precizate in Planul de reorganizare al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., aprobat prin Hotararea Consiliului de Administratie al _ SA nr. 1/21.02.2014, respectiv restrangerea investitiilor de catre principalul achizitor din zona de activitate fata de anii anteriori si conditionarile legislative in vigoare privind fundamentarea Bugetului de Venituri si Cheltuieli (OUG 26/2013, privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici).
Referitor la criteriile de stabilire a ordinii de prioritati la concedierea colectiva, in decizie se mentioneaza ca acestea sunt in conformitate cu prevederile art. 4.95 din Contractul Colectiv de Munca al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., precum si cele din Metodologia privind concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului (concediere colectiva) su au vizat salariatii care se incadreaza in prevederile art. 4.90 alin (3) lit. A, pct. g), salariatii care cumuleaza pensia pentru limita de varsta cu salariul, salariatii care indeplinesc conditiile de pensionare pentru limita de varsta standard si stagiu minim de cotizare sau limita de varsta cu reducerea varstei standard, salariatii cu aprecieri minimale la evaluarea anuala, pe categorii si grade profesionale, conform procedurii de evaluare, salariatii care indeplinesc conditiile de pensionare anticipata.
In decizie parata a precizat ca reclamantului N_ F_ i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucratoare in perioada 05.03-01.04.2014, preavizarea fiind inregistrata cu nr. 1892/03.03.2014, iar in conformitate cu dispozitiile art. 69 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, republicata (Codul muncii ), parata a sustinut ca, la nivelul societatii, au avut loc consultari cu sindicatul reprezentativ pentru a permite acestuia sa formuleze propuneri, dupa ce, in prealabile, i-au fost furnizate toate informatiile relevante prin notificarea cu nr. 1652/25.02.2014, la care acesta a raspuns prin adresa cu nr. 15/28.02.2014 si 20/03.03.2014.
Prin actiunea formulata, instanta a fost investita sa solutioneze actiunea formulata de catre reclamantul N_ F_ in contradictoriu cu paratii S.C. S_ E_ OLTENIA S.A. - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR M_ & ASOCIAtII RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL si S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA avand ca obiect anularea deciziei nr. 124/24.03.2014 emisa de parata, reintegrarea sa pe postul detinut anterior, obligarea acesteia la plata unor despagubirii egale cu salariile si celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, indexate, majorate si reactualizate conform art. 80 alin. 1 din art. 279 , precum si la plata drepturilor retinute in procent de 10% din salariul pe lunile ianuarie si februarie si de 28% pentru luna martie 2014 si a ajutorului de concediere in cuantumul prevazut de art. 4.93 din CCM la nivel de unitate.
Prin preavizarea inregistrata sub nr. 1892/03.03.2014 reclamantului i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare in perioada 05.03.2014 - 01.04.2014, iar prin decizia nr. 124/31.03.2014 in temeiul dispozitiilor art. 65 din art. 279 s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, incepand cu data de 02.04.2014, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, generate de desfiintarea efectiva a postului ocupat.
Prin urmare, decizia de concediere emisa de parata concretizeaza o masura luata de angajator pentru motive ce nu tin de persoana salariatului si trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica.
Sub aspectul conditiilor de forma, art. 76 din art. 279 prevede ca aceasta trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate conform art. 69 alin.(2) lit. d) din art. 279 , lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul l-a avut la dispozitie pentru a opta pentru ocuparea unui loc de munca vacant, in conditiile art. 64 din art. 279 .
Analizand decizia contestata prin prisma cerintelor de forma obligatorii, prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, Tribunalul a constatat ca aceasta cuprinde mentiunile obligatorii, prevazute de textul de lege precitat.
Astfel, decizia de concediere contestata cuprinde motivele care au generat desfiintarea efectiva a postului ocupat de reclamant, respectiv cauzele care au determinat concedierea colectiva in conformitate cu art. 4.90 alin. (3) lit. B) pct. a) din Contractul Colectiv de Munca al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., prin care \"societatea si-a redus personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza, ca urmare a reorganizarii sau restrangerii activitatii\", asa cum au fost precizate in Planul de reorganizare al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., aprobat prin Hotararea Consiliului de Administratie al _ SA nr. 1/21.02.2014, in decizie mentionandu-se expres ca desfiintarea efectiva a postului ocupat de reclamant a fost determinat de restrangerea investitiilor de catre principalul achizitor din zona de activitate fata de anii anteriori si conditionarile legislative in vigoare privind fundamentarea Bugetului de Venituri si Cheltuieli (OUG 26/2013, privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici).
De asemenea, masura de desfiintare a postului a fost adusa la cunostinta reclamantului, prin adresa nr. 1892/03.03.2014 prin care acestuia i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare in perioada 05.03.2014 - 01.04.2014, astfel ca decizia de concediere nr. 124/31.03.2014 emisa de catre parata confirma faptul ca s-au produs efectele notificarii preavizului, determinand in sine incetarea raporturilor de munca.
De asemenea, fata de imprejurarea ca decizia contestata concretizeaza o concediere dispusa in temeiul dispozitiilor art. 65 din Codul muncii , se apreciaza ca, in mod corect, aceasta nu cuprinde mentiunea prevazuta de art. 76 alin. 1 din Codul muncii , aspect transat prin decizia nr. 6/2011 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, potrivit careia decizia de concediere trebuie sa contina lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant numai in situatia in care concedierea se dispune pentru motive care tin de persoana salariatului, astfel ca dispozitiile legale inscrise in art. 74 alin. 1 lit. d) din Codul muncii , nu pot fi extinse si la situatiile in care concedierea s-a dispus in temeiul art. 65 din Codul muncii , pentru motive care nu tin de persoana salariatului, asa cum este situatia in cauza.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantului in sensul ca in continutul deciziei de concediere nu se mentioneaza termenul in care se poate contesta decizia de concediere si nici instanta competenta sa judece contestatia ar atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere, se constata ca acestea nu sunt intemeiate, pe de o parte pentru faptul ca printre elementele obligatorii prevazute de art. 76 din Codul muncii , nu figureaza mentionarea termenului in care masura concedierii poate fi contestata, iar pe de alta parte, in cuprinsul decizie, la art. 4, se mentioneaza ca decizia se poate contesta in termen de 45 de zile de la comunicare la instanta competenta in a carei circumscriptie titularul deciziei isi are domiciliul, astfel ca nu poate fi retinuta nulitatea absoluta a deciziei de concediere invocata de reclamant nici pe acest aspect.
Criticile reclamantului vizeaza faptul ca, in cazul sau, concedierea s-a dispus cu incalcarea prevederilor art. 65 din art. 279 , deoarece desfiintarea locului sau de munca nu are o cauza reala si serioasa, situatiile financiare nesustinand masurile dispuse.
art. 65 din art. 279 , republicat, care reglementeaza concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului nu permite ca incetarea contractului individual de munca din vointa unilaterala a angajatorului sa se faca din motive invocate arbitrar sau in mod abuziv, astfel incat prin asemenea masuri sa poata fi ingradit exercitiul dreptului la munca, acesta fiind si spiritul art. 24 lit. a) din carta sociala si europeana care mentioneaza dreptul lucratorilor de nu fi concediati fara un motiv intemeiat.
In cauza dedusa judecatii, conditiile prevazute de art. 65 alin. (2) din art. 279 sunt indeplinite.
In acceptiunea art. 65 alin 2 din Codul muncii , indicat drept temei juridic al concedierii contestate, controlul judiciar se limiteaza la a analiza daca desfiintarea postului ocupat de salariatul concediat este efectiva, adica daca postul acestuia este suprimat din structura organizatorica a societatii, iar cauza desfiintarii a fost reala si serioasa, daca are caracter obiectiv, fiind independenta de factorii subiectivi care au legatura cu persoana angajatului, determinand cu necesitate reorganizarea societatii.
Angajatorul, fiind agent economic cu capital privat, are prerogativa de a stabili organizarea si functionarea societatii, conform art. 40 din Codul muncii , respectiv de a organiza eficient structurile interne, in conformitate cu cerintele unei functionari eficiente, iar in raport cu acestea poate dimensiona numarul de personal angajat pe diferite posturi, potrivit nevoilor sale reale, respectiv poate selecta acele puncte de lucru pe care sa le desfiinteze in cazul in care apreciaza ca aceasta masura conduce la eficientizarea activitatii societatii.
De asemenea, reorganizarea in intelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 nu presupune cu necesitate existenta unei situatii economice precare a societatii angajatoare, fiind suficienta doar o modificare a schemei de personal, in functie de oportunitatile unitatii.
Reorganizarea unitatii in scopul eficientizarii activitatii poate constitui temei al efectuarii unor concedieri pentru motive care nu tin de persoana salariatului, cu conditia respectarii cerintelor prevazute de lege.
Astfel, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva, ceea ce presupune ca postul desfiintat sa fie suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama, avand o cauza reala si serioasa, bazata pe studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii, fara a disimula realitatea.
Tribunalul a retinut caracterul efectiv si real al concedierii individuale contestate, in conditiile in care postul ocupat de contestator a fost suprimat din structura societatii, asa cum reiese prin compararea organigramei valabile anterior datei adoptarii masurii de desfiintare si organigrama in vigoare dupa adoptarea acestei decizii.
Pentru a se retine cauza reala si serioasa a reorganizarii, Tribunalul a apreciat ca nu este necesara dovedirea de catre angajator a existentei unor dificultati economice ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este suficient ca acesta sa urmareasca eficientizarea propriei activitati in scopul utilizarii cu randament maxim al resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza unitatea.
Tribunalul a constatat ca motivul desfiintarii postului ocupat de catre reclamant a avut o cauza reala, respectiv pierderile inregistrate de societate in ultimii ani, depasirea nivelului cheltuielilor totale stabilit prin bugetul de venituri si cheltuieli, ceea ce a determinarea luarea unor masuri de reorganizare prin diminuarea cheltuielilor cu personalul, cu consecinta desfiintarii unor posturi de munca (180 posturi).
Toate aceste aspecte care concretizeaza cauza reala si serioasa in concedierea care a avut loc la nivelul lunii martie 2014 in societate au fost prezentate detaliat in Planul de reorganizare al societatii aprobat prin Hotararea Consiliului de administratie nr. 1/21.02.2014 pe baza caruia s-a aprobat noua structura organizatorica a societatii.
Din inscrisurile aflate la dosar, Tribunalul a constatat ca parata a respectat procedura obligatorie, respectiv dispozitiile art. 69-71 art. 279 , in cazul in care la nivelul angajatorului are loc o concediere colectiva iar postul detinut de catre acesta nu se mai regaseste in organigrama si statul de functii ulterioara concedierii, desfiintarea postului a fost efectiva si serioasa fiind impusa de dificultatile economice.
Mai mult decat atat, stabilirea oportunitatii deciziilor asupra reorganizarii activitatii apartine angajatorului, care are prerogativa de a decide asupra conditiilor in care isi desfasoara activitatea, de a decide asupra structurii sale interne, asupra modului de distribuire a resurselor umane pentru indeplinirea obiectivelor ce le are in competenta.
In plus, aceasta masura de reorganizare a fost adusa atat la cunostinta reclamantului, cat si la cunostinta Sindicatului reprezentativ pentru a permite acestuia sa formuleze propuneri.
In acest sens, la nivelul paratei, in conformitate cu dispozitiile art. 69 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, au avut loc consultari cu S_ reprezentativ caruia, prin notificarea cu nr. 1652/25.02.2014, i-au fost furnizate toate informatiile relevante, iar sindicatul a raspuns prin adresele nr. 15/28.02.2014 si nr. 20/03.03.2014.
Tribunalul nu putea aprecia subiectiva concedierea reclamantului, de vreme ce postul sau a fost desfiintat, iar pe de alta parte, angajatorul este interesat pentru eficientizarea activitatii sa utilizeze cu randament maxim resursele umane si financiare, astfel ca acesta justifica in cauza masura dispusa, desfiintarea unor posturi de munca neputand fi socotita o dovada a caracterului nereal si neserios al desfiintarii postului, ci este consecinta exercitarii prerogativei generale a oricarui agent economic de a-si organiza activitatea in scopul cresterii eficientei, competitivitatii si, pe cale de consecinta, a profitului realizat.
Prin urmare, din perspectiva prevederilor art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul muncii , decizia de concediere contestata expune motivele de fapt fara legatura cu persoana salariatului care au justificat desfiintarea postului reclamantului, neexistand indicii pe baza carora sa se poata aprecia ca masura nu a avut un caracter real si serios, iar alegerea angajatorului de a desfiinta postul ocupat de reclamant, nu poate fi supusa cenzurii instantei, acesta respectand conditiile de fond si de forma impuse de Codul muncii pentru concedierea individuala a reclamantului.
In raport de considerentele expuse, capatul de cerere avand ca obiect anularea deciziei nr. 124/31.03.2014 prin care reclamantului i-a fost desfacut contractul individual de munca este apreciat ca fiind neintemeiat si va fi respins ca nefondat, aceeasi solutie urmand a primi si cererile accesorii vizand reintegrarea sa in functia detinuta anterior concedierii, precum si obligarea angajatorului la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe toata perioada concedierii si pana la repunerea in drepturi.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA, invocata de acest parat, Tribunalul a constatat fata de obiectul cauzei, ca aceasta este intemeiata, acest parat nefiind emitentul actului contestat, astfel ca exceptia a fost admisa, iar actiunea fata de acest parat a fost respinsa ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Fata de solutia data cererii privind anularea deciziei de concediere, Tribunalul nu a mai analizat cererea reconventionala formulata de parata, aceasta, potrivit solicitarii paratei, urmand sa fi fost solutionata de instanta numai in cazul in care se admitea cererea reclamantului de anulare a deciziei de concediere.
Referitor la capetele de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentand procentul de 10% din salariul pe lunile ianuarie si februarie si 28% din salariul pentru luna martie 2014, precum si plata ajutorului de concediere in cuantumul prevazut de art. 4.93 din CCM la nivel de unitate impune, instanta de fond a constatat ca se impune lamurirea unor imprejurari legate de starea de insolventa a paratei, astfel ca Tribunalul a disjuns judecata acestor capete de cerere,fixand termen in acest sens.
In termen legal, impotriva acestei sentinte a formulat cerere de apel apelantul N_ F_, criticand-o pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
Prin sentinta apelata, instanta de fond a respins ca nefondata actiunea privind constatarea nulitatii si anularii deciziei de concediere nr. 124/24.03.2014, emisa de catre intimata S.C. S_ E_ OLTENIA SA.
Hotararea instantei de fond este gresita, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit disp. art. 68-76 din Codul muncii , concedierea este supusa unei proceduri, a carei nerespectare atrage nulitatea absoluta, nulitate ce nu poate fi acoperita ulterior prin confirmare, ori prin indreptarea erorilor existente in decizia de concediere.
Articolul 72 din Codul muncii stabileste ca angajatorul ce decide aplicarea masuri de concediere colectiva, are obligatia sa notifice in scris Inspectoratul Teritorial de Munca si Agentia Teritoriala de Ocupare a Fortei de Munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
Ori, in speta notificarea emisa catre AJ.O.F.M. Teleorman, infirma respectarea acestui termen de catre intimata, respectiva notificare fiind inregistrata la data de 03.02.2014 la angajator, astfel incat nu avea cum sa fie comunicata catre AJ.O.F.M. Teleorman in termenul de 30 de zile.
De asemenea, nu rezulta de niciunde data la care a fost notificata intentia de concediere colectiva, catre S_ Lucratorilor din Electricitate Oltenia.Presupunand ca ar fi fost comunicata in aceiasi zi in care a fost inregistrata la intimate, tot nu ar fi respectat termenul de 30 de zile, avand in vedere ca decizia de conced iere a fost emisa pe data de 24.03.2014.
Au fost incalcate si disp. art. 4 pct.91 alin.l din Actul aditional nr. 3 la Contractul colectiv de munca al S.C. S_ E_ OLTENIA S.A., in sensul ca in situatia in care angajatorul este in situatia de a opera reduceri de personal pentru concedieri colective, ca urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, inchidere operationala partiala ori totala a activitatii, sau lichidare, se va proceda la notificarea organizatiei sindicale cu privire la numarul si structura posturilor pe care urmeaza sa le reduca, precum si asupra motivelor ce stau la baza reducerii numarului de salariati, a eventualelor posibilitati de redistribuire a acestora, cu 60-90 zile calendaristice inainte, daca reducerea se datoreaza reorganizarii activitatii integrale a societatii, inchiderii operationale partiale sau reorganizarii societatii.
In speta, intimata se afla in situatia reorganizarii integrale a activitatii societatii, motiv pentru care aceasta era obligate sa respecte termenul de 60-90 zile, socotit anterior emiterii deciziilor de concediere si sa inainteze organizatiei sindicale reprezentative toate informatiile legale, precum si termenul in care sindicatul ori reprezentantii angajatilor pot face propuneri pentru evitarea, ori diminuarea numarului de salariati disponibilizati. Aceasta obligatie nu a fost respectata de catre intimate, care a inaintat respectivele informatii catre S_ Lucratorilor din Electricitate Oltenia, la data de 25.02.2014, cu nerespectarea termenului de 60-90 de zile.lntreaga procedura derulata de catre intimate fiind pur formala, facuta cu scopul de a crea aparenta de legalitate a procedurii de concediere colectiva.
De asemenea, un alt aspect important consta in cronologia desfasurarii evenimentelor. Astfel, la data de 21.02.2014, Consiliul de Administratie al intimatei-hot. nr. 1/21.02.2014- a hotarat sa aprobe Planul de reorganizare, formuland la aceiasi data si cerere instantei de judecata prin care solicita ca intimata sa fie supusa procedurii de insolventa.ln aceasta situatie, in care simultan intimata a hotarat concedierea colectiva ca urmare a reorganizarii cat si _ perioada in care propusese plan de reorganizare, intimate nu a precizat de ce a procedat in acest mod.
Fata de aceste considerente, solicita apelantul admiterea cererii de apel si schimbarea in tot a sentintei civile apelate, in sensul admiterii actiunii formulate.
La data de 27.02.2015, prin Serviciul Registratura al Curtii, a depus intampinare intimatul S_ L_ din Electricitate Oltenia,solicitand respingerea apelului si mentinerea ca fiind legala si temeinica a sentintei pronuntate de instanta de fond, invocand totodata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui sindicat si suspendarea cauzei pana la finalizarea procedurii insolventei deschise paratei _ SA.
La data de 02.03.2015, a depus de asemenea intampinare _ SA, solicitand respingerea apelului si mentinerea ca fiind legala si temeinica a sentintei pronuntate de instanta de fond.
Verificand sentinta apelata, in limitele cererii de apel, conform art. 476-479 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Prima instanta in mod gresit a constatat legalitatea deciziei nr. 124/24.03.2014 a S.C. S_ E_ Oltenia SA.
Tribunalul a retinut ca masura de desfiintare a postului a fost adusa la cunostinta reclamantului prin adresa nr. 1892/03.03.2014 prin care acestuia i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare in perioada 05.03.2014-01.04.2014, astfel ca decizia de concediere nr. 124/31.03.2014 emisa de catre parata confirma faptul ca s-au produs efectele notificarii preavizului, determinand in sine incetarea raporturilor de munca.
Problema care se pune in speta este aceea a nerespectarii termenului de 30 de zile prevazut de art. 72 alin. 1 din art. 279 , raportandu-se la data emiterii deciziei de concediere, iar nu la data la care aceasta si-a produs efectele, dupa implinirea termenului de preaviz de 20 de zile, acordat in perioada 05.03.-01.04.2014.
Astfel, conform dispozitiilor art. 72 alin. 1 din art. 279 , \"(1) in situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.\"
Cum textul legal face referire expresa la data emiterii deciziei de concediere, iar nu la data cand aceasta isi produce efectele, in sensul ca ar trebui sa se constate respectarea termenului de 30 de zile, care s-a implinit pana la expirarea duratei preavizului, chiar daca nu era implinit la data emiterii deciziei contestate - 24.03.2014. Faptul ca, pe durata preavizului, contractul individual de munca ramane in fiinta, termenul de preaviz avand efect suspensiv, este lipsit de relevanta, fata de formularea textului legal incident, care nu lasa loc de interpretare.
Potrivit dispozitiilor art. 72 alin. 5 si 6 din art. 279 , aflate in concordanta cu prevederile Directivei nr. 98/59/CE, \"(5) La solicitarea motivata a oricareia dintre parti, inspectoratul teritorial de munca, cu avizul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, poate dispune reducerea perioadei prevazute la alin. (1), fara a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz. (6) Inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in termen de 3 zile lucratoare angajatorul si sindicatul sau reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra reducerii sau prelungirii perioadei prevazute la alin. (1), precum si cu privire la motivele care au stat la baza acestei decizii.\"
In cauza, insa, nu s-a solicitat reducerea perioadei de 30 de zile prevazuta la art. 72 alin. 1 din art. 279 , in conditiile prevazute de lege, cu obtinerea avizului si informarea sindicatului asupra reducerii perioadei si a motivelor care au determinat-o, astfel incat angajatorul avea obligatia sa respecte termenul legal, considerat necesar pentru ca agentia sa caute solutii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate si sa le comunice in timp util angajatorului si sindicatului ori, dupa caz, reprezentantilor salariatilor, in conformitate cu prevederile art. 73 alin. 1 din art. 279 .
Curtea retine ca notificarea privind concedierea colectiva a unui numar de 180 de salariati din cadrul _ SA ca urmare a aplicarii Planului de reorganizare aprobat prin Hotararea CA nr. 1/21.02.2014, notificata conform art. 72 alin. (1) din art. 279 , este datata 25.02.2014 (fila 60 din dosarul de fond), iar decizia de concediere contestata a fost emisa in data de 31.03.2014 (fila 16 din dosarul de fond), mai inainte de implinirea termenului de 30 de zile.
Avand in vedere dispozitiile art. 78 din art. 279 , potrivit carora concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta, retinerea acestui motiv de nelegalitate este suficienta pentru a atrage sanctiunea nulitatii deciziei contestate.
In privinta respectarii dispozitiilor art. 4 pct. 91 alin. 1 din Contractul colectiv de munca al _ SA, astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 3 din 11.12.2013 (filele 49-50 din dosarul de fond), se retine ca in cauza s-a pus problema reorganizarii unor compartimente ale societatii, fiind incident termenul de 30 de zile calendaristice anterior emiterii deciziei de concediere convenit pentru notificarea in scris a informatiilor relevante prevazute de art. 69 alin. 2 din art. 279 catre organizatia sindicala, termen considerat indestulator de partenerii sociali pentru a permite sindicatului sa formuleze propuneri in timp util. Chiar daca acest termen a fost respectat, nu poate fi ignorata nesocotirea altor termene prevazute imperativ de lege pentru realizarea informarii si consultarii salariatilor in cadrul procedurii concedierii colective.
Acordul din 17.10.2013 prin care s-a aprobat calendarul privind derularea procedurilor pentru disponibilizarea de personal prin concedieri colective din cadrul Societatilor de S_ E_ (filele 44-49 din dosarul de apel) nu poate fi avut in vedere, cata vreme toate termenele de realizate a etapelor procedurii convenite prin acesta sunt anterioare sfarsitului anului 2013, iar concedierea intimatului a fost dispusa in anul 2014, avand in vedere Hotararea Consiliului de Administratie al _ SA nr. 1/21.02.1014, prin care a fost aprobat Planul de reorganizare.
In temeiul art. 80 art. 279 , in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Pentru aceste considerente, in baza art 480 cpc., apelul va fi admis si va fi schimbata in parte sentinta apelata, va fi admisa in parte actiunea, va fi anulata decizia nr. 123/24.03.2014 emisa de parat, se va dispune repunerea partilor in situatia anterioara concedierii in sensul reintegrarii reclamantului in postul ocupat anterior emiterii deciziei de concediere, va fi obligat paratul sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile neincasate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
Capatul de cerere privind plata ajutorului de concediere in cuantum de 20 de salarii medii nete pe unitate va fi respins ca nefondat, in conditiile in care, prin anularea deciziei de concediere, reclamantul a fost repus in drepturi de catre instanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul reclamant apelantul-reclamant N_ F_ CNP x, cu domiciliul procesual ales la C_. Av. C_ C_, in A_, _ 3, _, _ impotriva sentintei civile nr. 1737 din data de 04 decembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si C_ Administrativ si Fiscal - Complet specializat pentru litigii de munca si asigurari sociale in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatii-parati S.C. S_ E_ OLTENIA S.A -CUI x cu sediul in C_,_, judetul D_- PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR M_ & ASOCIAtII RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL cu sediul in Bucuresti, _, sector 1 si S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA, cu sediul in Slatina, _ B, jud. O_.
Schimba in parte sentinta apelata.
Admite in parte actiunea formulata de reclamantul N_ F_, in contradictoriu cu paratul _ SA - prin Administrator Judiciar M_ si Asociatii Restructuring Insolvency.
Anuleaza decizia nr. 123/24.03.2014 emisa de parat.
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara concedierii in sensul reintegrarii reclamantului in postul ocupat anterior emiterii deciziei de concediere.
Obliga paratul sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile neincasate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
Respinge ca nefondata cererea privind plata ajutorului de concediere in cuantum de 20 de salarii medii nete pe unitate.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 04.06.2015.