Cabinet avocat Dreptul muncii

Pe rol fiind solutionarea cererii de apel formulata de apelanta-reclamanta I_ C_ impotriva sentintei civile nr. 1735 din data de 04.12.2014, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, C_ Administrativ si Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimata-parata S.C. S_ E_ OLTENIA S.A. prin administrator judiciar M_ & Asociatii Restructuring & Insolvency SPRL si intimatul S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA, avand ca obiect \"contestatie decizie de concediere\".

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 28.05.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, cand, Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 11.06.2015 si a dat urmatoarea decizie.
C U R T E A ,
Constata ca prin sentinta civila nr. 1735 din data de 04 decembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Teleorman Sectia Conflicte de munca asigurari sociale si de contencios administrativ fiscal in dosarul cu nr. x a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S_ L_ din Electricitate Oltenia.
A fost respinsa, ca nefondata, exceptia nulitatii deciziei de concediere, invocata de reclamanta.
A fost respinsa, ca nefondata actiunea, astfel cum a fost completata, formulata de reclamanta I_ C_ impotriva paratei S.C. S_ E_ Oltenia S.A. prin administrator judiciar M_ & Asociatii Restructuring & Insolvency SPRL, si in contradictoriu cu S_ L_ din Electricitate Oltenia, avand ca obiect anularea deciziei nr. 117/24.03.2014 si reintegrarea pe postul detinut anterior concedierii.
A fost respinsa actiunea fata de paratul S_ L_ din Electricitate Oltenia ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost disjunsa actiunea formulata de reclamanta sub aspectul celorlalte capete de cerere, cu formarea unui nou dosar ce va fi repartizat aceluiasi complet.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca:
Reclamanta a aratat ca a fost salariata paratei in temeiul unui contract individual de munca pe durata nedeterminata pana 31.03.2014, data la care i-a fost inmanata decizia de concediere nr. 117/24.03.2014, contestata in prezenta cauza.
Prin decizia de concediere nr. 117/31.03.2014, parata a dispus ca, incepand cu data de 01.04.2014, contractul individual de munca al reclamantei inceteaza in temeiul dispozitiilor art. 65 si urm. din Legea nr. 53/2003 si in temeiul dispozitiilor art. 4.90 alin. 3 lit. b) pct. a din CCM modificat prin actele aditionale nr. 1, 2 si 3 si prelungit prin actul aditional nr. 4.
Din preambulul deciziei de concediere, rezulta ca la emiterea acesteia parata a avut in vedere hotararea Consiliului de Administratie al _ SA nr. 1/21.02.2014 prin care s-a aprobat Planul de reorganizare al _ SA, Metodologia privind concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, Organigrama dupa concediere din care rezulta ca postul de sofer din cadrul Directiei Tehnic Productie-CSI A_, post ocupat de reclamant, a fost desfiintat, neexistand la nivelul societatii posturi vacante corespunzatoare pregatirii profesionale la care sa poata fi redistribuit, dispozitiile art. 65 si urmatoarele din Legea 53/2003 (Codul muncii ) si Dispozitiile art. 4.90 alin(3) lit. B) pct. a) din Contractul Colectiv de Munca al _ SA, inregistrat la ITM D_ sub nr. 100/23.04.2012, modificat prin Actele Aditionale 1, 2 si 3 si prelungit prin Actul Aditional nr. 4 privind concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
In aceeasi decizie sunt mentionate cauzele care au determinat concedierea colectiva in conformitate cu art. 4.90 alin. (3) lit. B) pct. a) din Contractul Colectiv de Munca al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., prin care \"societatea si-a redus personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza, ca urmare a reorganizarii sau restrangerii activitatii\", asa cum au fost precizate in Planul de reorganizare al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., aprobat prin Hotararea Consiliului de Administratie al _ SA nr. 1/21.02.2014, respectiv restrangerea investitiilor de catre principalul achizitor din zona de activitate fata de anii anteriori si conditionarile legislative in vigoare privind fundamentarea Bugetului de Venituri si Cheltuieli (OUG 26/2013, privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici).
Referitor la criteriile de stabilire a ordinii de prioritati la concedierea colectiva, in decizie se mentioneaza ca acestea sunt in conformitate cu prevederile art. 4.95 din Contractul Colectiv de Munca al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., precum si cele din Metodologia privind concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului (concediere colectiva) su au vizat salariatii care se incadreaza in prevederile art. 4.90 alin (3) lit. A, pct. g), salariatii care cumuleaza pensia pentru limita de varsta cu salariul, salariatii care indeplinesc conditiile de pensionare pentru limita de varsta standard si stagiu minim de cotizare sau limita de varsta cu reducerea varstei standard, salariatii cu aprecieri minimale la evaluarea anuala, pe categorii si grade profesionale, conform procedurii de evaluare, salariatii care indeplinesc conditiile de pensionare anticipata.
In fine, in decizie parata a precizat ca reclamantei I_ C_ i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucratoare in perioada 04.03-31.03.2014, preavizarea fiind inregistrata cu nr. 1885/03.03.2014, iar in conformitate cu dispozitiile art. 69 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, republicata (Codul muncii ), parata a sustinut ca, la nivelul societatii, au avut loc consultari cu sindicatul reprezentativ pentru a permite acestuia sa formuleze propuneri, dupa ce, in prealabile, i-au fost furnizate toate informatiile relevante prin notificarea cu nr. 1652/25.02.2014, la care acesta a raspuns prin adresa cu nr. 15/28.02.2014 si 20/03.03.2014.
Prin prezenta actiunea Instanta a fost investita sa solutioneze actiunea formulata de catre reclamanta I_ C_ in contradictoriu cu paratii S.C. S_ E_ OLTENIA S.A. - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR M_ & ASOCIAtII RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL si S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA avand ca obiect anularea deciziei nr. 117/24.03.2014 emisa de parata, reintegrarea sa pe postul detinut anterior, obligarea acesteia la plata unor despagubirii egale cu salariile si celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, indexate, majorate si reactualizate conform art. 80 alin. 1 din art. 279 , precum si la plata drepturilor retinute in procent de 10% din salariul pe lunile ianuarie si februarie si de 28% pentru luna martie 2014 si a ajutorului de concediere in cuantumul prevazut de art. 4.93 din CCM la nivel de unitate.
Prin preavizarea inregistrata sub nr. 1885/03.03.2014 reclamantei i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare in perioada 04.03.2014 - 31.03.2014, iar prin decizia nr. 117/31.03.2014 in temeiul dispozitiilor art. 65 din art. 279 s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei, incepand cu data de 01.04.2014, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, generate de desfiintarea efectiva a postului ocupat.
Prin urmare, decizia de concediere emisa de parata concretizeaza o masura luata de angajator pentru motive ce nu tin de persoana salariatului si trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica.
Sub aspectul conditiilor de forma, art. 76 din art. 279 prevede ca aceasta trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate conform art. 69 alin. (2) lit. d) din art. 279 , lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul l-a avut la dispozitie pentru a opta pentru ocuparea unui loc de munca vacant, in conditiile art. 64 din art. 279 .
Analizand decizia contestata prin prisma cerintelor de forma obligatorii, prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, Tribunalul a constatat ca aceasta cuprinde mentiunile obligatorii, prevazute de textul de lege precitat.
Astfel, decizia de concediere contestata cuprinde motivele care au generat desfiintarea efectiva a postului ocupat de reclamant, respectiv cauzele care au determinat concedierea colectiva in conformitate cu art. 4.90 alin. (3) lit. B) pct. a) din Contractul Colectiv de Munca al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., prin care \"societatea si-a redus personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza, ca urmare a reorganizarii sau restrangerii activitatii\", asa cum au fost precizate in Planul de reorganizare al S.C. S_ E_ Oltenia S.A., aprobat prin Hotararea Consiliului de Administratie al _ SA nr. 1/21.02.2014, in decizie mentionandu-se expres ca desfiintarea efectiva a postului ocupat de reclamant a fost determinat de restrangerea investitiilor de catre principalul achizitor din zona de activitate fata de anii anteriori si conditionarile legislative in vigoare privind fundamentarea Bugetului de Venituri si Cheltuieli (OUG 26/2013, privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici).
De asemenea, masura de desfiintare a postului a fost adusa la cunostinta reclamantei, prin adresa nr. 1885/03.03.2014 prin care acesteia i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare in perioada 04.03.2014 - 31.03.2014, astfel ca decizia de concediere nr. 117/31.03.2014 emisa de catre parata confirma faptul ca s-au produs efectele notificarii preavizului, determinand in sine incetarea raporturilor de munca.
De asemenea, fata de imprejurarea ca decizia contestata concretizeaza o concediere dispusa in temeiul dispozitiilor art. 65 din Codul muncii , se apreciaza ca, in mod corect, aceasta nu cuprinde mentiunea prevazuta de art. 76 alin. 1 din Codul muncii , aspect transat prin decizia nr. 6/2011 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, potrivit careia decizia de concediere trebuie sa contina lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant numai in situatia in care concedierea se dispune pentru motive care tin de persoana salariatului, astfel ca dispozitiile legale inscrise in art. 74 alin. 1 lit. d) din Codul muncii , nu pot fi extinse si la situatiile in care concedierea s-a dispus in temeiul art. 65 din Codul muncii , pentru motive care nu tin de persoana salariatului, asa cum este situatia in cauza.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantei in sensul ca in continutul deciziei de concediere nu se mentioneaza termenul in care se poate contesta decizia de concediere si nici instanta competenta sa judece contestatia ar atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere, se constata ca acestea nu sunt intemeiate, pe de o parte pentru faptul ca printre elementele obligatorii prevazute de art. 76 din Codul muncii , nu figureaza mentionarea termenului in care masura concedierii poate fi contestata, iar pe de alta parte, in cuprinsul decizie, la art. 4, se mentioneaza ca decizia se poate contesta in termen de 45 de zile de la comunicare la instanta competenta in a carei circumscriptie titularul deciziei isi are domiciliul, astfel ca nu poate fi retinuta nulitatea absoluta a deciziei de concediere invocata de reclamant nici pe acest aspect.
In raport de cele expuse, se apreciaza ca decizia nr. 117/24.03.2014, contestata de reclamanta, a fost emisa, sub aspectul conditiilor de forma, cu respectarea dispozitiilor legale impuse de art. 76 din Codul muncii , iar imprejurarea ca, in decizia de concediere, din eroare, a fost mentionat gresit numarul contractului individual de munca al reclamantei, nu este de natura a atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere, asa incat exceptia nulitatii deciziei de concediere invocata de reclamanta, a fost respinsa ca fiind nefondata.
In ceea ce priveste temeinicia deciziei de incetare a contractului de munca, criticile reclamantei vizeaza faptul ca, in cazul sau, concedierea s-a dispus cu incalcarea prevederilor art. 65 din art. 279 , deoarece desfiintarea locului sau de munca nu are o cauza reala si serioasa, situatiile financiare nesustinand masurile dispuse.
art. 65 din art. 279 , republicat, care reglementeaza concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului nu permite ca incetarea contractului individual de munca din vointa unilaterala a angajatorului sa se faca din motive invocate arbitrar sau in mod abuziv, astfel incat prin asemenea masuri sa poata fi ingradit exercitiul dreptului la munca, acesta fiind si spiritul art. 24 lit. a) din carta sociala si europeana care mentioneaza dreptul lucratorilor de nu fi concediati fara un motiv intemeiat.
In cauza dedusa judecatii, conditiile prevazute de art. 65 alin. (2) din art. 279 sunt indeplinite.
In acceptiunea art. 65 alin 2 din Codul muncii , indicat drept temei juridic al concedierii contestate, controlul judiciar se limiteaza la a analiza daca desfiintarea postului ocupat de salariatul concediat este efectiva, adica daca postul acestuia este suprimat din structura organizatorica a societatii, iar cauza desfiintarii a fost reala si serioasa, daca are caracter obiectiv, fiind independenta de factorii subiectivi care au legatura cu persoana angajatului, determinand cu necesitate reorganizarea societatii.
Angajatorul, fiind agent economic cu capital privat, are prerogativa de a stabili organizarea si functionarea societatii, conform art. 40 din Codul muncii , respectiv de a organiza eficient structurile interne, in conformitate cu cerintele unei functionari eficiente, iar in raport cu acestea poate dimensiona numarul de personal angajat pe diferite posturi, potrivit nevoilor sale reale, respectiv poate selecta acele puncte de lucru pe care sa le desfiinteze in cazul in care apreciaza ca aceasta masura conduce la eficientizarea activitatii societatii.
De asemenea, reorganizarea in intelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 nu presupune cu necesitate existenta unei situatii economice precare a societatii angajatoare, fiind suficienta doar o modificare a schemei de personal, in functie de oportunitatile unitatii.
Reorganizarea unitatii in scopul eficientizarii activitatii poate constitui temei al efectuarii unor concedieri pentru motive care nu tin de persoana salariatului, cu conditia respectarii cerintelor prevazute de lege.
Astfel, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva, ceea ce presupune ca postul desfiintat sa fie suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama, avand o cauza reala si serioasa, bazata pe studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii, fara a disimula realitatea.
Tribunalul a retinut caracterul efectiv si real al concedierii individuale contestate, in conditiile in care postul ocupat de contestator a fost suprimat din structura societatii, asa cum reiese prin compararea organigramei valabile anterior datei adoptarii masurii de desfiintare si organigrama in vigoare dupa adoptarea acestei decizii.
Pentru a se retine cauza reala si serioasa a reorganizarii, Tribunalul as apreciat ca nu este necesara dovedirea de catre angajator a existentei unor dificultati economice ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este suficient ca acesta sa urmareasca eficientizarea propriei activitati in scopul utilizarii cu randament maxim al resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza unitatea.
Tribunalul a constatat ca motivul desfiintarii postului ocupat de catre reclamanta a avut o cauza reala, respectiv pierderile inregistrate de societate in ultimii ani, depasirea nivelului cheltuielilor totale stabilit prin bugetul de venituri si cheltuieli, ceea ce a determinarea luarea unor masuri de reorganizare prin diminuarea cheltuielilor cu personalul, cu consecinta desfiintarii unor posturi de munca (180 posturi).
Toate aceste aspecte care concretizeaza cauza reala si serioasa in concedierea care a avut loc la nivelul lunii martie 2014 in societate au fost prezentate detaliat in Planul de reorganizare al societatii aprobat prin Hotararea Consiliului de administratie nr. 1/21.02.2014 pe baza caruia s-a aprobat noua structura organizatorica a societatii.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, Tribunalul a constatat ca parata a respectat procedura obligatorie, respectiv dispozitiile art. 69-71 art. 279 , in cazul in care la nivelul angajatorului are loc o concediere colectiva iar postul detinut de catre aceasta nu se mai regaseste in organigrama si statul de functii ulterioara concedierii, desfiintarea postului a fost efectiva si serioasa fiind impusa de dificultatile economice.
Mai mult decat atat, stabilirea oportunitatii deciziilor asupra reorganizarii activitatii apartine angajatorului, care are prerogativa de a decide asupra conditiilor in care isi desfasoara activitatea, de a decide asupra structurii sale interne, asupra modului de distribuire a resurselor umane pentru indeplinirea obiectivelor ce le are in competenta.
In plus, asa cum s-a aratat, aceasta masura de reorganizare a fost adusa atat la cunostinta reclamantei, cat si la cunostinta Sindicatului reprezentativ pentru a permite acestuia sa formuleze propuneri.
In acest sens, la nivelul paratei, in conformitate cu dispozitiile art. 69 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, au avut loc consultari cu S_ reprezentativ caruia, prin notificarea cu nr. 1652/25.02.2014, i-au fost furnizate toate informatiile relevante, iar sindicatul a raspuns prin adresele nr. 15/28.02.2014 si nr. 20/03.03.2014.
Tribunalul nu a putut aprecia subiectiva concedierea reclamantei, de vreme ce postul sau a fost desfiintat, iar pe de alta parte, angajatorul este interesat pentru eficientizarea activitatii sa utilizeze cu randament maxim resursele umane si financiare, astfel ca acesta justifica in cauza masura dispusa, desfiintarea unor posturi de munca neputand fi socotita o dovada a caracterului nereal si neserios al concedierii, ci este consecinta exercitarii prerogativei generale a oricarui agent economic de a-si organiza activitatea in scopul cresterii eficientei, competitivitatii si, pe cale de consecinta, a profitului realizat.
Prin urmare, din perspectiva prevederilor art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul muncii , decizia de concediere contestata expune motivele de fapt fara legatura cu persoana salariatului care au justificat desfiintarea postului reclamantei, neexistand indicii pe baza carora sa se poata aprecia ca masura nu a avut un caracter real si serios, iar alegerea angajatorului de a desfiinta postul ocupat de reclamanta, nu poate fi supusa cenzurii instantei, acesta respectand conditiile de fond si de forma impuse de Codul muncii pentru concedierea individuala a reclamantei.
In raport de considerentele expuse, capatul de cerere avand ca obiect anularea deciziei nr. 117/31.03.2014 prin care reclamantei i-a fost desfacut contractul individual de munca este apreciat ca fiind neintemeiat si va fi respins ca nefondat, aceeasi solutie urmand a primi si cererile accesorii vizand reintegrarea sa in functia detinuta anterior concedierii, precum si obligarea angajatorului la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe toata perioada concedierii si pana la repunerea in drepturi.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA, invocata de acest parat, Tribunalul a constatat, fata de obiectul cauzei, ca aceasta este intemeiata, acest parat nefiind emitentul actului contestat, astfel ca exceptia a fost admisa, iar actiunea fata de acest parat a fost respinsa ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Fata de solutia data cererii privind anularea deciziei de concediere, Tribunalul nu a mai analizat cererea reconventionala formulata de parata, aceasta, potrivit solicitarii paratei, urmand sa fi fost solutionata de instanta numai in cazul in care se admitea cererea reclamantei de anulare a deciziei de concediere.
Referitor la capetele de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentand procentul de 10% din salariul pe lunile ianuarie si februarie si 28% din salariul pentru luna martie 2014, precum si plata ajutorului de concediere in cuantumul prevazut de art. 4.93 din CCM la nivel de unitate impune, instanta constata ca se impune lamurirea unor imprejurari legate de starea de insolventa a paratei, astfel ca Tribunalul a disjuns judecata acestor capete de cerere.
impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, reclamanta I_ C_.
In motivarea apelului, apelanta reclamanta critica sentinta civila sentinta civila nr. 1735/04.12.2014, pronuntata de catre Tribunalul Teleorman, in dosarul nr. x, pe care o apreciaza ca fiind netemeinica si nelegala si solicita admiterea apelului pentru urmatoarele considerente.
Apreciaza hotararea instantei de fond ca fiind gresita, pentru urmatoarele considerente.
Potrivit dispozitiilor art. 68-76 din Codul muncii , concedierea este supusa unei proceduri, a carei nerespectare atrage nulitatea absoluta, nulitate ce nu poate fi acoperita ulterior prin confirmare, ori prin indreptarea erorilor existente in decizia de concediere.
Articolul 72 din Codul muncii stabileste ca angajatorul ce decide aplicarea masuri de concediere colectiva, are obligatia sa notifice in scris Inspectoratul Teritorial de Munca si Agentia Teritoriala de Ocupare a Fortei de Munca, cu cei putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
Ori, in speta notificarea emisa catre AJ.O.F.M. Teleorman, infirma respectarea acestui termen de catre intimata, respectiva notificare fiind inregistrata la data de 03.02.2014 la angajator, astfel incat nu avea cum sa fie comunicata catre AJ.O.F.M. Teleorman in termenul de 30 de zile.
De asemenea, nu rezulta de niciunde data la care a fost notificata intentia de concediere colectiva, catre S_ L_ din Electricitate Oltenia. Presupunand ca ar fi fost comunicata in aceiasi zi in care a fost inregistrata la intimate, tot nu ar fi respectat termenul de 30 de zile, avand in vedere ca decizia de concediere a fost emisa pe data de 24.03.2014.
Au fost incalcate si dispozitiile art. 4 pct.91 alin. 1 din Actul aditional nr. 3 la Contractul colectiv de munca al S.C. S_ E_ OLTENIA S.A., in sensul ca in situatia in care angajatorul este in situatia de a opera reduceri de personal pentru concedieri colective, ca urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, inchidere operationala partiala ori totala a activitatii, sau lichidare, se va proceda la notificarea organizatiei sindicale cu privire la numarul si structura posturilor pe care urmeaza sa le reduca, precum si asupra motivelor ce stau la baza reducerii numarului de salariati, a eventualelor posibilitati de redistribuire a acestora, cu 60-90 zile calendaristice inainte, daca reducerea se datoreaza reorganizarii activitatii integrale a societatii, inchiderii operationale partiale sau reorganizarii societatii.
In speta, intimata se afla in situatia reorganizarii integrale a activitatii societatii, motiv pentru care aceasta era obligate sa respecte termenul de 60- 90 zile, socotit anterior emiterii deciziilor de concediere si sa inainteze organizatiei sindicale reprezentative toate informatiile legale, precum si termenul in care sindicatul ori reprezentantii angajatilor pot face propuneri pentru evitarea, ori diminuarea numarului de salariati disponibilizati. Aceasta obligatie nu a fost respectata de catre intimate, care a inaintat respectivele informatii catre S_ L_ din Electricitate Oltenia, la data de 25.02.2014, cu nerespectarea termenului de 60-90 de zile. intreaga procedura derulata de catre intimate fiind pur formala, facuta cu scopul de a crea aparenta de legalitate a procedurii de concediere colectiva.
De asemenea, un alt aspect important consta in cronologia desfasurarii evenimentelor.
Astfel, la data de 21.02.2014, Consiliul de Administratie al intimatei prin hotararea nr. 1/21.02.2014 a decis sa aprobe Planul de reorganizare, formuland la acelasi data si cerere instantei de judecata prin care solicita ca intimata sa fie supusa procedurii de insolventa.
In aceasta situatie, in care simultan intimata a hotarat concedierea colectiva ca urmare a reorganizarii cat si _ perioada in care propusese plan de reorganizare, intimate nu a precizat de ce a procedat in acest mod.
Apelanta reclamanta solicita sa se observe ca desi dispozitiile legale in materie stabilesc cu caracter imperativ, ce anume trebuie sa cuprinda sub sanctiunea nulitatii, decizia de concediere, printre altele si numarul contractului de munca a carui incetare o realizeaza decizia, intimata nu a respectat aceasta cerinta, in sensul ca intreaga procedura aferenta deciziei de concediere cat si decizia de in sine, privesc un contact de munca, altul decat contractul sau de munca, situatie recunoscuta chiar si de catre reprezentantul intimatei cu ocazia solutionarii in fond a cauzei, aspect care in opinia sa ar fi trebuit sa atraga nulitatea absoluta a deciziei de concediere.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din perspectiva dispozitiilor art. 479 alin. (1) teza I si art. 477 alin. (1) C. pr. civ., potrivit carora instanta de apel va verifica in limita cererii de apel stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, Curtea pentru considerentele ce se vor arata, in temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., va admite apelul si va schimba in parte sentinta apelata, urmand sa admita in parte actiunea formulata de reclamanta I_ C_ in contradictoriu cu parata _ SA - prin Administrator Judiciar M_ si Asociatii Restructuring Insolvency; va anula decizia nr. 117 din 24.03.2014 emisa de parat si va dispune repunerea partilor in situatia anterioara concedierii in sensul reintegrarii reclamantei in postul ocupat anterior emiterii deciziei de concediere; va obliga parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsita de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva; urmeaza a fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Asa cum rezulta din analiza materialului probator administrat in cauza (inscrisuri), intimata-parata a derulat o procedura de concediere colectiva, procedura in cadrul careia s-a emis si decizia contestata in prezentul proces si inregistrata sub nr. 117/24.03.2014.
Prin aceasta decizie s-a dispus incetarea contractului individual de munca al apelantei-reclamante in conformitate cu prevederile art. 65 si urm. din Codul muncii .
Fiind vorba despre o decizie intocmita in cadrul unei proceduri de concediere colectiva, intimata era obligata sa asigure respectarea tuturor cerintelor impuse prin dispozitiile art. 68 si urm. din Codul muncii , inclusiv a celor ale art. 72 alin. 1 din acelasi cod.
Potrivit acestui text legal ce are caracter imperativ si de ordine publica, \"in situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere\".
incalcarea acestor norme juridice de catre angajator are drept consecinta nulitatea concedierii, intrucat in conformitate cu prevederile art. 78 din Legea nr. 53/2003, \"Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta\".
Asa cum rezulta din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond, decizia contestata a fost emisa la data de 24.03.2014. Notificarea prevazuta de art. 72 alin. 1 din Codul muncii a fost transmisa de intimata la data de 03.03.2014 catre inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca. De altfel, si in motivarea intampinarii se arata acest ultim aspect.
Procedand astfel, intimata-parata nu a respectat termenul prevazut de art. 72 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, intre momentul transmiterii notificarii catre ITM si AJOFM (03.03.2014) si cel al emiterii deciziei de concediere contestate (24.03.2014) fiind mai putin de 30 zile calendaristice.
Curtea retine ca potrivit dispozitiilor art. 68-76 din art. 279 , concedierea este supusa unei proceduri, a carei nerespectare este sanctionata cu nulitatea absoluta.
Or, notificarile emise catre S_ Lucratorilor din Electricitate Oltenia si catre Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de munca Teleorman au fost comunicate cu incalcarea obligatiei de a notifica in scris cele doua entitati cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, in conditiile in care decizia de concediere a fost emisa la data de 24 martie 2014.
Pentru toate aceste motive de fapt si de drept, Curtea in temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., urmeaza sa admita apelul si sa schimbe in parte sentinta atacata asa cum s-a mentionat mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta-reclamanta I_ C_ - CNP x, cu domiciliul procesual ales la cb.av. C_ C_, cu sediul in A_, _, _, impotriva sentintei civile nr. 1735 din data de 04.12.2014, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, C_ Administrativ si Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimata-parata S.C. S_ E_ OLTENIA S.A. cu sediul in C_, _, judetul D_, prin administrator judiciar M_ & Asociatii Restructuring & Insolvency SPRL, cu sediul in Bucuresti, _, sector 1 si intimatul S_ L_ DIN ELECTRICITATE OLTENIA, cu sediul in Slatina, _, judetul O_.
Schimba in parte sentinta apelata.
Admite in parte actiunea formulata de reclamanta I_ C_ in contradictoriu cu parata _ SA - prin Administrator Judiciar M_ si Asociatii Restructuring Insolvency.
Anuleaza decizia nr. 117 din 24.03.2014 emisa de parat. Dispune repunerea partilor in situatia anterioara concedierii in sensul reintegrarii reclamantei in postul ocupat anterior emiterii deciziei de concediere.
Obliga parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile neincasate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 11.06.2015.