Cabinet avocat Dreptul muncii

Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect litigiu de munca -anulare decizie, actiune formulata de reclamantul E_ D_ CNP x, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet avocat M_ L_, cu sediul in Targoviste, Calea Bucuresti, _, _, in contradictoriu cu parata S.C. D_ T_ OIL SRL, cu sediul in Pitesti, _, _, judetul Arges.

Prezenta, dezbaterile si concluziile partilor au fost consemnate in incheierea de amanare a pronuntarii din 21 mai 2015, care face parte integranta prin prezenta, cand instanta in aceeasi componenta a amanat pronuntarea la data de 28 mai 2015, dand urmatoarea sentinta civila:
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. x/17.02.2015, reclamantul E_ D_ a chemat in judecata pe parata _ SRL pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr. 7/22.01.2015, obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, obligarea paratei la plata drepturilor salariale restante pana la momentul emiterii deciziei de concediere, indexate, majorate si recalculate cu indicele de inflatie, si la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat.
In motivarea in fapt a cererii reclamantul a aratat in esenta, ca prin contractul individual de munca nr. 7/18.06.2014 a fost incadrat in munca pe postul de vanzator al Statiei Mol Autostrada Bucuresti - Pitesti, activitatea desfasurandu-se la departamentul vanzari, contract incheiat pe perioada nedeterminata.
Reclamantul lucreaza la acea statie Peco din anul 2004, la 18.06.2014 fiind preluata de societatea parata. Pe data de 18.01.2015 reclamantului i s-a cerut sa dea o nota explicativa in legatura cu o tranzactie, fara a i se indica exact ce tranzactie, iar dupa aceasta i s-a solicitat sa-si dea demisia. Reclamantul a refuzat, iar prin decizia nr. 7/22.01.2015 a fost sanctionat cu incetarea contractului de munca.
Desfacerea contractului de munca s-a realizat nelegal pentru ca nu s-a indeplinit cercetarea disciplinara conform art. 251 Codul muncii , nefiind convocat in vederea cercetarii disciplinare. in cuprinsul deciziei nu este descrisa fapta care constituie abatere disciplinara, nu sunt precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul interne, etc. ce au fost incalcate.
Potrivit art. 260 Codul muncii la stabilirea sanctiunii trebuie avuta in vedere gravitatea abaterii disciplinare, stabilita in functie de imprejurarile cauzei, gradul de vinovatie a salariatului, etc.
In dovedire reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri.
In drept, legea 53/2003.
Parata a formulat intampinare prin care a aratat ca recunoaste neindeplinirea conditiilor procedurale necesare emiterii deciziei de concediere, efectuand convocarea la cercetare disciplinara telefonic, si nu in scris, asa cum prevede legea.
Pentru acest motiv, a aratat parata ca a dispus revocarea deciziei de concediere, notificarea salariatului in vederea reluarii vechiului loc de munca incepand cu 01.04.2015 si plata drepturilor salariale restante.
Solicita judecarea cauzei in lipsa.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care a aratat ca angajatorul nu poate revoca decizia de concediere, avand in vedere ca posibilitatea aceasta nu este prevazuta de Codul muncii .
Nu exista temei legal care sa permita angajatorului repunerea in fiinta a unui contract de munca pe care l-a desfacut unilateral, neputand emite acte unilaterale cu efect retroactiv.
S-au depus la dosar inscrisuri.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor incidente in cauza, Tribunalul constata:
Prin decizia nr. 47/22.01.2015 s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, incepand cu 22.01.2015 conform art. 61, lit.a din Codul muncii . Ulterior, la data de 20.03.2015 a fost intocmita decizia nr. 55 prin care angajatorul a dispus revocarea deciziei de concediere nr. 47/22.01.2015, reclamantul salariat fiind rechemat la serviciu, in vechiul loc de munca incepand cu 01.04.2015, urmand a i se achita si drepturile salariale aferente perioadei 22.01.-01.04.2015. la filele 38 si urm. dosar se afla fise de calcul, state de salarii ce dovedesc calculul drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada ianuarie - aprilie 2015. Din decizia nr. 55/20.03.2015 rezulta ca decizia ce face obiectul prezentului litigiu, a fost anulata.
Conform art. 61, alin.1, lit.a coroborat cu art. 248, alin.1, lit.e din Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru savarsirea unei abateri disciplinare grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara. Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. 1 lit. a (avertismentul), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile (art. 251, alin.1 Codul muncii ).
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului prin aparator, in sensul ca nu exista temei legal pentru revocarea deciziei de concediere, tribunalul constata ca aceasta este nefondata, in asemenea situatii aplicandu-se principiul simetriei actelor juridice, unanim consacrat in practica si literatura de specialitate. De altfel, nimic nu impieteaza ca angajatorul sa revina asupra propriilor decizii, insa in speta aceasta revenire s-a produs pentru aceleasi motive de nelegalitate invocate in actiune de salariat. Astfel, decizia constituie in realitate o recunoastere a propriei culpe a angajatorului in emiterea actului de concediere, asa cum de altfel se arata si in cuprinsul intampinarii depuse la fila 21 dosar.
In cauza, se pune deci problema limitelor revocarii deciziei de concediere, atunci cand criticile de legalitate aduse prin actiune sunt aceleasi cu cele care determina angajatorul sa revoce decizia emisa. Din insasi cronologia actelor procedurale efectuate in cauza, rezulta ca decizia de revocare a fost emisa la doua zile dupa comunicarea actiunii, in notificarea nr. 56/20.03.2015 (fila 23 dosar) aratandu-se ca aceasta masura a fost adoptata ca urmare a neindeplinirii conditiilor procedurale, reclamantul fiind chemat in vederea reluarii locului de munca si platii drepturilor salariale.
In plus, din decizia interna nr. 67/07.04.2015 rezulta ca angajatorul persista in intentia de concediere a reclamantului, constituind o comisie de cercetare disciplinara, notificandu-l pe salariat in vederea efectuarii cercetarii disciplinare, imprejurare ce dovedeste inca odata recunoasterea lipsei de legalitate in emiterea deciziei de concediere si incercarea de complinire a deficientelor procedurale.
Pentru toate aceste argumente si avand in vedere si dispozitiile art. 78 din Codul muncii (concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta) tribunalul apreciaza ca prezenta actiune nu este lipsita de obiect.
In ceea ce priveste repunerea partilor in situatia anterioara in sensul obligarii paratei la plata drepturilor salariale restante, actualizate si indexate, tribunalul constata ca fiind incidente dispozitiile art. 80, alin.1 Codul muncii - \"in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.\", urmand ca plata drepturilor salariale sa fie realizata conform art. 80, alin.4 Codul muncii pana la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti, data la care se produce incetarea de drept a contractului de munca ca urmare a faptului ca s-a renuntat la capatul de cerere privind reintegrarea in functia avuta anterior concedierii.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite actiunea, va anula decizia de concediere nr. 47/22.01.2015, va obliga paratul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data incetarii raporturilor de munca pana la data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei hotarari judecatoresti.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecata, conform art. 451 si urm. codul de procedura civila, tribunalul va retine culpa procesuala a paratei in determinarea efectuarii acestora cheltuieli, emiterea deciziei de revocare a deciziei de concediere neconducand la exonerarea de raspundere a angajatorului, din moment ce emiterea deciziei de revocare a avut loc ca urmare a actiunii promovate de reclamant. Fata de aceste considerente, tribunalul va dispune obligarea paratei la plata sumei de 800 lei onorariu aparator, conform chitantei nr. 46/21.05.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In NUMELE LEGII
HOTaRaSTE

Admite actiunea formulata de reclamantul E_ D_ CNP x, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet avocat M_ L_, cu sediul in Targoviste, Calea Bucuresti, _, _, in contradictoriu cu parata S.C. D_ T_ OIL SRL, cu sediul in Pitesti, _, _, judetul Arges.
Anuleaza decizia de concediere nr. 47/22.01.2015.
Obliga parata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data incetarii raporturilor de munca pana la data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei hotarari judecatoresti.
Obliga parata la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecata, catre reclamant.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, la Tribunalul Dambovita.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 21 mai 2015.