Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. ...XX, reclamantul N. V. a chemat in judecata pe parata  Gas Romania SRL solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata sporului de vechime in munca pentru perioada 01.04.xxxx09.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost salariatul  Ploiesti pana la data de 01.09.2007, cand raporturile de munca cu aceasta societate au incetat prin acordul partilor, cu aceeasi data fiind angajat in baza unui nou contract de munca la  Gas Romania SRL, in functia de operator.

A mai sustinut reclamantul ca potrivit contractului colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010, salariatii beneficiaza, pe langa salariul de baza, si de un spor de vechime in munca de minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% pentru o vechime de peste 20 ani din salariul de baza, iar acest drept a fost inclus si in contractul colectiv de munca la nivelul societatii.

Reclamantul a precizat ca in contractul sau individual de munca acest spor nu a mai fost acordat, iar desi in art. 6 din CCM la nivel de societate se arata ca nu se pot prevedea drepturi sub limitele stabilite la nivel national, totusi, sporul de vechime in munca nu a fost acordat reclamantului, care, de fiecare data cand l-a solicitat, i s-a raspuns ca societatea nu dispune de fonduri suficiente sau ca sporul de vechime nu este obligatoriu.

In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 40 alin. 2 lit. c, art. 154-155 art. 279 , art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996.

Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind inadmisibila si nefondata, deoarece sporul in discutie a fost inclus in salariul de baza inscris in carnetul de munca si contractul individual de munca.

S-a invederat ca reclamantul a fost angajat in aceleasi conditii de care a beneficiat la, adica cu sporul de vechime inclus in salariul de baza - in cazul salariatilor  salariatii avand inclus sporul de vechime in munca in salariul de baza incepand cu luna ianuarie 2003 - si ca a fost semnat contractul individual de munca in care este prevazut sporul pentru sambata si duminica, sporul pentru sarbatorile legale si pentru orele suplimentare, fiind semnat si un contract colectiv de munca acceptat de salariati si inregistrat legal.

A mai aratat parata ca sporul de vechime se acorda numai la locurile de munca unde acesta nu este cuprins in salariul de baza si nu exista in cadrul societatii nicio adresa prin care reclamantul sa fi contestat acordarea sporului de vechime sau sa-si fi exprimat orice alta nemultumire referitoare la drepturile salariale.

A conchis parata ca sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza, iar potrivit CCM la nivel de societate  pentru 2007-2009, sporurile salariatilor sunt incluse in salariul de baza negociat.

Pe baza probelor administrate in cauza, cu inscrisuri si expertiza specialitatea contabilitate - drepturi salariale, prin sentinta civila nr. 57/8.01.2013, Tribunalul Prahova a admis actiunea si a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 2910 lei net reprezentand spor de vechime pentru perioada 01.04.xxxx09, conform raportului de expertiza A. C., precum si a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat 500 lei si onorariu expert 400 lei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta,  ca reclamantul a fost salariatul paratei in perioada dedusa judecatii (01.04.xxxx09) in functia de operator.

S-a mai retinut ca potrivit art. 41 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007- 2010, nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006:”(1) Partile contractante sunt de acord ca in perioada urmatoare sa actioneze pentru includerea unor sporuri in salariul de baza, care sa reprezinte retributia pentru munca prestata si conditiile de la locul de munca, astfel incat salariul de baza sa aiba pondere majoritara in salariu;

(2) Sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza;

(3) Sporurile minime ce se acorda in conditiile prezentului contract sunt:

…

d) pentru vechime in munca, minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza.”

De asemenea, s-a aratat ca potrivit art. 11 din art. 279 (in vigoare la data sesizarii instantei cu solutionarea actiunii), „clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.”

Din concluziile raportului de expertiza contabilitate - drepturi salariale intocmit in cauza de expertul contabil A. C., instanta de fond a retinut ca in perioada dedusa judecatii, sporul de vechime in munca nu a fost inclus in salariul de baza al reclamantului, acesta din urma (salariul de baza) fiind negociat ca atare, fara alte sporuri.

S-a retinut totodata ca prin procesul - verbal incheiat in data de 09.09.2008 intre reprezentantii patronatului si cei ai salariatilor, directorul societatii a propus scoaterea din bonus a valorii reprezentand sporul de vechime, in aceasta situatie putandu-se prevedea si acest spor, cu toate ca legea nu prevede obligativitatea expresa a angajatorului de a acorda acest spor.

Or, a aratat prima instanta, este adevarat ca legiuitorul a inteles sa acorde libertate partilor pentru negocierea sporurilor salariale, insa in situatia in care, in urma acestor negocieri, partile nu au convenit includerea lor in salariul de baza, sporurile se acorda separat. S-a conchis ca potrivit textelor actelor normative aratate mai sus, libertatea partilor se refera la includerea sau nu a sporurilor in salariul de baza si nu la eliminarea acestora.

Cum din actele depuse la dosar si din cele analizate de expert cu ocazia efectuarii expertizei contabile nu a rezultat ca sporul de vechime pretins de reclamant a fost introdus in salariul de baza al acestuia, tribunalul a constatat ca demersul judiciar al reclamantului este pe deplin justificat, actiunea acestuia fiind admisa, cu consecinta obligarii paratei sa-i achite suma de 2910 lei net, reprezentand sporul de vechime in munca aferent perioadei 01.04.xxxx09, astfel cum acesta a fost determinat prin raportul de expertiza intocmit in cauza de expert A. C. .

In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, parata a fost obligata la plata catre reclamant a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand: onorariu avocat 500 lei si onorariu expert 400 lei.

Impotriva sentintei primei instante a declarat recurs, in termen legal,  parata  Gas Romania SRL, criticand-o ca nelegala si netemeinica.

Arata recurenta ca intimatului-reclamant i-a fost platit sporul de vechime, acesta fiind inclus in salariul de baza inscris in carnetele de munca si contractele individuale de munca.

Astfel, se invedereaza ca in data de 26 iunie 2007,  ROMANIA SRL - parata in acest dosar a incheiat cu   un protocol in care au convenit asupra conditiilor in care parata urma sa angajeze personalul sectiei CET din cadrul . A.

Precizeaza recurenta ca in cadrul  salariatii preluati nu aveau specificat separat sporul de vechime aplicabil la data incetarii contractului individual de munca, acesta fiind inclus in salariul de baza incepand cu ianuarie anul 2003 (conform inscrierilor din carnetele de munca).

Prin protocolul din 26 iunie 2007, sustine recurenta, s-a stabilit ca salariatii vor fi angajati „in conditiile de acordare a tuturor garantiilor, asigurarea la noul loc de munca in  ROMANIA SRL a tuturor drepturilor, cu privire la periodicitatea si nivelul platii salariilor (inclusiv si 3 prime anuale de sarbatori: Pastele, Ziua Petrolistului, C.), beneficiile sociale, indeplinirea conditiilor stabilite prin contractul individual de munca si prin contractul colectiv de munca al .”

Facand aplicarea acestui protocol,  ROMANIA SRL a incheiat contracte individuale de munca cu respectarea tuturor drepturilor de care salariatii beneficiasera la, conform listelor comunicate de fostul angajator, liste in care erau precizate urmatoarele informatii: salariul net, bonusul, valoarea bonurilor de masa si total venituri nete.

Se arata in continuare ca in termen legal, in august 2008,  Romania SRL a initiat procedura de negociere a contractului colectiv de munca la nivel de societate, care s-a incheiat prin preluarea intocmai a continutului contractului colectiv de munca aplicabil in .

Sustine recurenta ca avand in vedere faptul ca salariatul a fost angajat in aceleasi conditii de care a beneficiat la, adica cu sporul de vechime inclus in salariul de baza si au fost semnate contractele individuale de munca (in care este prevazut numai sporul pentru sambata si duminica, sporul pentru sarbatorile legale si pentru orele suplimentare) si un contract colectiv de munca acceptat de salariati si inregistrat legal, este neadecvata si neintemeiata afirmatia salariatului ca i s-a refuzat plata sporului de vechime.

Cu privire la perioada pentru care se solicita plata sporului de vechime, recurenta precizeaza ca pentru intervalul cuprins intre data angajarii, respectiv 01.07.2007 si pana la data de 01.01.2010, sporul de vechime a fost inclus in salariu.

Arata recurenta aceasta afirmatie prin faptul ca s-au respectat prevederile protocolului incheiat in conditiile prezentate mai sus, care o obliga sa asigure pentru viitor salariatilor toate drepturile avute in contractele de munca incetate si mai mult, a primit de la fostul angajator chiar si liste cu drepturile salariale de care a beneficiat fiecare angajat.

Mai sustine recurenta ca instanta de fond a apreciat incorect, examinand actele si lucrarile dosarului, ca actiunea este intemeiata, admitand-o, fara sa aiba in vedere prevederile art. 41 alin. 2 din CCM pe anul 2007-2010, potrivit carora sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza.

Totodata, se arata de catre recurenta ca din cartea de munca a salariatului rezulta fara dubiu ca acesta a beneficiat de sporul de vechime - evidentiat separat in cartile de munca pana in ianuarie 2003, iar incepand cu aceasta data, in cartile de munca sporul de vechime nu mai este evidentiat separat, el fiind inclus in salariul de baza, astfel cum rezulta prin efectuarea unui simplu calcul matematic.

Se invedereaza ca tribunalul si-a intemeiat hotararea pe concluziile expertizei contabile, fara a tine cont de faptul ca sporul de vechime trebuie negociat de parti - avand in vedere ca fusese inclus in salariul de baza - si ca acelasi spor nu apare evidentiat separat in cartile de munca si in prevederile CCM la nivel de societate fiindca, evident, se regasea in salariul de baza.

Intimatul-reclamant nu a formulat intampinare cu privire la recursul declarat in cauza, insa reprezentat fiind in instanta, prin aparator ales, la termenul din data de 03.09.2013, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata din recurs, reprezentand onorariu avocat, depunand si concluzii scrise in acest sens.

Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate in  recurs, in raport de actele si lucrarile dosarului, de dispozitiile legale ce au incidenta in solutionarea cauzei, Curtea constata ca recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmeaza:

In conformitate cu disp. art. 41 alin. 1 din contractul colectiv de munca unic la nivel national 2007-2010, partile contractante sunt de acord ca in perioada urmatoare sa actioneze pentru includerea unor sporuri in salariul de baza, care sa reprezinte retributia pentru munca prestata si conditiile de la locul de munca, astfel incat salariul de baza sa aiba pondere majoritara in salariu.

De asemenea, conform art. 41 alin. 2 din contractul colectiv de munca  mai sus mentionat, sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza, iar art. 41 alin. 3 din acelasi contract enumera sporurile minime ce se acorda in conditiile contractului, printre care, la lit. d, este indicat sporul pentru vechime in munca, de minimum 5 % pentru trei ani vechime  si maximum     25 % la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza.

Prin urmare, nimic nu se opune ca sporul de vechime in munca sa fie inclus in salariul de baza, din contra, contractul colectiv de munca unic la nivel national 2007-2010 stipuleaza expres, la art. 41 alin. 1, cu titlu de principiu, ca in perioada derularii contractului sa se actioneze pentru includerea unor sporuri in salariul de baza, tocmai pentru ca salariul de baza sa aiba pondere majoritara.

Sutinerea recurentei potrivit careia in cazul intimatului-reclamant, sporul de vechime in munca ar fi fost inclus in salariul de baza al acestuia, astfel ca mod gresit a fost admisa actiunea, este neintemeiata, cata vreme, cu inscrisurile depuse la dosar, recurenta nu a dovedit acest lucru.

Pentru justa solutionare a cauzei, prima instanta a incuviintat, la solicitarea reclamantului,efectuarea in cauza a unei expertize specialitatea contabilitate - drepturi salariale, lucrare intocmita de expert A. C. .

La efectuarea raportului de expertiza, expertul sus-mentionat a avut in vedere si protocolul privind transferul de personal de la  la  & Gas SRL din 26.06.2007, la al carui continut face referire recurenta, dar si alte inscrisuri, precum contractul colectiv de munca al societatii parate inregistrat la DMPS Prahova sub numarul xx/22.08.2007, contractul colectiv de munca al aceleiasi societati, inregistrat la DMPS Prahova sub numarul 3924/25.11.2009, corespondenta dintre sindicat si conducerea societatii.

S-a aratat de catre expert ca la incheierea contractului de munca de catre unitatea recurenta pentru intimatul-reclamant, contract inregistrat sub numarul xx/2007, la Capitolul “ Salarizare”, nu exista niciun fel de reglementare privind acordarea sporului de vechime, desi potrivit art. 11 din art. 279 , clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.

A mai retinut expertul ca nici in contractul colectiv de munca al societatii parate, inregistrat la DMPS Prahova sub numarul xx/22.08.2007, nu exista la Capitolul IV -  Salarizarea, niciun fel de mentiune cu privire la acordarea sporului de vechime, prima mentiune referitoare la acordarea acestui spor fiind facuta in contractul colectiv de munca al societatii, inregistrat la DMPS Prahova sub numarul 3924/25.11.2009, unde la Capitolul IV -  Salarizarea, in art. 42 alin. 4 este reglementat modul de acordare si procentele cuvenite in ceea ce priveste sporul de vechime in munca, precizandu-se ca angajatorul a introdus sporul de vechime in munca incepand cu anul 2010, pentru unii salariati din august, iar pentru altii din noiembrie 2010.

In cazul intimatului-reclamant, a aratat expertul, sporul de vechime nu a fost acordat, intrucat desfacerea contractului de munca al acestuia s-a facut incepand cu data de 01.06.2009.

Raportat la cele mai sus aratate si avand in vedere prevederile art. 41 din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010, obligatorii si pentru societatea parata, faptul ca acordarea sporului de vechime in munca este obligatorie daca acesta nu a fost inclus in salariul de baza, expertul a conchis ca intimatul-reclamant nu a beneficiat de spor de vechime in munca pe perioada dedusa judecatii, respectiv 01.04.xxxx09, perioada in care au fost aplicabile dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010.

La dosarul de fond s-a depus, de catre intimatul-reclamant, si un proces-verbal, intocmit la data de 09.09.2008  in sedinta comuna a reprezentantilor patronatului si reprezentantilor salariatilor din  Gas Romania SRL, semnat atat de reprezentantii patronatului, cat si ai salariatilor, inscris corect avut in vedere si de prima instanta la pronuntarea solutiei, in care se consemneaza, cu privire la solicitarea de acordare a sporului de vechime, ca directorul societatii “a precizat ca discutii pe aceasta tema au mai avut loc si … atata timp cat legea nu prevede obligativitatea expresa a angajatorului de  a acorda acest spor in principiu nu vede nimic grav in lipsa sporului de vechime, directorul propunand ca varianta scoaterea din bonus a valorii care ar reprezenta sporul de vechime si astfel, s-ar putea prevedea si sporul de vechime.”

Se impune a se mentiona ca desi la termenul din 28.09.2012, la instanta de fond, a fost inmanat un exemplar al raportului de expertiza reprezentantului societatii parate, pentru a lua cunostinta de continutul acestuia si a formula eventuale obiectiuni, acordandu-se un nou termen de judecata in acest sens, parata nu s-a mai prezentat in instanta la urmatorul termen de judecata si nici nu a formulat vreo obiectiune cu privire la raportul de expertiza intocmit in cauza, pe care practic, si l-a insusit.

Prin urmare, avand in vedere considerentele ce preced, in mod corect prima instanta si-a insusit concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza de catre expert A. C., care a raspuns in mod argumentat tuturor obiectivelor fixate de instanta si avand in vedere intregul material probator administrat in cauza, a admis actiunea reclamantului in sensul celor statuate prin dispozitivul sentintei.

Faptul ca intimatul-reclamant nu a contestat contractul individual de munca, pe care l-a semnat, iar nici contractul colectiv de munca la nivelul societatii recurente inregistrat la DMPS Prahova sub numarul xx/22.08.2007, nu a fost contestat, fiind legal inregistrat, nu poate justifica respingerea actiunii.

Astfel, in conformitate cu prevederile art. 238 din art. 279 , in vigoare la data incheierii contractelor colective de munca:

„(1) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.

(2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.

(3) La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.”

De mentionat, ca articolele 238-247 din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , au fost abrogate expres prin art. I pct. 90 din Legea nr. 40/2011, iar dispozitiile art. 238, mai sus mentionate, au fost preluate, in substanta lor si in cuprinsul art. 132 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Art. 37 din art. 279 consacra principiul negocierii individuale si colective a contractelor de munca, iar in cuprinsul art. 38 din acelasi cod sunt indicate, intr-o modalitate imperativa, limitele minimale ale acestei negocieri si sanctiunea renuntarii la unele drepturi stabilite de lege in favoarea salariatului.

In acelasi sens, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996 republicata (in vigoare la data incheierii contractelor colective de munca analizate, dispozitii preluate in esenta, in cuprinsul art. 132 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social) contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, iar la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.

Normele legale mai sus mentionate consacra caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca, caracter garantat constitutional si prin art. 41 alin. 5 din Constitutia Romaniei conform caruia: „Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate”.

Toate dispozitiile legale evocate reprezinta masuri de protectie a salariatilor, menite sa asigure exercitiul neingradit al drepturilor si al intereselor legitime ce li se cuvin in cadrul raporturilor de munca, pentru a-i feri de consecintele unor eventuale abuzuri ori amenintari din partea angajatorilor.

Ca atare, orice contract colectiv de munca se incheie nu numai in considerarea legii, dar si in considerarea clauzelor contractelor colective de munca incheiate la nivel superior.

Avand caracter de izvor de drept, forta lor obligatorie fiind garantata constitutional, rezulta ca drepturile salariatilor stabilite prin contractele colective de munca urmeaza acelasi regim juridic cu cel aplicabil drepturilor stabilite prin acte normative, salariatul neputand renunta nici la drepturile acordate prin lege, nici la cele care, in temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.

Prin urmare, intrucat prin contractul  colectiv de munca incheiat la nivel superior (in speta, la nivel national) s-au stabilit anumite drepturi in favoarea salariatilor, acestia nu pot renunta la ele, negocierea clauzelor contractului individual de munca sau ale contractului colectiv de munca incheiat la nivel inferior, in speta, la nivel de unitate, fiind posibila numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute in lege si/sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, cu precizarea ca, dupa cum s-a aratat mai sus, nu s-a facut de catre recurenta dovada ca sporul de vechime in munca ar fi fost inclus in salariul de baza, nefiind facuta aceasta mentiune in contractul individual de munca al intimatului-reclamant si nici in contractul colectiv de munca la nivel de societate inregistrat la DMPS Prahova sub numarul xx/22.08.2007, dupa cum nu s-a depus  de catre recurenta vreun alt inscris  la dosar din care sa reiasa acest lucru.

De asemenea,  recurenta nu a depus la dosar  nici in recurs vreun inscris nou in sustinerea afirmatiei conform careia sporul de vechime in munca ar fi fost inclus in salariul de baza al intimatului-reclamant.

Concluzionand, fata de cele ce preced, Curtea priveste recursul ca nefondat, astfel incat in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila il va respinge ca atare, sentinta atacata fiind legala si temeinica, decurgand dintr-o corecta apreciere a probelor administrate in cauza si aplicare, in raport de situatia de fapt  retinuta, a prevederilor legale.

In temeiul disp. art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, recurenta va fi obligata sa plateasca intimatului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat suportat de intimat in recurs potrivit chitantei doveditoare nr. 22/29.08.2013 depusa la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul  declarat de parata  GAS ROMANIA SRL, cu sediul in Ploiesti, . 235, Clad. Cet 2, judetul Prahova, impotriva sentintei civile nr. 57 din data de 8 ianuarie 2013 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu  intimatul-reclamant N. V., cu domiciliul in Ploiesti,, judetul Prahova.