• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Plata de catre angajator a diurnei de delegare in cazul modificarii unilaterale a locului muncii. Lipsa unui loc de munca fix al salariatului

Hotararea nr. 83 din data de 19 ianuarie 2016
Pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti

Prin cererea formulata la data de 22.01.2015 si inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. ...X, reclamantul Poama C. a chemat in judecata pe parata, solicitand anularea Deciziei nr. 826/18.12.2014, emisa de catre parata si obligarea societatii la plata diurnei conform dispozitiilor legale.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este angajat al societatii  din data de 24.01.2002, conform contractului individual de munca inregistrat sub nr. ... la Inspectoratul Teritorial de Munca, indeplinind functia de agent comercial-activitatea de distributie marfa.

La data de 18.12.2014, parata a emis o decizie care prevede faptul ca „agentii comerciali nu vor mai primi diurna de deplasare zilnica la clienti.”

Astfel, conform art. 45 alin b din contractul individual de munca la nivel national: “Salariatii unitatilor trimisi in delegatie sau strainatate, vor beneficia de urmatoarele drepturi: diurna de deplasare al carei cuantum se stabileste prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unitati sau unitate”.

Reclamantul a mai aratat ca la punctul V al contractului individual de munca incheiat cu parata sunt stipulate drepturile de care beneficiaza salariatul in cazul in care este trimis in delegatie, respectiv dreptul la transport, cazare si diurna, iar in regulamentul intern al paratei, nr. 620/01.06.2012, la capitolul 3- 3. 1 sunt stabilite drepturile si obligatiile societatii si ale salariatilor, de unde reiese ca societatea are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca.

In drept, reclamantul a facut referire la disp. art. 44 alin 2 CM.

Dupa analizarea ansamblului materialului probator administrat, prin prisma dispozitiilor legale incidente in cauza, prin sentinta civila nr. 2351/16 septembrie 2015 Tribunalul Prahova a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamant,  retinand urmatoarele:

Potrivit disp. art. 43 din Codul muncii republicat, delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.

Indemnizatia de deplasare (diurna) poate fi acordata salariatilor numai pe perioada delegarii sau detasarii, acestea presupunand  schimbarea locul de munca prevazut in contractul individual de munca.

In acest sens, art. 42 alin. (1) din Codul muncii stabileste ca locul de munca poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.

In situatia in care salariatul nu are un loc de munca stabil partile pot recurge la clauza de mobilitate stabilita de art. 25 din Codul muncii. Potrivit acestui text de lege, prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura.

In speta, se constata ca, potrivit contractului individual de munca nr. .../24.01.2002,  reclamantul Poama C. este angajatul paratei in functia de agent comercial cu incepere de la data de 04.01.2002, acesta desfasurandu-si activitatea -distributie marfa, conform fisei postului (f. 11-13 dosar).

In acelasi contract se mai mentioneaza ca in situatia in care salariatul este trimis in delegatie, pe langa transport si cazare, beneficiaza si de diurna.           

In ceea ce priveste salarizarea, partile au convenit ca salariatul sa beneficieze in plus si de prime.

Prin Decizia nr. 826/18.12.2014 parata a stabilit ca „agentii comerciali”  nu vor primi diurna de deplasare zilnica la clienti intrucat modul in care isi desfasoara activitatea agentul comercial nu reprezinta o modificare a locului de munca prin delegare, de aceasta beneficiind numai personalul trimis in delegatie.

Asadar, conform contractului individual de munca si fisei postului, reiese  ca executarea obligatiilor de serviciu de catre reclamant  nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca, specificul activitatii sale, distributie marfa, constand, in esenta, in deplasari zilnice la clienti, situatie in care s-a stabilit ca reclamantul sa beneficieze de suplimente salariale, respectiv de prime, urmand a beneficia de indemnizatia de delegare (diurna) doar in cazul delegarii, ceea ce presupune schimbarea unilaterala de catre angajator a locului de munca  convenit prin contract .

Chiar daca reclamantul isi executa obligatiile de serviciu prin deplasari zilnice la clienti, diurna se acorda  daca  se afla in delegare intr-o localitate situata la o distanta mai mare de 5 km de localitatea in care isi are locul permanent de munca, conform art. 9-12 din anexa la HG 1860/2006, insa in speta, nu s-a dovedit ca ar fi avut loc o schimbare a locului de munca in sensul delegarii, masura dispusa, de regula, unilateral si temporar, astfel ca sustinerile reclamantului in sensul ca in cauza ii sunt aplicabile dispozitiile art. 45 alin. b din Contractul individual de munca la nivel national, capitolul 3-3. 1 di  R. I. nr. 620/01.06.2012 si prevederile art. 44 alin. 2 Codul muncii in ceea ce priveste indemnizatia de delegare sunt lipsite de suport probator.

Pentru considerentele de fapt si de drept aratate, in temeiul disp. art. 266 din Codul muncii, Tribunalul a respins actiunea ca neintemeiata.

Impotriva sentintei a declarat apel in termen legal reclamantul P. C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca instanta de fond in mod gresit a dispus respingerea cererii sale motivat de faptul ca potrivit “fisei postului reiese ca executarea obligatiilor de serviciu de catre reclamant nu se realizeaza  de munca, specificul activitatii sale, distributie marfa, constand in esenta, in deplasari zilnice la client, situatie in  care s-a stabilit ca reclamantul sa beneficieze de suplimente salariale, respectiv prime, urmand a beneficia de indemnizatia de delegare (diurna) doar in cazul delegarii”.

Or, din probele administrate la dosarul cauzei rezulta fara putinta de tagada faptul ca nu a beneficiat de astfel de suplimente salariale sau prime, singurele remuneratii pentru perioada deplasarilor efectuate in temeiul contractului individual de munca si in interesul societatii parate, fiind sub forma diurnei, de care de altfel, beneficiase pana la emiterea Deciziei nr. 826/18.12.2014.

Invedereaza ca, inca de la angajare, dupa informarea sa prealabila cu privire la datele esentiale ale contractului sau individual de munca si in urma negocierilor purtate cu reprezentantii A., a semnat contractul. Astfel, arata apelantul, locul sau de munca - ca element esential conform Regulamentului Intern al, a fost stabilit la sediul A., unde are in dotare birou, calculator, telefon, GPS si toata documentatia necesara (proceduri de lucru, liste clienti, liste produse, statistici, oferte, rapoarte de lucru, scadentare, facturi, chitantiere, borderou depuneri numerar, CEC-uri, Bilete la Ordin, Ordine de Deplasare, Foi de Parcurs, bonuri de combustibil, evidente auto ITP, RCA, CASCO, ROVIGNETA etc.).

Arata apelantul ca, tot in contractul sau individual de munca, asa cum retine si instanta de fond, se prevede ca primeste suplimentar diurna daca este trimis in delegatie.

In principal, apelantul arata care ii este activitatea zilnica, ce se desfasoara de la ora 8 a. m., respectiv: vine la program la sediul A., se aseaza la birou, deschide calculatorul, se informeaza asupra sarcinilor de rezolvat, ia legatura cu clientii, furnizorii, listeaza toate situatiile de care are nevoie,contacteaza clientii si furnizorii, analizeaza situatiile financiare primite pe e-mail, contacteaza conducerea pentru a primi eventuale sarcini suplimentare, analizeaza toate sarcinile de rezolvat si face un program al zilei pe care il prezinta conducerii pentru aprobare; daca este cazul, se deplaseaza cu autoturismul din dotare si realizeaza programul aprobat; dupa realizarea tuturor sarcinilor primite, revine la firma, preda autoturismul, completeaza Ordinul de Deplasare, depune Foaia de parcurs, anexeaza bonurile de consum, intocmeste Raportul de Activitate si il prezinta conducerii pentru aprobare; paraseste locul de munca - sediul A., plecand acasa.

Sustine apelantul ca pentru activitatea pe care a desfasurat-o si o desfasoara pe raza Municipiului Ploiesti sau in limita stabilita prin lege, nu beneficiaza de diurna, ci primeste tichete de masa, aspect cu care este de acord. Ceea ce contesta este decizia nelegala a societatii de a nu-i acorda diurna, conform negocierilor avute la momentul angajarii mele, in sensul ca pentru orice deplasare efectuata in interes de serviciu la o distanta mai mare de 5 km fata de sediul societatii, unde figureaza cu locul de munca, primind tot tichete de masa.

Invedereaza instantei de apel ca niciodata nu a negociat vreo clauza de mobilitate in relatia sa contractuala cu A. SRL, ca pana la aparitia Deciziei nr. 826/18.12.2014, atunci cand s-a deplasat in interes de serviciu in afara locului permanent de munca, atat in baza ordinului de deplasare, cat si a foilor de parcurs, a primit de la societate intimata diurna in cuantum de 35 lei/zi, conform reglementarilor legale, iar incepand cu data de 01.08.2014, indiferent de distantele parcurse si scopul deplasarilor, nu a mai primit diurna, primind in schimb tichete de masa motivat de faptul ca “\'deplasarea zilnica la clienti nu reprezinta o modificare a locului de munca prin delegare”.

Apreciaza ca prin emiterea in mod abuziv si discretionar a deciziei contestate i s-au incalcat drepturile stabilite prin contractul individual de munca, regulamentul intern si Codul muncii, intimata-apelanta aplicand in mod discriminatoriu aceasta decizie numai pentru categoria de salariati din care face parte, respectiv “ agenti comerciali”.

Invedereaza ca pentru distributia de marfa intimata-parata foloseste numai transportatori autorizati, precum: NEMO EXPRES, DHL, TNT etc., care platesc diurna soferilor angajati si implicit incarca factura de transport pe care intimata-parata trebuie sa le-o achite.

Subliniaza ca, in privinta platii diurnei catre soferii transportatorilor avand obiect principal de activitate “transporturi”, conducerea ANAF a suspendat toate inspectiile fiscale pana la clarificarea aspectelor de natura fiscala privind modul de impozitare al diurnelor acordate soferilor, conform comunicatului NR 908. 376/23.12.2014, anexat, ceea ce denota o ambiguitate la nivel interpretativ.

Pentru transportul de marfa efectuat de intimata-parata A., cu mijloace proprii si in interes propriu, angajatorul nu plateste diurna, incalcand astfel legislatia relevanta in materie.

Precizeaza faptul ca autoturismul pe care societatea i l-a pus la dispozitie, Marca Ford Escort, nu este destinat activitatii de distributie marfa, ci are ca destinatie transportul de persoane, avand 5 locuri. Deplasarile sale in interes de serviciu la clienti, pe raze mai mari de 5 km, se realizeaza aleatoriu si numai cu aprobarea sefilor ierarhici. Transportul aleatoriu de colete sigilate/capsulate, pentru rentabilizarea deplasarii, nu reprezinta activitate de distributie (activitate profesionala cu caracter repetitiv), cu atat mai mult cu cat acest autoturism NU este destinat pentru transport marfa, iar functia pe care o detine in societate este de agent comercial si nu sofer.

Per a contrario, daca activitatea desfasurata de apelant ar fi asimilata aceleia de sofer-distribuitor, ar deveni aplicabil punctul de vedere ANAF mai sus precizat, pana la clarificarea aspectelor de natura fiscala privind modul de impozitare al diurnelor acordate soferilor  ceea ce inseamna acordarea diurnei.

Mai mult, intimata-parata prin decizia contestata face o confuzie majora intre delegare si detasare.

Astfel, delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca si nu cum eronat retine intimate-parate in decizia contestata   (“deplasarea zilnica la client nu reprezinta o modificare la locului de munca prin delegare”), iar detasarea inseamna actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator in scopul executarii unor lucruri in interesul acestuia. In mod exceptional,  prin delasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului” (. . .).

Aceiasi  confuzie este preluata in motivare de instanta de fond, aceasta precizand in sentinta atacata urmatoarele: “ Chiar daca reclamantul isi executa obligatiile de serviciu prin deplasari zilnice la clienti, diurna se acorda daca se afla in delegare  la o distanta mai mare de 5 Km de localitatea in care isi are locul permanent de munca (. . .), insa in speta nu s-a dovedit ca ar fi avut loc o schimbare a locului de munca in sensul detasarii (. . .)”. In cazul delegarii sarcinile corespunzatoare atributiilor de serviciu, sunt exercitate temporar de salariat in afara locului sau de munca, asadar locul de munca nu poate fi schimbat.

Din simpla lecturare a destinatiilor din ordinele de deplasare se poate observa ca deplasarile sale nu au caracter repetitiv, nu poate fi distributie planificata, mai mult decat atat, sunt destinatii in care a fost o singura data pe luna sau la 2-3 luni, astfel ca solicita a se retine ca nu desfasoara activitatea exclusiv de distributie.

Arata ca beneficiaza de suplimente salariale, respectiv prime de C. si de P., toti angajatii societatii primind aceeasi suma, indiferent de categoria de personal, iar la 1 martie beneficiaza de prima numai personalul de sex feminin.

Instanta de fond retine in mod eronat ca nu are un loc stabil de munca si confunda locul de munca la sediul A. cu mijlocul de munca, respectiv, autoturismul din dotare. Astfel, autoturismul este un mijloc de munca si este un element component al locului de munca alaturi de obiectul muncii, forta de munca si conditiile de munca.

Societatea intimata urmareste cu rea-credinta sa nu plateasca diurna legal cuvenita subsemnatului apelant, iar deplasarea in aceste cazuri o interpreteaza ca sarcina de serviciu.

Reitereaza faptul ca instanta de fond confunda “deplasarea”cu definitia locului sau de munca.

In situatia in care se deplaseaza impreuna cu alti colegi delegati de  pentru activitati de verificare medicamente contrafacute, transportand aleatoriu si colete, apare o situatie evident discriminatorie, in ceea ce priveste acordarea diurnei, respectiv, pe distante mai mari de 5 km., delegatul cu verificarea produselor va primi diurna pentru deplasare, iar agentul comercial, pentru verificari ale stocurilor fizice si scriptice, precum si a volumului de vanzari la clienti, nu primeste acesta diurna.

Intimata-parata, dupa 01.08.2014 a incercat un alt tertip juridic, respectiv acordarea de tichete de masa, avand insa natura si finalitate juridica cu totul diferite, cunoscand ca acordarea diurnei exclude acordarea tichetelor de masa, dar si ca valoarea unui tichet de masa este mai mica decat valoarea diurnei.

Nu in ultimul rand, in motivarea retinuta, instanta de fond arata ca “(. . .) sustinerile reclamantului (. . .) in ceea ce priveste indemnizatia de delegare sunt lipsite de suport probator” in conditiile in care sarcina probei in litigiile de munca este rasturnata, revenind angajatorului. In aceste circumstante, chiar si dupa procedura de regularizare, apreciaza ca instanta de fond nu putea sa aiba lamurite toate imprejurarile de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, pentru inchiderea dezbaterilor si ramanerea in pronuntare la primul termen de judecata, cunoscand foarte bine ca dupa inchiderea dezbaterilor partile nu mai pot depune niciun inscris la dosarul cauzei, sub sanctiunea de a nu fi luat in seama (art. 394 NCPC). Este evident ca instanta de fond a fost partinitoare si a favorizat intimata-parata, cu atat mai mult cu cat sarcina probei revenea A. SRL, care cu rea-credinta nu a depus toate documentele pentru perioada sa de delegare.

Mai sustine apelantul ca instanta de fond da curs notiunii de “celeritate in dreptul muncii”, cu atat mai mult cu cat apelantul nu a avut aparator si nu a precizat in nicio imprejurare ca a renuntat la asistenta juridica, chiar si in conditiile in care procedura de citare a fost indeplinita.

Apreciaza ca instanta de fond a incalcat si disp. art. 244 NCPC, completul investit neacordandu-i nicio sansa de a se apara in fata instantei, fie personal, fie prin asistenta specializata a unui avocat, judecatorul nefixand un al doilea termen de judecata pana la care sa ii puna in vedere ca are dreptul sa depuna note privind sustinerile si obligatia de a le depune la dosar cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit potrivit art. 244 alin. (l) NCPC.

Invedereaza ca toate actele care au fundamentat si/sau fundamenteaza acordarea indemnizatiei cu titlu de diurna se afla in arhiva societatii intimate-parate, dovezi care cu rea-credinta nu au fost puse la dispozitia completului de judecata, pe fondul unei “derobari” a instantei de fond de la normele de etica profesionala si a unei “pasivitati procedurale” argumentata, poate, prin diminuarea rolului activ al judecatorului in procedura civila.

Pe cale de consecinta, solicita admiterea apelului si, prin schimbarea in tot a sentintei atacate, rejudecand cauza, admiterea actiunii, anularea Deciziei nr. 826/18.12.2014 emisa de intimata-parata si obligarea acesteia la plata diurnei ce i-o datoreaza, conform dispozitiilor legale, incepand cu 01.08.2014.

Intimata nu a depus intampinare.

Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, dar si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata ca apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Intr-un prim motiv de apel reclamantul critica, in esenta,  retinerile facute de prima instanta atat asupra situatiei de fapt, cat si asupra dispozitiilor legale aplicabile, apreciind ca in mod eronat s-a retinut ca, dat fiind ca din fisa postului reiese ca executarea obligatiilor sale de serviciu nu se realizeaza  de munca, specificul activitatii sale, distributie marfa, constand in esenta, in deplasari zilnice la client, motiv pentru  care s-a si stabilit sa beneficieze de suplimente salariale, respectiv prime, in privinta drepturilor sale salariale  nu ar fi aplicabile  dispozitiile legal e privind plata diurnei, ci acelea ale art. 25 din Codul muncii., in temeiul caruia ar fi putut negocia plata de prestatii suplimentare in bani sau in natura.

Raportat la proba cu inscrisuri administrata la prima instanta, Curtea constata ca in mod corect aceasta a retinut ca, potrivit contractului individual de munca nr. .../24.01.2002,  reclamantul Poama C. este angajatul paratei in functia de agent comercial cu incepere de la data de 04.01.2002, acesta desfasurandu-si activitatea -distributie marfa, conform fisei postului (f. 11-13 dosar), precum si faptul ca, in ceea ce priveste salarizarea, se prevede plata diurnei in cazul in care acesta e trimis in delegatie, precum si a unor prime.

De asemenea, in mod just s-a retinut ca reclamantul a inteles a contesta decizia nr. 826/18.12.2014, prin care parata a stabilit ca „agentii comerciali”  nu vor primi diurna de deplasare zilnica la clienti intrucat modul in care isi desfasoara activitatea agentul comercial nu reprezinta o modificare a locului de munca prin delegare, de aceasta beneficiind numai personalul trimis in delegatie.

Asadar, raportat la profesia apelantului-reclamant, aceea de agent comercial, care potrivit fisei postului are ca atributii de serviciu si efectuarea de deplasari la clienti, este evident ca  locul sau de munca nu este unul fix, stabil, fapt atestat, de altfel, chiar de continutul contractului individual de munca al acestuia, care la rubrica „locul muncii” nu cuprinde nicio mentiune.

Neputandu-se retine ca apelantul-reclamant are un loc de munca fix, este evident ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 42 alin. (1) din Codul muncii, ce implica, ca si conditie pentru retinerea institutiei delegarii, si, prin urmare, a dreptului angajatului la plata diurnei, modificarea unilaterala a locului de munca de catre angajator intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca, ci eventual disp. art. 25 din Codul muncii.

Raportat la situatia de fapt expusa si la dispozitiile legale incidente, in mod legal s-a retinut ca pretentiile reclamantului nu sunt intemeiate, iar decizia contestata, motivata in mod just prin aceea ca modul in care isi desfasoara activitatea agentul comercial nu reprezinta o modificare a locului de munca prin delegare, apare ca fiind in conformitate cu legea aplicabila, faptul ca anterior acesteia s-ar fi incasat de catre reclamant cu titlu de diurna anumite sume de bani nefiind de natura a conduce la o alta concluzie.

In consecinta, raportat la teza probatorie expusa in sustinerea admisibilitatii probei constand in  depunerea de catre parata a unor inscrisuri care atesta plata diurnei pentru o perioada anterioara emiterii deciziei contestate, nu se poate retine ca fiind intemeiata nici critica apelantului-reclamant in sensul ca prima instanta ar fi incalcat principiul rolului sau activ prin neordonarea depunerii acestora.

Nici critica ce vizeaza pretinsa incalcare de catre prima instanta a dreptului sau de aparare, prin aceea ca, in nesocotirea disp. art. 244 NCPC, judecatorul nu a fixat un al doilea termen de judecata pana la care sa ii puna in vedere ca are dreptul sa depuna note privind sustinerile si obligatia de a le depune la dosar cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit, nu va fi apreciata ca intemeiata. Astfel, dat fiind ca prin cererea inregistrata la data de 09.04.2015(fila 42 dosar fond) insusi reclamantul a solicitat judecata cauzei in lipsa iar la primul termen de judecata partile au lipsit,  in mod legal, dupa incuviintarea probei cu inscrisuri solicitata si administrata prin depunerea lor la dosarul cauzei, retinand ca au fost lamurite toate imprejurarile de fapt si de drept, prima instanta a ramas in pronuntare.

Din considerentele ce preced, in baza art. 480 c. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. C. impotriva sentintei civile nr. 2351 din 16 septembrie 2015 pronuntata de Tribunalul  Prahova.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. C., domiciliat in Ploiesti, . 22,, judetul Prahova, impotriva sentintei civile nr. 2351 din 16 septembrie 2015 pronuntata de Tribunalul  Prahova, in contradictoriu cu parata, cu sediul in Ploiesti,, judetul Prahova.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   diurna    delegatie    modificarea locului de munca    loc permanent de munca    fisa postului    sarcini de serviciu    tichete de masa    profesie   


Sus ↑